CUPRINS

CAPITOLUL I: Investiţia: definiţie şi tipologie1.1 . Investiţia.................................................................................................31.2 . Tipologia investiţiilor.............................................................................31.3 . Tipuri de investitori................................................................................3

CAPITOLUL II: Investiţia străină directă2.1 . Investiţia străină directă.........................................................................42.2 . Rolul investiţiei străine directe..............................................................4

CAPITOLUL III: Industrii şi ramuri româneşti de posibil interes pentru investitorii străini........................................................6

CAPITOLUL IV: Studiu de caz....................................................................................7

CONCLUZII: .........................................................................................................10

BIBLIOGRAFIE: ....................................................................................................11

1

Introducere

Problematica investiţiilor străine directe (ISD) a fost şi este intens dezbătuta, existând,

în acest sens, preocupări atât la nivel naţional cât şi internaţional.

La nivel macroeconomic, am arătat ca ISD au susţinut creşterea economică atât direct,

prin suplimentarea capitalului intern destinat achiziţionării de active fixe cât şi indirect, prin

stimularea investiţiilor autohtone, contribuind, prin efecte de antrenare, la dezvoltarea

activitatilor productive.

În plus, investiţiile străine au reprezentat o sursă importantă de finanţare a deficitului

de cont curent, efectul financiar net (calculat că diferenţa între intrările şi ieşirile de capital)

accentuându-se odată cu creşterea intrărilor de capital străin.

De asemenea, am subliniat că ISD au influenţat semnificativ nivelul de trăi al populatiei

şi au demarat cercetări în nenumărate domenii tocmai pentru a obţine un nivel de cunoastere

tot mai înalt.

2

Capitolul I Investiţia: definiţie şi tipologie

1.1 . Investiţia. Definiţie

Investiţia reprezintă principala cale de menţinere a forţei productive a intreprinderii şi de dezvoltare a acesteia.

Spre deosebire de consum, care vizează satisfacerea unor nevoi prin distrugerea bunurilor şi serviciilor, investiţia conduce la crearea de bunuri durabile care sporesc bogaţia acumulată şi potenţialul de a produce venit în viitor.

În economia unei ţări investiţiile ocupă un loc central atât în sfera producţiei de bunuri şi servicii cât şi în sfera consumului, fiind un factor ce influenţează simultan atât cererea cât şi oferta. Investiţiile reprezintă un adevărat stimul, generând noi activităţi şi având ca finalitate obţinerea de bunuri şi servicii indispensabile unei economii sănătoase.

În sensul cel mai general, prin investiţie se întelege utilizarea veniturilor în scopul formării capitalului.

1.2 Tipologia investiţiilor

În economie există mai multe tipuri de investiţii. Unele dintre acestea presupun tranzacţii financiare între agenţii economici, altele presupun implicarea în tranzacţii şi a unor bunuri materiale cum ar fi clădirile, echipamentele industriale şi mijloacele de transport.1

Tipologia investiţiilor se clasifică după:1. După natura lor:

• investiţii corporale (în general, în active fixe);• investiţii necorporale (în general, în fonduri de comerţ, licenţe);• investiţii financiare (titluri financiare, împrumuturi pe termen lung etc.).

2. După natura efectelor scontate:• investiţii productive;• investiţii neproductive.

3. După locul în care se fac:• interne;• externe (participare cu fonduri la formarea capitalurilor altor firme, pentru

diversificarea activităţii).

4. După influenţele pe care le au asupra patrimoniului:• investiţii de menţinere;• investiţii de expansiune.

5. După gradul de risc pe care îl reprezintă:

1 Ioan Denuta, „Investiţiile străine directe”, Editura Economică, Bucureşti, 1998

3

• investiţii cu risc sporit – în general, cele mai riscante sunt investiţiile de expansiune sau de diversificare;

• investiţii de risc scăzut – în special, investiţiile de menţinere şi de ameliorare.

