Principiul mâinii invizibile – o posibilă prefigurare a pieței-

ROȘCA Cristina

TOMA Vicol-Cristian

Departamentul de Jurnalism și Științe ale Comunicării

Anul I, Grupa III.F

Mâna invizibilă este un concept economic și de filozofie socială introdus de Adam Smith.

Metafora ilustrează cum, prin urmarea propriului interes, indivizii stimulează indirect economia. Smith consideră că, în cazul societăților capitaliste, urmărirea propriului bine contribuie la binele societății. În cadrul mecanismului pieței, guvernat de acest principiu, acțiunile cele mai eficiente și benefice vor fi și cele mai profitabile.

Adam Smith introduce termenul in Cartea IV din Avuția națiunilor, în cadrul discuției despre comerțul indigen* și comerțul străin. Fiecare individ își va investi capitalul cât mai aproape de casă, “pe cât posibil, în sprijinul activității economice interne” (A. Smith, "Avuția națiunilor"). Indivizii nu vor apela la comerțul străin, decât dacă avantajele acestuia le depașesc cu mult pe cele ale comerțului indigen.

*Indigen= Din propria țară

Noțiuni introductive

„Atunci când preferă să sprijine activitatea indigenă, iar nu pe cea străină, el urmărește numai propria lui siguranță; iar îndrumând acea activitate în așa fel încât să producă cea mai mare valoare posibilă, el este condus de o mână invizibilă ca să promoveze un scop ce nu face parte din intenția lui. Urmărindu-și interesul, el adeseori promovează interesul societății mai eficient decât atunci când încearcă să-l promoveze.”(A. Smith, "Avuția Națiunilor")

La Smith, conceptul de mână invizibilă este doar la nivel de înclinație naturală. El va deveni apoi un mecanism social la economiștii ce i-au urmat lui Smith

Adam Smith a fost un economist, om politic și filozof scoțian. Lucrarea sa Avuția națiunilor, cercetare asupra naturii și cauzelor ei a fost una din primele încercări de a studia dezvoltarea istorică a industriei și comerțului în Europa. Această lucrare a ajutat la crearea economiei ca disciplină academică modernă și a furnizat una dintre cele mai bune argumentări intelectuale pentru comerțul liber și capitalism

“Când cineva își investește capitalul în sprijinirea industriei o face pentru propriul său beneficiu; de aceea, întotdeauna va încerca să-l folosească în industria al cărei produs va avea o mai mare valoare sau în schimb pentru o mai mare cantitate de bani sau alte bunuri... În asta constă, ca în multe alte cazuri, ghidat de o mână invizibilă pentru a atinge un scop ce nu era în  intenția sa. Și nici pentru societate este rău că s-a procedat în acest sens. În căutarea propriului său interes, omul favorizează adeseori pe cel al societății mai bine decât atunci când într-adevăr vrea s-o facă.”

Adam Smith, "Bogatia Natiunilor", Cartea IV, Cap. 2

Mâna invizibilă este o metaforă folosită de Adam Smith pentru a explica cum se realizează bunăstarea generală în circumstanţele în care fiecare individ îşi urmăreşte propriul interes.

  Unul dintre citatele cele mai elocvente în acest sens este următorul: „Fiecare individ urmăreşte numai avantajul său, asfel, în acest caz, ca şi în multe altele, el este condus de o mână invizibilă, ca să promoveze un scop ce nu face parte din intenţia lui.” Conform lui Adam Smith indivizii care îşi urmăresc propriul interes promovează interesul societăţii, deşi cursul acţiunilor lor nu au în vedere interesul public, mai efectiv decât cei care în mod intenţionat doresc acest lucru.

În cadrul mecanismului pieţei, guvernat de acest principiu, acţiunile cele mai eficiente şi benefice vor fi şi cele mai profitabile.

Pentru Adam Smith, statul trebuia să se abțină să intervină în economie deoarece atunci când oamenii acționează liber în căutarea propriului interes există o mână invizibilă ce transformă eforturile în beneficii.

În măsura în care fiecare om este lăsat să-și găsească propria satisfacție și să facă uz de propriile resurse, atunci el va munci pentru a se îmbogăți și, implicit, va îmbogăți societatea. Acest lucru este rezultatul faptului că tendința naturală a omului este de a-și îmbunătăți condițiile de existență, producând bunăstare. Viața demonstrează că inițiativa complet liberă duce, însă în mod regretabil, la unele abuzuri, la unele inegalități în venituri și la diverse tipuri de practică de monopol.

