Proiect Geopolitica-Ucraina

5/11/2018 Proiect Geopolitica-Ucraina - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/proiect-geopolitica-ucraina 1/10

1

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE RELATII ECONOMICEINTERNATIONALE

MASTER AFACERI INTERNATIONALE

AN II

GRUPA:

COSTEA VALENTIN

KOSTALLARI ILIR

NICOLAE MONICA

STOICA VLAD

TOFAN IRINA

BUCURESTI, 2011



2

Rolul Geopolitic al Ucrainei în jocul marilor puteri

Dispariţia URSS şi noii actori geopolitici

Sfîrşitul secolului al XX-lea a fost unul al transformărilor radicale. Transformări careau afectat toate sferele vieţii sociale pe întreg globul pămîntesc.Cauza şi motorul acestor evoluţii care au schimbat lumea a fost destrămarea URSS. În numai cîţiva ani de pe harta lumiia dispărut cel mai mare stat, deţinător de enorme resurse politice, militare, economice, umane

şi care reprezenta una din cele două supra-puteri mondiale. Confruntarea dintre UniuneaSovietică şi Statele Unite ale Americei garanta securitatea la toate nivele – de la cel local la celglobal şi viceversa. Acest tandem deţinea rolul de stăpîn al destinelor omeneşti, al unor stateîntregi şi chiar al întregii omeniri.

Colapsul URSS a avut un efect de şoc în lumea politică. Cele mai influente centre decercetare şi de analiză nu au putut prognoza asemenea evoluţii ale evenimentelor. Posibilitatea prăbuşirii statului sovietic era abordată la un nivel pur teoretic. Nimeni nu era pregătit pentruscenariul „ prăbuşirii peste noapte”.

Destrămarea statului URSS a fost determinat de multiple cauze. În perioada finală aacestui proces putem vorbi despre incapacitatea elitelor sovietice să înfrunte problemele desistem cu care se confrunta statul. Conducătorii sovietici erau incapabili să răspundă la provocările timpului, adică să tr ansforme întreg sistemul, începand cu valorile morale şiterminand cu componenta economico-socială. De fapt, această destrămare a fost programată încodul genetic al URSS prin valorile pe care le-a promovat, prin relaţiile sociale pe care leimpunea şi prin scopurile propuse. În urma dispariţiei URSS, pe harta lumii au apărut 15 noistate independente. Mai bine zis 14, deoarece nu putem spune că Rusia a devenit independentăsau că şi-a recăpătat independenţa. În spaţiul respectiv a apărut un enorm vid de putere şi s -aschimbat radical sistemul geopolitic.

Statele suverane noi au fost puse în faţa unor probleme politice, economice, sociale.Rezolvarea acestor probleme trebuia să contribuie la obţinerea unei independenţe şi a uneisuveranităţi de facto, nu numai de jure. Fostele republici sovietice au obţinut rezultate diverse

în calea lor spre acest scop.O dată cu obţinerea independenţei, pentru a atinge un randament maxim în rezolvar ea

problemelor „apărute” este necesar ca statele respective să folosească cat mai eficient resurselelor politice, economice, sociale, umane, militare, naturale.



3

Un factor extrem de important este amplasarea geografică a unui stat. Folosirea corectăa poziţiei geografice poate aduce un aport considerabil în rezolvarea problemelor ce ţin desecuritatea naţională, în sensul larg al acestui concept.

Un rezultat diferit în folosirea poziţiei geografice este cauzat şi de locul propriu-zis pecare îl deţine un stat pe harta lumii. De fapt, suma maximă poate rezulta din aprecierea corectă

a rolului poziţiei geografice a statului în evoluţiile politice internaţionale plus folosireaeficientă a acestuia. Acest lucru este extrem de important deoarece ponderea poziţiei geograficea unui stat determină evoluţiile relaţiilor internaţionale.

