BISERICA FILADELFIA

22 iunie 2014

SALUTUL BISERICII“Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare

răsplătire! Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit. "Încă puţină, foarte puţină vreme", şi "Cel ce vine va veni, şi nu va zăbovi. Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el." Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.”(Evrei 10:35-39)

OBIECTIVUL BISERICII PENTRU ANUL 2014

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Intimitate profundă cu Domnul Isus Hristos prin post şi rugăciune în

fiecare săptămână, conform Isaia 58:6-11 – „Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi, şi rupe orice fel de jug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând, şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău. Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi. Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: "Iată-Mă!" Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară, dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.”

2

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>

O CARTE ÎN SERIALRUGUL ÎN FLĂCĂRI sau ViaŢa lui Dwight Moody

de Petru Popovici (Continuare din numărul trecut)

La Şcoala Duminicală şi predicatorDupă ce s-a desprins în întregime de

ocupaţia sa comercială, consacrându-se slujbei pe ogorul Evangheliei, Moody a avut de înfruntat o serie de încercări. În vizitele pe la cei decăzuţi, el nu era totdeauna bine primit. În unele locuri i-a fost periclitată chiar viaţa. În asemenea ocazii avea un principiu: să plece tot atât de repede cum venise. Şi nu odată a scăpat datorită faptului că alerga mai bine decât cei ce-l fugăreau. Într-o duminică dimineaţa s-a dus la o familie, ca să aducă copii la Şcoala Duminicală. Un vlăjgan era cât pe-aci să-l omoare. Noroc că a fost destul de iute de picioare s-o ia la sănătoasa. Totuşi Moody nu s-a dat bătut, ci a continuat să viziteze această familie, până ce tactul şi răbdarea sa au dezarmat pe adversar.

Cu o altă ocazie, într-o sâmbătă seara, a găsit într-o casă un butoiaş cu rachiu, adus acolo pentru un chef ce urma să aibă loc a doua zi. După ce le ţinu o lecţie energică contra alcoolului, Moddy stărui pe lângă stăpâna casei să-i dea voie să verse butoiul în stradă, lucru pe care l-a şi făcut. A doua zi dis-de-dimineaţă a venit după copii să-i ducă la Şcoala Duminicală. Dar câţiva oameni îl pândeau ca să-l ia la bătaie. N-a mai putut să scape cu fuga, fiind înconjurat din toate părţile. Atunci el strigă din toate puterile: "Oameni buni, chiar dacă vreţi să mă bateţi, lăsaţi-mă întâi să fac o rugăciune". Cererea lui i-a surprins. În genunchi, el începu să se roage aşa de fierbinte cum acei bătăuşi nu mai auziseră până atunci, încetul cu încetul deveniră interesaţi, se potoliră, iar când el se sculă de pe genunchi, s-au apropiat de el şi i-au dat mâna. După câteva clipe Moody părăsea casa urmat de copiii după care venise.

Într-o duminică după masă, el întâlni o fetiţă pe care o întrebă dacă urmează undeva la o Şcoală Duminicală. Cum nu era elevă nicăieri, Moody îi ceru să-l ducă la mama ei spre a-i cere permisiunea ca fetiţa să urmeze şcoala lui. Întrucât ea nu voia ca el să ştie adresa lor,

înţelegând ce voia, i-a cerut s-o aştepte până merge să facă cumpărăturile după care fusese trimisă. Ea a fugit după colţ. Trei ore a aşteptat-o pe mica ştrengărită în colţul străzii dar ea n-a mai venit. După câteva zile s-a întâlnit din nou cu ea pe stradă şi s-au recunoscut. Fără să-i dea vreo explicaţie, ea îi întoarse spatele şi o rupse la fugă. Hotărâtul învăţător al Şcolii Duminicale fugea din răsputeri s-o prindă. În sfârşit fetiţa dădu buzna într-un local, apoi printr-o cămăruţă urcă pe scări şi intrând în locuinţă se ascunse sub pat. Înduplecând-o să iasă de acolo, ea l-a condus la mama ei. Moody arătă scopul venirii sale şi mama îl asigură că va trimite copiii la Şcoala Duminicală.

