Director proiect: Dr.ing. Daniela VERINGAI.C.D.I.M.P.H. – HORTING Bucuresti

PROIECT ADER 16.1.1. Adaptarea unor tehnologii inovative aplicabile la nivelul unor centre locale

(cooperative) de producţie, condiţionare şi depozitare de scurtă şi lungă durată a produselor

horticole proaspete şi prelucrate

P1: INSTITUTUL DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU POMICULTURĂMĂRĂCINENI

P2: INSTITUTUL DE CERECETARE DEZVOLTARE PENTRU LEGUMICULTURĂ ȘIFLORICULTURĂ VIDRA

P3: STAŢIUNEA DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU POMICULTURĂ CONSTANŢA

Faza 2. Organizare experimentala ciclul I. Infiintare experiente, culegere de date şi interpretare rezultate referitoare la tehnici de păstrare, deshidratare şi extragere de sucuri la fructe şi legume.

Activitatea 2.1 Analiza factorilor tehnologici şi biologici responsabili de menţinerea calităţii produselor horticole în stare proaspata şi prelucrata.

- Factori tehnologici şi biologici responsabili de menţinerea calităţii unor produse horticole (mere, caise, piersici, afine, coacaze, tomate şi morcov).

- Date referitoare la factori tehnologici și biologici (moment optim de recoltare, proprietăți fizico-chimice)

In cvasitotalitatea lucrărilor ştiinţifice şi tehnice, lista factorilor abordaţi începe cu temperatura, ca factor determinant în desfăşurarea proceselor post-recoltă la fructe şi legume. Astfel, Burzo I. şi colab. (1984) prezintă temperatura ca factor hotărâtor în păstrarea fructelor şi legumelor, aceasta acţionând asupra proceselor metabolice la produsele depozitate, dar şi asupra microorganismelor care cauzează diferite deprecieri calitative (putreziri). Autorul susţine că în cadrul unor limite de temperatură, procesele metabolice (în special respiraţia), se intensifică pe masură ce temperatura produselor creşte, pentru ca după un maximum destul de variabil de la o specie la alta, să descrească continuu. Determinările efectuate de alţi autori la 24 specii şi soiuri diferite de legume şi fructe, au evidenţiat o creştere a intensităţii respiraţiei, în medie de 1,7 ori la temperatura de 5ºC, de 2,9 ori la 10ºC, de 4,7 ori la 15 ºC şi de 7,2 ori la 20 ºC, comparativ cu cea înregistrată la 0 ºC.

Kays J.S.(1997) apreciază că temperatura reprezintă cel mai important factor unic în menţinerea calităţii dupa recoltare a produselor perisabile şi de aceea metodele şi modul de măsurare a temperaturii mediului, produsului sau întregii încărcături sunt importane. Pentru determinarea precisă a căldurii unei încărcături autorul recomandă folosirea temperaturii produsului şi nu a mediului înconjurător, cu măsurarea temperaturii din mijlocul produsului, a mostrei din centrul ambalajului şi a ambalajului central dintr-o încărcătură paletizată.

DeEll R.J. şi colab.(2003) referindu-se la controlul strict al temperaturii în lanţul de distribuţie a fructelor şi legumelor consideră că această operaţiune ar răspunde bine la folosirea în mod practic a ambalajelor cu atmosferă modificată (A.M.). In cele mai multe ţări însă lanţul frigorific de distribuţie între producător, distribuitor, detailist şi consumator prezintă multe verigi necontrolabile. Nici actualele pelicule folosite nu au un grad corespunzător de permeabilitate pentru gaze (O2 şi CO2), care să asigure compoziţia ideală pentru o serie de produse în anumite condiţii de temperatură. Autorii apreciază că în aceste condiţii sunt necesare cercetări de precizare a limitelor de toleranţă a unor produse la variaţiile de temperatură şi de compoziţie a aerului în cazul folosirii atmosferei modificate.

Dacă ne referim la temperatura optimă recomandată pentru menţinereacalităţii produselor horticole, Cantwell M. (2002) prezintă într-o lucrareexhaustivă principalele condiţii de mediu (temperatură, umiditate relativăa aerului, compoziţie a aerului) şi durata de păstrare pentru un numărfoarte mare de produse horticole comercializate la nivel mondial.

In ierarhizarea factorilor tenologici, temperatura este secondată de umiditatearelativă a aerului cu care se află într-o strânsă relaţionare. Burzo şi colab.(1984)consideră că umiditatea relativă a aerului constituie, alături de temperatură, unfactor de mediu important pentru păstrarea legumelor şi fructelor, întrucâtinfluenţează direct pierderea apei din produsele depozitate şi prin aceastastarea de turgescenţă şi prospeţime. In acelaşi timp influenţează şi dezvoltareamicroorganismelor pe produse, ambalaje sau pe pereţtii spaţiului de păstrare.

Gherghi A. şi Iordachescu C.(1972) definesc umiditatea relativă ca raportul întrecantitatea de apă din aer şi cantitatea de apă necesara saturării la aceatemperatura. La umiditate relativă redusă se produce zbârcirea produselor caurmare a pierderilor de apă, iar în cazul unei umidităţi relative ridicate estefavorizată dezvoltarea putrezirilor mai ales când există şi variaţii detemperatură.

Cel de-al trei-lea factor ca importanţă pentru procesul de păstrare a produselorhorticole proaspete este considerat ca fiind compoziţia aerului. Din punct devedere practic problema compoziţiei aerului este abordată sub forma celor douătehnologii aplicate la nivel mondial pe scară din ce în ce mai mare : atmosferamodificată (AM) şi atmosfera controlată (AC).

Activitatea 2.2 Organizare experiente tehnologice de păstrare, deshidratare și extragere de sucuri la fructe şi legume şi culegere de date experimentale (ciclul I)

- Soiuri de mere, afine, coacăze pretabile la experimentări

- Soiuri de tomate si morcov coacăze pretabile la experimentări

- Soiuri de piersici si caise pretabile la experimentări

- Durata tehnologică

- Nivel de pierderi şi deprecieri

- Modificări calitative în operaţiuni de păstrare, deshidratare şi extragere de suc.

Cultura tomatelor în câmp şi spaţii protejate are cea mai mare pondere în România, după suprafaţa cultivată cu varză, depăşind 44 mii ha şi o producţie totală de 749 mii tone în anul 2014. Pentru industriralizare se utilizeză în special tomatele cultivate în câmp în perioada de vară toamnă care să fie productive, cu coacere concentrată, rezistenţă faţă atacul agenţilor patogeni şi cu conţinut ridicat de substanţă uscată.

În anul 2016 la Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Legumicultură şi Floricultură Vidra a fost studiat un număr de 14 cultivare de tomate pentru consum în stare proaspătă şi industrializare din sortimentul autohton şi străin: Cristinica, Darsirius, Măriuca, Caspar F1, Romec, Chihlimbar, Viorica, Vipon, Pontica, Perfect Peel F1, Missouri, Heinz, Marmande și Mirsini F1.