Există însă regiuni şi state care, în mod tradiţional, reprezintă zone cu importanţămajoră. Acestea sunt nişte zone „donatoare” de resurse energetice. Respectiv, sunt importanteregiunile şi statele care permit accesul la aceste zone, adică asigură căile de acces la resurselelor energetice. Spre exemplu, o asemenea zonă care serveşte depozit de resurse energetice esteOrientul Apropiat. Regiunea Caucazului este importantă atat ca o zonă petrolieră, cat şi ca uncoridor pentru tranzitul din Asia Centrală. Turcia reprezintă o magistrală a tranz itului deresurse energetice şi în acelaşi timp joacă un rol important în asigurarea stabilităţii şicontrolului asupra Orientului Apropiat.

Ucraina se poziţionează ca un actor important în ceea ce priveşte securitatea europeanăenergetică, astfel că disputele energetice ruso-ucrainene reprezintă nu doar o problemăucraineană sau rusă, dar obţin un caracter geopolitic. Menţionăm faptul ca via teri toriulucrainean tranzitează cca 80% de resurse de gaz natural importat din Rusia de către UE, ceeace reprezintă 25% din volumul total importat de statele comunităţii. La fel, regiunea ucraineanătranzitează coridorul vest-est, constituind o axă de conexiune între Europa continentală şi AsiaCentrală şi regiunea caspică. Totodată, acest spaţiu formează coridorul nord-sud, o demonstrareîn acest sens fiind gazoductul Blue Stream, care uneşte Rusia şi Turcia. Evident este faptul căexistă o competiţie între aceste două axe, caracterizându-se prin aspecte geopolitice, dar şitehnice.

În prezent se duce o luptă diplomatică între Occident şi Rusia pentru această regiune,dat fiind faptul ca ea asigură acces spre o zonă bogată cu resurse energetice. În plus, dacă luămîn consideraţie ruta turcă, atunci observăm că ea nu reduce din importanţa Ucrainei în ceea ce priveşte tranzitul hidrocarburilor.

Relaţiile bilaterale ruso-ucrainene pe segmentul energetic au cunoscut în ultimul timpmai multe divergenţe în ceea ce priveşte preţul la gaz şi la tranzit, fapt ce reprezintă niştesemnale evidente atât pentru occidentali, cât şi pentru ucraineni. Politica dură a Gazprom-ului,ce a avut impact negativ atât asupra Kievului, cât şi asupra Bruxelului, scoate la suprafaţă înmod expres conotaţii politice şi geopolitice, la bază fiind interesele naţionale ale Rusiei înimediata sa proximitate. Santajul energetic faţă de Kiev este doar un prim pas în scopul

asigurării securităţii naţionale şi semnalării Occidentului de a se debarasa de politicile sale,care ating interesul naţional sau de stat al Rusiei, în cazul Ucrainei fiind unul vital. Totodată,reprezintă şi o atenţionare pentru Ucraina, determinând-o să-şi revadă propria poziţia vis-a-visde aderarea sa la structurile occidentale.

Evident este faptul că Kremlinul urmăreşte la fel anumite interese comerciale şienergetice. Situaţia tensionată ar reprezenta o atenţionare pentru statele UE asupra instabilităţii



4

tranzitului de resurse energetice via teritoriului ucrainean, fapt ce ar putea duce la încurajareaUE pentru a participa mai activ în cadrul proiectului North Stream şi South Stream.

Cauza oficială a conflictului gazelor între Ucraina şi Rusia a fost neachitarea din partea

Kievului a datoriei pentru gaz. Însă, dacă nu uităm de faptul că datoria Transnistria este cu multmai mare, atunci ne convingem o dată în plus că motivul real al conflictului dintre Kiev şiMoscova nu a avut conotaţie financiară, ci una geopolitică şi geo-energetică.

Chiar şi semnarea acordului de către Preşedintele rus Dmitri Medvedev şi omologul săuucrainean Viktor Ianukovici privind menţinerea bazei navale ruse în Ucraina până în anul2042, în schimbul unei reduceri de 30% a preţului pentru gazele naturale ruse livrate Kievului,o reducere considerată o parte din chiria plătită de Moscova pentru această bază , demonstreazăexpres interesul de aducere a Ucrainei pe orbita Rusiei. De fapt, conflictele energetice dintreUcraina şi Rusia din 2006 şi din 2009 au avut la bază divergenţe de ordin politic sau mai binespus lipsa unei colaborări între aceste două state şi lezarea unor interese ale Rusiei în regiune.