Mai târziu Moody a aflat trista poveste a acestei familii. Mama era văduva unui dulgher care venise la Chicago să-şi croiască un rost. Dar negăsind de lucru şi-a deschis acest local, care după moartea lui era singurul mijloc de trai al văduvei şi copiilor. Acestora le era ruşine de felul cum trebuiau să-şi câştige existenţa. Aşa a înţeles Moody de ce fetiţa nu voia să vadă unde locuieşte. După câtva timp văduva şi-a închis localul, apoi după câţiva ani Moody a întâlnit fetiţa care înainte părea sălbatică, acum femeie căsătorită cu un înflăcărat credincios şi ea însăşi o membră devotată a Bisericii.

O sumedenie de necazuri a avut Moody în lucrarea la Şcoala Duminicală. Unii încercau să tulbure adunările. Uneori chiar îi spărgeau geamurile. Fiind o fire foarte independentă, pe lângă celelalte greutăţi pe care trebuia să le înfrunte, s-au adăugat pe cap şi greutăţile materiale. Felul neobişnuit în care intrase în lucrarea Evangheliei i-a îngreunat situaţia. Întorsese spatele sursei de câştig material, de unde primea peste 5000 dolari anual, numai la vârsta de 24 ani. Avea o sumă de bani adunată, de aceea a lucrat fără salariu. Dar aceşti bani nu i-au ajuns decât câtva timp. De aceea prietenii lui care erau interesaţi în lucrare, îi adunară

3

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>vreo 300 dolari în primul an. Mai departe nu aveau nici un plan. Moody se încredea în Dumnezeu, ştiind că dacă l-a chemat în lucrarea Sa, trebuia să-l şi susţină. Iar dacă nici aceste ajutoare nu aveau să vină, urma să se apuce iarăşi de vechea lui profesiune. După cum şi apostolul Pavel a trebuit într-o vreme să se apuce de facerea corturilor. Aşa şi-a început Moody lucrarea sa, fără nici o Societate de misiune la spate, fără nici o organizaţie care să-i garanteze un venit. Depindea doar de Domnul. Şi s-a adeverit pe deplin făgăduinţa: "Toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine" (Psalmul 25: 3). Pe măsură ce faima sa ca predicator plin de râvnă pentru cei decăzuţi începu să se răspândească, o sumedenie de scrisori au început să curgă de pretutindeni, în care anumiţi părinţi îl rugau să le cerceteze copiii care vagabondau prin Chicago şi să facă tot ce poate ca să-i mântuiască. Şi nici unul din apelurile acestea n-a fost în zadar.

Cineva descriind această lucrare personală a lui Moody, spune: „Într-o duminică seara am văzut pe unul din cei mai renumiţi avocaţi, cântând alături de fiul său, care fusese smuls ca un tăciune din foc, prin apelurile stăruitoare şi rugăciunile înflăcărate ale lui Moody". Avocatul îi scrisese lui Moody să-i salveze copilul, dacă poate. Cuvintele nu sunt în stare să descrie lucrarea ce se făcea pe atunci, nici să arate intensitatea căldurii ascultătorilor, nici entuziasmul cu care se executau acele cântări ale Şcolii Duminicale.

Era natural ca un om atât de practic ca Moody să fie stăpânit de dorinţa de a vedea rezultate precise. De aceea, de multe ori cădea într-o stare de tensiune, când nu vedea convertiri imediate. Dar el mai avea să înveţe anumite lucruri şi în privinţa asta. Într-o povestire foarte caracteristică, el descrie cum a învăţat să înlăture îndoiala şi descurajarea.

„Într-o duminică - spune el - am predicat fără să văd vreun rezultat. Luni am fost foarte deprimat. Eram în biroul meu cu inima răscolită când bătu la uşă un tânăr care conducea o clasă de vreo 100 de adulţi. Când să intre am văzut că din punct de vedere al moralului el era pe

culmea muntelui, iar eu jos în vale. El îmi spuse: "Ce zi aţi avut ieri?"

— "Foarte săracă. N-am avut nici un succes şi mă simt doborât. Dar cum v-a mers dvs?"

— "O, nespus de bine! N-am mai avut niciodată o zi ca ieri!"

