TEMA DE VERIFICARE 1

METODE DE AMPLASARE A ÎNTREPRINDERILOR INDUSTRIALE

1.Metoda costurilor de transport: Tarif-Volum-Distanţă.

Prin metoda TVD, stabilirea efectivă a unor amplasamente se poate face în funcţie numai de costurile de distribuţie sau de aprovizionare şi se bazează pe următoarea formulă de calcul:

unde: C – este costul total de distribuţie a cantităţilor cerute de beneficiari; Ti – tariful de transport în u.m./unit. de măsură/distanţă pentru beneficiarul „i”Vi – volumul transportat de la sursă la beneficiarul „i”Di - distanţa dintre sursa de aprovizionare şi beneficiarul „i” „i” = 1…n reprezintă numărul beneficiarilor.

2.Metoda centrului de greutate.

Metoda presupune alegerea poziţiei de amplasare pe baza distanţei medii faţă de beneficiari/furnizori, această distanţă calculându-se în raport cu un punct de origine arbitrar ales. Această distanţă se poate afla pentru situaţii uni, bi sau tridimensionale. În naz unidimensional se măsoară distanţele de-a lungul unei axe (est/vest). În cazul bidimensional distanţele se măsoară pe două axe N-S şi E-V. Dacă nu se dau şi alte date privind tarifele sau volumele de transport, poziţia de amplasare, denumită şi centru de greutate, este dată de distanţa medie a beneficiarilor/furnizorilor faţă de origine. Dacă însă volumele, tarifele variază între amplasamente, atunci se vor lua în calcul şi factori precum volum-distanţă sau tarif-greutate-distanţă (vezi exemplul următor).

Aplicaţie

Se consideră trei firme A,B,C, cu următoarele date:- A furnizează firmelor B şi C -15 tone la un preţ de 4 u.m./t/km;- B este aprovizionat cu 5 tone la un preţ de 8 u.m./t/km- C este aprovizionat cu 10 tone la un preţ de 6 u.m./t/km

Dacă firmele sunt amplasate ca în figura 1., unde trebuie să se amplaseze depozitul care să distribuie produsele primite de la firma A firmelor B şi C.

Coordonatele centrului de greutate se calculează pe baza formulei următoare:

unde:

Ti – reprezintă tariful de transport pe tonă şi km pentru fiecare amplasament „i”;Vi – cantitatea ce urmează a fi transportată de la sau până la fiecare amplasament „i”;Zi – distanţa, în km, care între o origine arbitrar aleasă şi fiecare punct „i”.

Rezolvare

Tabel 1 – Problema centrului de greutate

Dat fiind faptul că firma A înregistrează costuri ridicate de transport şi cantităţile transportate sunt mai mari, este normal ca depozitul să fie amplasat mai aproape de această firmă. Aşadar depozitul D va fi amplasat la 91,3 km distanţă spre Est şi 38,3 km distanţă spre Nord în raport cu punctul de origine ales.

3. Metoda comparării costurilor totale

Metoda comparării costurilor totale conduce la determinarea amplsamentului întreprinderii în funcţie de costurile fixe şi variabile ale întreprinderii.

Costurile fixe sunt cele independente de volumul producţiei sau de cererea de produse pe piaţă şi includ: chiria clădirilor, a terenului ocupat, amortismente, facturile de energie electrică, termică, gaze, canalizare, impozitele pe clădiri şi pe proprietate etc.

Costurile variabile sunt dependente de volumul producţiei , volum care este dimensionat în funcţie de cererea pe piaţă şi includ: plata salariilor, indemnizaţiile de transport şi altele, costurile materialelor ce sunt puse în operă, cheltuielile de transport a materialelor şi ale produselor, cheltuieli de expediţie (ambalaje, taxe poştale, vamale amenzi, cheltuieli legate de protecţia mediului etc.).

În aplicarea acestei metode se parcurg etapele:- stabilirea variantelor de amplasare;- estimarea costurilor totale fixe şi variabile

pentru fiecare variantă şi pentru diferite niveluri ale cererii;

- reprezentarea în planul unor axe atent alese (pe

Ox – volumul cererii O

y – costurile totale)

Exemplu:

Dacă pe Oy se iau costurile fixe vom constata:- dacă dependenţa costuri-cerere este considerată liniară

(reprezentarea prin linii drepte) atunci cele două grafice se intersectează într-un punct E în care nivelurile costurilor de la cele două variante sunt egale pentru acelaşi nivel al cererii;

- dacă se optează pentru valori mai mari ale cererii faţă de valoarea lui E, atunci se preferă V2 (unde costurile totale sunt mai mici);

- pentru niveluri mai mici ale cererii faţă de punctul E se preferă V1 (costuri totale Ctv1 sunt mai mici).

