UNIVERSITATEA DE “ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ ION IONESCU DE LA BRAD” IAŞI

INDICI DE EVALUARE A OBLIGAŢIUNILOR

Profesor îndrumător:

Aurel Chiran

Student :

Vasilache FlorinGrupa : 451

CUPRINS

1. EVALUAREA OBLIGAŢIUNILOR1.1 Valoarea nominală1.2 Valoarea la subscriere sau preţul de

emisiune1.3 Termenul de rambursare1.4 Rata nominală a dobânzii 1.5 Rata dobânzii la termen 1.6 Cuponul de dobândă 1.7 Dobânda netă1.8 Dobânda acumulată 1.9 Cursul obligaţiunii 1.10 Costul rambursării

2. RANDAMENTUL PLASAMENTULUI ÎN OBLIGAŢIUNI

1. EVALUAREA OBLIGAŢIUNILOR

Obligaţiunile sunt instrumente de credit pe termen lung emise de societăţi comerciale sau organe ale administraţiei publice centrale şi locale în scopul finanţării unor obiective de investiţii sau pentru finanţarea deficitelor bugetare.

Sunt titluri reprezentative ale unei creanţe a deţinătorului lor asupra emitentului acestora dând dreptul la încasarea unei dobânzi şi la răscumpărarea efectuată la scadenţă.

Obligaţiunile ca valori mobiliare primare sunt caracterizate de următoarele elemente tehnice:

1.1 Valoarea nominală

Este raportul dintre suma reprezentând împrumutul lansat pe piaţă şi numărul obligaţiunilor emise:

I – valoarea împrumutului;N- numărul obligaţiunilor emise

1.2 Valoarea la subscriere sau preţul de emisiune

Este determinată de emitent, uneori sub valoarea nominală, pentru ca investiţia să fie mai atractivă:

Pe= VN – pe

Pe – preţul de emisiune;pe – prima de emisiune ( reprezentând un cost pentru

emitent).

1.3 Termenul de rambursare

Termenul de rambursare sau durata de viaţă a obligaţiunii – este intervalul cuprins între momentul emisiunii şi cel al răscumpărării obligaţiunii.

Pe durata de viaţă se identifică trei momente importante:

data emisiunii, adică data la care emitentul pune în vânzare obligaţiunea;

data de plată, ce reprezintă data la care emitentul se obligă să plătească dobânzi;

data maturităţii, respectiv scadenţa împrumutului, când se stinge obligaţia debitorului faţă de creditorii săi prin restituirea sumei împrumutate.

1.5 Rata dobânzii la termen Este rata dobânzii fixate în momentul actual to pentru un

contract de împrumut a cărui execuţie va avea loc în viitor. între rata dobânzii şi termenul care reflectă maturitatea

fluxurilor de lichiditate există o relaţie pusă în evidenţă de structura ratei dobânzii în funcţie de termen. Astfel se deosebesc: structura plată, când rata dobânzii nu depinde de termen; structura ascendentă, când rata dobânzii creşte în timp; structura descendentă, când rata dobânzii descreşte în

timp; structura complexă, când rata dobânzii diferă de la un

moment la altul, sensul variaţiei fiind ascendent sau descendent.

1.4 Rata nominală a dobânzii Este acea rată care, aplicată asupra valorii nominale a

obligaţiunii, permite calcularea cuponului de dobândă

1.6 Cuponul de dobândăReprezintă fructificarea plasamentului în raport cu

valoarea nominală a obligaţiunii:

Rd- rata nominală a dobânzii.Dacă plata cuponului se face la intervale mai mici de un an,

atunci cuponul de dobândă se determină după relaţia: n – numărul de zile aferent

anului respectiv;Z- numărul de zile afent anului

respectiv.

1.7 Dobânda netăEste dobânda ajustată cu coeficientul de impunere a venitului din

dobânzi. Dobânda netă reprezintă pentru investitor suma efectiv rămasă după plata impozitului aferent veniturilor din dobânzi

1.8 Dobânda acumulată Reprezintă un element tehnic care intervine numai dacă o tranzacţie cu

obligaţiuni se derulează la o dată diferită de data plăţii cuponului de dobândă.

Vânzătorul este îndreptăţit la încasarea dobânzii aferente intervalului de timp cuprins între ultima plată a cuponului şi data decontării tranzacţiei.

Conform reglemen tărilor pieţei de capital a României, finalizarea tranzacţiilor cu obligaţiuni are loc tot la trei zile lucrătoare de la data derulării tranzacţiei, ca şi în cazul acţiunilor.

