Director proiect: Dr.ing. Daniela VERINGAI.C.D.I.M.P.H. – HORTING Bucuresti

PROIECT ADER 16.1.1. Adaptarea unor tehnologii inovative aplicabile la nivelul unor centre locale

(cooperative) de producţie, condiţionare şi depozitare de scurtă şi lungă durată a produselor

horticole proaspete şi prelucrate

P1: INSTITUTUL DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU POMICULTURĂMĂRĂCINENI

P2: INSTITUTUL DE CERECETARE DEZVOLTARE PENTRU LEGUMICULTURĂ ȘIFLORICULTURĂ VIDRA

P3: STAŢIUNEA DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU POMICULTURĂ CONSTANŢA

Faza 4. Organizare experimentală ciclul III. Infiinţare experienţe, culegere de date şi interpretare rezultate referitoare la tehnici de păstrare, deshidratare şi extragere de sucuri la fructe şi legume

Activitate 4.1 Monitorizarea factorilor tehnologici şi biologici responsabili de menţinerea calităţii produselor horticole în stare proaspătă si prelucrată.

Din analiza corelațiilor dintre indicatorii luați în studiu, subliniem următoarele concluzii:

- O corelație negativ semnificativă se constată între masa medie a fructelor și amplitudinea fluorescenței. Acest lucru explică faptul că, pierderea în greutate a fructelor are ca efect modificarea celorlalți indicatori biochimici ai fructelor (substanță uscată % Brix, ph, etc.);

- Greutatea fructelor se corelează pozitiv și semnificativ din punct de vedere statistic cu substanța uscată (r= 0,171**);

- Greutatea medie a fructelor se corelează negativ cu rezistența la penetrare și cu conținutul în substanță uscată existând în ambele cazuri corelații distinct semnificative (r = -0,284**, respectiv r = -0,292**). Creșterea greutății medii are ca efect scăderea fermității și a conținutului în substanță uscată fructelor;

- Greutatea fructelor se corelează negativ cu rezistența la penetrare si cu amplitudinea fluorescenței, existând în ambele cazuri corelații distinct semnificative (r= - 0,265**, respectiv r=-0,287**). Creșterea greutății medii are ca efect scăderea fermității și degradarea fructelor;

- Rezistența la penetrare se corelează pozitiv cu amplitudinea fluorescenței (Fv/Fm), r= 0,207**, corelația fiind distinct semnificativă;

- Rezistența la penetrare se corelează negativ cu masa medie a fructelor (r= -0,265**) și cu pH-ul fructelor (r= -0,241**), ambele fiind distinct semnificative. Rezistența la penetrare scade odată cu creșterea masei medii și respectiv a pH-ului.

- Pe media metodelor de păstrare greutatea medie este influențată este de natură genotipică fiind influențată de soi, cea mai mare masă medie înregistrându-se la soiul Idared;

- La toate momentele de determinare soiul Goldrush a prezentat o fermitate mai mare decât soiurile Idared și Florina;

- Soiurile Goldrush și Florina au valori mai mari ale amplitudinii florescenței și ca urmare au o capacitate de păstrare mai mare decât soiul Idared;

- Amplitudinea fluoreșcenței (Fv/Fm) se corelează pozitiv, semnificativ cu greutatea fructelor (0,114*) și cu rezistența la penetrare (0,113*) și, negativ cu ceilalți indicatori substanța uscată (semnificativ, r = -0,125*) și pH-ul (distinct semnificativ, 0,371**).

Activitate 4.2 Organizare experienţe tehnologice de păstrare,deshidratare şi extragere de sucuri de fructe şi legume şi culegere dedate experimentale (ciclul III).

Conform Protocolului experimental privind variantele de lucru şi Schemei experimentale din cadrul proiectului, organizarea experienţelor de păstrare pentru această fază a cuprins un număr de 40 variante de lucru structurate ȋn funcţie de specie, soi şi temperatura de păstrare. S-au foloşit fructe din 4 specii (afine, coacăze, caise, pierşici) cu câte 2 soiuri din fiecare specie şi s-au organizat 3 condiţii termo-hidrice de bază pentru păstrarea produselor horticole. La unele specii, care se pretează, au fost organizate şi variante de păstrare ȋn condiţii speciale (ionizare aer şi atmosferă modificată).

