Director proiect: Dr.ing. Daniela VERINGAI.C.D.I.M.P.H. – HORTING Bucuresti

PROIECT ADER 16.1.1. Adaptarea unor tehnologii inovative aplicabile la nivelul unor centre locale

(cooperative) de producţie, condiţionare şi depozitare de scurtă şi lungă durată a produselor

horticole proaspete şi prelucrate

P1: INSTITUTUL DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU POMICULTURĂMĂRĂCINENI

P2: INSTITUTUL DE CERECETARE DEZVOLTARE PENTRU LEGUMICULTURĂ ȘIFLORICULTURĂ VIDRA

P3: STAŢIUNEA DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU POMICULTURĂ CONSTANŢA

Faza 3. Organizare experimentală ciclul II. Infiinţare experienţe, culegere de date şi interpretare rezultate referitoare la tehnici de păstrare, deshidratare şi extragere de sucuri la fructe şi legume

Activitate 3.1 Monitorizarea factorilor tehnologici şi biologici responsabili de menţinerea calităţii produselor horticole in stare proaspata si prelucrata.

P1 – ICDPP MĂRĂCINENI –menţionează faptul că în această fază nu s-au pututlua în studiu toate speciile şi soiurile de pomi şi arbuşti fructiferi deoarece înluna aprilie 2017 s-au înregistrat îngheţuri târzii de primăvară care aucompromis recolta la aproape toate speciile de pomi şi arbuști fructiferi. Laspeciile de coacăz studiate au fost înregistrate pierderi foartee mari derecoltă, neavând fructe nu s-au putut face nici un fel de determinări.

Situația pagubelor provocate în pomicultură de înghețurile târzii din perioada17 – 24 aprilie 2017

În urma analizei efectuate de către specialiștii ICDP Pitești și ai stațiunilorpomicole Băneasa, Bistrița, Constanța, Iași, Târgu Jiu, Voinești șiUniversitatea Craiova – SCDP Vâlcea, s-au semnalat pagube însemnate înplantațiile pe rod ale majorității speciilor pomicole, dar și în pepiniere, așacum au fost semnalate de către Universitatea din Craiova, SCDP Vâlcea(tabelul 1). Toate aceste pagube au fost agravate de avansul fenologic (7 – 10zile) al speciilor pomicole din acest an, provocat de temperaturile foarteridicate înregistrate la nivelul întregii țări în luna martie și în primajumătatea a lunii aprilie.

Ca o regulă generală, pagubele au fost cu atât mai însemnate cu cât speciapomicolă s-a aflat într-un stadiu fenologic mai avansat, iar temperaturileaerului au fost mai coborâte.

Pagubele înregistrate de ICDP Pitești în cazul soiurilor de coacăz negru Deea și Abanos au fost cuprinse în 92 - 93% din fructele tinere datorită înghețurilor.

Figura 3. Flori de coacăz negru – soiul Deea, stânga -sănătoasă și dreapta - afectată de înghețurile târzii din 21-22

aprilie 2017 (Mărăcineni, Argeș)

P2 – SCDL Vidra a luat în studiu 3 cultivare de tomate pentru consum înstare proaspătă şi industrializare: Viorica, Vipon și Pontica Scopul acesteiexperienţe fiind de identificare a unor cultivare de tomate cu productivitateridicată, tolerante faţă agenţii patogeni şi de calitate pretabile pentruindustrializare (depozitare, extragere de sucuri) şi 3 cultivare de morcov:Flakkee, Warmia F1, Fidra F1 pentru care s-au monitorizat factoriitehnologici și biologici corespunzători anului 2 de experimentări. Acestevariante experimentale au stat la baza întocmirii datelor de sintezăreferitoare la factorii tehnologici și biologici ai culturilor (moment optim derecoltare, proprietăți fizico-chimice, influența condițiilor de temperatură,umiditate, etc).