— "Ce subiect aţi tratat?"— "Am luat viaţa şi caracterul lui Noe. Aţi

predicat vreodată despre Noe? Aţi studiat vreodată viaţa lui?"

— "Nu, nu-mi amintesc să fi făcut aşa ceva. Mă gândeam că ştiu destul ce scrie în Biblie despre Noe; de altfel totul e cuprins numai în câteva versete".

— "Dacă n-aţi făcut-o niciodată, ar fi bine s-o faceţi acum. Vă va prinde bine. Noe a fost un caracter minunat".

"Când plecă tânărul, mi-am luat Biblia şi am citit tot ce am găsit despre Noe. Şi am citit mult, până ce un gând a venit să mă învioreze, spunându-mi: Aici e vorba de un om care a lucrat 100 de ani şi niciodată n-a avut un singur convertit afară de familia sa. Şi totuşi, nu s-a descurajat. Am închis Biblia şi norii s-au împrăştiat; m-am ridicat şi am plecat la o oră de rugăciune de amiază. N-am ajuns bine acolo, că veni la mine un om din Illinois. Cu o zi înainte, primise 100 de convertiţi ca membri în Biserica sa. În timp ce-mi vorbea, mi-am zis: Ce-ar fi făcut Noe dacă ar fi auzit aşa ceva? El care n-a avut niciodată un aşa rezultat în lucrarea sa!

Nu mult după aceea, un om din spatele meu îmi spuse: Aş vrea să vă rugaţi pentru mine, căci doresc să devin un adevărat creştin. Imediat m-am gândit: Oare ce-ar fi făcut Noe dacă i s-ar fi spus asemenea cuvinte? Deşi el n-a auzit niciodată vreun suflet să ceară mila lui Dumnezeu, totuşi nu s-a descurajat.

Cam despre această preioadă, Dr. H.C. Mabie scrie: "L-am întâlnit pe Moody la Chicago, pe la sfârşitul anului 1863. Venisem de la Illinois, unde aveam o fermă, spre a intra ca student la vechea Universitate din Chicago. Aveam pe atunci 16 ani. Am fost introdus la B.F. Iacobus din Chicago şi la J.R. Ogooth din Indianopolis, renumite personalităţi ale Şcolii Duminicale de pe atunci şi foarte interesaţi de soarta tinerilor

4

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>şi copiilor. Ei m-au dus la Biserica Metodistă spre a asista pentru prima dată la întrunirea de rugăciune de amiază. Întrunirea a devenit interesantă. Ea era condusă de cele mai multe ori de tineri laici. Era prima întrunire de acest fel la care luam parte. Cum am intrat, un om nu prea înalt, bine făcut şi sprinten, un fel de Simon Petru, stătea la uşă şi dădea mâna cu toţi care intrau. Avea pentru fiecare un cuvânt bun. La sfârşitul adunării, acelaşi om rămânea la urmă şi dădea mâna cu toţi, stând de vorbă cu cei care aveau întrebări, sau în timpul serviciului dădeau semne de interes, apoi îngenunchia şi se ruga cu ei. Acest om era Moody. Tot ce vedeam, a provocat o puternică impresie asupra mea pentru toată viaţa. Nu văzusem până atunci un laic făcându-şi misiunea cu atâta râvnă. Felul cu totul neobişnuit al lucrării sale m-a izbit şi a

trezit în mine dorinţa de a învăţa arta aceasta divină, dacă era cu putinţă. În curând aceasta s-a dezvoltat, ajungând tot mai puternică în mine. Dar peste câteva luni, în vacanţa de vară, m-am pomenit în mijlocul unei mari treziri spirituale în oraşul meu natal. Erau aproape 300 de tineri adunaţi laolaltă. Timp de trei luni am fost inundat de un potop de binecuvântări. Aceasta a fost cu puţin înainte de a-mi propune în chip hotărât să intru în slujba Evangheliei. Luat de acest curent, nu peste mult am ajuns să fiu un lucrător ordinat. Eram cuprins de focul contagios al vieţilor înflăcărate de la Chicago. Gustând din bucuria lor în mântuirea sufletelor, n-am mai pierdut-o niciodată. Ei au fost cei care m-au făcut să simt responsabilitatea fiecărui membru, în câştigarea sufletelor pierdute, aşa cum niciodată n-am simţit-o înainte".