Organizarea experienţelor de păstrare s-a facut separat pe specii, modul de lucru şi rezultatele obţinute fiind prezentate ȋn urmatoarea succesiune: afine, coacăze, caise, piersici şi tomate.

Experienţa de păstrare-Mere

Experienţa cu mere cuprinde un număr de 15 variante experimentale. La baza organizării pe variante a experienţei de păstrare au stat soiul folosit şi condiţiile de păstrare. Merele din recolta 2017 introduse în experimentare, provin de la ICDP-Mărăcineni.

Durata de păstrare a merelor a fost de 60 de zile în cazul păstrării la temperatura de 20-22°C, de 120 de zile pentru păstrarea la 10-12ºC şi de 180 de zile în cazul unei temperaturi de 3-5 ºC.

La temperatura mediului ambiant merele au înregistrat după 60 zile de păstrare pierderi de masă de 6,25-16,78% în funcţie de soi cu o medie generală de 10,42%, pierderi prin stricare de 2,22-11,11% în funcţie de soi cu o medie generală de 5,18% şi pierderi totale de 10,45-19,00% în funcţie de soi cu o medie generală de 15,60% . Varianta V6 de păstrare la cald a merelor din soiul Florina a prezentat valorile cele mai mici ale pierderilor prin stricare şi totale, iar varianta V1 a soiului Goldrush pe cele mai mari. La variantele V7 şi V12 de păstrare la cald cu ionizarea aerului, pierderile de masă au fost ceva mai mari decât în condiţii de mediu ambiant fără ionizare. Efectul pozitiv al ionizării aerului s-a evidenţiat în special la variantele V7 şi V12 ale soiurilor Florina şi Idared prin pierderi mai reduse prin stricare şi totale. Aspectul merelor soiului Florina cu cele mai bune rezultate înregistrate la temperatura mediului ambiant cu sau fără ionizare

Din observaţiile efectuate pe durata păstrării merelor în diferite condiţii, a reieşit în evidenţă faptul că în general merele din recolta 2017 au fost mai puţin sensibile la păstrare decât cele din recolta 2016, înregistrând un volum mai redus de pierderi prin stricare şi implicit de pierderi totale. Merele păstrate în condiţii de mediu ambiant au fost influenţate pozitiv de tratament cu radiaţii ionizante, acestea înregistrând pierderi prin stricare mai reduse şi implicit un volum mai mic de pierderi totale. In schimb în spaţiu ermetic cu atmosferă modificată şi în condiţii de refrigerare s-au produs pierderi medii prin stricare de cca 1,5 ori mai mari decât la merele păstrate la aceeaşi temperatură, dar în atmosfera liberă. Dintre soiurile studiate a rezultat că soiul Florina s-a comportat cel mai bine la temperatura mediului ambiant, soiul Goldrush în condiţii de refrigerare, iar soiul Idared condiţii frigorifice.

Pe durata păstrării fermitatea merelor s-a redus la toate variantele în mod treptat, în funcţie de condiţiile de păstrare şi durata depozitării acestora. La temperatura mediului ambiant fermitatea merelor a scăzut după 60 de zile cu 20,15- 38,68% în funcţie de soi, cu o medie generală de 29,71,%. Cea mai mică scădere de fermitate s-a produs la soiul Goldrush, iar cea mai mare la soiul Florina.

Folosirea adiţională în mediul ambiant a aerului ionizat a determinat o scădere mai accentuată a fermităţii merelor (intre 24,07% la soiul Goldrush şi 45,78% la soiul Florina, scăderea medie de fermitate fiind în acest caz de 34,87%.

Experienţa de păstrare Morcovi

Experienţa cu morcov cuprinde un număr de 9 variante experimentale. La baza organizării pe variante a experienţei de păstrare au stat soiul folosit şi condiţiile de păstrare. Morcovul din recolta 2017 introdus în experimentare provine de la ICDLF-Vidra.

Din observaţiile efectuate pe durata păstrării morcovului în diferite condiţii, a reieşit în evidenţă faptul că în general morcovul din recolta 2017 a avut un grad de sănătate variat, manifestat fie prin lipsa sau nivelul foarte scăzut de pierderi prin stricare fie prin înregistrarea unor deprecieri ridicate la păstrare, în funcţie de soi. Dintre cele trei soiuri de morcov luate în experimentare, s-a remarcat pentru nivelul constant cel mai redus de pierderi prin stricare şi de pierderi totale soiul Fidra.

