FACULTATEA DE AGRONOMIE SI MEDICINA VETERINARA

DEPARTAMENTUL DE PREGATIREA PERSONALULUI DIDACTIC

MODULUL I

REFEREAT LA PEDAGOGIE

PRINCIPALELE STRATEGII DE EVALUARE

Coordonator: Student:

Conf. univ. dr. Liliana Popescu Ioana Grigoras

BUCURESTI 2012

PRINCIPALELE STRATEGII DE EVALUARE

         Strategiile de evaluare reprezinta modalitatile sau tipurile specifice de integrare a operatiilor de masurare-apreciere-decizie in activitatea didactica educativa,integrare realizabila la diferite intervale  de timp(scurt,mediu,lung) si in sensul indeplinirii unei functii pedagogice specifice.

         In teoria si practica educationala  se disting trei strategii de evaluare :

1. evaluarea initiala/predictiva ;

2. evaluarea continua /formativa ;

3. evaluarea sumativa/finala.

1. Evaluarea initiala / predictiva

        Evaluarea initiala propune operatiile de masurare-apreciere-decizie la inceputul activitatii de instruire, in vederea cunoasterii nivelului psihopedagogic real al colectivului de elevi/elevului.

         Acest tip de evaluare indeplineste o functie pedagogica  prioritar predictiva. In mod analogic, testele de cunostinte elaborate si aplicate special pentru masurarea si aprecierea nivelului initial de pregatire al elevilor sunt denumite teste predictive.

         Evaluarea initiala este necesara la inceputul unui an scolar,la inceputul unui semestru, asa cum remarca  I. T.Radu :

        ' La inceputul lectiei, evaluarea initiala corespunde unei faze numita, in mod traditional, a verificarii lectiei anterioare. In functie de rezultatele acestei verificari sau ale acestei evaluari initiale, profesorul va confirma parcursul anticipat in proiectul sau de lectii sau va aduce corecturi, ajustari, completari. Pot fi propuse noi secvente sau subsecvente de recuperare ,stimulare, completare. In acesta perspectiva ,chiar de la inceputul unei lectii ,evaluarea initiala indeplineste o functie pronuntat predictiva.'

2. Evaluarea continua/formativa

         Evaluarea continua propune operatiile de masurare -apreciere -decizie pe tot parcursul activitatii de instruire/educatie. In perspectiva curriculara,evaluarea continua devine ' parte componenta a procesului de invatamant,prin care profesorul culege informatiile despre efectele actiunii  sale,valorificabile imediat prin masuri de corectie, ameliorare, ajustare, restructurare.

           Acest tip de evaluare indeplineste o functie pedagogica formativa ,care stimuleaza pe tot parcursul activitatii ;operatiile  de masurare -apreciere  continua,cu posibilitatile de decizie (note, hotarari,caracterizari,sanctiuni ) angajate la  intervale relativ mici de timp( pe parcursul lectiei

sau in cadrul unui grup de maximum patru-cinci lectii );actiunile de proiectare curriculara continua a obiectivelor concrete, prezentata sub forma unor secvente de instruire flexibila,adaptabile la ritmul individual de munca al elevilor, perfectibile pe termen scurt si

         Evaluarea continua / formativa determina schimbari atat in conduita didactica a profesorilor cat si in comportamentul scolar al elevilor. Ea ofera profesorului informatii care permit ameliorarea imediata a proiectului pedagogic de tip curricular, a strategiilor de dirijare a instruirii. Evaluarea continua ii ofera elevului confirmarea ca a invatat corect, ca detine  calea de invatare corecta.

3.Evaluarea sumativa / finala

         Evaluarea sumativa propune operatiile de masurare-apreciere -decizie in timpul sau la sfarsitul unei activitati didactice educative in vederea cunoasterii nivelului real de stapanire a materiei dupa parcurgerea anumitor perioade si secvente de instruire,conform obiectivelor programelor scolare adaptate de profesor la conditiile concrete ale clasei de elevi. Acest tip de evaluare indeplineste o functie pedagogica prioritar cumulativa ,cu resurse formative limitate la momentul desfasurarii activitatii didactice .

         Literatura de specialitate considera acest tip strategic de evaluare drept  'una traditionala ,inspirata din grija pentru realizarea unui bilant al performantelor elevilor pe o anumita perioada. De aici si denumirea care poate fi data acestei strategii de evaluare finala. Este o strategie absolut necesara deoarece ea contribuie la finalizarea activitatilor printr-o decizie. Problematica ei consta in perfectionarea formelor si metodelor alese pentru a stabili o legatura logica atat cu evaluarea initiala  cat si cu evaluarea continua .Evaluarea sumativa trebuie sa se bazeze pe mai multe masuratori si aprecieri initiale si continue in vederea luarii unei decizii finale optime.

         Pe de alta parte ,evaluarea sumativa trebuie continuata in contextul in care acest lucru este posibil ca reper pentru o noua evaluare initiala si ca sursa pentru perfectionarea in continuare a activitatii respective.

          Pentru a depasi limitele semnalate, evaluarea sumativa are nevoie de un set de interventii pedagogice ; cresterea  frecventei examinatorilor ,ritmicitatea notarii ,eliminarea unor mecanisme care pun accent pe memorie, pe reproducere.