Cultivarul Nr fructe/ plantă

Greutatea medie a fructelor (g)

Producţia/ plantă (kg)

Producţia (t/ha)

Cristinica 18,7 96,7 1,81 59,73 Darsirius 25,9 88,6 2,29 75,57 Măriuca 15,3 85,3 1,31 43,23 Caspar F1 32,4 72,2 2,34 77,22 Romec 22,1 45,6 1,01 33,33 Chihlimbar 11,7 131,9 1,54 50,80 Viorica 25,4 71,2 1,84 60,72 Vipon 29,3 73,4 2,15 70,95 Pontica 26,5 82,3 2,18 71,94 Perfect Peel F1 34,5 70,2 2,42 79,86 Missouri 23,3 83,3 1,94 64,02 Heinz 15,7 120,3 1,89 62,37 Marmande 13,8 128,6 1,77 58,41 Mirsini F1 13,4 162,3 2,17 71,61

Indici de productivitate la cultivarele de tomate pentru industrializare

Caracterizare cultivare morcovi

Berlikum este un soi tardiv recomandat pentru culturile de toamnă datorită rezistenței la depozitare pe timp de iarnă. Conținut ridicat de zahăr și substanță uscată. Destinat pentru consumul în stare proaspătă, conservare, stocare sau industrializare. Rădăcini cilindrice, cu vârf rotunjit. Culoare: portocaliu roșiatic.

Pentru experiență au fost utilizate 5 cultivare de morcov: Berlikum, Flakkee, Warmia F1, Fidra F1 și Chantenay Red Cored (fig. 15) care au semănate pe data de 30 mai 2016, pe teren pregătit din toamna și modelat pe brazde în primăvară. S-au semănat câte două benzi pe brazdă cu câte două rânduri fiecare după următoarea schemă 100cm - 10cm – 30cm -10cm -100cm. Adâncimea de semănat a fost de 1-1,5cm, iar distanța între semințe de 2 -3cm. La 5 zile de la semănat s-a făcut erbicidarea culturii cu produsul Stomp 330EC, în doză de 5 l/ha pentru combaterea buruienilor monocotiledonate și parțial dicotiledonate. În timpul vegetației s-au făcut 4 prașile manuale.

Aspect general al culturii de morcov

Conform Protocolului experimental privind variantele de lucru şi Schemei experimentale din cadrul proiectului, organizarea experienţelor de păstrare pentru aceasta fază a cuprins un număr de 42 variante de lucru structurate în funcţie de specie, soi şi temperatura de păstrare. S-au folosit astfel 7 specii de fructe şi legume (mere, caise, piersici, afine, coacăze, tomate şi morcov) cu câte 2 soiuri din fiecare specie şi s-au organizat 3 condiţii termo-hidrice de bază pentru păstrarea produselor horticole. La unele specii care se pretează, au fost organizate şi unele variante de păstrare în condiţii speciale (atmosferă modificată şi radiaţii ionizante).

Organizarea experientelor de păstrare s-au făcut separat pe specii, modul de lucru şi rezultatele obtinute fiind prezentate în urmatoarea succesiune: afine, coacăze, caise, piersici, tomate, mere şi morcov.

Experienta de păstrare Afine

Schema de organizare a experienţei cu afine de cultură este redată în tabelul.1, iar aspecte privind modul de organizare a experienţei sunt prezentate în figura 1. In experimentare au fost luate două soiuri de afine, după cum s-a prevăzut în planul de lucru. Afinele folosite în experimentare sunt prezentate în figura 19.

Schema experimentala pentru păstrarea afinelor tabel 1. Var. Soiuri Conditii de păstrare *) V1 BLUECROP 20-22ºC V2 -idem- 20-22ºC+RI V3 -idem- 10-12 ºC V4 -idem- 10-12 ºC+AM V5 -idem- 3-5 ºC V6 DELICIA 20-22ºC V7 -idem- 20-22ºC+RI V8 -idem- 10-12 ºC V9 -idem- 10-12 ºC+AM

V10 -idem- 3-5 ºC *) Legenda: AM=atmosfera modificata:RI=radiatii ionizante

Pierderi pe durata păstrării afinelor (%) tabel 3

Var.

Soi Condiţii de

păstrare Durata păstrare

(zile)

Pierderi de masă

(%)

Pierderi stricare

(%)

Pierderi totale (%)

V1 BLUECROP 20-22°C 5 3,95 4,96 8,91 V2 - idem- 20-22 °C+RI 5 4,22 3,85 8,07 V3 - idem- 10-12 ºC 20 3,96 5,34 9,30 V4 - idem- 10-12 ºC+AM 20 0,11 0,91 1,02 V5 -idem- 3-5 ºC 25 6,44 1,53 7,97 V6 DELICIA 20-22 °C 5 4,53 6,12 10,65 V7 -idem- 20-22°C+RI 5 4,85 5,02 9,87 V8 -idem- 10-12 ºC 20 3,39 8,52 11,91 V9 -idem- 10-12 ºC+AM 20 0,22 0,90 1,12 V10 -idem- 3-5 ºC 25 6,62 3,39 10,01

Medie generala

20-22°C 5 4,24 5,54 9,78 20-22°+RI 5 4,54 4,44 8,98 10-12 ºC 20 3,68 6,93 10,61

10-12 ºC+AM 20 0,17 0,91 1,08 3-5 ºC 25 6,53 2,46 8,99

Nivelul şi evoluția unor componente chimice pe durata păstrării tabel 4

Var.

Soi Cond. de păstrare

S.U. (%)

Aciditate (%)

Zahăr total (%)

Vit.C mg/100g

- BLUECROP initial 11,3 0,95 3,90 28,38 V1 - idem- 20-22°C 12,4 0,82 4,42 36,52 V2 - idem- 20-22°C+RI 15,2 0,62 5,32 33,27 V3 - idem- 10-12 ºC 10,5 0,85 4,43 39,27 V4 -idem- 10-12 ºC+AM 10,5 0,60 4,25 13,93 V5 - idem- 3-5 ºC 12,1 0,85 4,16 20,81 - DELICIA initial 11,5 1,02 6,59 28,03

V6 -idem- 20-22°C 12,6 0,90 6,77 34,76 V7 -idem- 20-22°C+RI 15,4 0,60 7,33 40,90 V8 -idem- 10-12 ºC 12,0 0,98 7,24 43,13 V9 - idem- 10-12 ºC+AM 11,0 0,72 4,34 17,19 V10 - idem- 3-5 ºC 14,3 0,78 8,70 29,35

Medie generală

initial 11,4 1,39 5,25 28,21 20-22°C 12,5 0,86 5,60 35,64

20-22°C+RI 15,3 0,61 6,33 37,09 10-12 ºC 11,25 0,92 5,84 41,20

10-12 ºC+AM 10,75 0,69 4,30 15,56 3-5 ºC 13,2 0,79 6,43 25,08

Experienţa de păstrare-Coacăze

Schema de organizare a experienţei cu coacăze este redată în tabelul 5, iar aspecte privind modul de organizare al experienţei sunt prezentate în figura 24. In experimentare au fost luate două soiuri de coacăze, aşa cum s-a prevăzut în planul de lucru. Coacăzele folosite în experimentare sunt prezentate în figura 25.