Consecinţele negative de ordin politic, social, economic şi energetic atât din Ucraina,cât şi din Europa, a dus la consolidarea poziţiilor Rusiei în regiune. Pe de o parte, Moscova şi -aînăsprit pretenţiile în ceea ce priveşte prezenţa sa militară la Marea Neagră, ca şi ocontrapondere celei NATO din regiune. Stabilitatea politică din Ucraina va juca un rolimportant în evoluţia ulterioară a evenimentelor din această regiune, luând în consideraţie crizaeconomică globală, dar şi raporturile dintre marile puteri occidentale în special SUA şi Rusia.

Dat fiind faptul că fiecare stat îşi promovează propriile interese naţionale, considerămcă schimbări radicale nu se vor produce. În plus, Ucraina, confruntându-se cu grave problemede ordin economic şi social, nu poate să-şi permită luxul de a face schimbări radicale în ceea ce priveşte priorităţile sale în materie de politică externă, de securitate energetică sau economică.În orice caz, pentru Ucraina este vital să menţină relaţii de colaborare şi prietenie cu vecinii, în

special cu marele puteri, precum este Federaţia Rusă, UE şi SUA. Noile state, apărute dupădispariţia URSS, în afară de independenţă şi suveranitate au obţinut statutul de subiecţi însistemul geopolitic al lumii şi al continentului. Toate statele foste sovietice sunt importante încadrul noii structuri internaţionale, însă gradul acestei importanţe este diferit.

Ce reprezintă Ucraina?

Ţinta noastră este Ucraina care are un rol aparte în determinarea viitorului RepubliciiMoldova, în evoluţiile din întregul spaţiu post-sovietic şi chiar în structura de securitate a

întregii lumi.Ucraina reprezintă un stat cu o suprafaţă de 604 mii kilometri patraţi şi o populaţie de

aproximativ 50 mln locuitori, statalitatea ucraineană are o varstă de numai 13 ani. Pe parcursulistoriei nu a existat un stat cu numele Ucraina. Iniţial, teritoriul actual al Ucrainei a servit catemelie pentru primul stat al slavilor de răsărit – Rusia Kieveană, în jurul căreia a începutunirea tuturor pămînturilor ruseşti.



5

Acest proces firesc a fost întreru pt de invazia mongolă şi de făramiţarea feudală. Pe o perioadă de trei sute de ani majoritatea pămanturilor ruseşti s-au aflat sub dominaţia mongolă.Evoluţiile politice şi militare au făcut ca Hoarda de Aur să se retragă din zona kieveană caredevine un fel de „regiune-tampon” pe care şi-o disputau Turcia şi Polonia. Indiferent defluxurile politice ale vremii ortodoxia creştină a servit drept catalizator în lupta contra străinilor

şi a contribuit la păstrarea unei identităţi aparte. (Trebuie să mentionam că turcii sunt islamici,iar polonezii sunt slavi, însă - catolici.)

În acelaşi timp în locul Kievului apare un alt centru care doreşte reunificarea tuturor pămanturilor ruseşti – Moscova. Acest proces are loc concomitent cu lupta contra juguluimongol, proces care este încheiat la 1480.

Reunificarea cu pămanturile ruseşti are loc în anul 1564 cand unirea cu „moscalii”reprezintă singura şansă de a supravieţui în războiul cu Polonia. Polonia recunoaşte teritoriilede pe malul stang al Niprului ca aparţinand Rusiei. Pe parcursul următorilor două sute de aniImperiul Ţarilor obţine şi redobandeşte toate pămanturile care alcătuiau Rusia Kieveană şipeninsula Crimea.

Prima încercare de a crea statul Ucraina a fost întreprinsă de germani imediat dupălovitura de stat bolşevică. Proiectul german urmărea scopul de a reduce Rusia în zonarespectivă. Rezultatele războiului, completate cu succesele bolşevicilor în războiul civil,anulează proiectul respectiv.

