FACTORI DE INFLUENŢĂFACTORI DE INFLUENŢĂAI PRODUCŢIEI DEAI PRODUCŢIEI DE

OUĂ LA PĂSĂRIOUĂ LA PĂSĂRI

Factori biologici care influenţează producţia numerică de ouă

Principalii factori biologici implicaţi în modularea producţiei de ouă sunt: specia, rasa, individul şi linia; vârsta; precocitatea ouatului; intensitatea ouatului şi ciclul de ouat; instinctul de clocit; năpârlirea şi greutatea păsărilor.

Producţia Producţia de ouă la de ouă la diferite diferite specii şi specii şi rase de rase de păsăripăsări

Specia Rasa Prod ouă (buc./an)

GĂINI Leghorn 180-270

Rhode Island Sussex

170-240180-200

Plymouth Rock Gât golaş de Transilvania

170-215120-170

Cochinchina Brahma

120120-140

CURCI Bronzata amelioratăAlbă de Beltsville

60-75140 (cu fotostimulare)

RAŢE Pekin Barbarie Campbell

90-12060-80250-300

GÂŞTE Toulouse Olandeză albă de Rin Chineză Frizată danubiană

40-6050-6060-70 (100)10-15

BIBILICI Bibilica (albă şi cenuşie) 60-90 (120)

PREPELIŢE Prepeliţa japoneză 250-300

POTÂRNICHI Potârnichea cenuşiePotârnichea roşie

30-4025-30

FAZANI Fazanul comun de vânătoare 15-20 (30)

Producţia anuală de ouă la găiniAnul de ouat I II III IV V VI VII VIII IX X

Producţia de ouă (%)

100 86,4 76,7 64,4 56,6 51,1 38,8 39,7 30,1 24,3

Factori de variaţie ai compoziţiei ouălor

Încă, din anul 1954, Jacquot şi Adrian au împărţit constituienţii chimici ai ouălor în două mari grupe:grupa I, care cuprinde componentele chimice puţin variabile sau chiar invariabile (apa, proteinele, lipidele totale şi macroelementele) şi care nu sunt influenţate de condiţiile de creştere sau de alimentaţia asigurată;grupa a II-a, care include constituienţii chimici a căror proporţie este modificată de tipul şi/sau calitatea hranei ingerat de către pasăre.

Tehnologii de exploatare a găinilor ouătoare

Sistemul extensiv

Sistemul extensiv de creştere al găinilor ouătoare se pretează pentru efective mici; acesta combină avantajul conferit de un adăpost călduros, respectiv condiţii optime pentru realizarea unor producţii ridicate pe timpul iernii, cu cel al utilizării de spaţii inerbate, pe timpul verii. Pe lângă avantaje, sistemul de creştere extensiv al găinilor ouătoare are şi multe dezavantaje şi în primul rând, acela că nu pot fi dirijaţi unii din factorii care condiţionează nivelul producţiei de ouă, dintre care se detaşează factorul lumină. Înlocuirea acestui sistem de creştere a găinilor ouătoare cu cel de tip semiintensiv ar putea constitui o soluţie de îmbunătăţire a performanţelor de exploatare a găinilor din fermele de mărime mijlocie.

Sistemul semiintensiv

Sistemul semiintensiv de creştere a găinilor ouătoare oferă, în principal, următoarele înlesniri: reduce consumul de furaje concentrate, prin utilizarea resurselor

naturale pe care le poate asigura ferma; se păstrează o bună stare de sănătate a efectivelor; nu se folosesc cantităţi însemnate de substanţe biologic active,

datorită posibilităţii păsărilor de a-şi asigura o parte din vitamine şi substanţe minerale, direct din mediul natural în care trăiesc;

se fac investiţii relativ mici, care au în vedere numai modernizarea spaţiilor deja existente;

asigură obţinerea unei bune producţii de ouă, de calitate superioară. Ouăle produse se caracterizează printr-o coajă rezistentă, un albuş dens şi o coloraţie intensă a gălbenuşului; deşi, analizele de laborator nu indică o superioritate a valorii alimentare a acestora în comparaţie cu cele realizate în sistemele intensive de creştere, ele au, totuşi, calităţi gustative superioare.

