Principiile capitalismului moral sunt valabile pentru orice tip de companie, mică sau multinaţională, şi pentru orice tip de economie, tradiţională sau postindustrială. Ideea centrală a capitalismului moral este că succesul financiar sustenabil al unei companii depinde de măsura în care modelul său de afaceri încorporează principiul responsabilităţii sociale şi al obligaţiei de bună administrare. Capitalismul moral se bazează pe acea teorie a firmei conform căreia companiile generează cinci forme distincte de capital: reputaţional, social, uman, financiar şi fix. Maximizarea impactului fiecărui tip de capital necesită abilităţi speciale, morale şi interpersonale sau de relaţionare. Standardele etice sporesc valoarea tuturor acestor capitaluri ale unei companii.

Consider capitalismul moral drept cea mai rapidă cale prin care economiile tradiţionale şi cele preindustriale se pot dezvolta, pot crea prosperitate şi pot adopta tehnologii moderne de producţie. Creşterea capitalului, în toate formele acestuia, asigură companiilor resursele necesare succesului pe termen lung. Prin asigurarea acestor resurse de capital, timpul se transformă din inamic în aliat al companiilor. Accesul continuu la resursele de capital permite companiilor să înveţe din propriile greşeli, să-şi depăşească dificultăţile, să-şi construiască o reputaţie şi să-şi fidelizeze clienţii. Fără toate aceste resurse stabile de capital, atât mediul de afaceri, cât şi economia unei ţări sunt vulnerabile în situaţiile de criză, în cazul unor schimbări nefaste ale pieţei sau, pur şi simplu, în faţa neşansei.“

Să luăm ca exemplu cazul unei mici afaceri a unei femeie dintr-un sat tradiţional care îşi vinde la

piaţă propriile produse. Întreprinzătoarea noastră va avea succes dacă, prin reclama pe care i-o fac

din aproape în aproape cei ce frecventează acea piaţă, se va face cunoscută pentru calitatea

produselor sale, menţinându-şi astfel clienţii şi cererea pentru ceea ce vinde.

Să luăm şi exemplul unor uriaşe instituţii financiare, precum Bear Stearns sau Lehman Brothers, de

pe Wall Street: dacă managerii lor nu reuşesc să administreze bine riscurile comerciale şi reputaţia

companiilor, acestea nu vor mai avea acces la credite şi vor falimenta.

Acestea date, consider capitalismul moral drept cea mai rapidă cale prin care economiile tradiţionale

şi cele preindustriale se pot dezvolta, pot crea prosperitate şi pot adopta tehnologii moderne de

producţie. Creşterea capitalului, în toate formele acestuia, asigură companiilor resursele necesare

succesului pe termen lung. Prin asigurarea acestor resurse de capital, timpul se transformă din

inamic în aliat al companiilor. Accesul continuu la resursele de capital permite companiilor să înveţe

din propriile greşeli, să-şi depăşească dificultăţile, să-şi construiască o reputaţie şi să-şi fidelizeze

clienţii. Fără toate aceste resurse stabile de capital, atât mediul de afaceri cât şi economia unei ţări

sunt vulnerabile în situaţiile de criză, în cazul unor schimbări nefaste ale pieţei sau, pur şi simplu, în

faţa neşansei.

 

… etica reprezintă mai mult decât acte de caritate. Etica în afaceri vizează modul în care sunt

conduse companiile şi modul în care sunt administrate raporturile dintre companii şi grupurile lor

cointeresate.

 

De asemenea, etica în afaceri priveşte modalitatea în care sunt puse în practică valorile unei

companii. Prin urmare, pentru a avea un comportament etic, este nevoie să avem o serie de valori

pe care să le urmăm în deciziile noastre. Valorile ce ţin de tradiţia unei culturi, a unei societăţi, a unei

familii sau a unei companii considerate drept o entitate socială ori culturală de producţie deţin un rol

semnificativ în răspândirea ori descurajarea unor practici morale.

În ţări precum România, aflate în tranziţie, regimul comunist a avut o contribuţie minimă la

sistemul de valori. Acele valori propuse de comunism au fost respinse ori şi-au pierdut cu timpul

interesul, nemaigăsindu-şi aderenţi. În ţările aflate în tranziţie, una din consecinţele acestei realităţi a

fost faptul că, pe fondul căderii regimului comunist, prăbuşirea sistemului de valori nu a fost urmată

de adoptarea unui set nou de valori solide. Oamenii au fost lipsiţi de valori la care să se raporteze,

comportamentul şi deciziile lor fiind ghidate de cele mai multe ori de propriile interese materiale.

Astfel de ţări au căzut într-un soi de haos nihilist, într-o criză de valori. În astfel de situaţii, mulţi

recurg la religie pentru a-şi găsi echilibrul şi sprijinul. Am asistat la revenirea la catolicism în Polonia

şi la ortodoxism în ţări ca Rusia şi Serbia. În China, conducerea Partidului Comunist a propus un

nou cod moral, numit Societatea Armonioasă, o variantă modificată a confucianismului, pentru a

îndepărta poporul chinez de la lăcomie şi egoism.

Datorită faptului că sunt desprinse de tradiţiile culturale, pieţele globale nu sunt o bună sursă

de valori. Pieţele constau în relaţii de schimb de mărfuri şi servicii, nefiind, deci, menite să asigure

educaţia oamenilor în spiritul valorilor şi cultivarea de caractere individuale. Adevăratele valori,

lipsite de materialitate, ce animă fiinţa umană sunt transmise prin intermediul familiei, şcolii şi

instituţiilor religioase, prin învăţături şi practici.