Experienţa de păstrare Afine

Dintre agenţii patologici ȋntâlniţi mai des s-au remarcat Putregaiul cenuşiu (Botrytis cinerea) şi Mumifierea fructelor (Monilinia vaccinii-corymboşi), care au afectat ȋn principal afinele pe durata păstrării.

Experienţa de păstrare-Coacăze

Din observaţiile efectuate pe durata păstrării coacăzelor ȋn diferite condiţii, a reieşit ȋn evidenţă faptul că ȋn general coacăzele au fost mai puţin rezistente la depreciere decât afinele, iar procentul de pierderi prin stricare a fost mai mare. Pierderile prin stricare a variat ȋntre 2,66-15,28% ȋn funcţie de soi, condiţiile şi durata de păstrare, cu o medie generală deprecierea coacăzelor ȋn timpul păstrării a fost cauzată ȋn majoritatea cazurilor de atacul şi dezvoltarea Putregaiului cenuşiu (Botrytis cinerea), care s-a răspândit rapid ȋn masa de fructe, creând adevarate focare de boală.

Experienţa de păstrare-Caise

Acumularea unei concentraţii mărite de CO2 ȋn condiţii de atmosferă modificată realizată ȋn recipientele etanşe amplasate ȋn spaţii cu temperatura de 10-12 ºC, a condus la ȋnregistrarea după 15 de zile de păstrare a caiselor a unor pierderi de masă de 0,31-0,41%, pierderi prin stricare de 17,63-19,17% şi pierderi totale de 18,94-19,17%, ȋn funcţie de soi. Concentraţia de CO2 a fost menţinută ȋn jurul valorii de 5% pe toată durata păstrării caiselor. In aceste condiţii ambele variante cu atmosferă modificată (V4 şi V9) au ȋnregistrat după o perioadă de păstrare de 15 zile, pierderi de masă foarte mici (sub 1%), datorită volumului etană de aer din recipientele de păstrare a caiselor. Fructele şi-au menţinut astfel un aspect proaspăt cu un grad de turgescenţă ridicat. Datele medii arată că deşi nivelul pierderilor prin stricare a fost la ambele soiuri mai ridicat decât ȋn cazul păstrării fără atmosferă modificată, pierderile totale medii au fost de 18,76% (cele mai mici din ȋntreaga experienţă), cu peste 2,75 ori mai reduse decât ȋn spaţii refrigerate fără AM.

Aspectul caiselor păstrate prin refrigerare (10-12 ºC) şi cu atmosferă modificată

In cadrul fiecărui soi cea mai mică scădere s-a produs la variantele de păstrare ȋn condiţii de refrigerare+AM (V9 pentru soiul Olimp şi V4 pentru soiul Mamaia).

Datele obţinute evidenţiază faptul că la soiul Mamaia cu o fermitate iniţială de cca. două ori mai mică decât a soiului Olimp, scăderea fermităţii caiselor pe durata păstrării a fost cu mult mai redusă (10-12%) faţă de (4-110% ȋn funcţie de variantă) la soiul Olimp.

Rezultatele medii evidenţiază avantajele combinării păstrării prin refrigerare (10-12°C) cu utilizarea atmosferei modificate ȋn menţinerea unei fermităţi ridicate a caiselor şi evitarea menţinerii fructelor ȋn condiţii frigorifice (3-5°C), când s-a constatat o scădere mai mare a acesteia.

Experienţa de păstrare-Piersici

Din observaţiile efectuate pe durata păstrării piersicilor in diferite condiţii, a reieşit ȋn evidenţă faptul că ȋn general piersicile au fost sensibile la păstrare, durata maximă de păstrare testată fiind de 5-20 zile ȋn funcţie de condiţiile de păstrare.

