1

UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIŞ”

FACULTATEA DE ŞTIINŢE JURIDICE

Masterat

Principiile generale ale devoluţiunii legale a moştenirii

Bugariu Corina Flavia

Anul I, Master

Arad

2012

2

Principiile generale ale devoluţiunii legale a moşteniri şi

excepţiile de la aceste principii

La bazele devoluţiunii legale a moştenirii stă legătura de rudenie dintre de cuius şi cei

chemaţi la moştenirea sa. La acestea se adaugă soţul supravieţuitor care vine la moştenire în

baza Legii nr. 319/1944. În lipsa oricăror rude din categoria celor chemate la moştenire precum

şi a soţului supravieţuitor, moştenirea va fi atribuită statului, devenind vacantă. Clasele de

moştenitori şi gradele de rudenie sunt mijloace tehnice-juridice ce stabilesc sfera persoanelor

chemate de lege la moştenire.

Rudele defunctului cu vocaţie succesorală legală generală nu sunt chemate toate

împreună şi deodată la moştenire, legiutorul istituind o anumită rdine de chemare concretă la

moştenire. În acest scop legea foloseşte două criterii tehnico-juridice, clasa de moşteniitori şi

gradele de rudenie - cu ajutorul cărora determină vocaţia concretă la moştenire a rudelor,

stabilind trei principii de bază ale devoluţiunii legale.

Principiile generale ale devoluţiunii legale a moştenirii sunt următoarele:

A). Principiul chemării la moştenire a rudelor în ordinea claselor de moştenitori legali

B). Principiul proximităţii gradului de rudenie între moştenitorii din aceeaşi clasă

C). Principiul egalităţii între rudele din aceeaşi clasă şi din acelaşi grad chemate la

moştenire

A). Principiul chemării la moştenire a rudelor în ordinea claselor de moştenitori

legali

Conform acestui principiu, moştenitorii legali din clase diferite sunt chemaţi la

moştenire în ordinea anume stabilită de lege. Printr-o clasă de moştenitori se înţelege o

categorie de rude (de exemplu descendenţii defunctului) care, ca atare, adică în mod colectiv,

3

exclude o altă categorie sau este exclusă de ea, chiar dacă rudele din categoria exclusă ar fi de

grad mai apropiat cu defunctul decât rudele din categoria chemată. De exemplu, nepotul de fiu

al defunctului, (rudă de gradul II) exclude de la moştenire pe părinţii defunctului, deşi aceştia

sunt rude de gradul I. 1

Noul Cod civil (art. 964), stabileşte patru clase de moştenitori legali.2 Astfel, rudele

defunctului vin la moştenire în următoarea ordine:

a). Clasa I, clasa descendenţilor în linie directă, alcătuită din copii, nepoţi, strănepoţi,

etcfără limită în grad.

b) Clasa a II-a (clasa mixtă) – clasa ascendenţilor privilegiaţi (părinţii defunctului) şi a

colateralilor privilegiaţi (fraţii şi surorile defunctului, precum şi descendenţii acestora până la

gradul al IV-lea inclusiv);

c) Clasa a III-a – clasa ascendenţilor ordinari (bunici, străbunici, etc.ai defunctului, fără

limită în grad);

d) Clasa a IV-a – clasa colateralilor ordinari3, cuprinde rudele în linie colaterală ale

defunctului, altele decât cele din clasa a II-a până la gradul al IV-lea inclusiv, şi anume: unchii,

mătuşile, verii primari, fraţii şi surorile bunicilor defunctului.4

Deoarece rudele sunt chemate la moştenire în ordinea claselor, în prezenţa fie şi a unei

singure rude din clasa I, rudele din clasele subsecvente nu mai sunt chemate la moştenirea

legală, indiferent de gradul lor de rudenie cu defunctul5. Moştenitorii din clasa a II-a vin la

succesiune doar dacă nu există moştenitori din clasa I sau dacă aceştia sunt renunţători sau

nedemni, cei din clasa a III-a doar dacă nu sunt moştenitori din primele două clase sau cei

existenţi nu pot sau nu vor să vină la moştenire. Tot astfel, rudele din clasa a IV-a moştenesc

numai în lipsa moştenitorilor din primele trei clase. Când există moştenitori cu vocaţie

succesorală din clase diferite, pentru chemarea efectivă la moştenire esenţial este criteriul

ordinului clasei, iar nu acela al gradului de rudenie cu defunctul.