1.3 Tipuri de investitori

În funcţie de riscul asumat, investitorii se pot împărţi în 4 mari categorii. Investitorii conservatori urmăresc cu prioritate protejarea capitalului investit, mulţumindu-se în schimb cu randamente modeste. Ei alocă cea mai mare parte din portofoliu în depozite bancare sau obligaţiuni, fiind reticenţti în a investi în acţiuni. Iar, atunci când decid în cele din urmă să-şi asume riscuri mai mari, preferă companiile solide şi cu capitalizare foarte mare, deoarece acestea tind să îşi modifice valoarea mai încet decât restul acţiunilor. Investitorii moderati au ca obiectiv să îşi crească valoarea portofoliului, însă nu cu orice preţ. Ei nu uită niciodata să se protejeze faţă de pierderile majore. Un astfel de invesititor alocă banii în mai multe tipuri de instrumente fnanciare, combinând investiţiile riscante cu cele sigure. Investitorii agresivi caută permanent acţiunile cu cel mai mare potenţial de creştere, fiind dispuşi să-şi asume riscul de a pierde o mare parte din capitalul investit. Acestia alocă până la 95% din bani în acţiuni. Desi nucleul portofoliului îl formează acţiunile emise de companiile solide, ei pot atinge expuneri semnificative şi pe acţiuni mai riscante. Ultima categorie investitori este reprezentată de cei care merg împotriva tendinţei pieţei. Acestea sunt persoanele care cumpără acţiuni cărora nimeni nu le acordă atenţie. Obiectivul lor este de a căuta acţiuni subevaluate la preţuri foarte mici, în speranţa că ele vor reveni în timp la adevărata lor valoare.

Capitolul II Investiţia străină directă

2.1 Investiţia străină directă

Investiţia straină directă este o categorie a investiţiilor internaţionale care reflectă scopul unei entităţi rezidente într-o ţară (investitorul direct) de a obţine un interes de durată într-o companie rezidentă într-o altă ţară (investiţia directă).ISD presupune în acelaşi timp posibilitatea reală pentru investitorul străin de a controla şi de a exercita un grad înalt de influenţă managerială în entitatea care face obiectul investiţiei.

O altă definiţie ar fi: „investiţiile străine directe constau în transferul unui pachet industrial în care sunt cuprinse capital, tehnologii, metode de organizare industrială, expertiza manageriala, cunoştinţe de marketing etc., ce permite investitorului să exercite dreptul decontrol asupra investiţiei2

În anumite ţări se stabileşte un nivel (pondere) minim dincolo de care deţinătorul unor acţiuni la o firmă este considerat investitor direct (de aprox. 10 %). Principalul criteriu în identificarea unei investiţii directe este influenţa sau participarea semnificativă a investitorului la administrarea investiţiei. 2 Misu Negritoiu, Investiţiile străine directe şi dezvoltarea, Ed. Expert, 1996

4

Investiţia străină directă se caracterizează prin transferul către investitor, a posibilităţilor de control şi decizie, şi este ceea ce o diferenţiază de investiţiile de portofoliu.

Scopul investițiilor străine directe este de a crea valoare pentru firma investitoare pe termen cât mai lung, în schimb deținătorii de investiții de portofoliu urmăresc câștigul generat de rentabilitatea titlurilor deținute și de tranzacțiile efectuate cu acestea.

Investiţia străină directă presupune internalizarea unor active tangibile şi intangibile în următoarele condiţii:

• agenţii economici implicaţi să fie situaţi în spaţii naţionale diferite, şi anume: investitorul direct (persoana fizică sau juridică) este rezident în ţara de origine, iar investiţia directă se regaseste în ţara gazda sau ţara receptoare;• interesul investitorului să se manifeste pe termen lung;• investitorul să exercite controlul asupra activelor în care s-a realizat investiţia.

Investiţiile directe depind de o serie de factori, cum ar fi:

• Costul marginal al accesului pe o piaţă străină trebuie să fie mai mic decât venitul marginal obţinut din această operaţiune;• Existenţa unor condiţii ce fac ca producţia în străinătate să fie mai puţin costisitoare decât exportul aceluiaşi produs;• Producţia proprie în străinătate este mai profitabilă decât exportul sau vânzarea licenţelor;

Capitaluri proprii: capitalul social subscris şi vărsat, atât în numerar, cât şi prin contribuţii în natură, deţinut de nerezidenţi în companii rezidente, precum şi cota aferentă din rezerve, în mod corespunzător, în cazul sucursalelor, se ia în considerare capitalul de dotare aflat la dispoziţia acestora.