Schema experimentala pentru păstrarea coacăzelor tabel 5 Var. Soiuri Conditii de păstrare *) V1 ABANOS 20-22ºC V2 -idem- 20-22ºC+RI V3 -idem- 10-12 ºC V4 -idem- 10-12 ºC+AM V5 -idem- 3-5 ºC V6 DEEA 20-22ºC V7 -idem- 20-22ºC+RI V8 -idem- 10-12 ºC V9 -idem- 10-12 ºC+AM V10 -idem- 3-5 ºC

*) Legenda: AM=atmosfera modificată:RI=radiaţtii ionizante

Pierderi pe durata păstrării coacăzelor (%) tabel 7

Var.

Soi Cond. de

păstrare (°C) Durata păstrare

(zile)

Pierderi de masă

(%)

Pierderi stricare

(%)

Pierderi totale (%)

V1 ABANOS 20-22° 5 7,99 12,24 20,23 V2 - idem- 20-22°+RI 5 7,44 12,42 19,86 V3 - idem- 10-12 ºC 20 4,14 26,34 30,48 V4 - idem- 10-12 ºC+AM 20 0,41 10,65 11,06 V5 -idem- 3-5 ºC 25 8,83 16,08 24,91 V6 DEEA 20-22° 5 8,21 11,03 19,24 V7 -idem- 20-22°+RI 5 7,87 10,60 18,47 V8 -idem- 10-12 ºC 20 4,32 16,71 21,03 V9 -idem- 10-12 ºC+AM 20 0,36 5,66 6,02

V10 -idem- 3-5 ºC 25 7,46 14,92 22,38

Medie generală

20-22° 5 8,10 11,64 19,74 20-22°+RI 5 7,66 11,51 19,17 10-12 ºC 20 4,23 21,53 25,76

10-12 ºC+AM 20 0,39 8,16 8,55 3-5 ºC 25 8,15 15,50 23,65

Din observaţiile efectuate pe durata păstrării coacăzelor în diferite conditii, a reieşit în evidenţă faptul că în general coacăzele au fost mai puţin rezistente la depreciere decât afinele, iar procentul de pierderi prin stricare a fost mai mare. Pierderile prin stricare variază între 10-26% în funcţie de soi, condiţiile şi durata de păstrare. Deprecierea coacăzelor în timpul păstrării a fost cauzată în majoritatea cazurilor de atacul şi dezvoltarea Putregaiului cenuşiu (Botrytis cinerea), care s-a răspândit rapid în masa de fructe, creând adevarate focare de boală. Aspecte cu depreciere prin stricare a afinelor sunt prezentate în figura 30.

Coacăzele soiului Deea au fost mai rezistente la păstrare în comparaţie cu soiul Abanos. Durata limită de păstrare a fost de 5 zile pentru temperaturi de 20-22 ºC şi 20-25 zile în cazul păstrării în spaţii refrigerate sau frigorifice. Condiţiile cele mai favorabile menţinerii calităţii s-au dovedit a fi spaţiile refrigerate şi cu atmosferă modificată îmbogăţită în CO2 (10%), în care coacăzele au înregistrat după 20 zile de păstrare pierderi de masă de sub 1% şi pierderi prin stricare de 5,66-10,65% în funcţie de soi.

Nivelul şi evoluția unor componente chimice după recoltare la coacăze tabel 8

Var.

Soi Cond. de păstrare

(°C)

S.U. (%)

Aciditate (%)

Zahăr total (%)

Vit.C mg/100g

- ABANOS initial 16,5 2,72 6,02 222,03 V1 - idem- 20-22° 18,07 2,20 7,24 184,28 V2 - idem- 20-22°+RI 20,9 1,72 7,00 312,30 V3 - idem- 10-12 ºC 15,5 2,42 6,67 320,46 V4 -idem- 10-12 ºC+AM 15,5 2,20 6,50 216,52 V5 - idem- 3-5 ºC 16,6 2,60 6,13 62,20 - DEEA initial 16,3 2,69 5,39 237,74

V6 -idem- 20-22° 20,5 1,21 7,61 196,56 V7 -idem- 20-22°+RI 18.2 0,93 6,67 326,76 V8 -idem- 10-12 ºC 17,0 2,50 6,60 379,18 V9 - idem- 10-12 ºC+AM 14,5 2,30 6,97 298,56 V10 - idem- 3-5 ºC 16,8 2,50 6,02 64,48

Medie generală

initial 16,4 2,71 5,71 229,89 20-22° 19,29 1,71 6,96 190,42

20-22°+RI 19,55 1,33 6,84 319,53 10-12 ºC 16,25 2,46 6,64 349,82

10-12 ºC+AM 15,00 2,25 6,74 257,54 3-5 ºC 16,70 2,55 6,08 63,34

Din observaţiile efectuate pe durata păstrării coacăzelor în diferite conditii, a reieşit în evidenţă faptul că în general coacăzele au fost mai puţin rezistente la depreciere decât afinele, iar procentul de pierderi prin stricare a fost mai mare. Pierderile prin stricare variază între 10-26% în funcţie de soi, condiţiile şi durata de păstrare. Deprecierea coacăzelor în timpul păstrării a fost cauzată în majoritatea cazurilor de atacul şi dezvoltarea Putregaiului cenuşiu (Botrytis cinerea), care s-a răspândit rapid în masa de fructe, creând adevarate focare de boală. Aspecte cu depreciere prin stricare a afinelor sunt prezentate în figura 30.

Coacăzele soiului Deea au fost mai rezistente la păstrare în comparaţie cu soiul Abanos. Durata limită de păstrare a fost de 5 zile pentru temperaturi de 20-22 ºC şi 20-25 zile în cazul păstrării în spaţii refrigerate sau frigorifice. Condiţiile cele mai favorabile menţinerii calităţii s-au dovedit a fi spaţiile refrigerate şi cu atmosferă modificată îmbogăţită în CO2 (10%), în care coacăzele au înregistrat după 20 zile de păstrare pierderi de masă de sub 1% şi pierderi prin stricare de 5,66-10,65% în funcţie de soi.

Experienţa de păstrare-Caise

Schema de organizare a experienţei cu caise este redată în tabelul 9, iar aspecte privind modul de organizare al experienţei sunt prezentate în figura 31. In experimentare au fost luate două soiuri de caise, aşa cum s-a prevăzut în planul de lucru.