Prezentăm în continuare a analiză comparativă a celor trei strategii de evaluare:

SCOPUL URMARIT

Evaluarea iniţială: identifică nivelul achiziţiilor iniţiale ale elevilor în termeni de cunoştinţe, competenţe şi abilităţi, în scopul asigurării premiselor atingerii obiectivelor propuse pentru etapa imediat următoare;

Evaluarea continua: urmăreşte dacă obiectivele concrete propuse au fost atinse şi permite continuarea demersului pedagogic spre obiective mai complexe; “Unicul scop al evaluării formative este să identifice situaţiile în care întâmpină elevul o dificultate, în ce constă aceasta şi să-l informeze” (De Landsheere, 1975), atât pe el cât şi pe profesor.

Evaluarea sumativă: stabileşte gradul în care au fost atinse finalităţile generale propuse (fie dobândirea unei atitudini sau a unei capacităţi), comparându-i pe elevi între ei (interpretare normativă), ori comparând performanţele manifestate de fiecare cu performanţele aşteptate (interpretarea criterială).

OBIECTUL EVALUARII

Evaluarea iniţială: este interesată de “acele cunoştinţe şi capacităţi care reprezintă premise pentru asimilarea noilor conţinuturi şi formarea altor competenţe” (I. T. Radu), premise “cognitive şi atitudinale” capacităţi, interese, motivaţii), necesare integrării în activitatea următoare.

Evaluarea continua: vizează cunoştinţele, competenţele şi metodologiile în raport cu o normă prestabilită, dar şi cu o sarcină mai complexă de învăţări ulterioare despre care elevul îşi face o reprezentare” (I. T. Radu);se extinde şi asupra procesului realizat.

Evaluarea sumativă:“se concentrează mai ales asupra elementelor de permanenţă ale aplicării unor cunoştinţe de bază, ale demonstrării unor abilităţi importante dobândite de elevi într-o perioadă mai lungă de instruire” (S.N.E.E.)

MODALITATI DE REALIZARE

Evaluarea iniţială :harta conceptuală;investigaţia;chestionarul;testele.

Evaluarea continua:observare curentă a comportamentului şcolar al elevului;fişe de lucru;examinări orale;tehnica 3-2-1;metode R.A.I.;probe de autoevaluare.

Evaluarea sumativă:examene (susţinute prin rezolvarea unor probe scrise, orale sau practice);

portofoliul;proiectul.

AVANTAJELE

Evaluarea iniţială: oferă profesorului cât şi elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a situaţiei existente (potenţialul de învăţare al studenţilor, lacunele ce trebuiesc completate şi remediate) şi a formula cerinele următoare;pe baza informaţiilor evaluării iniţiale se planifică demersul pedagogic imediat următor şi eventual a unor programe de recuperare.

Evaluarea continua:permite elevului să-şi remedieze erorile şi lacunele imediat după apariţia ei şi înainte de declanşarea unui proces cumulativ;oferă un feed-back rapid, reglând din mers procesul;este orientată spre ajutorul pedagogic imediat;oferă posibilitatea tratării diferenţiate (I. Cerghit);dezvoltă capacitatea de autoevaluare la elevi;reduce timpul destinat actelor evaluative ample, sporindu-l pe cel destinat învăţării;sesizează punctele critice în învăţare.

Evaluarea sumativă:rezultatele constatate pot fi folosite pentru preîntâmpinarea greşelilor la alte serii de cursanţi;permite aprecieri cu privire la prestaţia profesorilor, a calităţii proceselor de instruire, a proramelor de studii;oferă o recunoaştere socială a meritelor.

DEZAVANTAJELE

Evaluarea iniţială: nu permite o apreciere globală a performanţelor elevului şi nici realizarea une ierarhii;nu-şi propune şi nici nu poate să determine cauzele existenţei lacunelor în sistemul cognitiv al elevului.

Evaluarea continua:“aplicarea acestei strategii de evaluare, foarte pretenţioasă, necesită o organizare riguroasă a predării, competenţă în precizarea obiectivelor, în stabilirea sarcinilor, în alegera tehnicilor de evaluare” (Ioan. Cerghit);“recursul la evaluarea formativă este testul unei pedagogii a rigorii, a lucidităţii şi a eficienţei” (I. Cerghit).

Evaluarea sumativă:nu oferă suficiente informaţii sistematice şi complete despre măsura în care elevii şi-au însuşit conţinutul predat şi nici dacă un elev stăpâneşte toate conţinuturile esenţiale predate;are efecte reduse pentru ameliorarea/reglerea şi remedierea lacunelor, efectele resimţindu-se după o perioadă mai îndelungată, de regulă, pentru seriile viitoare;deplasează motivaţia elevilor către obţinerea unui rang mai înalt în ierarhia grupului, punând accent pe competiţie;nu favorizează dezvoltarea capacităţii de autoevaluare la elevi;nu oferă o radiografie a dificultăţilor în învăţare;generează stres, teamă, anxietate.

BIBLIOGRAFIE

I.T.Radu ,'Evaluarea in procesul didactic' ,Editura  Didactica si Pedagogica ,Bucuresti , 2000

Ioan Neacsu, Adrian Stoica ,Ghid general de evaluare si examinare , Editura Didactica si Pedagogica , Bucuresti ,1998

I.T. Radu ,Teorie si practica in evaluarea  eficientei invatamantului ,Editura Didactica si Pedagogica ,Bucuresti .1981