Creditul net: creditele primite de către întreprinderea investiţie străină directă de la investitorul străin direct sau din cadrul grupului de firme nerezidente din care face parte acesta, mai puţin creditele acordate de către întreprinderea investiţie străină directă, investitorului străin direct sau unei alte firme din cadrul grupului respectiv de firme.

Tipurile investiţiilor străine directe (diferenţiate după contribuţia fluxului de participaţii străine la capital în întreprinderile investiţie străină directă): - Greenfield: înfiinţarea de întreprinderi de către sau împreună cu investitori străini

5

Capitalul propriu Creditul net

Componentele investiţiilor străine directesunt:

(investiţii pornite de la zero); - Fuziuni şi achiziţii: preluarea integrală sau parţială de întreprinderi de către investitori străini de la rezidenţi; - Dezvoltare de firme: majorarea deţinerilor de capital ale investitorilor străini înîntreprinderi investiţie străină directă.

2.2 Rolul investiţiei străine directe

Rolul investiilor străine directe este de a aduce în ţara destinată surse financiare pentru susţinerea dezvoltării de ansamblu a societăţii. De aceea se justifică atitudinea guvernelor de a căuta soluţii pentru a favoriza I.S.D., sub aspectul atragerii fluxurilor de capital extern. Problematica influenţelor investiţiilor străine directe (ISD) asupra ţării gazdă este nu numai delicată, dar şi interpretabilă, datorită atât diversităţii efectelor posibile cât şi potenţialităţii generării de efecte benefice sau negative în funcţie de caracteristicile fluxurilor de ISD şi condiţiile concrete existente în economia receptoare. Astfel, practica a demonstrat că ţările dezvoltate, în calitate de principale receptoare de ISD, obţin beneficii semnificativ mai mari decât cele în curs de dezvoltare, ceea ce justifică rezerva specialiştilor în a judeca apriori caracterul negativ sau benefic al fluxurilor de investiţii străine directe receptate de o anumită ţară.

● Din punct de vedere conceptual ,implicaţiile pozitive la nivel macroeconomic se referă, în principal, la următoarele aspecte:

- crearea de noi locuri de muncă;- realizarea cantităţii necesare tuturor pieţelor potenţiale străine sau interne;- accesul la noi pieţe;- susţin creşterea economică;- apariţia unui nou consumator şi platitor de taxe;- stimulează investiţiile interne întrucât producătorii autohtoni vor fi interesaţi în creşterea

eficienţei activităţii şi în îmbunătăţirea calităţii output-urilor, fie pentru a face faţă concurenţei datorată prezenţei investitorilor străini în sectorul de activitate respectiv, fie pentru a dobândi calitatea de furnizori ai investitorului străin;

- sprijină restructurarea şi privatizarea;- susţin creşterea veniturilor la bugetul statului datorită apariţiei de noi contribuabili în

economia ţării gazdă;

Deşi investiţiile străine directe pot genera o serie de efecte pozitive la nivelul ţării de implantare, nu este exclusă posibilitatea apariţiei unui impact negativ ,atât la nivel macroeconomic, cât şi la nivel sectorial.

● O parte dintre aceste efecte negative sunt inerente şi se manifestă, în general, pe termen scurt, apariţia lor fiind strâns legată de implementarea investiţiei şi/sau eficientizarea acesteia, ca de exemplu:

6

- creşterea importurilor, reflectată negativ asupra soldului balanţei comerciale, se datorează importului de maşini şi utilaje finanţat de investitorul străin, fără de care implementarea investiţiei nu ar fi posibilă

- creşterea şomajului în urma restructurării întreprinderilor privatizate cu scopul eficientizării rapide a activităţii. Este evident că, în acest caz, se poate înregistra o reducere a numărului locurilor de muncă în întreprinderile privatizate

- impact negativ asupra bugetului, cauzat, pe de o parte, de facilităţile fiscale acordate investitorilor străini (politica de stimulente), facilităţi care au ca efect imediat reducerea veniturilor bugetare. Pe de altă parte, creşterea numărului şomerilor, ca urmare a privatizării şi restructurării întreprinderilor de stat, generează cheltuieli suplimentare la buget, întrucât forţa de muncă disponibilizată de sectoarele restructurate nu este imediat absorbită de activităţile aflate în dezvoltare. Pe termen lung, pe măsură ce investiţiile realizate ajung la maturitate, se poate înregistra o creştere a veniturilor la bugetul statului datorită impozitelor şi taxelor plătite de noii contribuabili (firme şi salariaţi).