Schema experimentală pentru păstrarea caiselor tabel 9 Var. Soiuri Conditii de păstrare *) V1 MAMAIA 20-22ºC V2 -idem- 10-12 ºC V3 -idem- 10-12 ºC+AM V4 -idem- 3-5 ºC V5 OLIMP 20-22ºC V6 -idem- 10-12 ºC V7 -idem- 10-12 ºC+AM V8 -idem- 3-5 ºC

*) Legenda: AM=atmosfera modificata

Pierderi pe durata păstrării caiselor (%) tabel 11

Var.

Soi Cond. de

păstrare (°C) Durata păstrare

(zile)

Pierderi de masă

(%)

Pierderi stricare

(%)

Pierderi totale (%)

V1 MAMAIA 20-22° 5 17,91 5,00 22,91 V2 - idem- 10-12 ºC 15 12,10 12,50 24,60 V3 - idem- 10-12 ºC+AM 15 0,26 0 0,26 V4 - idem- 3-5 ºC 20 19,26 5,55 24,81 V5 OLIMP 20-22° 5 18,23 20,00 38,23 V6 -idem- 10-12 ºC 15 14,23 22,50 36,73 V7 -idem- 10-12 ºC+AM 15 0,32 2,78 3,10 V8 -idem- 3-5 ºC 20 22,46 7,50 29,96

Medie generală

20-22° 5 18,07 12,50 30,57 10-12 ºC 15 13,17 17,50 30,67

10-12 ºC+AM 15 0,29 1,39 1,68 3-5 ºC 20 20,86 6,53 27,39

Din observaţiile efectuate pe durata păstrării caiselor în diferite condiţii, a reieşit în evidenţă faptul că în general caisele au fost sensibile la păstrare, durata maximă de păstrare fiind de 5-20 zile în funcţie de condiţiile de păstrare. La caise principalele două probleme le-au reprezentat pierderile de masă care au determinat zbârcirea fructelor la exterior şi cele prin stricare care a afectat în cea mai mare măsură aspectul şi calitatea de consum. Pierderile prin stricare au fost între 0-22,5% în funcţie de soi, condiţiile şi durata de păstrare. Deprecierea caiselor în timpul păstrării a fost cauzată în majoritatea cazurilor de atacul şi dezvoltarea unor boli (Botrytis, Penicillium, Phytophthora etc.) care s-au răspândit rapid în masa de fructe. Aspecte cu depreciere prin stricare a caiselor sunt prezentate în figura 36.

Prin prisma nivelului de pierderi, caisele din soiul Mamaia s-au dovedit mai rezistente la păstrare decât ale soiului Olimp, care s-au depreciat mai repede şi mai mult decât celelalte. Condiţiile cele mai favorabile menţinerii calităţii s-au dovedit a fi spaţiile refrigerate şi cu atmosferă modificată îmbogăţită în CO2 (5%), în care caisele au înregistrat după 20 zile de păstrare pierderi de masă de sub 0,5% şi pierderi prin stricare de 0-2,78% în funcţie de soi.

Nivelul şi evoluția unor componente chimice după recoltare la caise tabel 12

Var.

Soi Cond. de păstrare

(°C)

S.U. (%)

Aciditate (%)

Zahăr total (%)

Vit.C mg/100g

- MAMAIA initial 12,2 0,39 5,48 12,40 V1 - idem- 20-22° 14,6 0,33 6,40 10,72 V2 - idem- 10-12 ºC 14,2 0,30 6,21 12,14 V3 - idem- 10-12 ºC+AM 13,7 0,33 5,86 12,74 V4 -idem- 3-5 ºC 15,1 0,22 6,50 12,24 - OLIMP initial 13,9 0,49 6,21 16,96

V5 -idem- 20-22° 15,3 0,29 7,14 13,30 V6 -idem- 10-12 ºC 14,7 0,36 6,40 15,39 V7 -idem- 10-12 ºC+AM 11,2 0,52 4,34 13,18 V8 - idem- 3-5 ºC 15,6 0,26 6,86 15,46

Medie generală

initial 13,05 0,44 5,85 14,68 20-22° 14,95 0,31 6,77 12,01

10-12 ºC 14,45 0,33 6,31 13,77 10-12 ºC+AM 12,45 0,43 5,10 12,96

3-5 ºC 15,35 0,24 6,68 13,85

Fermitatea iniţială a caiselor din cele două soiuri a prezentat valori apropiate, sugerând şi grade de maturitate apropiate ale fructelor. Pe durata păstrării s-a constatat la toate variantele o diminuare a fermităţii, dar în proporţii diferite în funcţie de varianta de păstrare. Scăderea fermităţii caiselor a în fost în proporţie de 33-73% în funcţie de varianta de păstrare.Cea mai mare reducere a fermităţii a avut loc la variantele V2 şi V6 de păstrare a fructelor în condiţii de refrigerare, iar cea mai mică scădere s-a produs la varianta V3, urmată de variantele V4 şi V6 de păstrare în condiţii frigorifice. Datele arată şi că la soiul Olimp scăderea fermităţii a fost mai accentuată decât la soiul Mamaia la majoritatea variantelor, confirmând rezultatele mai bune de păstrare înregistrate de caisele soiului Mamaia.

Experienta de păstrare-Piersici

Schema de organizare a experienţei cu piersici este redată în tabelul 14, iar aspecte privind modul de organizare al experienţei sunt prezentate în figura 37. In experimentare au fost luate două soiuri de piersici, aşa cum s-a prevăzut în planul de lucru. Piersicile folosite în experimentare sunt prezentate în figura 38.

Schema experimentală pentru păstrarea piersicilor tabel 14 Var. Soiuri Conditii de păstrare *) V1 COLINS 20-22ºC V2 -idem- 10-12 ºC V3 -idem- 10-12 ºC+AM V4 -idem- 3-5 ºC V5 JERSEYLAND 20-22ºC V6 -idem- 10-12 ºC V7 -idem- 10-12 ºC+AM V8 -idem- 3-5 ºC

*) Legenda: AM=atmosfera modificata

Pierderi pe durata păstrării piersicilor (%) tabel 16

Var.