Amenajarea interioară a unui adăpost de găini ouătoare de 3x3 m

A – secţiune transversală; B – secţiune orizontală; a – jgheab de adăpare;b – bec de iluminat; c – cuibare; e – evacuare aer viciat; f – fereastră

pentru admisie aer; h – jgheab de hrănire; p – pat de dormit

Sistemele de creştere intensiv şi superintensiv Aceste sisteme de creştere permit realizarea unor producţii ridicate,

foarte apropiate de potenţialul productiv al păsărilor, ca urmare a dirijării factorilor ambientali, a practicării unei alimentaţii ştiinţifice şi a utilizării de material biologic ultraspecializat.

De regulă, sistemul de creştere intensiv presupune exploatarea pe orizontală a găinilor ouătoare în hale oarbe, fără ferestre, pe aşternut permanent, iar cel superintensiv, cazarea acestora, de asemenea, în hale oarbe, fără ferestre, dar pe verticală, în cuşti de baterii.

Ouăle pentru consum sunt produse, în principal, în sistemul superintensiv de creştere, în cuşti de baterii, modalitate ce conferă o serie întreagă de avantaje, care nu sunt de loc de neglijat. Astfel, pe aceeaşi suprafaţă construită se poate caza un efectiv triplu de păsări comparativ cu creşterea pe aşternut permanent, diminuându-se, astfel, cheltuielile ocazionate de construcţia adăpostului şi fără a fi scoase suprafeţe mari de teren din circuitul agricol. În paralel, se realizează o economie a forţei de muncă, deoarece marea majoritate a operaţiunilor curente (hrănirea, adăparea, recoltarea ouălor, ventilaţia şi evacuarea dejecţiilor) sunt lucrări cu un grad ridicat de mecanizare şi automatizare.

Complex de tip industrial pentruexploatarea găinilor ouătoare

Baterii pentru găini producătoare de ouă consum

Un alt avantaj derivă din faptul că nu mai sunt necesare materiale pentru aşternut, tot mai greu de procurat şi greu de manipulat.

Creşterea păsărilor în baterii asigură pe timp de iarnă şi economie la combustibilul necesar încălzirii halelor, fiind suficientă numai căldura biologică degajată de numărul mare de păsări pe suprafaţa construită; acest aspect este valabil, însă, numai la adulte, deoarece, la tineret, consumul de energie este mai mare în cazul folosirii bateriilor decât al aşternutului.

Bateriile conferă şi alte avantaje, cum ar fi: diminuarea pierderilor de furaje, care este destul de mare la creşterea pe aşternut; ouăle produse sunt mult mai curate, deoarece ele nu mai staţionează în perimetrul în care stau păsările, ci se rostogolesc în jgheaburile de colectare a ouălor.

Evident, creşterea în baterii prezintă şi dezavantaje, printre care se numără şi investiţia iniţială mai mare decât în cazul creşterii pe aşternut. Astfel, chiar dacă bateria achiziţionată nu este nouă, preţul ei este mai mare decât al echipamentelor specifice creşterii pe aşternut. Cheltuielile pentru realizarea construcţiei sunt mai ridicate în cazul echipării cu baterii, fiind necesar un sistem de ventilaţie şi izolaţii termice mai bune, comparativ cu adăpostul în care păsările se cresc pe aşternut permanent.