Bolşevicii, „respectand dreptul popoarelor la autodeterminare”, împart Rusia în unităţiteritoriale bazate pe principiul naţional. Una din aceste unităţi (republici) este denumităUcraina, în care sunt incluse nu numai pămînturile populate de maloroşi (adică ucraineni), ci şide velicoroşi (adică ruşi) – în special regiunile estice ale noii unităţi administrative. În 1940Stalin oferă Ucrainei partea de sud a Basarabiei şi Bucovina de Nord cu ţinutul Herţa. În 1954Hruşciov dăruieşte Ucrainei Crimea şi astfel, se ajunge la frontierele actuale.

În 1991 Ucraina îşi proclamă independenţa şi astfel apare un stat cu hotare, practic,artificiale, rezultate din împrejurări politice de moment şi din miopia unor lideri sovietici.Ucraina a devenit un stat independent, adică subiect şi obiect pe harta geopolitică a lumii.

Pax Americana şi rolul pe care trebuie să-l joace Ucraina

Cum s-a afirmat mai sus, colapsul URSS a avut un efect de şoc. Sistemul de relaţiiinternaţionale s-a prăbuşit, apărand necesitatea în o nouă structură a relaţiilor internaţionale. În perioada imediat următoare destrămării URSS, unele cercuri ştiinţifice şi politice îşi exprimau

convingerea că începe era securităţii depline şi a bunăstării totale. Prin dispariţia URSS, unuldin subiecţii confruntării globale, se spera că vor dispare cauzele conflictelor care, nu de puţineori, au dus lumea în pragul dispariţiei fizice. Aceste speranţe iluzorii nu au fost îndreptăţite. Înmare parte pentru că se aflau în controversă cu viziunea SUA asupra viitorului sistem de relaţiiinternaţionale.

Statele Unite au hotărat ca secolul XXI să devină unul american. Pentru aceasta eranecesar de a menţine statutul pe care l-a obţinut după terminarea „războiului rece” – singura



6

supra- putere mondială. Caracteristicile acestui statut sunt dominaţia economică, militară,tehnologică şi culturală. Toate aceste componente determină una pe alta şi toate, în complex,formează caracteristicile statutului respectiv.

Pentru a-şi menţine statutul de supra- putere, SUA trebuie să rezolve două problemeesenţiale. În primul rand, este necesar de a garanta accesul la resursele naturale. Este vorba,

mai ales, despre zăcămintele de hidrocarburi, adică petrol şi gaze. Anul trecut SUA a importat54% din volumul total de petrol consumat, iar potrivit Ministerului Energeticii al SUA în 2025acest indice va fi de 70%, în caz dacă va fi păstrat acelaşi volum de consum. În acelaşi timp vacreşte consumul de gaze naturale, în special al celui lichefiat. Garantarea accesului la resurselede petrol şi gaze naturale este vitală pentru economia americană şi pentru păstrarea statutuluide cea mai puternică economie mondială - economie care determină evoluţiile din întregulsistem economic mondial. Plus la aceasta, sectorul economic „hrăneşte” celelalte componenteale dominaţiei asupra lumii, în special pe cel militar şi pe cel tehnologic. Accesul la resurselenaturale implică nu numai controlul regiunilor donatoare de resurse, ci şi căile de acces cătreacestea.

În al doilea rand, pentru a-şi păstra acest statut SUA trebuie să elimine concurenţii dinregiunile respective sau, cel puţin, să le limiteze accesul către aceste zone. Nerezolvarea acesteiprobleme pe termen scurt poate pune în pericol aprovizionarea cu resurse energetice, iar petermen lung – statutul de supra-putere a SUA. Pentru SUA, Ucraina este foarte importantăpentru rezolvarea ambelor ecuaţii.