La piersici principala problemă a reprezentat-o volumul foarte mare de pierderi prin stricare, care se produc la cele două extreme de temperatură (mediu ambiant de 20-22ºC şi condiţii frigorifice de 3-5 ºC). Rezultatele obţinute conduc la ideea evitării menţinerii la temperatura mediului ambiant a piersicilor o perioadă mai mare de 2-3 zile precum şi evitarea păstrării ȋn spaţii cu temperatură mai scăzută de 10-12 ºC a acestora, fructele manifestând sub acest barem termic o sensibilitate ridicată.

Recoltarea ȋn faza de pârgă şi depozitarea ȋn spaţii refrigerate cu sau fără atmosferă modificată pot asigura o durată de păstrare a piersicilor de cca. 15 zile, cu pierderi reduse. Şi alegerea soiului este importantă, soiuri mai rezistente la păstrare (ex.Jerseyland), obţinând o mai bună menţinere a calităţii cu pierderi mult mai reduse.

Experienţa de realizare produse prelucrate

Mere

Procesarea merelor s-a realizat sub formă de gem, acesta fiind un produs gelificat obţinut prin fierberea cu zahăr a fructelor, cu adaos de suc de lamâie, ambalat în recipiente închise ermetic şi pasteurizate.

Proprietăţi organoleptice

aspectul fructelor – fructe în masa gelificată, fără separare de sirop, fără

urme de mucegai

culoare - specific varietăţii fructului

gust şi aromă - plăcute, caracteristice fructelor

Testarea gemului de mere a scos in evidenţă soiul Goldrush, care a primit din partea degustătorilor un punctaj mediu total foarte mare (19,00 puncte) şi calificativul ’’foarte bun’’

Piersici

Procesarea piersicilor sub formă de dulceaţă

Testarea gemului de mere a scos în evidenţă soiul Goldrush, care a primit din partea degustătorilor un punctaj mediu total foarte mare şsi calificativul ’’foarte bun’’, fiind superior soiurilor Idared şi Florina, care au obţinut calificativul ’’ bun’’.

Piersicile din soiul Jersayland au o pretabilitate foarte bună la procesare, toate cele trei sortimente de conserve testate în cadrul proiectului, în perioada 2017-2018 (dulceaţă, gem, nectar) primind calificative superioare din partea degustătorilor (’’foarte bun’’ pentru dulceata si gem si ’’bun ’’ pentru nectar). Piersicile din soiul Collins se pretează la prelucrarea sub formă de dulceaţă şi gem (pentru care au primit calificativul ’’ bun’’), dar trebuie evitată prelucrarea sub forma de nectar, la care a obţinut calificativul ’’satisfăcător’’.

Adaosul de scorţişoară aduce un plus de valoare produsului dulceaţă, iar cel de cuişoare, cu care consumatorii nu sunt obişnuiti (şi poate cantitatea de cuişoare adăugată a fost cam mare, fapt pentru care propunem realizarea în viitor a unui produs cu cantitate mai redusă de cuişoare), a condus la obţinerea unui produs mai puţin apreciat.

Soiurile de caise Mamaia şi Olimp prezintă pretabilitate foarte bună la prelucrarea sub formă de dulceaţă şi bună la prelucrarea sub formă de nectar. Pentru produsul Gem de caise soiul Olimp a obţinut calificativul ‚’’bun’’, în timp ce soiul Mamaia a obţinut calificativul‚’’satisfăcător’’, ceea ce înseamnă că nu este recomandat să se proceseze caisele din soiul Mamaia sub formă de gem.

Concluzii:

Din analiza corelațiilor dintre indicatorii luați în studiu, subliniem următoarele concluzii:

- O corelație negativ semnificativă se constată între masa medie a fructelor și amplitudinea fluorescenței. Acest lucru explică faptul că, pierderea în greutate a fructelor are ca efect modificarea celorlalți indicatori biochimici ai fructelor (substanță uscată % Brix, ph, etc.);

- Greutatea fructelor se corelează pozitiv și semnificativ din punct de vedere statistic cu substanța uscată (r= 0,171**);

- Greutatea fructelor se corelează negativ cu rezistența la penetrare si cu amplitudinea fluorescenței, existând în ambele cazuri corelații distinct semnificative (r= - 0,265**, respectiv r=-0,287**). Creșterea greutății medii are ca efect scăderea fermității și degradarea fructelor;

- Rezistența la penetrare se corelează pozitiv cu amplitudinea fluorescenței (Fv/Fm), r= 0,207**, corelația fiind distinct semnificativă;

- Rezistența la penetrare se corelează negativ cu masa medie a fructelor (r= -0,265**) și cu pH-ul fructelor (r= -0,241**), ambele fiind distinct semnificative. Rezistența la penetrare scade odată cu creșterea masei medii și respectiv a pH-ului.