Soi Cond. de păstrare

(°C)

Durata păstrare

(zile)

Pierderi de masă

(%)

Pierderi stricare

(%)

Pierderi totale (%)

V1 COLINS 20-22° 5 11,23 59,38 70,61 V2 - idem- 10-12 ºC 15 6,29 68,75 75,04 V3 - idem- 10-12 ºC+AM 15 0,54 54,17 54,71 V4 - idem- 3-5 ºC 20 11,00 68,75 79,75 V5 JERSEYLAND 20-22° 5 9,97 28,13 38,10 V6 -idem- 10-12 ºC 15 3,04 5,56 8,60 V7 -idem- 10-12 ºC+AM 15 0,44 16,67 17,11 V8 -idem- 3-5 ºC 20 10,84 34,38 45,22

Medie generală

20-22° 5 10,60 43,76 54,36 10-12 ºC 15 4,67 37,15 41,82

10-12 ºC+AM 15 0,49 34,42 35,91 3-5 ºC 20 10,91 51,57 62,48

Din observaţiile efectuate pe durata păstrării piersicilor în diferite condiţii, a reieşit în evidenţă faptul că în general piersicile au fost sensibile la păstrare, durata maximă de păstrare fiind de 5-20 zile în funcţie de condiţiile de păstrare. La piersici principala problemă a reprezentat-o volumul foarte mare de pierderi prin stricare determinat la unul dintre soiuri indiferent de condiţiile de păstrare şi diferenţele extreme de pierderi prin stricare existente la celălalt soi între variantele de păstrare. Dupa primul ciclu experimental, rezultatele conduc la ideea unei sensibilităţi ridicate la temperatura de 3-5ºC a piersicilor în general şi a unor temperaturi optime de 10-12 ºC pentru păstrarea piersicilor mai puţin coapte. Recoltarea în faza de pârgă şi depozitarea în spaţii refrigerate cu sau fară atmosferă modificată pot asigura o durată de păstrare a piersicilor de 15-20 de zile. Aspecte de depreciere prin stricare a piersicilor sunt prezentate în figura 42.

Nivelul şi evoluția unor componente chimice pe durata păstrării piersicilor tabel 17

Var.

Soi Cond. de păstrare

(°C)

S.U. (%)

Aciditate (%)

Zahăr total (%)

Vit.C mg/100g

- COLINS initial 10,7 0,49 4,47 12,32 V1 - idem- 20-22° - - - - V2 - idem- 10-12 ºC - - - - V3 - idem- 10-12 ºC+AM - - - - V4 -idem- 3-5 ºC 11,6 0,40 5,13 10,89 - JERSEYLAND initial 9,2 0,78 4,26 13,41

V5 -idem- 20-22° 13,6 0,52 4,80 10,76 V6 -idem- 10-12 ºC 11,2 0,60 4,68 11,74 V7 -idem- 10-12 ºC+AM 10,7 0,65 4,61 12,86 V8 - idem- 3-5 ºC 14,6 0,52 4,95 12,26

Medie generală

initial 9,95 0,64 4,37 12,87 20-22° - - - -

10-12 ºC - - - - 10-12 ºC+AM - - - -

3-5 ºC 13,10 0,64 5,04 11,58

Datele arată că fermitatea iniţială a piersicilor din cele două soiuri a prezentat mari diferenţe între ele, care indicau existenţa unor grade diferite de maturitate ale fructelor. Pe durata păstrării s-a constatat la toate variantele o diminuare drastică şi în proporţii diferite a fermităţii fructelor. Scăderea fermităţii piersicilor a fost în proporţie de 207-762%, în funcţie de varianta de păstrare. Cea mai mare reducere a fermităţii a avut loc la varianta V6 de păstrare a fructelor soiului Jerseyland în condiţii de refrigerare, iar cea mai mică scădere s-a produs la varianta V3 de păstrare prin refrigerare şi atmosferă modificată a fructelor soiului Colins.

Datele arată şi faptul că la soiul Colins cu fructe cu fermitate iniţială mai mică, scăderea fermităţii a fost de 207-260,16% în funcţie de variantă, în timp ce la soiul Jersey cu fermitate iniţială ridicată, scăderea fermităţii piersicilor a fost de 526,32-762,37% în funcţie de variantă.

Experienţa de păstrare-Tomate

Schema de organizare a experienţei cu tomate este redată în tabelul 19, iar aspecte privind modul de organizare al experienţei sunt prezentate în figura 43. In experimentare au fost luate trei soiuri de tomate, faţă de un număr de două soiuri, câte au fost prevăzute în planul de lucru. Tomatele folosite în experimentare sunt prezentate în figura 44.

Schema experimentală pentru păstrarea tomatelor tabel 19 Var. Soiuri Condiţii de păstrare *) V1 PERFECT PEEL 20-22ºC V2 -idem- 20-22 ºC +RI V3 -idem- 10-12 ºC V4 -idem- 10-12 ºC+AM V5 -idem- 3-5 ºC V6 PONTICA 20-22ºC V7 -idem- 20-22 ºC +RI V8 -idem- 10-12 ºC V9 -idem- 10-12 ºC+AM V10 -idem- 3-5 ºC V11 ROMEC 20-22ºC V12 -idem- 20-22 ºC +RI V13 -idem- 10-12 ºC V14 -idem- 10-12 ºC+AM V15 -idem- 3-5 ºC

*) Legenda: AM=atmosfera modificata; RI=radiatii ionizante

La temperatura mediului ambiant tomatele au înregistrat după 5 zile de păstrare pierderi de masă de 4,06- 6,31%, pierderi prin stricare de 10,00-41,67% şi pierderi totale de 14,06-47,67% în funcţie de soi. Varianta V11 de păstrare la cald a tomatelor soiului Romec a prezentat valorile cele mai mici ale pierderilor de masă, prin stricare şi totale, iar varianta V6 a soiului Pontica pe cele mai mari. La variantele V2,V7 şi V12 de păstrare la cald cu ionizarea aerului, pierderile de masă au fost mai mari decât în condiţii de mediu ambiant fără ionizare. Efectul pozitiv al ionizarii aerului s-a evidenţiat însă la variantele V2 şi V7 ale soiurilor Perfect Peel şi Pontica prin pierderi mai reduse prin stricare şi totale. Aspectul tomatelor soiului Pontica cu cele mai bune rezultate înregistrate la temperatura mediului ambiant şi a soiului Perdect Peel pentru cele mai bune rezultate în condiţii de ionizare, este redat în figura 45.

La temperatura de 10-12ºC tomatele au înregistrat dupa 10 zile de păstare 1,68-3,29% pierderi de masă, 2,50-33,33% pierderi prin stricare şi 4,91-35,01% pierderi totale, în funcţie de soi. Varianta V13 cu tomate din soiul Romec a prezentat cele mai mici pierderi de masă, dar varianta V3 cu tomate din soiul Perfect Peel a avut cele mai scăzute pierderi prin stricare şi finale, fiind cea mai bună variantă de păstrare a tomatelor din întreaga experienţă. Cele mai slabe rezultate de păstrare prin refrigerare au fost obţinute de tomatele soiului Romec, care au avut cele mai mari pierderi prin stricare şi totale. Aspectul general al tomatelor soiului Perfect Peel, păstrate timp de 10 zile în condiţii de refrigerare este redat în figura 46.

S-a observat pe ansamblul experienţei cu tomate ca pierderile prin stricare înregistrate la temperatura de 3-5 ºC sunt la toate soiurile cele mai mari, sau dintre cele mai mari, ridicându-se şi la tomate problema sensibilităţii lor la frig. Vătămarile fiziologice de frig, care reprezintă pete sau zone brune adâncite, prin care este favorizată pătrunderea agenţilor patogeni, sunt în mare parte responsabile de stricarea tomatelor pe durata păstrării.