Controlul asupra Ucrainei ar permite SUA să-şi asigure o cale spre una din cele maibogate regiuni energetice din lume – Orientul Mijlociu. Regiunea aceasta deţine enormezăcăminte de petrol şi gaze naturale. Resursele din Marea Caspică sunt de aproximativ zecemlrd. barili iar resursele potenţiale sunt estimate în jurul cifrei de 233 mlrd. barili. Plus la asta,există numeroase rezerve de petrol pe teritoriile statelor din regiune. Zona aceasta deţine celemai mari rezerve de gaze naturale de pe glob. Iranul deţine 16% din tot volumul de gaz din

lume. Zăcăminte enorme sunt deţinute şi de Kazahstan, Turkmenistan, Uzbekistan. SUA şi-au manifestat interesul pentru această regiune imediat după destrămarea URSS.

SUA este principalul promotor al conductei Baku-Geihan care leagă Mare Caspică cu ţărmulmediteranean al Turcie. Capacitatea acestei conducte este de aproximativ de 60 mln tone pe anşi la etapa iniţială de explorare poate să preia cea mai mare parte a exportului din regiune. Rutaturcească este convenabilă şi eficientă. Acest fapt nu reduce cu nimic rolul Ucrainei înrezolvarea problemei tranzitului de hidrocarburi. În primul rand, în perspectiva creşteriivolumului exportului ruta ucraineană ar putea prelua cu succes o parte din volumul de tranzit.În al doilea rînd, Ucraina este importantă din simpla necesitate de a avea o alternativă detransport. Acest lucru oferă un spaţiu mai larg în eventualitatea unor evoluţii negative înTurcia. De exemplu, un asemenea caz poate fi escaladarea în jurul conflictului curd din Turcia.

În ceea ce priveşte tranzitul de gaze naturale, Ucraina reprezintă poziţia -chee. Potrivitexperţilor din energetică, în următorii zece ani gazul natural va lua locul petrolului în listaconsumului de hidrocarburi. Una din pieţele principale de consum va rămîne Europa şi SUA.În SUA gazul va fi transportat în tankuri petrolifere în stare lichefiată.



7

Ucraina pentru Rusia: revenirea imperiului sau garant al securităţii

Pentru SUA, Ucraina este importantă ca instrument de eliminare a concurenţilor carepretind controlul asupra resurselor energetice din zonă şi a căilor de acces către acestea,

concurenţi care pretind şi la statutul de supra-putere. În special,este vorba de Rusia, UE şiChina.

În acest sens, includerea Ucrainei în sfera americană (după modelul Gruziei) ar reprezenta un succes enorm pentru SUA. În primul rand, ar fi afectată Rusia. Raportul respectivar avea efecte negative şi asupra UE.

La fel, Ucraina este vitală şi pentru Rusia. Ucraina ocupă locul doi în şirul statelor fostesovietice ca număr de populaţie, ca perspective economice şi ca importanţă politică. Practic,includerea Ucrainei în orbita SUA poate reduce la zero toate eforturile de restabilire ainfluenţei în spaţiul fostei URSS. Fără Ucraina procesele de integrare în cadrul post sovieticsunt inutile, cel puţin în direcţia europeană.

În situaţia în care Rusia scapă Ucraina în sfera de influenţă occidentală, Moscova poate,cel puţin, să amane revenirea la statutul deţinut pană la sfarşitul anilor ’80. Influenţa Rusiei vafi redusă la limitele regiunii apropiate. Plus la aceasta, ea va fi „împinsă” în Asia, cu raportinvers în implicarea sa în chestiunile europene şi orientale. Practic, unul din foştii determinanţiai proceselor politice internaţionale va fi redus la limitele unei puteri regionale de tipulIranului. Kremlinul va fi acceptat la masa de tratative, unde se va hotăra rezolvarea problemelor de securitate regională şi mondială numai din respect pentru trecutul Rusiei, dar mai ales, pentru a nu ignora unul din cele mai puternice potenţiale nucleare din lume.