În mod analog analiza se compară mai mult de două variante.

4.Metoda coeficienţilor de importanţă

Metoda coeficienţilor de importanţă combină factorii cantitativi cu cei calitativi, cei calitativi, nu lipsiţi de importanţă, sunt greu de cuantificat.

B/FTarif de transport

Cant. V tone

Dist. faţă de origine pe axa Est (X)

Dist. faţă de origine pe axa Nord (Y)

TVX TVY TV

A 4 15 50 20 3000 1200 60

B 8 5 70 80 2800 3200 40

C 6 10 80 40 4800 2400 60

Total 9800 6800 160

Coordonatele centrului de greutate (61,25 38,33

A

B

C

50 70 80

20

40

80

X

Y

1

Copt = T1 x V1 x D1 + T2 x V2 X D2 + …. Tn x Vn x Dn = Σ Ti x Vi x Di

n

y Costurile totale(fixe sau variabile)

V1

V2

0 X (volum cerere)

Ctv2

Ctv1

Între aceştia se regăsesc preferinţele proprietarilor sau consumatorilor, preferinţele echipei manageriale.

Aplicarea acestei metode se face cu dificultate pe baza analizei multicriteriale şi se realizează în etapele:

- se stabilesc toate variantele de amplasare şi cele de decizie ce se pot lua;

- se precizează criteriilor principale care stau la baza alegerii deciziei finale;

- se evaluează prin puncte fiecare alternativă folosindu-se scări de apreciere diferite (de la slab la f. bine, respectiv dela1la 100);

- evaluarea fiecărui criteriu în funcţie de preferinţele decidentului;

- se stabileşte media ponderată (ponderată cu valoarea stabilită la aprecierea importanţei acordate de către decident) şi se alege varianta cu cel mai bun rezultat al mediei ponderate.

Aplicaţie

Se consideră două variante decizionale pentru care se stabilesc factorii de influenţă, punctajul constant (pe o scară de la 1 - 100) pentru fiecare factor de influenţă precum şi coeficienţii de importanţă tot pentru aceiaşi factori de influenţă (coeficienţii de importanţă stabiliţi de către echipa managerială).

Total medie ponderată 64,5 66,25

Se va alege varianta B ca fiind cea mai avantajoasă (media ponderată cea mai mare 66,25)

TEMA DE VERIFICARE 2

ALEGEREA TIPULUI OPTIM DE UTLIAJ

Pentru înlocuirea unui utilaj existent, există posibilitatea obţinerii unui nou utilaj din 4 tipuri existente pe piaţă cu aceleaşi performanţe din punct de vedere tehnic. Să se determine tipul optim de utilaj pentru înlocuirea celui existent, cunoscând că pentru cele 4 tipuri cheltuielile de întreţinere în fiecare ciclu sunt:

Utilaj Cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţia utilajelor

Ciclul 1

Ciclul 2

Ciclul 3

Ciclul 4

Ciclul 5

Ciclul 6

U1 8000 10000 12000 16000 - -

U2 13000 15000 19000 21000 - -

U3 13000 16000 20000 22000 23000 -

U4 14000 14000 15000 16000 17000 -

Cheltuielile de achiziţionare(A) sunt:1. pentru U1: 160.000 um2. pentru U2: 170.000 um3. pentru U3: 180.000 um4. pentru U4: 175.000 um

Varianta optima pt. min

A – cheltuieli de achiziţie n - nr. de achiziţiip - nr. de cicluri de întreţinere şi reparaţiiChirj – cheltuieli de întreţinere si reparaţii pt. ciclul j.