Aspectul tomatelor din soiul Perfect Peel păstrate timp de 15 de zile în condiţii frigorifice este redat în figura 48.

Din observaţiile efectuate pe durata păstrării tomatelor în diferite condiţii, a reieşit în evidenţă faptul că în general tomatele au fost sensibile la păstrare, durata maximă de depozitare fiind de 5-15 zile în funcţie de condiţiile de păstrare. Si la tomate principala problemă a reprezentat-o volumul foarte mare de pierderi prin stricare, înregistrat la unul dintre soiuri indiferent de condiţiile de păstrare şi diferenţele foarte mari de pierderi prin stricare existente între soiuri în cadrul aceloraşi condiţii de păstrare. Dintre soiurile studiate a rezultat că în aproape toate condiţiile de păstrare soiul Perfect Peel s-a dovedit superior celorlalte soiuri, prezentând un nivel scăzut în special de pierderi prin stricare şi totale.

Aspecte de pătare fiziologica de frig şi atac de boli pe durata păstrării tomatelor sunt prezentate în figura 49 şi figura 50.

Experienţa de păstrare-Mere

Schema de organizare a experienţei cu mere este redată în tabelul 23, iar aspecte privind modul de organizare al experienţei sunt prezentate în figura 51. In experimentare au fost luate trei soiuri de mere, faţă de un număr de două soiuri, cât s-a prevazut în planul de lucru. Aspectul merelor introduse în experimentare este redat în figura 52.

Schema experimentală pentru păstrarea merelor tabel 23 Var. Soiuri Conditii de păstrare

*) V1 GOLDRUSH 20-22ºC V2 -idem- 20-22 ºC +RI V3 -idem- 10-12 ºC V4 -idem- 10-12 ºC+AM V5 -idem- 3-5 ºC V6 FLORINA 20-22ºC V7 -idem- 20-22 ºC +RI V8 -idem- 10-12 ºC V9 -idem- 10-12 ºC+AM

V10 -idem- 3-5 ºC V11 IDARED 20-22ºC V12 -idem- 20-22 ºC +RI V13 -idem- 10-12 ºC V14 -idem- 10-12 ºC+AM V15 -idem- 3-5 ºC *) Legenda: AM=atmosfera modificata; RI=radiatii ionizante

Experienţa de păstrare Morcovi

Schema de organizare a experienţei cu morcov este redată în tabelul 28, iar aspecte privind modul de organizare al experienţei sunt prezentate în figura 53. In experimentare au fost luate cinci soiuri de morcov, faţă de un numar de două soiuri, cât s-a prevazut în planul de lucru. Aspectul morcovului introdus în experimentare este redat în figura 54.

Schema experimentală pentru păstrarea morcovului tabel 28 Var. Soiuri Temperatura de

păstrare V1 BERLIKUM 20-22ºC V2 -idem- 10-12 ºC V3 -idem- 3-5 ºC V4 CHANTENAY RED CORE 20-22ºC V5 -idem- 10-12 ºC V6 -idem- 3-5 ºC V7 FIDRA 20-22ºC V8 -idem- 10-12 ºC V9 -idem- 3-5 ºC V10 FLANKKEE 20-22ºC V11 -idem- 10-12 ºC V12 -idem- 3-5 ºC V13 WARMIA 20-22ºC V14 -idem- 10-12 ºC V15 -idem- 3-5 ºC

Experienţa de realizare sucuri

Variantele experimentale pentru sucuri şi deshidratate au fost organizate cu aceleaşi produse horticole folosite în cercetările de păstrare.

Obţinerea de sucuri din legumele şi fructele alese pentru experimentări în cadrul acestui proiect au urmărit în mare parte schema din fig. 55

Pentru realizarea sucului de tomate s-au utilizat soiurile Pontica, Romec şi Perfect Peel (fig. 56), soiuri utilizate şi la cercetările de păstrare, cercetările desfăşurându-se în cadrul laboratorului deţinut de conducatorul de proiect.

La soiul Pontica, S.U. iniţială a fost de 50 R iar după fierbere 90 R (randamentul 50%). După o păstrare scurtă a sucului SU grad refractrometric la 200 C a fost de 8,7 iar aciditatea totală (acid malic) de 0,348 g%.

La soiul Perfect Peel, S.U. iniţială a fost de 50 R iar după fierbere 90 R (randamentul 55%). După o păstrare scurtă a sucului SU grad refractrometric la 200 C a fost de 9,5 iar aciditatea totală (acid malic) de 0,348 g%.

La soiul Romec, S.U. iniţială a fost de 50 R iar după fierbere 90 R (randamentul 53%). După o păstrare scurtă a sucului SU grad refractrometric la 200 C a fost de 9,5 iar aciditatea totală (acid malic) de 0,42 g%.

S-au realizat nectaruri de caise din soiurile Olimp şi Mamaia (fig. 57).

Experienţa de realizare deshidratate

Experienţele de deshidratare au fost organizate în baza de cercetare a conducătorului de proiect dotată cu echipamente experimentale de laborator şi microproducţie şi aparatura necesară pregătirii produselor horticole pentru operaţiunile de uscare-deshidratare.

Procesul de deshidratare a cuprins următoarele operaţii :

Sortarea, spălarea, calibrarea, divizarea, scoaterea sâmburilor şi a codiţelor

Decojirea şi depelarea - facultativă pentru unele fructe

Divizarea în felii

Deshidratarea propriu-zisă

Condiţionorea după deshidratare (cernerea pentru eliminarea bucăţilor mai mici, sortarea pentru eliminarea bucăţilor brunificate, înnegrite, arse, decolorate etc., eliminarea impurităţilor)

Ambalarea

Pentru realizarea produselor deshidratate s-au folosit tomate din soiurile Romec şi Perfect Peel –imagini din timpul efectuării experimentelor fiind redate în figurile următoare:

Partenerul 1 ICDP Mărăcineni şi-a organizat Activitatea 2.2 astfel:

Pentru fiecare specie luată în studiu, măr, afin și coacăz negru au fost organizate experiențe bifactoriale:

Factorul A – Soiul – la fiecare specie se vor alege 2-3 soiuri.

La specia măr în primul ciclu de au fost luate în studiu soiurile: Idared, Goldrush, Florina, Pinova, Dalinred, din care vor fi alese 3 soiuri pentru care se vor continua experimentări detaliate. Pentru afin au selectate soiurile Bluecrop și Delicia, iar pentru coacăz negru soiurile Deea și Abanos.

Factorul B – Metode de păstrare a fructelor cu trei graduări: metoda clasică - temperatură scăzută și umiditate ridicată, metoda cu boxpaleti tip Janny MT, metoda cu boxpaleţi cu atmosferă controlată. Detalii privind protocolul experimental și descrierea metodelor de păstrare au fost prezentate la etapa I.

