Probele de Audit (2)

7/21/2019 Probele de Audit (2)

1/9

Standardele internationale de audit subliniaza ca probele de audit sunt necesare

pentru a putea dovedi fidelitatea declaratiilor conducerii cuprinse in situatiile financiare.

Termenul probe de audit" insumeaza toate informatiile obtinute de auditor, "care stau la

baza formularii concluziilor pe care se va baza opinia de audit. Probele de audit cuprind

documente primare si contabile care stau la baza situatiilor financiare, obtinute din

surse interne, informatii colaterale, precum si documente care reflecta informatii

obtinute din surse externe referitoare la compania auditata.

Cele mai multe dintre probele de audit sunt colectate de auditor chiar din cadrul

entitatii auditate. Probele de audit cu caracter contabil pot consta atat in informatiile si

evidentele contabile propriu-zise, pe baza carora au fost intocmite situatiile financiare,

cum ar fi, de exemplu, facturi, contracte, procese-verbale, corespondenta, discutii cu

angajatii clientului, registrul jurnal, balanta de verificare sau alte registre contabile, cat si

in fisiere electronice, reglementari contabile, situatii de calcul privind alocarea costurilor

pe purtatori de costuri, estimari contabile etc.

Informatiile colaterale obtinute de auditor pot confirma sau infirma informatiile

contabile furnizate din interiorul entitatii. La randul lor, informatiile colaterale pot fi

obtinute atat din interiorul, cat si din exteriorul entitatii auditate. e exemplu,

informatiile colaterale referitoare la cresterea spectaculoasa in exercitiul curent a cererii

pentru produsele fabricate in sector pot confirma informatiile prezentate de entitate incontul de profit si pierdere, cu privire la cresterea semnificativa a cifrei de afaceri

comparativ cu perioadele precedente.

Probele obtinute din mediul de afaceri extern al companiei auditate sunt formate

in mare parte din confirmarile primite de la partenerii comerciali, banci, evaluatori,

juristi, alti auditori, burse de valori etc.

Pe tot parcursul procesul de audit, auditorul colecteaza elemente probante care sa

justifice opinia de audit. oar colectarea informatiilor in sine nu poate fi suficienta.

!ceasta colectare de probe reprezinta mai curand latura cantitativa a procesului de audit,

auditorul trebuind sa fie convins si de calitatea informatiilor obtinute. Spre exemplu,

simpla existenta a listelor de inventar nu confirma o existenta fizica a activelor

inventariate, dupa cum existenta fizica a acestora nu este suficienta pentru a confirma

integritatea sau valoarea lor de inventar. !sadar, asa cum se va vedea si fn continuare,


2/9

auditorul va trebui sa colecteze nu doar probe de audit suficiente, ci si adecvate, care sa

dovedeasca fn toate aspectele semnificative declaratiile conducerii companiei prezentate

in situatiile financiare de sinteza.

eci, auditorul trebuie sa obtina probe de auditsuficiente si adecvate,pentru a fi

capabil sa emita concluzii rezonabile pe care sa se bazeze opinia de audit.

Suficienta probelorsemnifica faptul ca probele obtinute trebuie sa fie destule din

punct de vedere cantitativ pentru a permite auditorului sa atinga nivelul de incredere

dorit, respectiv obiectivul final al auditului. e exemplu, pentru a satisface un nivel

ridicat al gradului de incredere, ceea ce presupune un risc de nedetectare redus, auditorul

poate considera necesara esantionarea stratificata a populatiei analizate. !ceasta metoda

de esantionare implica aplicarea mai multor teste de audit, in consecinta, obtinandu-se

probe mai numeroase. in situatia inversa, cand nivelul de incredere a auditorului este

redus, riscul de nedetectare este implicit mai mare. !stfel, auditorul poate aprecia ca, prin

acceptarea acestui nivel ridicat de risc, nu este necesara stratificarea esantionului,

cantitatea de probe rezultate din aplicarea testelor de audit fiind mai mica.

Adecvarea probelorreprezinta latura calitativa a probelor de audit. La randul sau,

adecvarea prezinta cel putin doua caracteristici fundamentale de care trebuie sa se tina

cont" relevanta si credibilitatea.

Relevantaconsta in pertinenta probelor de audit in privinta probarii declaratiilor

conducerii entitatii auditate. !ltfel spus, o proba de audit este considerata relevanta daca

poate influenta rationamentul auditorului in a accepta sau respinge o anumita declaratie

prezentata in situatiile financiare.

Credibilitatea consta in faptul ca probele de audit trebuie sa fie de incredere.