 

De aici reiese și concluzia că slăbiciunea doctrinei economice a lui A. Smith constă în modul nesatisfăcător de distribuție a bunăstării. El recunoaște că există slabe sparanțe ca distribuirea bunăstării între fabricanți, comercianți, latifundiari, pe de o parte, și masa de muncitori, pe de altă parte, să se poată înfăptui și în favoarea oamenilor simpli, de rând.

Una din marile intuiții ale lui Smith a fost că nu natura ci munca este izvorul "valorii". Întelegerea acestui lucru el o datora, pe semne, faptului că acesta crescuse într-o țară unde comerțul prospera și într-un mediu preponderent agrar, cum era Franța de atunci

Robert Nozick, urmându-l pe Adam Smith, ridică metafora „mâinii invizibile” la nivel de cadru teoretico-explicativ: explicaţie tip mână invizibilă. Acest tip de explicaţie „arată cum un anumit model sau proiect general, despre care am fi crezut că ar fi trebuit să fie rezultatul unei încercări reuşite a unui individ sau grup, a fost produs şi s-a menţinut printr-un proces care în nici un caz nu avea „în vedere” un model sau un proiect general.”

Ca explicaţie indirectă, Nozick susţine că explicaţia mâinii invizibile este mai clară tocmai pentru faptul că nu vorbeşte despre realizarea unui plan ca obiect al intenţiilor indivizilor, ea „dă seama de ceea ce pare să fie produsul proiectului cuiva, ca nefiind produs în virtutea intenţiilor cuiva.” Cu ajutorul „mâinii invizibile” apare statul minimal al lui Nozick, banii nu sunt produsul unui acord expres ci apar când indivizii urmăresc să profite facilitând schimburile. Conceptul mâinii invizibile este unul descriptiv nicidecum normativ, căci pot să apară structuri indezirabile* neintenţionate.

Apariția, în 1776, a cărții lui Adam Smith “Avuția națiunilor” a fost esențială pentru fundamentarea teoretică și dezvoltarea eticii capitaliste. Smith a pledat pentru libertatea economică – principiul laissez-fair – lui (“lasă să se facă, lasă să se treacă, lumea se face de la sine”) – pe baza premisei că, prin maximizarea interesului personal, fiecare individ va aduce beneficii și avantaje pentru întreaga societate. “Mâna invizibilă”a pieței și concurența creată vor asigura maximizarea beneficiilor sociale, intervenția statului fiind considerată negativă.

*indezirabil= nedorit

El a argumentat că piața liberă e un mecanism ingenios reglementat de cerere și ofertă. Mâna invizibilă de astăzi este competiția, care aduce prețuri mai mici, servicii mai bune, calitate superioară și o mai mare varietate de bunuri și servicii. Tocmai de aceea Adam Smith a fost considerat “părintele economiei”. 

Avuția națiunilor are o semnificație revoluționară. Smith admiră munca burghezului întreprinzător, dar îi suspectează mobilurile și nu este indiferent la nevoile marii mase muncitoare. Nu-și propune, însă, să pledeze pentru interesele vre’unei clase. Îl preocupă sporirea avuției întregii națiuni. Iar avuția, pentru Adam Smith, constă din bunurile pe care toți membrii societății le consumă, de reținut, toți - iată o filosofie a avuției democratică și deci radicală.

 Două mari probleme absorb atenția lui Smith. Mai întâi, îl interesează să dezvăluie mecanismul prin care se realizează coeziunea societății. Cum e cu putință ca o comunitate în care fiecare individ își urmărește cu zel* propriul interes să nu se destrame sub acțiunea acestor forțe centrifuge? Ce anume ghidează afacerile personale ale fiecărui individ astfel încât ele ajung să se conformeze nevoilor grupului? În absența unei planificări centrale impuse de o autoritate și în absența înrâuririi constante a unei tradiții sacrosancte, cum de izbutește societatea să asigure îndeplinirea funcțiilor care sunt indispensabile pentru supraviețuirea ei? Aceste întrebări l-au condus pe Smith la formarea legilor pieței. Ceea ce cauta să descopere era ", mâna invizibilă" cum îi spunea el, grație căreia, "interesele și pasiunile individuale ale oamenilor" sunt îndrumate în direcția "cea mai convenabilă intereselor întregii societăți". Legile pieței constituie, însă, numai o parte din investigația lui Smith. Pe el îl mai preocupa și o altă întrebare : încotro se îndreaptă societatea?

În concepția lui Adam Smith, muncitorii, la fel ca orice altă marfă, pot fi produși în conformitate cu cererea. Dacă salariile sunt mari, numărul muncitorilor crește, dacă ele scad, numărul muncitorilor se va reduce. Smith o spune brutal: ". . . cererea de oameni, ca și cererea oricărei alte mărfi, reglementează în chip necesar productța de oameni . . ."  