Principalii indicatori biometrici luați în studiu au fost masa medie a fructului (g), pierdere în greutate (%), rezistența la penetrare (N), substanța uscată (brix (%), fluorescența: fluorescența minimă - Fo; fluorescența maximă - Fm; raportul Fv / Fm (raportul dintre variația amplitudinii de fluorescență și de fluorescență maximă) și Ft -fluorescența instantanee, și analize chimice: substanța uscată totală (%), aciditate titrabilă totală (%), zahăr total (%) și vitamina c (%).

Fermitatea - Penetrometru-Qualitest HPE

Pentru determinarea fermității fructelor (merelor) am folosit penetrometru nedestructibil Qualitest-HPE echipat cu dispozitiv de măsurare cu suprafața de 0,50 cm2 pentru mere, exprimată în unități HPE sau N/cm2, respectiv kg forță/cm2.

Mod de lucru: Se fac două măsurători la fiecare fruct, de exemplu pe partea însorită si pe partea umbrită, punctele de măsurare alese ar trebui să fie plane si fără orice defect pe coaja. Se fixează penetrometru pe fiecare punct de măsurare, se tine timp de 3 sec, apoi ne este indicata pe ecran rezistenta la penetrare care se notează într-un tabel. Noi pentru aceasta determinare am luat in analiza 7 fructe (mere) in 3 repetiții.

Fluoreșcența - Fluorometru - OS 30 Opti– Sciences

Fluorescenta fructelor a fost determinată cu ajutorul fluorometrului OS 30 Opti-Sciences, având următoarele setări: timpul de acțiune al spotului luminos a fost două secunde, iar intensitatea sursei 2000 micromoli/m2/s.

Mod de lucru: fructele alese pentru determinare, se țin în întuneric timp de cel puțin 15 minute, după care iau din întuneric si se măsoară in punctele alese de preferința pe partea însorită si cea umbrita, determinându-se: fluorescența minimă - Fo; fluorescența maximă - Fm; raportul Fv / Fm amplitudinea fluorescenței (raportul dintre variația de fluorescență și fluorescența maximă) și Ft - fluorescența instantanee. Raportul Fv / Fm se calculează cu ajutorul formulei: Fv/Fm=(Fm- Fo)/Fm. Determinările au fost făcute pe 7 fructe în 3 repetiții. După terminarea determinărilor datele obținute au fost înregistrate într-un tabel Microsoft Excel.

Fluorescenţa clorofilei reprezintă un indicator al conversiei energiei în procesul de fotosinteză, bazat pe o tehnologie relativ nouă. Intră în categoria măsurătorilor fiziologice care cuantifică eficienţa absorbţiei luminii asociate cu fotosistemul II (PS II). Până acum s-a demonstrat că fluorescenţa este influenţată de aprovizionarea cu apă a plantelor (Lenham, 1994, Oogren, 190), nutriţia minerală, îngheţuri (Mohamed et al., 1995) şi intensitatea luminii (Groninger et al., 1996). Fluorescenţa poate fi măsurată rapid, în mod obişnuit sub 30 secunde (precedate de 10 – 30 minute perioadă de întuneric) şi este nedistructivă (Greaves et al. 1991), permiţând măsurători repetate pe o singură frunză sau fruct. Fluorescenţa clorofilei este și o determinare foarte precisă, având un coeficient de variaţie de cca. 3% (Chițu, ș.a., 2005).

Indicatorii fluorescenţei sunt sensibili la factorii de stres ambientali. Studiile privind fluorescenţa clorofilei pot fi folosite în interpretări cum ar fi: stresul provocat de temperaturile ridicate sau scăzute, influenţa nivelului fertilizanţilor asupra fiziologiei pomilor, al secetelor, al umbririi şi a poziţiei frunzelor în coroană, adaptările la lumină şi fotoinhibiţia și nu în ultimul rând senescenţa fructelor etc. Ca urmare, am folosit determinările indicatorilor de fluorescență precizați mai sus în analiza postmaturării fructelor luate în studiu, la diferite soiuri și metode de păstrare a acestora.

Substanța uscată - Refractometru mobil optronic KRUSS GMbH model DR 101-60, in Brix % din suc de fruct.

De asemenea, în studiu nostru am determinat în cadrul analizelor biochimice și substanța uscată totală (% din partea comestibilă).

Setul de analize chimice a constat în determinarea apei şi substanței uscate, determinarea substanței uscate, aciditate titrabilă, zahăr total şi vitamina C.

Apa şi substanţa uscată totală s-au determinat prin metoda gravimetrica. Principiul metodei consta în măsurarea masei de apă pierdută la uscarea probelor la 105°C.

Aciditatea totală (STAS 5957-71) s-a realizat prin metoda titrimetrică de determinare. Extractele de fruct obținute prin fierberea materialului proaspăt au fost filtrate si titrate apoi cu hidroxid de sodiu in prezența indicatorului fenolftaleină.

Conţinutul de zahăr total a fost determinat prin metoda titrimetrică Fehling-Soxlet (1964). Metoda consta in extracția zaharului prin fierberea fructelor in apa timp de 4-6 ore, urmata de filtrare, invertire si titrarea cu soluția de zahar a reactivului Fehling.

Pentru determinarea vitaminei C s-a folosit metoda titrimetrică iodometrică (Pleshkov, 1985). principiul metodei consta în extracţia vitaminei C din fructe cu acid clorhidric 2%, urmată de titrarea extractului cu iodat de potasiu pana la coloraţia albastră.

Pentru interpretarea statistică a rezultatelor datele au fost incluse in baze de date de tip Excel si apoi au fost interpretate statistic cu programul SPSS 14.0, care utilizează metoda testului Duncan (testul t multiplu) pentru o asigurare statistică de 5%.

Concluzii şi evaluări ale primului ciclu experimental

Afinele sunt rezistente la depreciere, iar procentul de pierderi prin stricare este mai redus decât la alte fructe

La temperatura de 20-22 ºC , sau de 10-12 ºC afinele au fost depreciate cel mai mult, înregistrandu-se cele mai mari pierderi prin stricare. Acestea au fost cauzate în special de Putregaiul cenusiu (Botrytis cinerea) şi Mumifierea fructelor (Monilinia vaccinii-corymbosi), care s-au dezvoltat fie îndividual pe fructe fie prin crearea unor focare care au cuprins la zonele de contact mai multe fructe

La coacăze procentul de pierderi prin stricare a fost mai mare decât la afine, pierderile prin stricare variind între 10-26% în funcţie de soi, condiţiile şi durata de păstrare. Deprecierea coacăzelor în timpul păstrării a fost cauzată în majoritatea cazurilor de atacul şi dezvoltarea Putregaiului cenuşiu (Botrytis cinerea), care s-a răspândit rapid în masa de fructe, creând adevarate focare de boală.

Coacăzele soiului Deea au fost mai rezistente la păstrare în comparaţie cu soiul Abanos.