(Continuare în numărul următor - Material preluat de pe www.theophilos.3x.ro)

Studiu biblic: Evanghelia dupa Luca – 5:1-32După ce a fost aproape omorât în Nazaret de către consătenii Lui, după ce în

Capernaum S-a bucurat de apreciere, datorită frumuseţii Cuvântului pe care îl rostea şi a minunilor care se făceau prin El, Domnul Isus are parte, pe malul Ghenezaret-ului, de o întâlnire surprinzătoare, chiar şi pentru El. În faţa mulţimii de peşti scoşi miraculos din apă, asistăm la o reacţie total diferită de atitudinea celor din Capernaum şi Nazaret! "Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un păcătos!" Cum să ceri să plece Celui Care tocmai ţi-a hrănit familia? Cum să ceri să plece Celui care ţi-a săturat şi sufletul? Cine face aşa ceva? Vecinii lui Petru au rugat pe Isus să rămână la ei, deoarece El aducea cu Sine pace, sănătate, hrană spirituală ... Şi totuşi, singura reacţie care face pe Isus să spună "vino după Mine" este cea a lui Petru. Când el a identificat cine îi hrăneşte sufletul şi familia, când a realizat că stă practic în faţa Tronului Alb, are reacţia lui Isaia - "vai de mine!" Este singura reacţie pe care o poate avea cel care se întâlneşte cu Isus, şi nu cu benecifiile Lui, inclusiv mântuirea sufletului. Când te întâlneşti cu Singurul de Care ai nevoie, reacţia normală este să Îl rogi să plece de la tine, deoarece orice lucru pe care îl faci, chiar şi lupta zilnică pentru hrănirea familiei, este o haină mânjită! Vino după Mine, spune Domnul Isus. Cum poate Cel de pe Tronul Alb să cheme alături de El pe cel păcătos?

Al doilea tablou ne prezintă un alt păcătos, mult mai evident de această dată, un lepros. "Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti!" "Da, vreau", spune Isus, şi astfel deconspiră ce va face cu toţi cei care îşi recunosc incompatibilitatea dintre ei şi El: îi curăţă de orice păcat! Astfel, cel în cauză poate urma pe Isus. Dar cum se face curăţirea? În baza a ce? De ce nu o face Isus pentru toţi oamenii?

Într-o altă zi, tavanul casei în care Isus vorbea a fost distrus. Prin spărtură intră un olog, purtat de prieteni. Când le-a văzut Iisus CREDINŢA, a spus - "păcatele îţi sunt iertate"! Credinţa este condiţa ca Isus să ierte păcatele. Dar cine poate beneficia de această şansă,

5

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>la fel ca Petru, leprosul şi ologul? Cine poate manifesta o astfel de credinţă? Este vreo limită a murdăriei?

Ultima relatare a lui Luca, din această secţiune, este în casa lui Levi, un vameş, o gazdă a păcătoşilor! Luca nu descrie ce se făcea în acel loc, dar putem intui, după reacţia fariseilor. Era casino-ul cetăţii, barul de noapte sau club-ul zilelor noastre. Nimic sfânt, vrednic de Tronul Alb, nu sălăşluia în acea casă. Şi totuşi, Isus adresează lui Levi (Matei) aceleaşi cuvinte - "Vino după Mine!" Cum, şi Levi, la fel ca Petru? Dar Petru era un familist, un iubitor de soţie şi soacră, pe când Levi ... Matei, fascinat de modul în care Isus l-a curăţit şi l-a reabilitat, atunci când scrie genealogia Domnului Isus, subliniază alte miracole asemenea celui experimentat de el: Rahav, Rut. Nu contează groapa în care te-ai cufundat. Isus scoate de acolo pe oricine, cu o singură condiţie. Să Îi spui "Doamne, pleacă de la mine căci sunt un om păcătos!" (Sami Ghica)