Cartea Avuția națiunilor n-a înregistrat un succes imediat, abia pe la 1800 ea a dobândit o recunoaștere deplină. (*zel=sârguință exagerată)

     Întreaga sa filozofie economică izvora din credința sa neclintită în capacitatea pieței de a conduce sistemul la atingerea randamentului maxim. Piața va purta de grijă societății dacă este lăsată să funcționeze nestânjenit, astfel încât legile evoluției să ducă societatea la răsplata făgăduită. Smith n-a fost nici înpotriva muncitorilor, nici înpotriva capitalului; dacă ținea partea cuiva, acela era consumatorul. "Consumul e unica țintă și finalitate a oricărei producții", scria Smith. Pentru sistemul lui Adam Smith marele dușman nu este atât guvernul, cât monopolul sub indiferent ce formă. "Oamenii din aceași branșă rareori se adună la un loc - spune el - dar conversația lor sfârșește într-o conspirație înpotriva publicului sau într-o uneltire în vederea sporirii prețurilor. ". Piața trebuie lăsată liberă să caute propriile sale niveluri la prețuri, salarii, profituri, producție; orice îngerință* în mecanismul pieței se face în dauna adevăratei avuții a națiunii. Dar cum orice act al orânduirii - chiar și legi de felul celor care impuneau văruirea fabricilor sau interziceau legarea cu lanțuri a copiiilor de mașini - putea fi interpretat ca o stânjenire a liberei funcționări a pieței.

*îngerință=amestec ilegal

Încă și astăzi, printr-o ciudată ignorare a adevăratei lui filozofii, Smith este în general privit drept un economist conservator, când în realitate el a fost în mod declarat mai ostil motivelor ce-i anima pe oameni de afaceri decât majoritatea economiștilor liberari contemporani. Într-un anumit sens, mirculoasa lume a lui Adam Smith este o mărturie a credinței secolului al XVIII-lea în triumful inevitabil al raționalității și ordinii asupra arbitrariului și haosului. Nu încercați să faceți binele, spune Smith, lăsați binele să apară ca produs secundar al egoismului. Dar cu toată credința sa în raționalitate, în dreptul natural și în lanțul mecanic al acțiunii și reacției umane, lumea lui Adam Smith nu este lipsită de valori mai umane. Să nu uităm că marele beneficiar al sistemului este, în concepția lui Smith, consumatorul, nu producătorul. Pentru prima dată în filozofia vieții cotidiene, consumatorul e rege.

Din punctul său de vedere, Avuția națiunilor este mai mult decât o capodoperă a economiei politice. Ea face parte integrată dintr-o concepție de ansamblu despre destinul omenirii. Probabil că niciodată vre’un economist nu va mai realiza o cuprindere completă a epocii sale așa cum a realizat Adam Smith. În mod sigur nu va mai fi altul atât de senin, de ferit de meteahna* (defect)îndărătniciei, cu un spirit critic atât de pătrunzător dar în același timp lipsit de rachiună, atât de optimist fără a fi utopic*(nerealizabil). Smith n-a fost niciodată șovinist, apologet (care apără o idee, un sistem) sau om al compromisului. "Căci la ce bun - scria el în Teoria sentimentelor morale - toată truda și zbuciumul acestei lumi? La ce servesc avariția și ambiția, goana după bogăție, putere sau vază* (faima)?". Avuția națiunilor oferă răspunsul: toată această îmbulzeală josnică după avuții și glorie își are justificarea ultimă în bunăstarea omului de rând.

Oamenii diferă ei înşişi fundamental de “omul economic” avut în vedere de vechii economişti. “Mâna invizibilă” – menţionată de Adam Smith conducea acţiunile individuale spre rezultate colective pozitive. A fost o idee importantă; dar ea a subestimat importanţa egală a dimensiunii comunitare a societăţii umane. Oamenii sunt motivaţi nu doar de interese personale, ci şi de dorinţa de a participa în comunitate, cu muncă voluntară sau ca răspuns la dezastre locale sau naţionale.

Bibliografie: http://www.underclick.ro/people-1-

Claudiu_Gamulescu.html (Un articol de Claudiu Gamulescu , publicat in data 29 iulie 2007)

 http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C3%A2n

%C4%83_invizibil%C4%83http://www.theinvestormagazine.com/ro/index.php?

id=10025&lang=ro&login=articol&nr=76&rubrica=14 (Un articol de Alexandru Manaila)

 http://www.succesulmeu.ro/index.php?

option=com_content&task=view&id=29&Itemid=5 http://www.ateism.ro/content/view/40/46

Vă mulțumim!