1 Francisc Deak, „Tratat de drept succesoral”, Ed. Universul Juridic, pag. 73

2 Codul civil, art. 964

3 Codul civil, art. 964, alin.(1)

4 Ioan Lazăr, „Moştenirea legală şi testamentară”, Ed. Concordia, pag.44

5 Francisc Deak, „Tratat de drept succesoral”, Ed. Universul Juridic, pag. 75

4

Aşa, de exemplu, nepotul de fiu al defunctului, rudă de gradul doi, moştenitor făcând

parte din clasaîntâi, înlătură de la moştenire pe tatăl defunctului, moştenitor din clasa a II-a,

deşi acesta din urmăeste rudă de gradul I.6

Se face precizarea că venirea concomitentă la moştenire a rudelor din două clase

diferite este posibilă numai în caz de exheredare prin testament a moştenitorilor dintr-o clasă

preferată, dacă aceştia sunt rezervatari (descendenţii şi părinţii defunctului). În acest caz ei

culeg totuşi, ca moştenitori legali, rezerva prevăzută de lege (contrar voinţei defunctului),

restul moştenirii (cotitatea disponibilă) fiind dobândită (dacă defunctul nu a dispus altfel prin

testament) de moşenitorii din clasa subsecventă. De exemplu, dacă descendenţii (moştenitorii

din clasa I) sunt exheredaţi ei culeg totuşi rezerva legală, iar restul se cuvine moştenitorilor

legali din clasa a II-a, a III-a sau a IV-a, după caz, care culeg moştenirea în calitate de

moştenitori legali, iar nu aceea de legatari.

Prin excepţie de la acest principiu, soţul supravieţuitor, care nefiind rudă cu defunctul,

nu este inclus în niciuna dintre cele patru clase de moştenitori, el venind la moştenire în

concurs cu fiecare clasă de moştenitori; conform dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 319/1944, el

nu înlătură şi nici nu este înlăturat de la moştenire, indiferent de clasa de moştenitori cheamată

de la moştenire, indiferent de clasa de moştenitori chemata prin lege la moştenirea defunctului.

B). Principiul proximităţii gradului de rudenie între moştenitorii din aceeaşi clasă

Principiul priorităţii clasei de moştenitori este completat de principiul proximităţii

gradului de rudenie, conform căruia, în cadrul aceleiaşi clase, rudele în grad mai apropiate în

grad cu defunctul înlătură rudele în grad mai îndepărtat (proximitur excludit remotiorem). Aşa,

de exemplu, fiul defunctului şi nepotul de fiu al defunctului sunt ambii moştenitori din clasa

întâi, dar la moştenirea legală a acestuia nu vor veni amândoi, ci doar fiul defunctului, rudă de

gradul întâi, care înlătură de la moştenire pe nepotul de fiu al defunctului, rudă de gradul II.

Tot astfel, unchiul defunctului,frate al unuia dintre părinţii acestuia, rudă de gradul trei,

înlătură de la moştenire pe vărul primar al defunctului, rudă de gradul patru, deşi ambii fac

parte din clasa a patra de moştenitori.