Tehnologia de creştere a puicuţelor de înlocuire

În România, creşterea puicuţelor de înlocuire se face în hale “oarbe”, cu o suprafaţă de 1.200 m2, echipate cu baterii piramidale, de tip B.P.-4. La popularea cu puicuţe de o zi, pot fi aplicate două variante:

popularea simultană a celor 4 niveluri, cu câte 12 cap./cuşcă; popularea numai a nivelelor 2 şi 3 cu un număr dublu de puicuţe,

urmând ca în săptămâna a treia să se realizeze uniformizarea pe toate cele patru etaje ale bateriei.

Prima variantă de populare poate fi aplicată numai dacă în hala de creştere se asigură o temperatură corespunzătoare.

În momentul populării este obligatoriu ca pardoseala cuştilor de creştere să fie acoperită cu covoraşe din material plastic, conductele cu adăpători să fie coborâte la nivelul minim, iar plasele frontale să fie dispuse cu ochiurile mici în jos.

Creşterea puicuţelor de înlocuire poate fi împărţită în patru etape: Startul (de la vârsta de o zi a şi până la rărire). Pe parcursul acestei

etape, factorii de microclimat trebuie asiguraţi la nivelul cerinţelor fiziologice ale păsărilor, lumina trebuie să fie puternică şi distribuită uniform pentru ca acestea să recunoască cu uşurinţă sursele de hrană şi adăpare. Puicuţele subponderale vor fi extrase din efectiv şi cazate în cuşti separate, unde vor beneficia de o hrănire şi îngrijire corespunzătoare, pentru a recupera deficitul de creştere.

Perioada de la rărire şi până la vârsta de 8 săptămâni. Puii care au avut un demaraj corespunzător, trebuie să realizeze la sfârşitul acestei perioade o greutate corporală de 500-530g, în cazul hibrizilor “Albo”, de 610-685g, în cel al hibrizilor “Roso” şi de 685g la hibrizii “Lohmann Brown”; cocoşeii proveniţi din erorile de sexare pot fi identificaţi uşor şi se elimină din efectiv până la 8 săptămâni.

Perioada 9-13 săptămâni. Este perioada în care furajarea se realizează cu nutreţ combinat realizat după reţeta nr. 21-3 I, care face trecerea de la reţeta 21-3 folosită până la vârsta de 8 săptămâni, la reţeta 21-4, utilizată după vârsta de 13 săptămâni; cele două tipuri de furaje folosite până la vârsta de 13 săptămâni a puicuţelor conţin coccidiostatice.

Perioada 14-18 săptămâni. Are ca principal obiectiv menţinerea puicuţelor pe curbele standard de greutate, în aşa fel încât, la momentul transferului, acestea să aibă o greutate corporală corespunzătoare.

Evoluţia greutăţii corporale la puicuţele de înlocuire

Vârsta(săpt.)

Greutatea medie (g) a puicuţelor aparţinând hibridului:

Albo-70 Safir-108 Roso-SL 2000 Lohmann Brown

1 65 70 70 75

2 115 130 115 130

7 460 480 585 583

8 530 550 685 685

9 610 630 785 782

10 690 720 880 874

14 970 1020 1240 1197

15 1030 1080 1340 1264

16 1100 1140 1400 1330

17 1180 1200 1480 1400

18 1250 1260 1550 1475

Regimul de temperatură pentru puicuţele de înlocuire

Vârsta (săpt.)

Temperatura (oC) asigurată puicuţelor de înlocuire aparţinând hibridului:

Albo-67 Albo-70 Safir-108 Roso-70 Roso-SL Roso-SL 2000 Lohmann Brown

I zilele 1-2 zilele 3-4 zilele 5-7

33-3233-3233-32

33-3233-3233-32

35-3235-3232-30

33-3233-3233-32

34-3332-3130

34-3332-3132-31

33-323130

II 31-30 31-30 29 31-30 29-28 29 29-28

III 29-28 29-28 26 29-28 27-26 27 27-26

IV 27-26 27-26 22 27-26 24-22 25 24-22

V 25-24 25-24 19 25-24 20-18 23 20-18

VI 23-22 23-22 18 23-22 20-18 21 18-20

VII 21-19 21-19 18 21-19 20-18 21 18-20

VII 20-18 20-18 18 20-18 20-18 21 18-20

VIII 19-17 19-17 18 19-17 20-18 21 18-20

IX - XVIII 17 17 18 17 20-18 21 18-20

Programul de lumină pentru puicuţele de înlocuirePerioada de vârstă (săptămâni)