-MIN-VARIANTA OPTIMA

CALCULUL SUPRAFEŢELOR DE PRODUCŢIE

Calculul necesarului de suprafaţă se face pornind de la fiecare utilaj în parte pentru care se calculează suprafaţa totala de producţie după relaţia:

St = Ss + Sg + Se unde:

-Ss- suprafaţa statică;-Sg- suprafaţa de gravitaţie;

-Se- suprafaţa de evoluţie.Suprafaţa statică reprezintă suprafaţa pe care se aşează efectiv

utilajul, putându-se determina în funcţie de dimensiunile acestuia.Suprafaţa de gravitaţie este necesară pentru servirea de către

muncitor a locurilor de muncă, sau pentru depozitarea materialelor. Această suprafaţă se determină după relaţia:

Sg = Ss x N unde:

N - numărul laturilor din care poate fi servit utilajul de către muncitor

Suprafaţa de evoluţie este necesară pentru deplasarea personalului din secţie şi pentru efectuarea diferitelor transporturi şi se determină cu ajutorul următoarei relaţii:

Se=(Ss + Sg)Kunde:

K - este un coeficient de suprafaţă, ale cărui valori sunt cuprinse între 0,05 şi 3 în funcţie de specificul locului de munca.

Aplicaţie:Atelierul de prelucrări mecanice al unei societăţi comerciale

primeşte o comandă de 100.000 produse P anual. Regimul de lucru al atelierului este de două schimburi a 8 ore. Timpul pentru reparaţii planificate reprezintă 10% din fondul de timp nominal. Utilajele existente în acest atelier au următoarele caracteristici:■ au o suprafaţă statică medie de 10 m2;■ sunt servite de ambele părţi ale utilajului;■ coeficientul de suprafaţă de evoluţie K = 1,5;■ norma de timp de prelucrare mecanică a unui produs este de0,5 h/produs;■ coeficientul de utilizare a timpului este 0,90.

Rezolvare:Timpul disponibil al utilajelor:

Td={[365-(52 + 52 + 6)]-10%[365-(52 + 52 + 6)]}x16 = (255-10%x255)x16 = 229,5x16 = 3672h

Numărul de utilaje necesare în atelierul de prelucrări mecanice: N u = Q x u / KxTd= 100.000x0,5 / 0,9x3672 = 15 utilajeSuprafaţa de producţie a atelierului:STp=15xS t

S =10m 2

Sg = 1 0 x 2 = 20 m2

Se=(l0 + 20)xl,5 = 45m 2 St =10 + 20 + 45 = 75 m2

STp =15x75 m2 =1125 m2

TEMA DE VERIFICARE 4

CALCULUL NECESARULUI DE ENERGIE ELECTRICĂ

Aplicaţie:Sa se elaboreze balanţa energiei electrice a unei întreprinderi

industriale ştiind că:-planul anual de producţie (Qi) prevede fabricarea unui volum de

1400 t din produsul A si 3800 t din produsul B ;

- norma de consum de energie electrica /t (nci) este de 730kwh/t respectiv 880 kwh/t;

-întreprinderea dispune

de un număr de 240 de motoare;- puterea instalată a unui motor (Pi) este de 3,6kwh ;

- timpul programat de funcţionare al unui motor(nf) în cursul unui an este de 4600 ore;

- coeficientul de simultaneitate(Ks) a funcţionării motoarelor este de 0,8 ;

- randamentul motoarelor(Rm) este de 90% ;- valoarea factorului putere(Fp) este de 0,8 iar pierderile pe reţea(Kpr) de 4% ;- pentru iluminatul în cadrul întreprinderii exista 60 de becuri de

60 W,80 de becuri de 40W şi 50 de becuri de 20W ;

- regimul de iluminare este următorul :

Factorii de influenţă

Punctajul acordat

Coeficienţi de

importanţă

Media ponderată

Varianta A Varianta B Varianta A

Varianta B

Cerea pieţei

40 50 0,25 40*0,25=10

50*0,25=12,5

Posibilitatea

aprovizionării cu resurse

materiale

70 45 0,15 70*0,15=10,5

45*0,15=6,75

Costuri de achiziţie

60 70 0,20 60*0,20=12

70*0,20=14

Costuri de producţie

80 90 0,30 80*0,30=24

90*0,30=27

Aprovizionarea cu resurse umane

80 60 0,10 80*0,1=8 60*0,1=6

Surse Necesar

1. EESP -

2. EEDE 7.096.252

Total 7.096.252

1. Wteh 4.366.000

2. Wfm 2.717.538

3.Wil 12.714

Total 7.096.252

2

• Trim. 1 - 8 ore/zi*70 zile/an• Trim. II - 6 ore/zi*75 zile/an• Trim.III - 4 ore/zi*77 zile/an• Trim. IV - 4 ore/zi*78 zile/an

- coeficientul de simultaneitate al becurilor (Ks) este de 0,8 şi alimentareacu energie electrică se face din exterior.