66

Dan Chirică, „Drept civil-Succesiuni”, Ed. Lumina-Lex, pag. 38

5

Principiul proximităţii gradului de rudenie cu defunctul între rudele din aceeaşi clasă de

moştenitori cunoaşte două excepţii:

- în clasa a doua de moştenitori- (clasa mixtă ascendenţilor privilegiaţi şi a

colateralilor privilegiaţi) - părinţii defunctului (ascendenţii privilegiaţi), rude de

gradul I, vin la moştenire împreună cu colateralii privilegiaţi, care pot fi rude de

gradul al II-lea (fraţii defunctului), de gradul al III-lea (nepoţii de frate ai

defunctului) sau de gradul IV (strănepoţii de frate ai defunctului);

- reprezentarea succesorală, care permite unei rude în grad mai îndepărtat cu

defunctul să urce în locul şi gradul unui ascendent predecedat să moştenească în

locul acestuia, constituie şi ea o excepţie de la regula mai sus menţionată. 7

C). Principiul între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad chemat la moştenire

Potrivit acestui principiu, dacă rudele din clasa chemată la moştenire sunt de acelaşi

grad ele împart moştenirea în părţi egale.8

De exemplu, dacă la moştenire vin trei fii ai defunctului, aceştia vor împărţi moştenirea

în trei părţi egale, iar dacă vin doi fraţi ai defunctului aceştia vor primi fiecare câte o jumătate

din moştenire.

De la principiul conform căruia între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad chemat

la moştenire, legea prevede două excepţii. Prima excepţie constă în împărţirea pe tulpini a

moştenirii în cazul venirii la moştenire a rudelor de acelaşi grad prin reprezentare succesorală.

Cea de-a doua excepţie de la acest principiu o reprezintă cazul în care la moştenire sunt

chemaţi doi sau mai multi colaterali privilegiaţi (fraţi, surori) proveniţi din părinţi diferiţi

(indiferent dacă sunt din casătorii diferite, din afara căsătoriei sau din adopţia cu efecte

depline), situaţie în care împărţirea moştenirii se va face pe linii, fraţii consangvini (care au în

comun doar tatăl, mamele fiind diferite) şi uterini (care au comun doar mama, taţii fiind

diferiţi) culegând moştenirea fratelui lor decedat doar pe linia (jumătatea) părintelui comun

7 Gheorghe Botea, „Drept civil. Dreptul la moştenire”, Ed. Concordia, pag. 84-85

8 Conform art. 964, alin.(4) „între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad, moştenirea se împarte în mod egal,

dacă legea nu prevede altfel”.

6

(paternă sau maternă, după caz), pe care o împart între ei în părţi egale, în funcţie de numărul

fraţilor rămaşi în viaţă în fiecare din aceste linii, numai fraţii bunicului defunctul (care au

aceeaşi părinţi) culegând moştenirea atât pe linie paternă, cât şi maternă,deci mai mult decât

fiecare frate consagvin sau uterin în parte.9

Precizăm că nici în raporturile dintre părinţi, pe de o parte, şi fraţi surori sau

descendenţii lor pe de altă parte (moştenitori din clasa a II-a), nu se aplică principiul egalităţii

(ei nefiind rude de grad egal) , părinţii culegând o cotă fixă stabilită de lege, indiferent de

numărul colateralilor privilegiaţi cu care vin în concurs.

Tot astfel, soţul supravieţuitor, culege o cotă în funcţie de clasa de moştenitori cu care

vine în concurs, neavînd importanţă numărul moştenitorilor din acea clasă (sau subclasă de

moştenitori privilegiaţi din cadrul clasei a II-a).10

Reprezentarea succesorală

În N.C.civ. reprezentarea succesorală este reglementată de art. 965, unde „un

moştenitor legal de un grad mai îndepărtat, numit reprezentant, urcă, în virtutea legii, în

drepturile ascendentului său, numit reprezentant, pentru a culege partea din moştenire ce i s-ar

fi cuvenit acestuia dacă nu ar fi fost nedemn faţă de defunct sau decedat şa data deschiderii

moştenirii”.11

În literatura de specialitate reprezentarea succesorală este definită ca fiind un beneficiu

al legii, în virtutea căruia, un succesibil de un grad de rudenie mai îndepărtat urcă în locul şi în

gradul ascendentului său, precedent la data deschiderii moştenirii, pentru a culege în concurs

cu moştenitorii mai apropiaţi în grad, partea de moştenire ce s-ar fi cuvenit celui pe care îl

reprezintă (ascendentul, dacă s-ar fi aflat în viaţă).12

Reprezentarea succesorală reprezintă o abatere de la principiul proximităţii gradului de

rudenie.