- Pe media metodelor de păstrare greutatea medie este influențată este de natură genotipică fiind influențată de soi, cea mai mare masă medie înregistrându-se la soiul Idared;

- Indiferent de metoda de păstrare fermitatea fructelor a fost mai mare la soiul Goldrush și mai mică la soiul Florina;

- La toate momentele de determinare soiul Goldrush a prezentat o fermitate mai mare decât soiurile Idared și Florina;

- Soiurile Goldrush și Florina cu valori mai mari ale amplitudinii florescenței și ca urmare au o capacitate de păstrare mai mare decât soiul Idared;

- Pe media soiurilor metoda de păstrare Janny Mt a indus o capacitate de păstrare mai mare de păstrare, explicată prin valorile mai mari ale amplitudinii fluorescenței fructelor decât cele înregistrate la metoda FCE;

- Pe media soiurilor, metoda de păstrare Janny Mt induce o capacitate de păstrare mai mare a fructelor, explicată print-o deshidratare mai lentă la fructelor în timp;

- La soiul de afin Delicia substanța uscată totală exprimată în % din partea comestibilă a crescut în dinamică de la 14,5 % la recoltare, la 15,4 % la 14 zile , respectiv la 16,0 % la 30 de zile de la recoltare ajungând la 17,0% la 45 de zile de la recoltare. În mod evident conținutul de apă este invers proporțional cu conținutul în substanță uscată. Odată cu pierderea apei din fructe crește conținutul fructelor în zahăr total de la 8,3 % în momentul recoltării, la 8,4 % la 14 zile, 9,2% la 30 de zile de la recoltare și, respectiv 11,4 % la 45 de zile de la recoltare. Pe perioada de păstrare conținutul în vitamina C al afinelor scade de la 30,8 mg/100g la recoltare, la 9,7 mg/100g la 45 de zile de la recoltare;

- În cazul soiului de afin Bluecrop substanța uscată totală exprimată în % din partea comestibilă a avut aceiași tendință cu cea a soiului Delicia, a crescut în dinamică de la 13,2 % la recoltare, la 13,8 % la 14 zile, la 13,6 % la 30 de zile de la recoltare și la 15,7 % la 45 de zile de la recoltare. Conținutul de apă este invers proporțional cu conținutul în substanță uscată. Odată cu pierderea apei din fructe crește conținutul fructelor în zahăr total de la 8,9 % în momentul recoltării, la 9,0 % la 14 zile, la 9,4 % la 30 de zile și, respectiv 9,7 % la 45 de zile de la recoltare . Conținutul în vitamina C scade pe perioada de păstrare la fel ca la soiul Delicia, de la 14,1 mg/100g la recoltare, la 10,6 mg/100g la 45 de zile de la recoltare;

- La toate momentele analizate, cele mai ridicate valori ale conținutului în substanță uscată au fost înregistrare la soiul Delicia, iar cele mai scăzute la soiul Blueray; în mod evident conținutul de apă este invers proporțional cu conținutul în substanță uscată;

- Cunoscându-se faptul că odată cu pierderea apei crește conținutul fructelor în zahăr total soiul Blueray a înregistrat cele mai mari valori ale acestui indicator;

- În cazul celor două soiuri de coacăz Deea și Abanos, substanța uscată crește în dinamică de la 19,3% la recoltare , la 21,3% la 45 de zile în cazul soiului Deea, respectiv de la 18,0% la recoltare, la 21,2% la 45 de zile , în cazul soiului Abanos;

- Conținutul fructelor în zahăr total crește de la 5,6% la recoltare la 7,4% la 45 de zile in cazul soiului de coacăz Deea, respectiv de la 6,85 la recoltare, la 8,2% la 45 de zile, în cazul soiului Abanos.