Factorul ucrainean este important pentru Rusia nu numai în perspectiva recăpătăriiinfluenţei pe scena politică internaţională. Ucraina este mult mai importantă pentru Rusia

pentru a-şi asigura securitatea naţională. Este evident că SUA va include Ucraina în schemelestructurilor politico-militare occidentale. Dacă ne amintim că se doreşte implicarea Gruziei, aAzerbadjanului şi a Armeniei în aceleaşi structuri, atunci putem constata faptul că Mare Neagrăpoate deveni un bazin aproape exclusiv occidental. Rusia va păstra doar o fîşie îngustă delitoral. Porturile pe care le deţine nu au capacitatea de a servi pentru amplasarea de bazemilitare navale, iar eliminarea flotei din Sevastopol este numai o chestiune de timp.

Este necesar să luăm în calcule şi componenta economică în relaţiile dintre două state.Pînă la sfarşitul anilor ’80 economiile celor două ţări, alături de celelalte foste republici,alcătuiau un sistem unic care era legat prin numeroase fire, care le făceau dependente una dealta (o cauză a proporţiilor dezastrului economic a fost ignorarea acestei realităţi). La moment,reintegrarea dintre cele două ţări are la bază restabilirea legăturilor reciproc avantajoase. În

prezent, există proiecte ruso-ucraineşti în diverse domenii ale economiei. Cel mai dinamic sedezvoltă industria petrolieră, energetică şi cea aeronautică.

În cazul in care Ucraina va deveni protectorat occidental, atunci se va face tot posibilulca în termenii cei mai scurţi economia acestei ţări să fie integrată în sistemul economicoccidental, în special cel european. Cea mai mare parte din economia ucraineană va trebui săfie reorientată spre piaţa occidentală, iar politicile comerciale vor fi convenite cu structurile dinvest. Pentru aceasta se vor investi sume enorme în economia ucraineană. Occidentul va acţiona



8

în direcţia ruperii majorităţii legăturilor de interdependenţă dintre economiile Ucrainei şiRusiei, necesar fiind ca să fie exclusă şi orice motivaţie economică şi materială de reintegrare .

Unde se indreapta Ucraina? Varianta UE

Ceva mai sus am spus că o Ucraină pro-americană nu ar reprezenta interesele UE.Situaţia însă este diferită de cea a Rusiei. UE este interesată într -o măsură mai mare înasigurarea unui tranzit alternativ şi sigur de resurse energetice din zona Asiei Centrale. Aiciinteresele celor doi subiecţi occidentali coincid. Europa este interesată, mai ales, întransportarea de gaze naturale. Acest lucru este important, mai ales, pentru garantareasecurităţii energetice a continentul. În prezent, peste o treime din piaţa de gaze naturale dinEuropa aparţine gigantului energetic rus GAZPROM. Situaţia dată îi face pe europeni destul devulnerabili şi dependenţi de Rusia, situaţie care nu convine deloc.

În prezent, pentru a depăşi situaţia respectivă se încurajează investiţiile companiilor energetice europene în zona caspică. În exploatarea resurselor de gaze din zonă (mai ales dinIran) sunt foarte active companiile franceze, italiene, britanice. Ucraina reprezintă veriga ceamai importantă pentru transpor tul resurselor în Europa. Alte rute includ teritoriul Rusiei, ceeace ar face ca aceste rute să fie controlate de Moscova. În perspectiva tranzitului de hid rocarburi poziţiile UE şi SUA sunt foarte asemănătoare. Controversele ţin mai mult de volumul decontrol pe care îl va exercita fiecare actor în extracţia şi în transportarea hidrocarburilor. Controversele dintre SUA şi UE ţin mai mult de viziunea asupra sistemului de relaţiiinternaţionale. Ambii actori văd diferit sistemul respectiv şi rolul pe care trebuie să-l aibăfiecare în cadrul acestuia.

SUA nu ascunde faptul că doreşte ca secolul al XXI-lea să fie unul „american”, în caresă fie centru şi deţinătorul tuturor pîrghiilor de dirijare. În prezent, toate mutările şi acţiunilepolitice sunt puse în serviciul acestui scop. În ceea ce priveşte relaţiile cu UE, Casa Albădoreşte în continuare ca Europa să fie un fel de frate mai mic, mai ales în sistemul securităţii.Administraţia americană susţine ideea de extindere a Europei pană la hotarele Rusiei. Fapt cear face din UE o structură mai puţin eficientă în ceea ce priveşte politica externă şi cea desecuritate.

