Printre Rânduri, Armistițiu

1
_ Printre rânduri Revăd parcă prin doimi O cută lasată să se piardă Peste ochii din pleoapele de sticlă. Privirile dintre colțuri fugărite Unor dubii uită fiecare pată Prin cioburi cu noi căzuți peste alte drumuri. Două lamentrări la preț de-un munte Dus la culme de apa din mâini Și pietrele de pe oase. Ne cad vag refrenele și apoi se lasă umbra Din urmări să strângă timpul în cutii poștale. Armistițiu Când muream pe frontul câinilor, Un viu, cu tălpi de gloanțe, Scria pe steag: cum să fugi din tine Atunci când auzi fiecare gând, val de răbdari, Zdrobit în chiorchini acri pe buzele unei virgine Cu ochi flâmânzi de stepă ? Atâta zarvă în lobul urechii ei, melodrame zimțate, Încât pierdeai tomna șirul firelor albe și apoi Te rătăceai la intersecții în noapte. Atât de pestriț devenea răsăritul peste Blocurile răsturnate din coapse, apoi razvrătit Prin aleile parcului lăsate să cadă din fiecare cuvânt. Nu te încrede în hainele de pe pleoapele ei, lasă mirosul Urmelor crescute pe fiecare lumină împărțită, Încearcă să crezi așa cum am făcut.... Vidul s-a hotărât: nu mai are câini Și nici pe mine îngrămădit mort pe movile, Nici steag, nici scriitor...e armistițiu

description

.

Transcript of Printre Rânduri, Armistițiu

_

Printre rnduri

Revd parc prin doimi O cut lasat s se piard

Peste ochii din pleoapele de sticl.

Privirile dintre coluri fugrite

Unor dubii uit fiecare pat

Prin cioburi cu noi czui peste alte drumuri.

Dou lamentrri la pre de-un munte

Dus la culme de apa din mini

i pietrele de pe oase.Ne cad vag refrenele i apoi se las umbra Din urmri s strng timpul n cutii potale. Armistiiu

Cnd muream pe frontul cinilor,

Un viu, cu tlpi de gloane,

Scria pe steag: cum s fugi din tine

Atunci cnd auzi fiecare gnd, val de rbdari,

Zdrobit n chiorchini acri pe buzele unei virgine

Cu ochi flmnzi de step ?Atta zarv n lobul urechii ei, melodrame zimate,

nct pierdeai tomna irul firelor albe i apoi

Te rtceai la intersecii n noapte.

Att de pestri devenea rsritul peste

Blocurile rsturnate din coapse, apoi razvrtitPrin aleile parcului lsate s cad din fiecare cuvnt.

Nu te ncrede n hainele de pe pleoapele ei, las mirosul

Urmelor crescute pe fiecare lumin mprit,

ncearc s crezi aa cum am fcut....

Vidul s-a hotrt: nu mai are cini

i nici pe mine ngrmdit mort pe movile,

Nici steag, nici scriitor...e armistiiu