9 Dan Chirică, „Drept civil-Succesiuni”, Ed. Lumina-Lex, pag. 39

10 Francisc Deak, „Tratat de drept succesoral”, Ed. Universul Juridic, pag. 77-78

11 Art. 965, N. C. civ

12 Dumitru Macovei, „Succesiuni”, Ed. Ankarom, pag. 49-50

7

Condiţii

Descendenţii copiiilor defunctului şi descendenţii din fraţi şi surori, pot beneficia de

reprezentare numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

- poate fi reprezentată persoana lipsită de capacitatea de a moşteni, precum şi

nedemnul, chiar aflat în viaţă la data deschiderii moştenirii;

- pentru a veni prin reprezentare succesorală la moştenirea defunctului, reprezentantul

trebuie să îndeplinească toate condiţiile generale pentru a-l moşteni pe acesta;

- reprezentarea operează chiar dacăreprezentantul este nedemn faţă de reprezentat sau

a renunţat la moştenirea lăsată de acesta ori a fost dezmoştenit.13

Observăm cum redactorii Noului Cod Civil introduc un element de noutate substanţial

în privinta condiţiilor reprezentării, relativa la posibilitatea reprezentării si a “nedemnului”,

care in vechea legiuire nu era posibila. De aceasta data, ideea care fundamentează aceasta

normă o apreciem ca fiind strans legata de caracterul pur personal al pedepsei civile a

nedemnitatii, care dicteaza necesitatea limitarii efectelor acesteia, numai la persoana celui atins

de nedemnitate si nu pe tertii inocenti, cum sunt descendenţiii acestuia.

Astfel, a-i fi privat pe descendenţii inocenţi a culege partea din moştenire (aferenta

tulpinei lor), prin nedarea posibilitatii reprezentării, care, nu inseamna nimic mai mult decat a

imagina printr-o fictiune juridica, un imprumut al “rangului dreptului”, moştenirea fiind

asimilata tot in puterea vocatiei proprii la moştenire, ar fi insemnat (ceea ce s-a si intamplat in

vechea legiuire) ca efectele nedemnitatii sa se extinda si asupra descendenţilor nedemnului

(fata de terte persoane), ceea ce contravine principiului sus enunţat al caracterului personal al

pedepsei.

Efectele reprezentării

Potrivit art. 968, alin.(1) N.C.civ „în cazul în care operează reprezentarea

succesorală, moştenirea se împarte pe tulpină”, reprezentând principalul efect al

reprezentării succesorale. Conform alin. (2), prin tulpină se înţelege: „înăuntrul clasei

întâi, descendentul de gradul întâi care culege moştenirea sau este reprezentat la moştenire;

13

Art. 967, alin(1), (2), (3) N.C.civ

8

înăuntrul clasei a doua, colateralul privilegiat de gradul al doilea care culege moştenirea sau

este reprezentat la moştenire”.

Reprezentarea succesorală produce efecte constând în plasarea reprezentantului în

locul reprezentatului (A) şi împărţirea succesiunii pe tulpini (B).

A. Plasarea reprezentantului în locul reprezentatului

Ca efect al reprezentării, reprezentantul va fi plasat în locul reprezentatului, culegând

partea ce ar fi revenit acestuia din moştenire dacă ar fi fost în viaţă. Reprezentarea

permite aşadar reprezentantului să se prevaleze de rangul celui reprezentat, moştenind

ceea ce i-ar fi revenit acestuia din moştenire dacă ar fi fost în viaţă, însă pentru sine, iar nu

pentru reprezentat.

B. Împărţirea moştenirii pe tulpini

Există un efect principal al împărţirii moştenirii pe tulpini (a) şi unele efecte

secundare ale aceleiaşi împărţiri (b).

a). Efectul principal al împărţirii moştenirii pe tulpini.