Rezolvare :

a)Energie electrică tehnologică WtehWteh= Qi x nci = (1400x730)+ (3800x880)= 1022000 +

3344000 = 4.366.000 KWh

b)Energie electrică pentru forţa motrice Wfm Wfm =(Pi x nf x Ks x Fp) / (1+ Kpr) x Rm = = (240 x 3,6 x 4600 x 0,8 x 0,8)/ (l + 0,04) x 0,90 = 2.717.538 KWh

c)Energie electrică pentru iluminat Wil Wil = (Pi x nf x Ks ) /1000 = =[(60x60 + 80x40 + 50x20) x (8x70 + 6x75 + 4x77 + 4x78) x 0,8] / 1000= =12.714KWhBALANŢA ENERGETICĂEEDE - energie electrică din exteriorEESP- energie electrică din surse proprii

CALCULUL NECESARULUI DE COMBUSTIBIL PENTRU ÎNCĂLZIRE

Aplicaţie:

Sa se calculeze cantitatea de combustibil necesare producerii aburului la utilizarea încălzirii clădirilor S.C. X. Astfel, volumul încăperilor de încălzit este de 200000 m3, perioada din anul în care se asigură încălzirea este de 200 zile timp de 15h/zi. Temperatura ce trebuie asigurată în interior prin încălzire este de 20°, iar cea exterioară de -10°C.la un consum specific de abur 4kg.

Caracteristicile aburului folosit la încălzit sunt:• Puterea calorică a aburului este de 500 kcal/kg;• Presiunea aburului este de 4 atmosfere.

Centrala termică are un randament de 90%, cărbunele folosit la producereaaburului având puterea calorică de 5500 kcal/kg.Determinaţi necesarul de abur al SC. X

Rezolvare:

a) NA = V/1000 x Tî x Nca x (ti - te) =200.000/1000 x 200x15x4x[20-(-l 0)] = =72000000kg abur = 72000 t/abur.

unde:NA - necesarul de abur;

V - volumul încăperilor de încălzit

Nca - norma de consum de abur pentru ridicarea cu l° C a

temperaturii

unui m3 de volum într-o oră;

ti – temperatură medie ce trebuie asigurată în interior;

te -

temperatură

medie exterioară.

Nc = NA x kcal /Rc x Pc = (72.000.000 x 500) / 0,90x5500 = 7273 t cărbune. unde:

Nc- necesarul de combustibil pentru obţinerea aburului în centrala termică;

kcal - puterea calorică a unui kg de abur;

Rc- randamentul centralei termice;

Pc- puterea calorica a combustibilului utilizat la producerea

aburului.

CALCULUL NECESARULUI DE MIJLOACE DE TRANSPORT INTERN

Realizarea planului de producţie al secţiei „S" necesită

aprovizionarea sa cu o cantitate de Q = 100t materiale zilnic ce sunt depozitate în

depozitul „D" aflat la o distanţă de 500 m de secţia „S", regimul de lucru fiind de

trei schimburi a câte 8 ore.

Se cere: numărul de mijloace de transport (electrocare)

necesare asigurării transportului. Caracteristicile tehnice de exploatare ale

electrocarului sunt:

- capacitatea de transport unitară q = 0,5 t;

- coeficientul de utilizare a capacităţii unitare K = 0,8;

- viteza de deplasare v =5 km/h;

- timp de aşteptare ta = 0 min.

- timp necesar încărcării tî = 4 min.

- timp necesar descărcării td = 5 min.

Fondul de timp de lucru al unui muncitor (electrocarist) este utilizat în proporţie de 90%

Sistemul de organizare a transportului este de timp pendular, într-un singur sens.

Rezolvare:

Pentru transport pendular într-un sens:

Nmt = Q (tî + td +ta + tc ) / q x K x Ft =

= 100(4+5+12+0) / 0,5 x 0,8 x 3 x 8x 60min x 0,9 = aprox. 4 electrocare

unde

- tc - timpul cursei

- Ft- fond de timp în care este transportată cantitatea Q

tc= d/v d = 2x500m = 2 x 0,5km

tc = 2 x 0,5 / 5km / 60min. = 12 min

ATENŢIE!