!numite probe prezinta un grad de incredere mai ridicat decat altele, datorita naturii

activitatii auditorului #umeroase probe de audit colectate de auditor sunt rezultatul

aplicarii unor metode mai curand persuasive, decat al unor cercetari stiintifice cu

concluzii ferme si obiective. in acest motiv, cei mai multi auditori cauta sa probeze

aceeasi afirmatie a managementului intreprinderii auditate fie prin aplicarea mai multor

metode diferite, fie prin obtinerea de informatii din mai multe surse independente unele

de altele, fie printr-o combinatie a celor doua proceduri mentionate.


3/9

Literatura de specialitate si normele internationale de audit prezinta factorii

principali care pot influenta credibilitatea unei probe de audit"

Gradul de independenta a sursei. $ sursa independenta poate servi la eliminarea

erorilor intentionate %a fraudelor&, probele de audit obtinute din surse externe %de

exemplu, confirmarile primite de la terte persoane& sunt mai credibile decat probele de

audit obtinute din interiorul intreprinderii auditate.

ivelul de competenta profesionala a sursei. $ sursa competenta elimina erorile

neintentionate. Pentru ca o proba de audit sa fie credibila, acesta trebuie sa provina de la

persoane competente, care au pregatirea profesionala necesara pentru a elimina erorile.

Spre exemplu, in ceea ce priveste litigiile in care compania este implicata, juristul este cel

mai in masura sa furnizeze elementele cu gradul de rentabilitate cel mai ridicat,

comparativ cu orice alta persoana angajata de compania respectiva. in masura in care

auditorul nu poate evalua el insusi anumite probe de audit, trebuie sa apeleze la experti

care au competenta necesara. Spre exemplu, probabil ca oricine altcineva, in afara de un

bijutier, ar confunda cioburile de sticla cu diamantele.

Structura de control intern. atele care sunt obtinute in conditiile existentei unei

structuri de control intern functionale si eficiente sunt mai credibile decat cele obtinute in

conditiile in care controlul intern este slab sau inexistent.

Gradul de obiectivitate a probelor de audit. $ proba de audit este cu atat mai

obiectiva, cu cat necesita un grad mai mic de rationament profesional in evaluarea sa. Se

considera ca probele de audit sunt cu atat mai obiective %deci si mai credibile& cu cat

acestea sunt obtinute de auditor in mod direct.

!orma probelor de audit. Probele de audit sub forma de documente si declaratii

scrise sunt mai credibile decat cele verbale.

!tunci cand probele obtinute din surse si prin metode diferite converg catre

acelasi rezultat, probele de audit au o forta de persuasiune mai mare. In aceste

circumstante, auditorul poate obtine un grad cumulat de incredere mai ridicat decat cel pe

care l-ar fi obtinut din probele de audit considerate in mod individual.

!uditorul este cel care interpreteaza daca o proba de audit este adecvata si

suficienta. in acest punct de vedere nu exista decat rationamentul profesional ca singur


4/9

etalon de masura. 'actorii care pot influenta judecata profesionala a auditorului cu privire

la aprecierea suficientei si adecvarii probelor de audit sunt"

evaluarea de catre auditor a naturii si nivelului riscului inerent atat la nivelul

situatiilor financiare, cat si la nivelul soldului unui cont sau al unei categorii de

tranzactii(

natura sistemelor contabile si de control intern, precum si evaluarea riscului de

control(

pragul de semnificatie a elementului care este examinat(

experienta castigata in timpul misiunilor de audit anterioare(

rezultatele procedurilor de audit, inclusiv fraudele si erorile descoperite(

sursa si credibilitatea informatiilor disponibile.Chiar daca auditorul urmareste sa colecteze elementele probante necesare

sustinerii opiniei sale, in eforturile sale el trebuie sa tina cont inclusiv de disponibilitatea

lor si de costul obtinerii acestor probe. iscutand despre disponibilitatea probelor de

audit, trebuie sa facem distinctie intre doua aspecte diferite"

momentul in care probele sunt disponibile auditorului. Spre exemplu, situatiile

financiare supuse auditului sunt elaborate si devin disponibile abia dupa

incheierea exercitiului financiar.

accesul auditorului la probele respective.)xista situatii in care, in mod legitim,

auditorul nu are acces la anumite informatii, respectiv probe de audit. *n exemplu

in acest sens ar putea consta in retetele de fabricatie pe care compania auditata

doreste sa le pastreze secrete. Cu toate acestea, auditorul trebuie sa fie foarte atent

in aprecierea elementelor care pot constitui secrete legitime ale companiei

respective si, prin urmare, nu are acces la probe, respectiv situatiile in care

compania doar pretinde pastrarea secretului pentru a limita accesul auditorului la

anumite probe de audit. Costul obtinerii probelor de audit are o legatura directa cu

pragul de semnificatie. !stfel, de exemplu, obtinerea unor probe de audit

referitoare la politicile de evaluare a stocurilor aplicate de o filiala a companie,

situata la mii de +ilometrii distanta, poate implica un cost atat de mare, incat

auditorul sa considere ca avantajele generate de probele respective sa fie


5/9

inferioare eforturilor depuse. #ormele internationale de audit recomanda totusi ca,

in cazul in care auditorul considera ca nu poate obtine probe de audit adecvate si

suficiente, el trebuie sa exprime o opinie cu rezerve sau se afla in imposibilitatea

de a exprima o opinie.