În concluzie, impactul investiţiilor străine directe asupra economiei ţării gazdă este diferit de la o ţară la alta, în funcţie de condiţiile concrete existente la nivel economic, social şi politic şi de gradul de pătrundere a capitalului străin.

Capitolul III Industrii şi ramuri româneşti de posibil interes pentru investitorii străini

România oferă o forţă de munca comparativ ieftină şi materii prime în următoarele industrii şi sectoare:

a) Industrie - industria energetică; staţiile energetice necesita echipament modern în următoarele zone

geografice: Comăneşti, Ovidiu-Constanta, Doicesti-Dâmbovita, Paroseni, Oradea, etc., pentru a creşte productivitatea şi a reduce consumul;

- metalurgia neferoasă necesita deasemenea echipament modern pentru a spori coeficientul de extracţie pentru metale ca aurul, argintul, aramă, zincul, etc., de la baze mineraliere sărace (Bucureşti, Zlatna, Copşa Mică, Baia Mare, Moldova Nouă);

- inginerie mecanică, în special instrumente de măsurare a apei şi a noxelor (Bucureşti, Bârlad, Paşcani).

Producţia de: aluminiu; aeroplane; apa dura; echipament de forări terestre şi maritime; echipament electronic; industrie alimentară: fabrici de lapte, sucuri de fructe, vegetale, etc.

- industrie textilă care prelucrează produse indigene ca lâna, cânepa,în, etc. (ţinând cont de preţurile scăzute ale acestora).

b) Agricultură- industria de producţie a utilajelor agricole: tractoare, maşini agricole, utilaje şi echipamente,

fertilizatori, sisteme de irigaţii, insecticide, etc.

7

- staţii agricole generale pentru service-ul şi reparaţia maşinilor, furnizarea de fertilizatori, asigurarea producţiei plantelor;

- dezvoltarea micro-industriala în zonele rurale cum ar fi mulgatoriile, brutăriile, etc.- depozite moderne pentru stocarea şi procesarea primarsa cerealelor; - dezvoltarea centrelor informaţionale pentru asigurarea informaţiilor asupra exporturilor şi a

informaţiilor pentru piaţa internă şi cercetările locale asupra pieţei agricole şi a preţurilor.Investiţiile în producţia agricolă, mai exact introducerea de utilaj

modern, know-how, creşterea bună de seminţe şi a animalelor. În ceea ce priveşte politica agricolă a U.E., trebuie menţionată aici necesitatea schimbării ei în acord cu noile limite ale U.E. O nouă politică agricolă a U.E. trebuie să ia în considerare cât mai mult posibil avantajele comparative şi specializarea anumitor tari într-o viitoare redistribuire a producţiei agricole. Un viitor eficient al politicii agricole a U.E. va consta în găsirea de noi pieţe pentru toate produsele agricole ale ţărilor membre U.E.

c) Transporturile şi Telecomunicaţiile ar trebui parţial privatizate.

d) Infrastructură:a. autostrăzi construite de investitori străini ţi plătite de guvernul român;b. dezvoltarea infrastructurii în zonele rurale: sistemul rutier şi de telecomunicaţii.

e) Mediul:- investiţii în echipament de protecţie a mediului;- investiţii în epurarea apelor poluate.f) Parcuri naţionale şi conservarea internaţională (ex. Delta Dunarii)

g) Prospectări geologice

h) Educaţia (universităţi private, etc.)

8

CAPITOLUL IVStudiu de caz

Pentru studiul de caz am ales evolutia investitiilor straine in Romania pe perioada 2007-2012, date culese din Revista Romana de Statistica Trim I/2013

Tabelul nr. 1. Evoluţia fluxurilor ISD în perioada 2007 – 2012 milioane euro

*Date previzionate

Din grafic putem observa ca in 2008 a fost un flux mai mare de ISD fata de 2007. In 2009 a avut loc o scadere majora a fluxurilor de ISD, de aproape 3 ori mai putin ca in anul 2008. In urmatorii ani fluxurile au fost tot in scadere datorita faptului ca nu au mai fost acordate credite precum in anii anteriori. De asemenea, se observă faptul că participaţia la capital reprezintă un factor principal de influenţă pentru evoluţia investiţiilor străine directe în perioada considerată.