Poziţia europeană este diferită. Practic ea este aceeaşi cu cea a Rusiei, Chinei, Indiei.Toţi aceşti actori văd sistemul relaţiilor internaţionale ca unul multipolar, în care principaleleprobleme internaţionale să fie hotărate prin a ţine seama de interesele principalilor subiecţiinternaţionali.

În varianta americană ideală, Ucraina ar trebui să devină membru al UE. Prin acest faptSUA ar reduce influenţa Rusiei. În al doilea rand, calitatea de membru al Ucrainei, alături deMoldova şi statele din Caucaz, ar majora numărul membrilor UE la peste 40. Uniunea vadeveni o structură greu de condus şi continuu slăbită de conflicte interne. În acelaşi t imp,Statele Unite s-au angajat şi doresc angajarea unui şir de aliaţi, prin intermediul cărora să-şi promoveze propriile interese în cadrul UE şi mai departe în zona euroasiatică. Procesul de



9

recrutare se desfăşoară din momentul prăbuşirii URSS. Principalul succes este aşa -numita Noua Europă, alcătuită din foste state socialiste. În cadrul acestui grup se evidenţiază Polonia,deţinătoare a unei poziţii geopolitice prioritare. Un tandem american Polonia – Ucraina, pelangă faptul că ar uni Marea Neagră cu cea Baltică, ar exclude orice iniţiativă şi acţiuneeuropeană fără aprobarea Washingtonului.

În acest cadru, UE trebuie să acţioneze pentru susţinerea Ucrainei în vederea uneiindependenţe cat mai mari, atat faţă de Rusia, cat şi faţă de SUA. Scopul respectiv poate fiatins prin stabilirea unor relaţii bilaterale şi implicarea în diverse structuri şi proiecteproeuropene.

Rusia-SUA

Noul context geopolitic arată că Statele Unite, sub administraţia Obama, ar privi maiîngăduitor spre Moscova şi ar concepe o nouă viziune în relaţiile cu Rusia. Trebuie să menţionăm că la baza formulării perspectivelor ruso-americane se află HillaryClinton, secretarul de stat, în gestiunea căruia se află politica externă americană şi,întâmplător sau nu, este soţia fostului preşedinte american Bill Clinton.

Trebuie să recunoaşte că restartarea relaţiilor ruso-americane, dar şi stabilirea princiipilor unei cooperări interstatale de avengură s-a reliefat în ratificarea Tratatului Start.Noul Tratat START ruso-american de reducere a armelor strategice ofensive a fost ratificat deambele părţi ale oceanului. Pregătirea documentului a durat ceva mai puţin de doi ani – o perioadă de timp destul de scurtă pentru un tratat de un asemenea nivel. Ratificarea noului

START va creşte stabilitatea internaţională şi va promova cooperarea Rusia-SUA: Principiileegalităţii, parităţii şi caracterului indivizibil al securităţii pun o fundaţie solidă pentrucooperarea modernă Rusia-SUA în diverse sfere. Semnat în aprilie 2010 de Dmitri Medvedevşi Barack Obama, START prevede un maxim de 1.550 ogive nucleare desfăşurate pentrufiecare dintre cele două ţări, o reducere cu 30% în raport cu nivelul tratatului din 24 mai 2002.Tratatul a fost ratificat de Parlamentele celor două ţări şi aprobat de liderii rus şi american înianuarie.

În contextul prefigăriii unor noi obiective geopolitice şi geostrategice comune, mizacooperării ruso-americane este evaluată distinct de expertiza rusească. Abilitate voci ruseşticare îşi revendică acelaşi rol axiologic de putere continentală consideră că Statele Unite nu îşi

văd un rost de „mârţoagă”, ci pe cel al unui „călăreţ”, ceea ce în cultura politică americană seexprimă prin „mitul cowboyului cu pălărie roşie”, iar mârţoaga ar fi utilă emenamente ca să îndeplinească servicii pentru America. Din acest considerent, ruşii cred că America niciodatănu va fi de acord să fie mârţoaga care să se lase călărită de călăreţul rus. Prin urmare , politicaexternă americană se vrea axată a fi cea a călăreţului care călăreşte mârţoaga rusă, ceea ce ar fi contraindicat, dar şi absolut inadmisbilă.