Deoarece vara acestui an a fost săracă în precipitații și cu o repartizareneuniformă a acestora, în luna iunie câzând 43,5 mm, în iulie 67,5mm (dincare 58,5mm pe 21 iulie), august 45mm (din care 29mm pe data de 26august şi 16mm pe 23 august) şi în septembrie, media multianuală aprecipitațiilor în acestă zonă a fost de 77mm în luna iunie, 64mm în iulie,58mm în august și 42 mm în septembrie, deficitul de precipitații în perioadaiunie – septembrie a fost de 57mm față de media multianuală, soiurile detomate Perfect Peel şi Romec au fost înlocuite cu soiurile Viorica şi Vipon

Activitate 3.2 Organizare experienţe tehnologice de păstrare, deshidratare și extragere de sucuri la fructe şi legume şi culegere de date experimentale (ciclul II)

Organizarea experienţelor de păstrare s-a făcut separat pe specii,modul de lucru şi rezultatele obţinute fiind prezentate în urmatoareasuccesiune: afine, caise, piersici, tomate, mere şi morcov.

Deoarece merele aparţin unor soiuri târzii, din sortimentul destinatdepozitării peste iarnă, rezultatele analizelor, determinărilor, şiobservaţiilor privind comportarea pe durata păstrării din faza anterioară aproiectului (faza 2) sunt prezentate în această fază.

Experienţa de păstrare-Mere

Din observaţiile efectuate pe durata păstrării merelor în diferite condiţii, a reieşit în evidenţă faptul că în general merele din recolta 2016 au fost sensibile la păstrare, înregistrând un volum ridicat de pierderi prin stricare şi implicit de pierderi totale. Merele păstrate în condiţii de mediu ambiant au fost influenţate pozitiv de tratamentul cu radiaţii ionizante, în schimb în spaţiu ermetic cu atmosferă modificată s-au produs pierderi medii prin stricare de două ori mai mari decât la merele păstrate la aceeaşi temperatură, dar în atmosferă liberă. Dintre soiurile studiate a rezultat că în aproape toate condiţiile de păstrare soiul Goldrush s-a dovedit superior celorlalte soiuri testate, prezentând valori inferioare în special de pierderi prin stricare şi totale.

Experienţa de păstrare Morcovi

Iniţial, la introducerea la păstrare, morcovii au avut un conţinutde 11,7-15,0% substanţă uscată solubilă în funcţie de soi cu o mediegenerală de 13,5%, 0,21-0,42% aciditate titrabilă în funcţie de soi cu omedie de 0,29%, 4,95-6,50% zahăr total în funcţie de soi cu o mediede 5,71% şi 2,20-3,50mg/100g vitamina C în funcţie de soi cu o mediede 2,98 mg/100g. Soiul Warmia a avut conţinutul cel mai ridicat deSU, aciditate, zahăr total şi vitamina C în timp ce soiul Flankkee aprezentat conţinutul cel mai redus de SU, aciditate, zahăr total şivitamina C.

Experienţa de păstrare afine

Din observaţiile efectuate pe durata păstrarii afinelor în diferite condiţii areieşit în evidenţă faptul că în general afinele au răspuns foarte bine latemperaturi de 5-10 ºC, când au rezistat 20-25 de zile de păstrare cu pierderimici, care nu au afectat aspectul şi calitatea comercială a acestora.Rezultate deosebite s-au obţinut în spaţii cu temperatura de 10-12 ºC şiatmosferă modificată în care afinele din ambele soiuri au prezentat după 20de zile pierderi totale medii de numai 1,31% fără modificări de aspect şi gustale fructelor.

Ȋn privinţa deprecierilor cauzate de boli pe durata păstrării s-a evidenţiat o rezistenţă mai mare la boli a afinelor din recolta 2017, care şi-au menţinut în general mai bine însuşirile calitative comparativ cu cele ale fructelor din recolta anului precedent. Astfel, chiar la temperaturi de 20-22 ºC afinele au prezentat după 5 zile de păstrare pierderi prin stricare reduse (cu o medie de 1,93%). ȋn condiţiile menţionate deprecierile cauzate au fost de cele mai multe ori la nivel de fruct, fără să se dezvolte zone sau focare cu caracter de depreciere în masă. Dintre agenţii patologici întâlniţi mai des s-au remarcat Putregaiul cenuşiu (Botrytis cinerea) şi Mumifierea fructelor (Monilinia vaccinii-corymbosi), care au afectat în principal afinele pe durata păstrării.