Întrebări ajutătoare pentru studiul personalLuca 5.33-391. Apreciau fariseii pe Ioan? De ce dau exemplul ucenicilor lui, ca un exemplu pozitiv?2. Ce înseamnă postul în Isaia 58? Pentru ce trebuie să postim?3. De ce ucenicii lui Isus nu au nevoie de post? Cum susţin acest adevăr cele 3 metafore

ale Domnului Isus din aceste versete?Luca 6.1-51. Au călcat ucenicii Sabatul? Care este relevanţa exemplului lui David? 2. Putea Domnul Isus să evite această confruntare cu fariseii? De ce lasă pe ucenici să

mănânce în văzul tuturor?3. În timpul vechiului testament, dacă erai pe camp, îţi era foame şi culegeai grâu, Se

supăra Dumnezeu?4. Ce vrea să le spună Domnul Isus prin “Fiul omului este Domn şi al Sabatului”?Luca 6.6-111. Face Domnul Isus intenţionat minunea, pentru a provoca pe Farisei?2. Nu a călcat cugetul fariseilor în picioare?3. Cum citiţi Matei 18.6, 1 Corinteni 8.9 şi Romani 14.13 după această imagine a

Domnului Isus?4. A instigat Domnul Isus pe farisei la mânie? Putea evita această situaţie? Putea vindeca

seara sau a doua zi? Era o urgenţă? De ce lucrează Domnul Isus în acest fel?5. Încercaţi să faceţi portretul fariseilor în secţiunea Luca 5.12-6.11? care sunt trăsăturile

lor pe care le putem extrage din fiecare tablou?6. Care sunt elementele care te ajută să identifici un fariseu în biserica locală?7. Cum trebuie să te porţi cu fariseii, având în vedere aceste 3 tablouri?Luca 6.12-161. De ce îmi este prezentată alegerea ucenicilor imediat după aceste tablouri în care

fariseii sunt dovediţi ca fiind fără Dumnezeu?2. De ce au fost aleşi 12 apostoli?3. De ce S-a rugat toată noaptea Domnul Isus?4. Cum era Iuda? Era el acum iubitor de bani, asemenea fariseilor (Luca 16.14)?

6

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>5. Este vreo diferenţă, în acest moment, între credinţa lui Iuda şi credinţa lui Petru?6. Care sunt aplicaţiile din această secţiune?

Motivele de post şi rugăciune pentru săptămâna 22 – 29 iunie 2014“Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină; negreşit, dacă rămâneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să vă abateţi de la nădejdea Evangheliei, pe care aţi auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer, şi

al cărei slujitor am fost făcut eu, Pavel. Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu, împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica. Slujitorul ei am fost făcut eu, după isprăvnicia, pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi ca să întregesc Cuvântul lui Dumnezeu. Vreau să zic: taina ţinută ascunsă din veşnicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor Lui, cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între Neamuri, şi anume: Hristos în voi, nădejdea slavei. Pe El Îl propovăduim noi, şi sfătuim pe orice om, şi învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice om, desăvârşit în Hristos Isus. Iată la ce lucrez eu, şi mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine.” (Coloseni 1:21-29)

Ne vom ruga pentru slujitorii Cuvântului care se preocupă de hrana şi sănătatea spirituală a bisericii, pentru grupul de închinare şi pentru toţi cei implicaţi într-un fel sau altul în slujirea bisericii, pentru ca fiecare să se înfăţişeze înaintea lui Hristos sfânt, fără prihană şi fără vină în lucrarea pe care o desfăşoară.

Ne vom ruga pentru tinerii Bisericii Filadelfia, mijlocind in mod concret pentru problemele lor spirituale, materiale sau familiale pe care le cunoastem (întemeierea unei familii, nevoia unui loc de muncă, examenul de bacalaureat si alte nevoi) precum şi pentru tinerii care au terminat studiile şi vor să revină în Focşani cu gândul de a sluji bisericii.

Ne rugăm pentru cei bolnaviCiohoranu Sultana, Crăciun Ileana, Ghica Aneta, Gheorghe Alexandrina, Gogonea Stănica, Porumb Rodica, Popa Mioara, Ciohoranu Ion, Cojocea Nicu, Ştefan Ionel, Prichici Sorin.

Programul bisericiiDuminică dimineaţa: 9.30 – 12.00Duminică după-amiaza: 18.00 – 19.30Joi: 18.00 – 20.00; Focşani. Vrancea. str. Argeş nr.42 filadelfiafocsani.wordpress.com

7