Pe durata păstrării fermitatea merelor s-a redus la toate variantele în mod treptat, în funcţie de condiţiile de păstrare şi durata depozitării acestora. La temperatura mediului ambiant fermitatea merelor a scăzut după 60 de zile cu 20,15- 38,68% în funcţie de soi, cu o medie generală de 29,71,%. Cea mai mică scădere de fermitate s-a produs la soiul Goldrush, iar cea mai mare la soiul Florina.

Flosirea adiţională în mediul ambiant a aerului ionizat a determinat o scădere mai accentuată a fermităţii merelor (intre 24,07% la soiul Goldrush şi 45,78% la soiul Florina, scăderea medie de fermitate fiind în acest caz de 34,87%.

La variantele de păstrare prin refrigerare fermitatea fructelor s-a diminuat cu 27,80-41,22% în funcţie de soi, cu o medie generală de 33,05%. Astfel, după 120 de zile de păstrare la o temperatură de refrigerare de 10-12°C merele soiului Idared şi-au redus fermitatea cel mai puţin, iar cele aparţinând soiului Florina cel mai mult. Folosirea atmosferei modificate a condus la o diminuare a fermităţii fructelor cu 19,94-43,58% în funcţie de soi, cu o medie generală de30,54%. Merele din soiul Goldrush au înregistrat cea mai mică scadere a fermităţii, iar cele ale soiului Florina pe cea mai mare.

După 180 de zile de păstrare în condiţii frigorifice fermitatea merelor s-a diminuat cu 28,63-45,10%, în funcţie de soi, cu o medie generală de 36,82%. Fermitatea merelor din soiul Goldrush a scăzut cel mai puţin la frig, pe când cea a fructelor soiului Florina s-a redus cel mai mult.

Rezultatele arată că fermitatea merelor s-a redus considerabil în timpul păstrării acestora, dar în mod diferit în funcţie de soi şi condiţiile de păstrare. Astfel fermitatea merelor s-a redus în medie cu 29,71% după 60 de zile păstrare în condiţiile mediului ambiant şi cu 34,87% în cazul folosirii aerului ionizat. După 120 de zile de păstrare prin refrigerare, fermitatea merelor s-a redus în medie cu 33,05% şi cu 30,54% în cazul utilizării atmosferei modificate, iar după 180 de zile de păstrare frigorifice cu 36,82%. Merele soiului Goldrush şi-au menţinut cel mai bine fermitatea în majoritatea condiţiilor de păstrare testate, fiind intrecute doar de cele ale soiului Idared păstrare în codiţii de refrigerare.

Din datele prezentate în tabel rezultă că iniţial, la introducerea la păstrare, morcovii au avut un conţinut de 7,0-11,2% substanţă uscată solubilă în funcţie de soi, cu o medie generală de 9,6%, 0,15-0,22% aciditate titrabilă în funcţie de soi cu o medie de 0,20%, 1,96-3,23% zahăr total în funcţie de soi cu o medie de 2,66% si 8,12-9,20mg/100g vitamina C în funcţie de soi cu o medie de 8,54 mg/100g. Soiul Warmia a avut conţinutul cel mai ridicat de SU, aciditate, zahăr total, în timp ce soiul Flankkee a prezentat conţinutul cel mai redus de SU, aciditate şi zahăr total.

Conţinutul de SU a prezentat scăderi constante pe durata păstrării morcovului, dar în proporţii diferite în funcţie de varianta de păstrare. Cele mai mari scăderi ale conţinutului de SU au avut loc la variantele de păstrare în condiţiile de refrigerare în special la varianta V2 a soiului Fidra (-4,7 puncte procentuale), urmată de varianta V8 a soiului Warmia (-3,1 pp). In condiţii de păstrare pe termen scurt în mediu ambiant sau pe termen mare în conditii frigorifice reducerile de SU au fost mai scăzute, fiind în medie cu 1,2-1,3 puncte procentuale mai mici decât valorile iniţiale.

Aciditatea morcovilor a prezentat şi creşteri şi scăderi în funcţie de varianta de păstrare. Astfel, conţinutul în aciditate al morcovului a prezentat la toate soiurile, creşteri în condiţii de păstrare în mediu ambiant (V1,V4 si V7) şi condiţii frigorifice (V3, V6) şsi scăderi la variantele de păstrare prin refrigerare (V2, V5 si V8). Datele medii indică astfel o creştere cu 30% a conţinutului în aciditate la morcovii păstraţi 60 de zile în condiţiile mediului ambiant, o scădere cu 40% la cei păstraţi 120 de zile în spaţii refrigerate şi o creştere cu 20% la morcovii păstraţi 150 de zile în condiţii frigorifice.