Proceduri de fond

Probele de audit pot fi obtinute printr-o combinatie de teste de control si proceduri

de fond %sau proceduri de fundamentare&. In unele cazuri, probele de audit pot fi obtinute

in intregime prin aplicarea procedurilor de fond. Cele doua trasaturi ale probelor de audit

- suficienta si adecvarea - sunt strans legate intre ele si se regasesc atat in cazul probelor

de audit obtinute atat prin teste de control, cat si in cazul celor obtinute prin proceduri de

fundamentare.

Standardele internationale de audit retin urmatoarele definitii pentru testele de

control, respectiv procedurile de fond"

Testele de control reprezinta testele efectuate pentru a obtine probe de audit

privind proiectarea si modul de functionare a sistemului contabil si a celui de

control intern. Se poate observa ca testele de control sunt strans legate de

evaluarea riscului de control prin faptul ca aplicarea lor genereaza probele de

audit necesare sustinerii unei astfel de evaluari.

Procedurile de fondreprezinta testele efectuate de auditor pentru a obtine probe

de audit in scopul detectarii erorilor cu impact semnificativ asupra situatiilor

financiare. Procedurile de fond sunt structurate in trei categorii"

a& teste de detaliu privind tranzactiile(

b& teste de detaliu privind soldurile(

c& proceduri analitice.

Testele de detaliu privind tranzactiile.Cu ajutorul testelor de detaliu privind

tranzactiile, auditorul cauta sa obtina probe despre elementele reflectate in debitul sau in

creditul unor conturi, in vederea evaluarii modului de inregistrare a tranzactiilor. In

general, astfel de proceduri implica examinarea documentelor care au stat la baza


6/9

inregistrarilor respective prin aplicarea testelor de urmarire a documentelor si a testelor

inductive.

estele de urmarire sunt utile in verificarea exhaustivitatii inregistrarii

tranzactiilor" plecand de la documentele justificative, auditorul poate verifica daca

acestea au fost inregistrate integral, complet si corect in contabilitate. Cu alte cuvinte,

prin testele de urmarire, auditorul poate identifica acele tranzactii care nu au fost

inregistrate in contabilitate si care genereaza astfel o subevaluare a structurilor prezentate

in situatiile financiare.

estele inductive sunt utile in verificarea realitatii tranzactiilor inregistrate in

contabilitate" plecand de la inregistrarile contabile, se verifica daca exista documente

justificative care sa ateste ca tranzactiile respective au avut loc in realitate, atat ca

existenta, cat si ca valoare. estele inductive permit auditorului sa depisteze acele

tranzactii nereale, fictive, care prin inregistrarea lor in contabilitate au generat o

supraevaluare a structurilor prezentate in situatiile financiare.

In categoria testelor de detaliu privind tranzactiile sunt cuprinse si testele de

verificare a modului de aplicare a principiului independentei exercitiilor. !ceste teste sunt

in schimb mai putin eficiente, deoarece nu se pot aplica decat o data pe an.

)ficacitatea procedurilor prezentate mai sus depinde in mare masura de tipul

documentatiei utilizate. Spre exemplu, daca documentele sunt emise in interiorul entitatii

si circuitul lor este intern, ele prezinta un grad de credibilitate mai redus, comparativ cu

situatia in care documentele provin din afara sau din interiorul entitatii, dar circula si in

exteriorul acesteia.

Teste de detaliu privind soldurileau drept scop colectarea de elemente probante

privind soldurile conturilor in ansamblul lor, mai curand, decat a tranzactiilor individuale

care au condus la soldurile respective. Spre exemplu, auditorul verifica marimea totala a

creantelor fata de un anumit debitor, solicitand o confirmare scrisa din partea acestuia.

Practic, prin astfel de teste, se verifica direct soldul final al contului, fara ca tranzactiile

individuale de vanzare sau incasare sa prezinte importanta din acest punct de vedere.


7/9

Proceduri analiticesunt acele proceduri prin care se pot analiza relatiile dintre

diverse categorii de informatii contabile prezentate in situatiile financiare( sau

informatiile produse de contabilitate in exercitiul curent si informatiile comparabile din

perioade precedente sau informatiile din bugetele previzionate sau alte criterii externe.