Pentru transport pendular în ambele sensuri :

Nmt = Q (2tî + 2td +ta + tc ) / q x K x Ft

TEMA DE VERIFICARE 3

CALCULUL PARAMETRILOR LINIILOR DE FABRICAŢIE ÎN FLUXAplicaţie:

S.C. „X” are ca activitate principală producţia de utilaje agricole. Tehnologia de fabricaţie a unui produs cuprinde 5 operaţii realizate pe locuri de muncă specializate astfel:Op. I - mecanizată – t1=8 min.Op. II - mecanizată – t2= 6 min.Op. III - mecanizată – t3= 5 min.Op. IV - manuală – t4=2 min.Op. V - manuală – t5=3 min.

La prima operaţie 6 din cele 8 min. reprezintă timpul de lucru automat al maşinii(ta1). La cea de-a doua operaţie 4 din cele 6 min. reprezintă timp de lucru automat al maşinii(ta2). Cunoscând că programul unui schimb(Pp) de 8 ore este de 900 buc, întreruperile reglementate în cadrul unui schimb(Tî) sunt de 30 min, distanţa medie între două locuri de muncă (d) este de 3 m şi că locurile sunt amplasate pe ambele părţi ale unei benzi transportatoare, se cere să se stabilească parametrii iniei de fabricaţie şi tipul acesteia.

3

Rezolvare:

Parametrii liniei de fabricaţie în flux.

1.Tactul(cadenţa) liniei(C)

=[(8x60)-30]/900 = 0,5min./buc.

unde: Td reprezintă mărimea timpului disponibil, exprimat în minute;

2. Ritmul liniei (R ) reprezintă mărimea inversă a cadenţei .

=1/0,5= 2buc/min.

3.Numărul locurilor de muncă (Nlm), al utilajelor şi al muncitorilor liniei în flux :

Nlm= ti/ C

Nlm1=8/0,5=16 utilaje

Nlm2=6/0,5=12 utilaje

Nlm3=5/0,5=10 utilaje

Nlm4=2/0,5=4 posturi manuale

Nlm5=3/0,5=6 posturi manuale

Nlm=48 locuri de muncă.

Obs: Dacă rezultatul nu este un număr întreg, acesta se rotunjeşte în plus.

4.Numărul de muncitori (Nm) se stabileşte pe baza numărului locurilor de muncă şi al maşinilor, precum şi a normei de servire (Ns), dorind să se realizeze o încărcare maximă a muncitorilor prin folosirea lucrului la mai multe maşini.

Nmi = Nlmi /Nsi

Pentru fiecare operaţie se calculează numărul locurilor de muncă şi norma de servire (Nsi )a utilajelor. Astfel se încearcă să se asigure utilizarea fondului de timp disponibil al muncitorului la maximum.

Norma de servire se determină cu formula:Nsi=tai/toci+1

unde: tai-timp automat al maşinii toci-timp ocupat al muncitorului

Nm1=16/4=4muncitori; Ns1 = ta1 /toc1+1=6/2+1=4utilaje

Nlm2=6/0,5=12 muncitori; Ns2=ta2/toc2+1=4/2+1=3utilaje

Nm3=Nlm3=5/0,5=10 utilaje

Nm4=Nlm4=2/0,5=4 posturi manuale

Nm5=Nlm5=3/0,5=6 posturi manuale

Nm=36 muncitori

5.Lungimea liniei (L), în funcţie de numărul de produse ce se prelucrează pe linie şi distanţele dintre ele, folosind următoarea formulă:

L= (dca x Nlm)- când locurile de muncă sunt amplasate pe o parte a benzii transportoare

Sau L= (dca x Nlm)/2=(3x 48)/2 = 72m - când locurile de muncă sunt amplasate

pe ambele părţi ale benzii transportoare

unde: dca -reprezintă distanţa între centrele a două repere, piese, produse alăturate, exprimată în metri;nps - numărul de piese, repere, produse care se găsesc în acelaşi timp pe linie şi care este egal cu numărul locurilor de muncă Nlm.

6.Viteza benzii transportoare (V):

=3/0,5=6m/min.

Analiza şi aprecierea naturii liniilor de producţie în flux se face

prin luarea în considerare a doi indicatori :gradul de inegalizare al fluxului şi

gradul de încărcare al liniei.