10

Rusia-UE

O prioritate geopolitică a Rusiei o constituie relaţiile cu Europa Occidentală. Fără

îndoială că Rusia îşi pune o oarecare speranţă într -o Europă fexibilă faţă de iniţiativele ruseşti.Este adevărat că dialogul dintre Rusia şi UE se bazează pe un act de bază- Convenţia de parteneriat şi cooperare(CPC), care a intrat în vigoare în anul 1997. În afară de CPC, a fostelaborat modelul celor patru spaţii, în care sunt ilustrate scopurile şi obiectivele de cooperare,şi hărţile rutiere, în care sunt precizaţi paşii de realizare a acestora. Proiectele de securitateeuropene în Rusia nu stârnesc opinii reacţionare cum că ar exista posibile ameninţări la adresastatului rus, chiar dacă experţii afirmă că interesulreciproc este scăzut. Pe de-o parte, Rusia areo atitudine sceptică faţă de proiectele UE în domeniul securităţii şi a apărării, fiind sceptică căs-ar incadra în tipajul lor.Pe de altă parte, ruşii nu înţeleg în ce ar consta Identitatea Europeană de Securitate şi Apărare(ESDI) în logica sistemului de securitate comună. Evident, există opinia că cultivarea unei

cooperări politico-militare avansate cu UE ar presupune contracararea politicii NATO.Kremlinul consideră că UE încă nu şi-a determinat rolul în arhitectura de securitate

europeană. Iar în această privinţă Rusia are o mare dificultate de a înţelege, unde şi cum ar putea să se exprime statul rus în această structură regională, care sunt mecanismeleparticipative a Rusiei în procesul luării de deciziile legate de operaţiunile desfăşurate sub egidaUE. Rusia consideră inoportună ratarea posibilităţii de cooperare în această direcţie, care i -aroferi şansa să devină membru de facto al acestui proces. Războiul pe care l -a instituit asupraGeorgiei a format o reacţie negativă din parte UE, chiar dacă au acceptat contribuţia factoruluieuropean de-a restabili pacea temporară în regiune, iar iniţierea de „războaie ale gazelor”contra Ucrainei, Belorusiei, Republicii Moldova, cu efecte spre statele din UE au pus Rusia într-o poziţie de agresor economic.

Prin urmare, din 30 noiembrie 2009, Moscova a lansat un proiect de Acord de securitateeuropeană, potrivit căruia Occidentul ar trebui să renunţe la pârghiile sale de influenţă dinspaţiul postsovietic, enunţând teza că nici o organizaţie nu poate să-şi consolideze securitateaîn pofida altora. Proiectul rusesc adresat UE şi pentru care a militat Merkel la 18-19 octombrie2010, la Deauville (Franţa), propune o reaşezare a sferelor de influenţă pe harta europeană, oEuropă antiamericană şi libertatea de circulaţie pentru ruşi. Şantajul Europei cu gazele ruseşti,construcţia de gazoducte antieuropene în spaţiul UE, sabotarea proiectelor energetice europenerelevă faptul că Moscova joacă cartea ameninţării statelor Europei prin mijloace neoneste şinegociind la sânge caracterul de lider euroasiatic. În schimb, sunt reconsiderate relaţiile cupartidele radicale de dreapta care s-au solidarizat cu poziţia Rusiei în subiecte sensibile. Un exemplu ar fi Partidul Libertăţii din Austria care a sprijinit politica rusească în Georgia şi aadoptat accente dure antiamericane. Dar una din ideile care se conturează în Rusia constă înedificarea unui singur consorţiu european al gazelor în care Rusiei i-ar reveni rolul de primăvioară.

Proiect Geopolitica-Ucraina

Documents

Transcript of Proiect Geopolitica-Ucraina