Moştenirea se va împărţi în atâtea părţi câţi copii (descendenţi de rangul întâi) sau

fraţi şi surori a avut defunctul, care vin efectiv la moştenire sau care, fiind predecedaţi, sunt

reprezentaţi de descendenţii lor, iar nu pe capete, indiferent dacă moştenitorii care culeg

succesiunea sunt în grade diferite sau egale de rudenie cu defunctul. 14

Împărţirea pe tulpini a moştenirii are drept consecinţă fie derogarea de la

principiul proximităţii gradului de rudenie între moştenitorii din aceeaşi clasă,fie derogarea

de la principiul împărţirii pe capete (în părţi egale) a moştenirii între succesorii făcând

parte din aceeaşi clasă şi având acelaşi grad de rudenie, fie de la ambele principii în

acelaşi timp. În interiorul fiecărei tulpini partajul părţii ce revine acesteia se va face pe

capete (în funcţie de numărul moştenitorilor făcând parte din aceasta), afar ă de cazul în care

unul dintre descendenţii tulpinii celui reprezentat ar fi la rândul său predecedat. În

14

Dan Chirică, „Drept civil-Succesiuni”, Ed. Lumina-Lex, pag. 42

9

acest din urmă caz, dacă sunt întrunite condiţiile reprezentării, se va proceda la un nouă

împărţire pe tulpini între ramurile (sub-tulpinile) tulpinii respective.

b). Efectele secundare ale împărţirii moştenirii pe tulpini

Împărţirea pe tulpini a moştenirii are şi unele efecte secundare, cum sunt:

- în caz de renunţare la moştenire a unuia dintre reprezentanţi, partea acestuia

din moştenire (atât activ, cât şi pasiv) va reveni moştenitorilor care fac parte din aceeaşi

tulpină cu acesta, iar nu tuturor moştenitorilor;

- în cazul în care există obligaţia de raport, reprezentantul ţinut la aceasta trebuie

să raporteze nu numai donaţiile pe cere le-a primit el de la defunct fără scutire de raport,

ci şi donaţiile nescutite de raport pe care le-a primit reprezentatul de la defunct;

- calculul rezervei descendenţilor defunctului (fraţii şi surorile defunctului precum

şi descendenţii acestora nu sunt moştenitori rezervatari) se va face în funcţie de

numărul tulpinilor, iar nu în funcţie de numărul lor.

C. Reprezentarea operează de drept

Conform dispoziţiilor art. 686 C. civ., „nimeni nu este obligat de a face

acceptarea unei moşteniri ce i se cuvine”. Prin urmare, orice succesibil este liber să accepte

sau nu o moştenire, după cum crede de cuviinţă. Odată însă acceptată moştenirea,

reprezentarea succesorală operează de drept, adică în temeiul legii, fără a fi necesară

vreo manifestare de voinţă din partea reprezentantului. Reprezentarea succesorală operează

doar în cadrul moştenirii legale, nu şi a celei testamentare sau a celei convenţionale.

10

Bibliografie

1. Corneliu Turianu, „Curs de drept civil. Dreptul de moştenire”, Edit. Universitară, 2002

2. Ioan Lazăr, „Dreptul la moştenire”, Edit. Concordia, Arad, 2006

3. Francisc Deak, „Tratat de drept succesoral, ediţia a II-a actualizată şi completată”, Edit.

Universul Juridic, 2002

4. Dan Chirică, „Drept civil. Succesiuni”, Edit. Lumina Lex, Bucureşti, 1996

5. Dumitru Macovei, „Succesiuni”, Edit. Ankarom, Iaşi, 1988

6. Ioan Lazăr, „Moştenirea legală şi testamentară”, Edit. Concordia, Arad, 2003

7. Dumitru C. Florescu, „Drept succesoral”, Edit. Universul Juridic, Bucureşti, 2011

8. Alexandru Bacaci, Gheorghe Comăniţă, „Drept civil. Succesiunile”, Edit. C. H. Beck

9. Gheorghe Botea, „Drept civil- Dreptul la moştenire. Curs universitar” , Edit. Concordia,

Arad, 2003

10. Codul civil, Legea Nr. 287/2009 Republicată, Legea Nr. 71/2011

2