Gradul de inegalizare al fluxului exprimă nivelul de sincronizare a

operaţiilor tehnologice ce se execută la linia tehnologică. Sincronizarea presupune

aducerea consumurilor de timp pentru fiecare operaţie până la mărime egală sau multiplă

cu tactul liniei.Gradul de inegalizare al fluxului se determină cu relaţiile :

= (0,5 – 0,5)/0,5 = 0

=(8+6+5+2+3)/(16+12+10+4+6)=0,5

unde:ki - gradul de inegalizare al fluxului

C - tactul de lucru al linieit im - durata medie a unei operaţii tehnologice la un loc de muncă

ti - durata operaţiei tehnologiceMj - numărul locurilor de muncă(Nlm) la care se realizează operaţia jj=1... n - numărul operaţiilor tehnologice ce se execută pe linie

Pe baza mărimii lui ki se apreciază natura fluxului liniei tehnologicedupă cum urmează :

k i = 0 - linie în flux continuu şi tact impus (reglementat);

0 <ki< 0,05- linie în flux continuu şi tact liber;

ki > 0,05 - linie în flux intermitent

Gradul de încărcare al liniei (kî) se defineşte ca raportul între timpul necesar pentru executarea unei piese la toate operaţiile tehnologice şi timpul în care piesa se află efectiv pe linie .

= 24/0,5x48=1

kî=1-linie în flux continuu şi tact impus (reglementat); 0,95<kî<1-linie în flux continuu şi tact liber; kî < 0,95- linie în flux intermitent.

TEMA DE VERIFICARE 4

CALCULUL NECESARULUI DE ENERGIE ELECTRICĂ

Aplicaţie:Sa se elaboreze balanţa energiei electrice a unei întreprinderi industriale ştiind

că:-planul anual de producţie (Qi) prevede fabricarea unui volum de 1400 t din

produsul A si 3800 t din produsul B ;- norma de consum de energie electrica /t (nci) este de 730kwh/t respectiv

880 kwh/t; - întreprinderea dispune de un număr de 240 de motoare;

- puterea instalată a unui motor (Pi) este de 3,6kwh ;- timpul programat de funcţionare al unui motor(nf) în cursul unui an este de

4600 ore;- coeficientul de simultaneitate(Ks) a funcţionării motoarelor este de 0,8 ;- randamentul motoarelor(Rm) este de 90% ;- valoarea factorului putere(Fp) este de 0,8 iar pierderile pe reţea(Kpr) de 4% ;- pentru iluminatul în cadrul întreprinderii exista 60 de becuri de 60 W,

80 de becuri de 40W şi 50 de becuri de 20W ;- regimul de iluminare este următorul :• Trim. 1 - 8 ore/zi*70 zile/an• Trim. II - 6 ore/zi*75 zile/an• Trim.III - 4 ore/zi*77 zile/an• Trim. IV - 4 ore/zi*78 zile/an

- coeficientul de simultaneitate al becurilor (Ks) este de 0,8 şi alimentareacu energie electrică se face din exterior.

Rezolvare :

a)Energie electrică tehnologică WtehWteh= Qi x nci = (1400x730)+ (3800x880)= 1022000 + 3344000 =

4.366.000 KWh

b)Energie electrică pentru forţa motrice Wfm Wfm =(Pi x nf x Ks x Fp) / (1+ Kpr) x Rm = = (240 x 3,6 x 4600 x 0,8 x 0,8)/ (l + 0,04) x 0,90 = 2.717.538 KWh

1

c)Energie electrică pentru iluminat Wil Wil = (Pi x nf x Ks ) /1000 = =[(60x60 + 80x40 + 50x20) x (8x70 + 6x75 + 4x77 + 4x78) x 0,8] / 1000= =12.714KWhBALANŢA ENERGETICĂ

Surse Necesar1. EESP -2. EEDE 7.096.252Total 7.096.252

1. Wteh 4.366.0002. Wfm 2.717.538

3.Wil 12.714Total 7.096.252

EEDE - energie electrică din exteriorEESP- energie electrică din surse proprii

2

CALCULUL NECESARULUI DE COMBUSTIBIL PENTRU ÎNCĂLZIRE

Aplicaţie:

Sa se calculeze cantitatea de combustibil necesare producerii aburului la utilizarea încălzirii clădirilor S.C. X. Astfel, volumul încăperilor de încălzit este de 200000 m3, perioada din anul în care se asigură încălzirea este de 200 zile timp de 15h/zi. Temperatura ce trebuie asigurată în interior prin încălzire este de 20°, iar cea exterioară de -10°C.la un consum specific de abur 4kg.