9

Tabelul nr. 2. Evoluţia soldului ISD în perioada 2007 – 2012 milioane euro

* Date previzionate

Din grafic putem vedea ca evolutia soldului de ISD este una crescatoare pe perioada analizata, de asemenea participaţia la capital reprezintă un factor principal de influenţă pentru evoluţia investiţiilor străine directe în perioada considerată.

Repartizarea pe principalele activitati economice a soldului ISD la 31 decembrie, pe perioada 2007-2012

Din punct de vedere al orientării investitorilor străini spre ramuri economice ISD s-au localizat cu precădere în industria prelucrătoare 32% din total. Cu o pondere de 19% se claseaza Intermedieri financiare si asigurari urmata de comert cu o pondere de 12%. Catre constructii si tranzactii imobiliare merg 11% din total sold de ISD apoi catre energie electrica, gaze si apa 7%, tehnologia informatiei si comunicatii 6%, industrie excractiva 5%, activitati profesionale, stiintifice, tehnice si administrative si servicii suport 4%, agricultura, silvicultura si pescuit 2%, hoteluri si restaurante si transporturi 1%.

10

Tabelul nr. 3. Repartizarea pe principalele activităţi economice a soldului ISD la 31 decembrie, în perioada 2007 - 2012

* Date previzionate

11

Tabelul nr. 4. Repartizarea pe regiuni de dezvoltare a soldului ISD la 31 decembrie, perioada 2007 – 2012

Din punct de vedere teritorial se observă orientarea cu precădere a ISD pe perioada analizata spre regiunea de dezvoltare BUCUREŞTI-ILFOV (61,68 %), alte regiuni de dezvoltare beneficiare de ISD fiind regiunea CENTRU (7,64 %), regiunea SUD-MUNTENIA (7,1 %), regiunea VEST (6,29 %), regiunea SUD-EST (6,09 %), regiunea NORD-VEST (4,49%), regiunea SUD-VEST OLTENIA (3,30%). Regiunea NORD-EST este cea mai puţin atractivă pentru investitorii străini, aici înregistrându-se numai 2,38 % din investiţia străină directă.

Repartizarea soldului investiţiilor străine directe pe ţări de origine

Repartizarea soldului ISD în funcţie de ţările de provenienţă a capitalului este redată în tabelul următor. Sunt evidenţiate toate ţările de origine a investiţiilor directe de cel puţin 100 milioane euro.

Primele 4 ţări clasate după ponderea deţinută în soldul ISD la 31 decembrie 2012 sunt: Olanda (21,8 %), Austria (16,6 %), Germania (10,1 %) şi Franţa (8,5 %), ierarhie neschimbată din anul 2009.

12

Tabelul nr. 5. Repartizarea pe ţări de origine a soldului ISD la 31 decembrie, perioada2008 - 2012

13

CONCLUZII

Unul dintre avantajele integrării îl reprezintă creşterea gradului de deschidere a economiei

către restul lumii, cu efecte benefice asupra fluxurilor de investiţii străine directe receptate,

fluxurilor bilaterale de forţă de muncă, productivităţii muncii etc., ceea ce ne permite să apreciem,

că economia românească va atrage fluxuri mai mari de investiţii străine directe,

Investiţiilor străine directe impun promovarea unor politici guvernamentale adecvate,

orientate către utilizarea inteligentă a fluxurilor de capital străin ca instrument al strategiei de

dezvoltare, inclusiv prin aplicarea unor măsuri de atragere direcţionată a acestora.

Factorul cheie care ar putea duce la creşterea intrărilor de investiţii străine directe în

România, consta în viteză şi succesul implementării economiei pe piaţă. Schemele de succes pentru

privatizare şi restructurare a economiei ca parte a succesului de tranziţie rezultate din performanţele

economice mai bune ar spori cu siguranţă investiţiile de orice tip, inclusiv investiţiile străine directe.

14

BIBLIOGRAFIE

· Ioan Denuta, „Investiţiile străine directe”, Editura Economică,

Bucureşti, 1998

· Micul dicţionar enciclopedic, Editura ştiinţifică şi pedagogică

Bucureşti, 1996

· www.bnro.ro

15