Calculul dobânzii acumulate se efectuează pe baza relaţiei :

da – dobânda acumulată;md – masa dobânzii(cuponul de dobândă)n – numărul de zile calculat la data ultimei plăţi a cuponului până la

data decontării tranzacţiei(T+3);

1.9 Cursul obligaţiuniiEste preţul de piaţă al acesteia:

P – preţul obligaţiunii( valoarea ei de tranzacţionare)

Valoarea obţinută este procentuală şi poate fi mai mică, egală sau mai mare decât 100% ( când este egală cu 100% înseamnă că respectiva obligaţiunie se vinde la paritate adică la un preţ egal cu valoarea ei nominală).

1.10 Costul rambursăriiEste influenţat de nivelul primei de rambursare. Dreptul la rambursare este garantat cu patrimoniul

emitentului. Rambursarea se face cel puţin la valoarea nominală.

Dacă rambursarea se realizează la o sumă mai mare decât valoarea nominală, emitentul suportă un cost sub forma primei de rambursare:

Pr= VRr-VNPr – prima de rambursare;

VRr – valoarea reală la rambursare determinată de condiţiile pieţei

Cr – cursul la data rambursării

2. RANDAMENTUL PLASAMENTULUI ÎN OBLIGAŢIUNIRandamentul plasamentului în obligaţiuni este apreciat sub diferite

aspecte: A. Din punct de vedere al investitorului, în funcţie de condiţiile de împrumut se pot calcula următorii indicatori:

a) venitul nominal (randamentul cuponului) este determinat ca raport procentual între venitul anual de dobândă (Cp) şi valoarea nominală a împrumutului (VN).

b) venitul curent (Vc) este calculat ca raport procentual între venitul anual de dobândă şi preţul de emisiune al obligaţiunii (Pe). Venitul curent se determină aşadar ţinând cont de preţul plătit la achiziţionarea obligaţiunii.

RD – rata cuponului de dobândă;Pc – preţul curat exprimat ca procent din

valoarea nominală.

c) venitul efectiv (Ve)– reprezentat de valoarea actualizată a obligaţiunii. Calculul indicatorului “venitul efectiv” trebuie să ţină cont de rata de rambursare stabilită de emitent. Astfel, în situaţia rambursării împrumutului la scadenţă, venitul efectiv se calculează ca:

D1, D2,..., Dn – dobânda anuală; R-rambursarea împrumutului; r – rata de actualizare care poate fi egală cu rata dobânzii la termen. n – scadenţa împrumutului. Dacă însă rambursarea se face prin anuităţi constante, atunci:

A1, A2, An – reprezintă anuităţi anuale

B. Din punct de vedere al investitorului care ia decizia vânzării obligaţiunii înainte de scadenţă dacă piaţa oferă un preţ care să îl satisfacă.

În acest caz indicatorii de apreciere a randamentului sunt: a)randamentul curent (Rc) exprimat procentual şi calculat ca

raport între venitul anual din dobândă şi preţul de revânzare al obligaţiunii (PR)

b)randamentul de plasament (Rp) ia în calcul venitul obţinut de investitor prin revânzarea obligaţiunii dar şi pierderea pe care o înregistrează acesta la data respectivă prin renunţarea la venitul din dobândă pe perioada dintre momentul vânzării şi maturitatea obligaţiunii.

V – venitul anual din dobândă;C- cursul din momentul vânzării exprimat

procentualVN - valoarea nominală a obligaţiunii;d/n – agio/disagio;n – perioada de timp rămasă până la scadenţă;d = valoarea de achiziţie a obligaţiunii –

valoarea nominală a obligaţiunii

Există şi alţi indicatori de apreciere a randamentului plasamentului în obligaţiuni care ţin cont de numărul de ani în care se recuperează investiţia prin fluxurile de rambursare sau raportul invers proporţional dintre rata dobânzii pe piaţa monetară şi cursul obligaţiunii (sensibilitatea obligaţiunii).

Evaluarea obligaţiunilor, dincolo de calculul indicatorilor amintiţi anterior se poate face cu ajutorul unor modele special create pentru aceste valori mobiliare sau cu ajutorul unor modele generale de evaluare a valorilor mobiliare.

În oricare din situaţii trebuie ţinut însă cont de diversitatea tipologiei obligaţiunilor aşa cum a fost ea prezentată în capitolu1 1 şi care influenţează rezultatul final al evaluării în funcţie de particularităţile prezentate de fiecare tip de obligaţiune în parte.

Obligaţiunile clasice sau cu dobândă fixă pot fi evaluate cu ajutorul a două metode: metoda clasică sau actuarială şi metoda stochastică. Evaluarea stochastică a obligaţiunilor cu dobândă fixă se poate realiza cu ajutorul a două categorii de modele: prima ia în considerare o singură variabilă (ratele dobânzii instantanee sau pe termen scurt), iar cea de a doua ia în calcul două variabile (rata dobânzii pe termen scurt şi rata dobânzii pe termen lung).