Caracteristicile aburului folosit la încălzit sunt:• Puterea calorică a aburului este de 500 kcal/kg;• Presiunea aburului este de 4 atmosfere.

Centrala termică are un randament de 90%, cărbunele folosit la producereaaburului având puterea calorică de 5500 kcal/kg.Determinaţi necesarul de abur al SC. X

Rezolvare:

a) NA = V/1000 x Tî x Nca x (ti - te) =200.000/1000 x 200x15x4x[20-(-l 0)] = =72000000kg abur = 72000 t/abur.

unde:NA - necesarul de abur;

V - volumul încăperilor de încălzit

Nca - norma de consum de abur pentru ridicarea cu l° C a

temperaturii

unui m3 de volum într-o oră;

ti – temperatură medie ce trebuie asigurată în interior;

te

- temperatură

medie

exterioară.

Nc = NA x kcal /Rc x Pc = (72.000.000 x 500) / 0,90x5500 = 7273 t cărbune. unde:

Nc- necesarul de combustibil pentru obţinerea aburului în centrala termică;

kcal - puterea calorică a unui kg de abur;

Rc- randamentul centralei termice;

Pc- puterea calorica a combustibilului utilizat la producerea

aburului.

CALCULUL NECESARULUI DE MIJLOACE DE TRANSPORT INTERN

Realizarea planului de producţie al secţiei „S" necesită

aprovizionarea sa cu o cantitate de Q = 100t materiale zilnic ce sunt depozitate

în depozitul „D" aflat la o distanţă de 500 m de secţia „S", regimul de lucru

fiind de trei schimburi a câte 8 ore.

Se cere: numărul de mijloace de transport (electrocare)

necesare asigurării transportului. Caracteristicile tehnice de exploatare ale

electrocarului sunt:

- capacitatea de transport unitară q = 0,5 t;

- coeficientul de utilizare a capacităţii unitare K = 0,8;

- viteza de deplasare v =5 km/h;

- timp de aşteptare ta = 0 min.

- timp necesar încărcării tî = 4 min.

- timp necesar descărcării td = 5 min.

Fondul de timp de lucru al unui muncitor (electrocarist) este utilizat în proporţie de 90%

Sistemul de organizare a transportului este de timp pendular, într-un singur sens.

D S

Rezolvare:

Pentru transport pendular într-un sens:

Nmt = Q (tî + td +ta + tc ) / q x K x Ft =

= 100(4+5+12+0) / 0,5 x 0,8 x 3 x 8x 60min x 0,9 = aprox. 4 electrocare

unde

- tc - timpul cursei

- Ft- fond de timp în care este transportată cantitatea Q

tc= d/v d = 2x500m = 2 x 0,5km

tc = 2 x 0,5 / 5km / 60min. = 12 min

ATENŢIE!

Pentru transport pendular în ambele sensuri :

Nmt = Q (2tî + 2td +ta + tc ) / q x K x Ft

CALCULUL COSTULUI DE PRODUCTIE UNITAR

Sa se calculeze costul unitar al produsului x pe baza datelor din tabelul 1, ştiind

Cheltuielile comune ale secţiei = 820.000Cheltuielile generale ale întreprinderii =1.400.000Salarii directe totale =1.500.000Cantitatea fabricata=50.000 buc

3

Calculul costului unitar al produsului xNr. crt. Articole

de calculaţ

ie

UM Norma de

consum

Preţ (UV)

Valoare (UV)

0 1 2 3 4 51 Materii

primem1

m2

m2

KgKgbuc

432

51010

3x4

2 Salarii directe

Ore-om 5 6 3x4

3 CAS % 12,54 PROTE

CŢIE SOCIALĂ+CASS+altele

% 10,5

5 Cheltuieli comune ale secţiei pe produs

UV

6 Cost de secţie pe produs

UV

7 Cheltuieli generale ale întreprinderii pe produs

UV

8 Cost unitar de întreprindere

UV

9 Cheltuieli de desfacere

% 3

10 Cost complet fara TVA

UV

11 TVA % 1912 Profit

brut% 20

13 Preţ de vânzare

UV

4