Experienţa de păstrare-caise

Din observaţiile efectuate pe durata păstrării caiselor în diferite condiţii, a reieşit în evidenţă faptul că în general caisele au fost sensibile la păstrare, durata maximă de păstrare fiind de 5-20 zile în funcţie de condiţiile de păstrare. La caise, principalele două probleme le-au reprezentat pierderile de masă care au determinat zbârcirea fructelor la exterior şi cele prin stricare care au afectat în cea mai mare măsură aspectul şi calitatea de consum. Pierderile prin stricare medii au fost între 3,67-23,33% în funcţie de condiţiile şi durata de păstrare. Deprecierea caiselor în timpul păstrării a fost cauzată în majoritatea cazurilor de atacul şi dezvoltarea unor boli (Botrytis, Penicillium, Phytophthora etc.) care s-au răspândit rapid în masa de fructe.

Experienţa de păstrare-Piersici

Din observaţiile efectuate pe durata păstrării piersicilor în diferite condiţii,a reieşit faptul că în general piersicile au fost sensibile la păstrare, duratamaximă de păstrare testată fiind de 5-20 zile în funcţie de condiţiile depăstrare.

La piersici principala problemă a reprezentat-o volumul foarte mare depierderi prin stricare, care se produc la cele două extreme de temperatură(mediu ambiant de 20-22ºC şi condiţii frigorifice de 3-5 ºC). Rezultatele obţinuteconduc la ideea evitării menţinerii la temperatura mediului ambiant a piersiciloro perioadă mai mare de 2-3 zile precum şi evitarea păstrării în spaţii cutemperatura mai scazută de 10-12ºC a acestora, fructele manifestând sub acestbarem o sensibilitate ridicată.

Recoltarea în faza de pârgă şi depozitarea în spaţii refrigerate cu sau fărăatmosferă modificată pot asigura o durată de păstrare a piersicilor de cca. 15zile cu pierderi reduse. Şi alegerea soiului este importantă, soiuri mai rezistentela păstrare (ex.Jerseyland), obţinând o mai bună menţinere a calităţii cupierderi mult mai reduse.

Experienţă de păstrare-Tomate

Concentraţia de CO2 a aerului din recipientele de păstrare afost menţinută în jurul valorii de 10% pe toată durata păstrariitomatelor. Ȋn aceste condiţii toate cele 3 variante cu atmosferămodificată (V4,V9 şi V14) au înregistrat după o perioadă depăstrare de 10 zile, pierderi de masă extrem de mici (sub 1%),datorită volumului etanş de aer din recipientele de păstrare.Totodată şi pierderile prin stricare au fost printre cele maiscăzute, situându-se sub nivelul altor variante de lucru. Valorilecele mai mici de pierderi de masă, prin stricare şi totale s-auînregistrat la variantele V9 şi V14 ale soiurilor Viorica şi Vipon.Tomatele celor două soiuri s-au păstrat foarte bine în condiţiiledate, fără să prezinte pierderi sau deprecieri care să le afectezeîn vreun fel aspectul şi calitatea.

Din observaţiile efectuate pe durata păstrarii tomatelor în diferite condiţii,a reieşit în evidenţă faptul că în general tomatele au fost sensibile la păstrare,durata maximă de depozitare fiind de 5-15 zile în funcţie de condiţiile depăstrare. Şi la tomate principala problema a reprezentat-o volumul mare depierderi prin stricare, înregistrat la unul dintre soiuri indiferent de condiţiile depăstrare şi diferenţele foarte mari de pierderi prin stricare existente între soiuriîn cadrul aceloraşi condiţii de păstrare.

Totodată s-a constatat că în aproape toate condiţiile de păstrare tomatelesoiului Viorica s-au dovedit a fi cele mai rezistente, prezentând nivelul cel mairedus de pierderi de masă, prin stricare şi totale. Soiul Vipon a înregistratrezultate asemănătoare soiului Viorica în condiţii de refrigerare cu atmosferămodificată şi frigorifice.

Experienţa de realizare sucuri

Pentru realizarea sucului de tomate s-au utilizat soiurile Pontica, Viorica şi Vipon

La soiul Pontica, S.U. iniţială a fost de 4,250 R iar după fierbere 60R ( randamentul 50%). După o păstrare scurtă a sucului SU gradrefractrometric la 200 C a fost de 5,32 iar aciditatea totală (acid malic)de 0,39 g%.