In general caisele au fost sensibile la păstrare, durata maximă de păstrare fiind de 5-20 zile în funcţie de condiţiile de păstrare.

La caise principalele două probleme le-au reprezentat pierderile de masă care au determinat zbârcirea fructelor la exterior şi cele prin stricare care a afectat în cea mai mare măsură aspectul şi calitatea de consum.

Deprecierea caiselor în timpul păstrării a fost cauzată în majoritatea cazurilor de atacul şi dezvoltarea unor boli (Botrytis, Penicillium, Phytophthora etc.) care s-au răspândit rapid în masa de fructe.

Prin prisma nivelului de pierderi, caisele din soiul Mamaia s-au dovedit mai rezistente la păstrare decât ale soiului Olimp, care s-au depreciat mai repede şi mai mult decât celelalte.

Condiţiile cele mai favorabile menţinerii calităţii caiselor s-au dovedit a fi spaţiile refrigerate şi cu atmosferă modificată îmbogăţită în CO2 (5%), în care caisele au înregistrat după 20 zile de păstrare pierderi de masă de sub 0,5% şi pierderi prin stricare de 0-2,78% în funcţie de soi.

Piersicile au fost sensibile la păstrare, durata maximă de păstrare fiind de 5-20 zile în funcţie de condiţiile de păstrare.

Dupa primul ciclu experimental, rezultatele conduc la ideea unei sensibilităţi ridicate la temperatura de 3-5ºC a piersicilor în general şi a unor temperaturi optime de 10-12 ºC pentru păstrarea piersicilor mai puţin coapte. Recoltarea în faza de pârgă şi depozitarea în spaţii refrigerate cu sau fară atmosferă modificată pot asigura o durată de păstrare a piersicilor de 15-20 de zile.

Datele arată faptul că la soiul Colins cu fructe cu fermitate iniţială mai mică, scăderea fermităţii a fost de 207-260,16% în funcţie de variantă, în timp ce la soiul Jersey cu fermitate iniţială ridicată, scăderea fermităţii piersicilor a fost de 526,32-762,37% în funcţie de variantă.

Tomatele au fost sensibile la păstrare, durata maximă de depozitare fiind de 5-15 zile în funcţie de condiţiile de păstrare.

La tomate principala problemă a reprezentat-o volumul foarte mare de pierderi prin stricare, înregistrat la unul dintre soiuri indiferent de condiţiile de păstrare şi diferenţele foarte mari de pierderi prin stricare existente între soiuri în cadrul aceloraşi condiţii de păstrare. Dintre soiurile studiate a rezultat că în aproape toate condiţiile de păstrare soiul Perfect Peel s-a dovedit superior celorlalte soiuri, prezentând un nivel scăzut în special de pierderi prin stricare şi totale.

La măr se remarcă pierderile reduse de masă la metodele de păstrare cu boxpaleti tip Janny MT și cu boxpaleţi cu atmosferă controlată – Paliflex, de cca. 1,5-2 ori mai mici față de metoda clasică;

La 6 luni de la depozitare la metoda clasică cele mai bune rezultate au fost obținute în cazul soiului Idared (5,1 % pierderi de masă), la metoda cu boxpaleti tip Janny MT s-au înregistrat rezultate mai bune la soiul Florina (2,6%), iar soiurile Dalinred și Florina au prezentat cele mai mici pierderi de masă la metoda cu boxpaleţi cu atmosferă controlată – Paliflex (2,7% și respectiv 2,8%);

Pe media metodelor, fermitatea a fost mai mare la soiurile Dalinred și Pinova, cu valori care diferă semnificativ din punct de vedere statistic față de soiul Idared, care la rândul lui prezintă o rezistență la penetrare mai mare și diferită statistic față de soiul Goldrush;

La toate soiurile luate în studiu Idared, Goldrush, Pinova și Dalinred, metodele de păstrare a fructelor cu boxpaleți tip Janny MT și cea cu boxpaleţi cu atmosferă controlată – Paliflex au indus o creșterea semnificativă a fermității fructelor față de metoda clasică;

La toate metodele de păstrare soiul Goldrush a indus valori mici ale fluorescenței minime, ceea ce înseamnă o reducerea clorofilei din tegumentul fructelor mai mare decât la celelalte soiuri;

Pe media metodelor de păstrare soiurile Pinova și Dalinred au indus o valoare mai mare a inflorescenței minime F0 și deci o postmaturare mai întârziată decât la soiurilor Idared și respectiv Goldrush;

Luând în considerare valorile fluorescenței minime, la soiul Idared procesul de postmaturare este mai accentuat la metoda clasică, acest soi se păstrează mai bine prin metodele moderne metodele de păstrare a fructelor cu boxpaleți tip Janny MT și cea cu boxpaleţi cu atmosferă controlată – Paliflex. Păstrarea merelor din soiul Golrush a fost mai bună prin metoda cu paleţi cu atmosferă controlată – Paliflex, iar a celor din soiul Pinova a fost în cazul metodei cu boxpaleți tip Janny MT;

În cadrul tuturor metodelor de păstrare, dar și pe media acestora, soiul Goldrush a indus valori mai mari ale raportului Fv/Fm (0,72) și deci prezintă o capacitate de păstrare mai bună decât la soiurile Dalinred, Idared și Pinova (0,49, 0,48 și respectiv 0,49);

Pe media soiurilor, metoda de păstrare cu boxpaleți tip Janny MT a fost cea mai bună metodă de păstrare, în cazul a trei indicatori ai fluorescenței: fluorescența maximă a fructelor – Fm, raportul Fv/Fm și fluorescența instantanee - Ft;

La afin și coacăz sunt evidente pierderile mai mici la metoda de păstrare cu boxpaleți tip Janny MT față de metoda clasică cu temperatură redusă (frigider);

La ambele momente de determinare și la ambele metode de păstrare soiul Delicia de afin și respectiv soiul Deea de coacăz negru au avut o capacitate de păstrare mai bună;

La soiurile de afin substanța uscată totală și conținutul fructelor în zahăr total cresc, iar aciditatea totală și conținutul în vitamina C au scăzut odată cu creșterea perioadei de păstrare;

În dinamică pe perioada de păstrare, la soiurile de coacăz negru substanța uscată totală crește, iar aciditatea totală scade. Conținutul fructelor în zahăr total crește de la momentul recoltării, la 14 zile de la recoltare și apoi scade la 30 de zile de la recoltare, iar conținutului de vitamina C scade mai ales după 2 săptămâni de la recoltare. Scăderea conținutului fructelor în zahăr total și mai ales a conținutului de vitamina C de la 14 zile de la recoltare la 30 de zile de la recoltare se explică prin deprecierea fructelor, mai ales datorită mucegaiurilor (Aspergillus sp., Penicillium sp., și Botrytis cinerea).

Valorile mai mari ale raportului Fv / Fm evidențiază o capacitate de păstrare mai bună la soiul de coacăz negru Abanos și la soiul de afin Delicia.