Profesorul ideal

Profesorul ideal, în viziunea mea, reprezintă o personalitate complexă

formată din câteva componente. Fiecare este foarte importantă și indispensabilă

profesorului.

În primul rând, el trebuie să convingă elevii săi că sunt foarte capabili,

să  le arate că ei pot avea performanță. Profesorul trebuie să îi încurajeze  în ceea

ce învață, să îi motiveze la schimbare. Toți elevii au o valoare incontestabilă și au

un talent înnăscut, profesorul poate să-i arate elevului, cel puțin, că e posibil să

însușească materia predată.

Profesorul trebuie să-i încurajeze cu propria persoană, cu propriul exemplu.

În al doilea rând, profesorul investește în caracterul elevilor mai mult

decât în cunoștințele lor. Schimbarea elevului este foarte importantă și e mult mai

importantă decât notele elevului.

Un elev cu caracterul schimbat va respecta profesorul, ceea ce a investit el și se va

purta cu el cu respect. Profesorul nu va fi în poziția să „cerșească ” respectul.

Un elev schimbat va găsi singur motivația de a învăța și va încuraja și pe alții s-o

facă.

Un elev încurajat să-și schimbe atitudinea va investi singur în persoana sa și este o

probabilitate mai înaltă ca el să devină un autodidact.

Schimbarea elevului spre bine nu se face prin descurajarea lui și nici prin

compararea cu alții, ci printr-o competiție cu propria-i persoană.

Un profesor ideal are un caracter integru. El nu va învăța integritatea

dacă singur nu o va trăi.

Deseori, oamenii învață mai mult prin propriul exemplu, decât prin cuvinte. În cazul

în care vorbele nu coincid cu faptele sale, niciodată nu va fi ascultat.  Un profesor

are autoritate doar în cazul în care vorbele lui coincid cu faptele lui. Elevii sunt cei

mai buni critici, ei vor observa  neconcordanța și aceasta îi va dezgusta.

Profesorul este un autodidact. El este implicat într-un proces

continuu de învățare. Un profesor bun este un elev bun, prin aceasta el dă exemplu

elevilor săi  și îi încurajează să depună un efort pentru a învăța. Se pare că unii, din

cauza grijilor ce se pot acumula în viața lor, renunță să mai învețe. Cine nu învață –

se plafonează. Poate în fața elevilor  profesorul va face față, însă atitudinea sa față

de elevi se va schimba: va deveni mai iritat din lipsa de cunoaștere a elevilor și nu

va mai avea răbdare să-i învețe.

Profesorul găsește valoare în fiecare elev. Prin aceasta el nu critică

elevii și nici alți profesori. Expresia „Scopul scuză mijloacele” nu face parte din

mottou-rile sale. Chiar dacă elevii nu sunt la nivelul așteptării profesorului, aceasta

nu este o piedică pentru a investi în ei și a-i face să respecte cunoștințele.

Un profesor bun îi ajută și pe ceilalți colegi ai săi, în special pe

cei fără prea multă experiență. Nu critică lipsa de experiență, ci știe să scoată

competiția dintre el și ceilalți colegi.

Mă bucur mult că am cunoscut astfel de perosoane care sunt și în continuare

exemple frumoase pentru mine și de la care învăț zi de zi.