La soiul Perfect Peel, S.U. iniţială a fost de 4,750 R iar dupăfierbere 80 R ( randamentul 55%). După o păstrare scurtă a sucului SUgrad refractrometric la 200 C a fost de 7,140 R iar aciditatea totală(acid malic) de 0,49 g%.

La soiul Romec, S.U. iniţială a fost de 4,250 R iar după fierbere5,20 R ( randamentul 53%). După o păstrare scurtă a sucului SU gradrefractrometric la 200 C a fost de 4,920 R iar aciditatea totală (acidmalic) de 0,41 g%.

S-au realizat nectaruri de caise din soiurile Olimp şi Mamaia

Experienţa de realizare deshidratateIn ceea ce priveşte deshidratarea caiselor s-a efectuat pe celedouă soiuri Olimp şi Mamaia, umiditatea după deshidratarefiind de 17,63 g% pentru soiul Olimp şi de 13,83 g% pentru soiulMamaia. Umiditatea după deshidratare pentru tomate a fostde 18,13% pentru soiul Viorica, 18,2 % pentru soiul Pontica şi17,3% pentru soiul Vipon.

Concluzii:

Fermitatea merelor pe durata păstrării s-a redus în medie cu 36,70% după60de zile păstrare în condiţiile mediului ambiant şi cu 41,36% în cazul folosiriiaerului ionizat. După 120 de zile de păstrare prin refrigerare, fermitateamerelor s-a redus în medie cu 51,79%, iar după 180 de zile de păstrarefrigorifică cu 51,48%.

Merele soiului Goldrush şi-au menţinut cel mai bine fermitatea latemperatura mediului ambiant şi în condiţii de refrigerare, iar cele din soiulIdared prin păstrare la frig.

Morcovul din recolta 2016 a avut un grad de sanatate corespunzator,manifestat la unele soiuri prin lipsa unor pierderi prin stricare sau prinînregistrarea unor deprecieri foarte mici la păstrare pe termen lung.

Din cele cinci soiuri de morcov luate în experimentare s-au remarcatpentru nivelul constant cel mai redus de pierderi de masă soiul Flankkee, iarpentru nivelul constant foarte redus de pierderi prin stricare soiurile Fidra siBerlikum. In privinta pierderilor totale cele mai bune rezultate au aparţinutmorcovilor soiului Fidra păstrati la temperatura mediului ambiant şi soiuluiFlankkee în cazul păstrării prin refrigerare sau în condiţii frigorifice.

Afinele sunt rezistente la depreciere, iar procentul de pierderi prinstricare este mai redus decât la alte fructe

Ca şi în anul precedent conţinutul iniţial în zahăr total a fost mai marela soiul Delicia decât la soiul Bluecrop

prin păstrare la temperatura mediului ambiant afinele s-au îndulcit maimult şi mai repede decât cele ţinute la temperatură mai scăzută, a cărorconţinut în zahăr total a crescut cel mai puţin.

În general caisele au fost sensibile la păstrare, durata maximă depăstrare fiind de 5-20 zile în funcţie de condiţiile de păstrare. La caise,principalele două probleme le-au reprezentat pierderile de masă care audeterminat zbârcirea fructelor la exterior şi cele prin stricare care auafectat în cea mai mare măsură aspectul şi calitatea de consum. Pierderileprin stricare medii au fost între 3,67-23,33% în funcţie de condiţiile şidurata de păstrare.

Deprecierea caiselor în timpul păstrării a fost cauzată în majoritateacazurilor de atacul şi dezvoltarea unor boli (Botrytis, Penicillium,Phytophthora etc.) care s-au răspândit rapid în masa de fructe.

La piersici principala problemă a reprezentat-o volumul foarte mare depierderi prin stricare, care se produc la cele două extreme de temperatură(mediu ambiant de 20-22ºC şi condiţii frigorifice de 3-5 ºC). Rezultatele obţinuteconduc la ideea evitării menţinerii la temperatura mediului ambiant a piersiciloro perioadă mai mare de 2-3 zile precum şi evitarea păstrării în spaţii cutemperatura mai scazută de 10-12ºC a acestora, fructele manifestând sub acestbarem o sensibilitate ridicată.