Evoluţia conţinutului de zahăr total a prezentat în general o evoluţie diferită în funcţie de soi şi condiţiile de păstrare. Dacă la variantele soiului Fidra au rezultat stagnări sau scăderi ale conţinutului de zahăr total, la celelalte soiuri Flankkee şi Warmia s-au produs atât creşteri cât şi scăderi în funcţie de condiţiile de păstrare. Pe ansamblu, din datele medii a rezultat că în condiţii de mediu ambiant morcovii au înregistrat după 60 de zile de păstrare un conţtinut de zahăr total cu 21,1% mai ridicat decât valoarea iniţială, iar după 120 de zile de păstrare prin refrigerare cu 20,7% mai scăzut decât aceasta. La păstrarea frigorifică a avut loc însă o creştere cu 7,1% a conţinutului de zahăr total, după o periopadă de depozitare de 150 de zile.

Conţinutul de vitamina C s-a redus constant pe durata păstrării morcovului, toate variantele de lucru prezentând scăderi faţă de valorile iniţiale determinate înainte de depozitare. Datele medii obţinute indică şi unele diferenţe în privinţa gradului de reducere a conţinutului în vitamina C în funcţie de condiţii şi durata de păstrare. Astfel, în condiţii de mediu încojurător morcovii au pierdut pe ansamblu după 60 de zile cca 16 % din conţinutul de vitamina C. Păstrarea în spaţii refrigerate a condus la pierderea a cca 18 % din conţinutul de vitamina C după 120 de zile, iar prin păstrarea frigorifică timp de 150 de zile s-a produs o scădere cu 9,0% a conţinutului în vitamina C.

Păstrarea timp de 5 zile a coacăzelor la temperatura de 20-22 ºC a determinat o scădere cu 13% a conţinutului de vitamina C faţă de valoarea iniţială, iar păstrarea la rece timp de 20 zile la o temperatură de 10-12 ºC a avut ca efect scăderea cu cca 8% a conţinutului de vitamina C. Păstrarea timp de 25 zile la temperatura de 3-5 ºC a condus ȋnsă la o scădere cu 15,7% a conţinutului ȋn vitamina C a coacăzelor care sugerează apariţia unor disfuncţionalităţi sau blocaje ale proceselor fiziologice din fructe.

Fermitatea iniţială a caiselor din cele două soiuri a fost diferită, sugerând şi grade de maturitate diferite ale fructelor. Caisele soiului Mamaia au avut din start o fermitate cu mult mai scăzută decât a celor din soiul Olimp. Pe durata păstrării s-a constatat la toate variantele o creştere a adâncimii de penetrare, deci o diminuare a fermităţii fructelor, dar ȋn proporţii diferite ȋn functie de soi şi de varianta de păstrare. Scăderea fermităţii caiselor a fost ȋn proporţie de 2-110% ȋn functie de varianta de păstrare. Cea mai mare reducere a fermităţii a avut loc la varianta V10 de păstrare a fructelor soiului Olimp ȋn condiţii frigorifice.

Testarea gemului de mere a scos în evidenţă soiul Goldrush, care a primit din partea degustătorilor un punctaj mediu total foarte mare şsi calificativul ’’foarte bun’’, fiind superior soiurilor Idared şi Florina, care au obţinut calificativul ’’ bun’’.

Piersicile din soiul Jersayland au o pretabilitate foarte bună la procesare, toate cele trei sortimente de conserve testate în cadrul proiectului, în perioada 2017-2018 (dulceaţă, gem, nectar) primind calificative superioare din partea degustătorilor (’’foarte bun’’ pentru dulceata si gem si ’’bun ’’ pentru nectar). Piersicile din soiul Collins se pretează la prelucrarea sub formă de dulceaţă şi gem (pentru care au primit calificativul ’’ bun’’), dar trebuie evitată prelucrarea sub forma de nectar, la care a obţinut calificativul ’’satisfăcător’’.