Programul de lumină (ore) pentru puicuţe de înlocuire aparţinând hibridului:

Albo-67

Albo-70

Safir-108

Roso-70

Roso -SL

Roso-SL 2000

Lohmann Brown

I 1 2 3 4 5-7

23 232323238

2424161616

232323238

23 23 2424161616

II 23 8 14 8 23 23 12

III 23 8 12 8 23 23 10

IV 23 8 10 8 12 12 8

V 8 8 8 8 12 12 8

VI 8 8 8 8 12 12 8

VII 8 8 8 8 8 9 8

VIII – XVI 8 8 8 8 8 9 8

XVII 8 8 8 8 8 9 9

XVIII 8 8 8 8 8 9 10

Tehnologii de exploatare a găinilor ouătoare

Microclimatul din halele de găini ouătoare Temperatura ambientală. În halele de găini ouătoare trebuie

asigurate temperaturi de +17÷+22oC, care reprezintă zona de confort termic pentru această categorie de păsări. Temperaturile ce depăşesc +30oC determină obţinerea de ouă cu coaja friabilă, iar menţinerea pe o perioadă mai îndelungată a păsărilor într-o astfel de atmosferă, le afectează grav starea de sănătate. Iarna, la temperaturi de +2÷+15oC şi o umiditate relativă a aerului de peste 75%, producţia de ouă începe să scadă. Temperaturile de +2÷-7oC reprezintă zona critică de temperatură scăzută, iar la –10oC, ouatul încetează complet.

Prin urmare, rezultă că, pe timpul iernii, la halele cu o slabă inerţie termică, este obligatorie asigurarea unui aport de căldură pentru menţinerea unei temperaturi optime în hale. În caz contrar, păsările vor consuma mai mult furaj, iar energia din acesta va fi orientată pentru asigurarea termoreglării, în detrimentul producţiei de ouă; supraconsumul de furaje va fi de 10 ori mai scump decât cheltuielile necesare pentru încălzirea halei.

Umiditatea relativă a aerului

Umiditatea din halele de găini ouătoare trebuie păstrată la niveluri de 60-70%, iar după unii autori chiar până la max. 77%. Pe timpul iernii, când temperaturile ambientale sunt destul de scăzute, nivelul umidităţii relative nu trebuie să fie mai mare de 50%.

Aerul umed (peste 80%) şi cald reprezintă un mediu ideal pentru multiplicarea microorganismelor şi a paraziţilor, creând şi condiţiile specifice apariţiei stresului termic. Aerul uscat este şi el dăunător găinilor ouătoare, deoarece le dereglează procesele de termoreglare, iar, în plus, favorizează formarea pulberilor în hale, care irită căile respiratorii.

Regimul de ventilaţie

În halele de găini ouătoare, viteza de circulaţie a aerului trebuie să aibă valori de 0,3–1,5 m3/s, corelată fiind cu temperatura aerului.

Pentru ventilaţia halelor se recomandă următoarele cerinţe privind debitul de aer (raportate la un kg greutate vie):pentru găini în vârstă de 5-6 luni: iarna, 1,0-1,2 m3/h;

toamna şi primăvara, 2,6-3,2 m3/h, iar vara 4,5-4,8 m3/h;

pentru găini în vârstă de 9-10 luni: iarna, 1,0-1,6 m3/h; toamna şi primăvara, 3,6-3,8 m3/h, iar vara 4,6-5,2 m3/h.