Recoltarea în faza de pârgă şi depozitarea în spaţii refrigerate cu sau fărăatmosferă modificată pot asigura o durată de păstrare a piersicilor de cca. 15zile cu pierderi reduse. Şi alegerea soiului este importantă, soiuri mai rezistentela păstrare (ex.Jerseyland), obţinând o mai bună menţinere a calităţii cupierderi mult mai reduse.

Pe durata păstrării s-a constatat la toate variantele o diminuare a fermităţiitomatelor, dar în proporţii diferite în funcţie de varianta de păstrare. Evoluţiafermităţii a diferit de la un soi la altul. Astfel la soiul Pontica tomatele s-aumenţinut ferme după 5 zile de păstrare la temperatura mediului ambiant, dar înprezenţa aerului ionizat s-au înmuiat cel mai mult. La soiul Viorica la caretomatele au fost iniţial mai ferme, au existat scăderi de fermitate cu variaţiimici (între 25-33%) în funcţie de condiţiile de păstrare. La soiul Vipon reducereafermităţii a fost mai mică la variantele de păstrare la temperaturi mai ridicate şimai mare la variantele de păstrare prin refrigerare sau frigorifică.

Rezistența la penetrare se corelează pozitiv cu conținutul în substanțauscată (r = 0,641**) și cu amplitudinea fluoreșcenței (0,113*), fiind distinctsemnificativă și respectiv semnificativă din punct de vedere statistic. Caurmare, rezistența la penetrare crește odată cu creșterea conținutului însubstanța uscată și respectiv cu amplitudinea fluoreșcenței;

Rezistența la penetrare se corelează negativ cu pH-ul merelor, corelațiafiind distinct semnificativă (r = -0,245**). Rezistența la penetrare scade odatăcu creșterea pH-lui;

pH-ul se corelează negativ și distinct semnificativ cu amplitudineafluoreșcenței (0,371**). Creșterea pH-lui are ca efect scăderea amplitudiniifluoreșcenței;

Amplitudinea fluoreșcenței (Fv/Fm) se corelează pozitiv, semnificativ cugreutatea fructelor (0,114*) și cu rezistența la penetrare (0,113*) și, negativ cuceilalți indicatori substanța uscată (semnificativ, r = -0,125*) și pH-ul (distinctsemnificativ, 0,371**).

La 5 luni de la depozitare la toate soiurile au fost obținute rezultate maibune la metoda cu boxpaleti tip Janny MT cu pierderi de masă de 1,99-2,62%față de 2,08-2.94% în funcție de soi la metoda cu paleţi cu atmosferăcontrolată – Paliflex. Cele mai bune rezultate privind pierderea de masă aufost obținute în cazul soiului Goldrush (1,99-2,08 % pierdere de masă față deinițial), urmat de soiul Idared (2,41-2,73 %) și respectiv de soiul Florina (2,62-2,94%).

Metodele de păstrare a fructelor au influenţat conţinutul în substanţăuscată a fructelor la soiurile Idared şi Florina, fiind mai mari în cazulmetodei de păstrare FCE față de metoda cu boxpaleţi tip Janny MT, cudiferențe asigurate statistic pentru un nivel de asigurare de 5%.

În cazul fructelor raportul Fv/Fm, nivele mai scăzute ale acestuiindicator se asociază cu degradarea clorofilei simultan cu colorareafructelor şi cu senescenţa (îmbătrânirea) acestora pe perioada păstrării îndepozitele frigorifice.

În cadrul celor două metodele de păstrare, dar şi pe media acestora,soiurile Goldrush şi Idared a indus valori mai mari ale acestui indicator(0,47), prezentând o capacitate de păstrare mai bună decât la soiul Florina(0,39).

S-a remarcat superioritatea soiului Jerseyland privind pretabilitatea laprocesare sub forma de gem și nectar, faţă de soiului Collins.

În urma testării organoletice s-a remarcat faptul că pretabilitatea laprocesare a caiselor este mai bună sub formă de dulceață decât sub formăde nectar.