Scopul acestor proceduri consta in identificarea corelatiilor si a tendintelor de

evolutie a elementelor analizate. In general, prin aplicarea procedurilor analitice,

auditorul cauta sa obtina un raspuns la intrebarea" Sunt toate aceste cifre in concordanta

cu informatiile pe care le am despre entitate

Procedurile analitice pot fi aplicate inca din etapa de planificare a auditului,

sprijinind eforturile auditorului de intelegere a mediului de afaceri al clientului. !plicarea

procedurilor analitice pe parcursul etapelor de audit interimar si de examinare finala

permite identificarea fluctuatiilor neasteptate sau a corelatiilor neobisnuite intre

informatiile analizate, punand in evidenta domeniile care comporta un risc ridicat. !stfel,

auditorul poate recurge la utilizarea unor proceduri de fond mult mai detaliate decat in

mod obisnuit pentru verificarea domeniilor respective.

e asemenea, procedurile analitice ofera auditorului posibilitatea de a evalua daca

soldurile conturilor in ansamblul lor sunt rezonabile. !ceste proceduri pot fi utilizate si in

vederea obtinerii de elemente probante in legatura cu o anumita declaratie a conducerii,

deoarece sunt procedurile de fond cel mai putin costisitoare. otusi, aplicarea exclusiva a

procedurilor analitice nu permite obtinerea unor probe de audit suficiente, motiv pentru

care aceste proceduri sunt in general folosite ca proceduri suplimentare care sa sprijine

rationamentul si concluziile auditorului.

)ficacitatea si eficienta procedurilor analitice depind in special de urmatorii

factori"

disponibilitatea si relevanta informatiilor necesare pentru aplicarea procedurilor

analitice(

credibilitatea informatiilor(

acuratetea cu care pot fi previzionate rezultatele.

ipurile de proceduri analitice frecvent utilizate constau in"

comparatii cu informatii din perioadele anterioare(


8/9

analiza previziunilor si estimarilor contabile %bugete previzionate sau alte

elemente de planificare&(

comparatii cu performantele pe industrie, sector de activitate, piata etc.

)tapele implicate de utilizarea procedurilor analitice sunt"

identificarea ariei de aplicabilitate a procedurilor analitice(

previzionarea rezultatelor asteptate(

efectuarea calculelor si a comparatiilor(

analiza rezultatelor si constatarea abaterilor semnificative(

verificarea abaterilor semnificative neasteptate(

determinarea efectelor asupra programului de audit.

Selectarea unui set %program& de proceduri de fond implica determinarea naturii

procedurilor de fond, coordonarea lor in timp si stabilirea ariei de aplicare a procedurilor

respective, necesare pentru asigurarea unui nivel de risc rezonabil pentru fiecare afirmatie

din situatiile financiare.

eterminarea naturii procedurilor de fond. #atura procedurilor de fond se refera

la tipul si eficacitatea fiecarei proceduri care urmeaza a fi aplicata. Cu alte cuvinte, in

functie de elementele care urmeaza a fi verificate, auditorul trebuie sa selecteze cele mai

potrivite proceduri care sa genereze probe de audit suficiente si adecvate. Spre exemplu,

pentru verificarea exhaustivitatii inregistrarilor contabile cu privire la obligatiile

comerciale, auditorul prefera, de cele mai multe ori, aplicarea unor teste de urmarire, mai

curand decat confirmarea obligatiilor de catre furnizori.

Coordonarea procedurilor de fond in timp. !laturi de considerente bugetare ale

procesului de audit, nivelul riscului de nedetectare se constituie ca unul dintre factorii

determinanti in alegerea momentului de aplicare in timp a procedurilor de fond. aca, de

exemplu, nivelul riscului de nedetectare este ridicat atunci anumite proceduri, cum ar fi

cele de testare a soldurilor conturilor, pot fi aplicate cu cateva luni inainte de inchiderea

exercitiului financiar, in aceste circumstante, testele de detaliu privind tranzactiile se pot

aplica in perioada de timp dintre momentul verificarii soldurilor si momentul inchiderii

exercitiului financiar. In situatia opusa, cand riscul de nedetectare este stabilit la un nivel


9/9

redus, procedurile de fond privind verificarea tranzactiilor si soldurilor trebuie aplicate

cat mai aproape de momentul inchiderii exercitiului financiar, pentru a se elimina orice

risc de eroare semnificativa care poate aparea intre momentul verificarii si cel al

raportarii.

Probele de Audit (2)

Documents

Transcript of Probele de Audit (2)