Programul de lumină

Păsările, în general, şi găinile-rase uşoare, în special, sunt extrem de sensibile la intensitatea luminoasă, durata de iluminare şi ritmul de alternanţă al luminii cu întunericul (foto-periodism).

Menţinerea îndelungată a păsărilor la un regim redus de lumină determină încetarea ouatului, în timp ce lumina prea puternică duce la o suprasolicitare nervoasă, ce favorizează apariţia canibalismului, prolapsului, creşterea proporţiei de ouă cu coajă subţire sau fără coajă etc.

Pe cale experimentală s-a demonstrat că, atât lumina fluorescentă (roşie, albastră), cât şi cea incandescentă (galbenă), nu produce modificări în evoluţia ovogenezei la găinile Leghorn; de asemenea, nu sunt afectaţi semnificativ principalii indicatori de apreciere ai producţiei de ouă şi calităţii acestora, cum ar fi: masa ou, consumul specific, intensitatea pigmentării gălbenuşului, dinamica depunerilor cantitative de calciu în ou, greutatea oului şi a cojii, greutatea păsărilor sau ritmul de depunere a ringurilor lipoproteice în vitelus.

Programul de lumină pentru hibrizii “Safir”, “Roso” şi “Lohmann Brown”

Vârsta(săptămâni)

Program de lumină (ore/zi) pentru hibridul:

Safir 108 Roso SL Roso SL 2000 LohmannBrown

19 8,30 9 10 9

20 9 10 11 9,30

21 9,30 10,30 11,30 12

22 10 11 12 12,30

23 10,30 11,30 12,30 13

24 11 12 13 13,30

25 11,30 12,30 13,30 14

26 12 13 14 14,30

27 12,30 13,30 14,30 15

28 13 14 15 15,30

29 13,30 14,30 15,30 16

30 14 15 16 16

31 14,30 15,30 16 16

32 15 16 16 16

33 15,30 16 16 16

34 - 77 16 16 16 16

Regenerarea fiziologică a păsărilor

Pentru sporirea eficienţei economice a exploatării găinilor ouătoare, se poate recurge la inducerea năpârlirii artificiale (forţate), pentru declanşarea unei noi perioade de ouat; la începutul perioadei de năpârlire are loc degenerarea foliculilor ovarieni, însă, după cca. 30 zile se constată că foliculii cresc şi se dezvoltă din nou. Vârsta optimă a păsărilor ce urmează a fi supuse năpârlirii artificiale se consideră a fi de 56-65 săptămâni.

Năpârlirea păsărilor se poate provoca prin metode zootehnice, hormonale sau chimice, prima dintre acestea fiind şi cea mai răspândită. La noi în ţară, s-a utilizat metoda “postului” care poate fi aplicată în două variante: rapidă şi ultrarapidă.

Variante de năpârlire prin metode zootehnice, aplicate în ţara noastră Var. Săpt. Ziua Măsuri indicate

Rapidă

I

1Se suprimă administrarea de hrană şi apă; întuneric total.

2Se acordă 2 ore lumină şi apă la discreţie; fără hrană.

3-7Se acordă 6 ore lumină şi apă la discreţie; fără hrană.

a II-a 8-14 Se acordă 6 ore lumină; apă şi hrană la discreţie.

a III-a15-17 Se acordă 8 ore lumină; apă şi hrană la discreţie.

18-21 Se acordă 10 ore lumină; apă şi hrană la discreţie.

a IV-a 22-28Lumina creşte cu 20 min./zi; vitaminizare; apă şi hrană la discreţie

Ultra-rapidă

Se trece de la programul primei săptămâni, direct la programul săptămânii a III-a

Sisteme alternative de creştere a găinilor ouătoare

Sistemul de creştere în baterii deschise

Sistemul de creştere pe aşternut permanent

Tehnologia de exploatare pe aşternut permanent,în hale prevăzute cu uşiţe de acces în padocul exterior

Sistemul de creştere pe stelaje