Cap I. Prezentarea Sistemului Sanitar din Romania.........................................................2Cap II. Analiza SWOT a Sistemului Sanitar din Romania.....................................................5Cap III. Serviciul National de Sanatate din Marea Britanie - NHS........................................8Cap IV. Puncte forte si puncte slabe ale Serviciului National de Sanatate din Marea Britanie.................................................................................................................................12Cap V. Analiza comparativa dintre cele doua servicii prezentate..................................14Cap VI. Formularea de recomandari strategico-tactice pentru imbunatatirea Sistemului de sanatate din Romania............................................................................................................16Cap VII. Privire globala asupra tarilor lumii din perspectiva sistemului de sanatate…………………………………………………………………………………….19CAP VIII. Bibliografie……………………………………………………………………28

1

Cap I. Prezentarea Sistemului Sanitar din Romania

In 1997, Romania a introdus un nou sistem de asigurari de sanatate prin Legea nr. 145/1997, bazat pe o versiune modificata a modelului Bismarck. In prezent, unele structuri din urmatoarele modele coexista in cadrul sistemului sanitar roman (tinand cont in principal de modalitatea prin care sistemul este finantat):

modelul Semashko – bugetul asigurarilor sociale de stat (trezoreria statului); modelul Beveridge – principiul rolului de „ filtru” (avut de medicii de familie –

alesi, in mod liber, de catre pacienti si finantat prin impozite); modelul Bismarck – sistemul de asigurari sociale de sanatate (bazat pe prime

obligatorii de asigurare, dependente de venituri).- modelul Romaniei.In prezent, starea de sanatate a populatiei este determinata de accesul la sanatate,

pe de o parte, si de accesul la servicii de sanatate, pe de alta parte. Accesul la sanatate depinde intr-o mare masura de factori externi sistemului de

sanatate: factori genetici, factori de mediu, factori de dezvoltare economica, factori socio-culturali. Accesul la ingrijiri de sanatate este influentat aproape in totalitate de organizarea sistemului sanitar.

Accesibilitatea la servicii de ingrijire medicala este determinata de convergenta dintre oferta si cererea de astfel de servicii, sau, altfel spus, disponibilitatea reala a facilitatilor de ingrijiri comparativ cu cererea bazata pe nevoia reala pentru sanatate. Disparitatile in accesul la ingrijiri apar din cel putin patru motive: etnice sau rasiale; economice, aici incluzand costurile directe suportate de populatie (co-plati, costuri legate de tratamente si spitalizare) precum si cele indirecte (cost transport, timpi de asteptare); asezare geografica inadecvata a facilitatilor de ingrijiri; calitatea inegala a serviciilor de acelasi tip.

In Romania sunt evidentiabile toate cele patru tipuri de inechitati in accesul la serviciile de ingrijiri, ceea ce determina inechitati in starea de sanatate a diferitelor grupuri de populatie, a unor comunitati din diferite zone geografice si a grupurilor defavorizate economic. Aceste disparitati se manifesta prin indicatori de baza ai starii de sanatate modesti (speranta de viata la nastere, mortalitatea infantila, mortalitatea generala pe cauze de deces evitabile, grad de morbiditate, ani de viata in stare de sanatate) dar si prin nivelul scazut de informare privind factorii de risc si de protectie pentru sanatate sau sistemul de ingrijiri de sanatate si pachetul de servicii de baza din Romania.

Sistemul de sanatate din Romania este de tip asigurari sociale si are ca scop asigurarea accesului echitabil si nediscriminatoriu la un pachet de servicii de baza pentru asigurati. In consecinta, accesibilitatea la serviciile medicale constituie o preocupare continua la Nivelul Ministerului Sanatatii Publice.

Pentru evaluarea accesibilitatii, au fost analizati indicatori de proximitate care sa identifice eventuale grupe populationale si sau zone geografice dezavantajate in privinta accesului la servicii, pentru care ar trebui dezvoltate politici tintite. Factorii determinanti care influenteaza gradul de accesibilitate al populatiei la serviciile de sanatate sunt in general reprezentati de: nivelul saraciei, somajul, ocupatia, mediul de rezidenta, statutul de asigurat in sistemul de asigurari sociale de sanatate, gradul de acoperire cu personal medical.

2

Nivelul saraciei studiat prin Raportul National al Dezvoltarii Umane 2003-2005 pentru Romania (UNDP) mentioneaza existenta unor enclave caracterizate de un index al dezvoltarii umane (IDU) scazut care se situeaza in cele mai multe cazuri in zonele greu accesibile ale judetelor, departe de reteaua principala de sosele. Satele cele mai sarace (cu IDU foarte scazut) sunt de obicei izolate fata de drumurile modernizate sau fata de orase, avand chiar un rol marginal in cadrul comunelor de care apartin.

Acelasi raport pune in evidenta inegalitatea dintre mediul urban si rural in ceea ce priveste rata de saracie (13.8% si respectiv 38%) si rata de saracie severa (3.8% si respectiv 13.9%) in anul 2003. Exista numeroase discrepante intre diferitele categorii ocupationale in ceea ce priveste ponderea populatiei aflate sub limita saraciei: agricultorii (51%), somerii (39%), lucratorii pe cont propriu (37%), pensionarii (20%), ceea ce indica potentiale grupe populationale dezavantajate, care trebuie vizate de politici de imbunatatire a accesului. In profil teritorial, in Romania Regiunea 1 de dezvoltare N-E si Regiunea 3 S sunt zonele cu cel mai scazut IDU (0.756 pentru ambele regiuni) si cu cel mai mic PIB (PPP) (4400 USD, respectiv 4900 USD) in anul 2002.

Un numar mare de persoane, desi sunt asigurate, au acces limitat la asistenta medicala, pe fondul bugetului foarte redus al gospodariei. Familiile sarace nu isi pot permite coplatile implicate de solicitarea serviciilor medicale si achizitionarea medicamentelor necesare, achitarea costurilor de transport si extraplata pentru medic si personalul auxiliar.

Pentru 40% din populatia din rural, mijlocul de transport si costul acestuia reprezinta o problema de acces la serviciile medicale, in afara localitatii. De asemenea, coplata adresata personalului medical si timpul de asteptare sunt vazute ca obstacole, atat de catre cei din rural cat si de catre cei din urban.

Statutul de asigurat in sistemul de asigurari sociale de sanatate este dat de Raportul de activitate pe anul 2005 al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, care mentioneaza ca la 30 septembrie 2005, in mediul urban gradul de cuprindere in sistemul de asigurari era de 96.08%, iar in cel rural de 89.25%.

Gradul de acoperire cu personal medical rezulta din analize recente care au relevat ca exista inegalitati regionale marcate in acoperirea populatiei cu personal medical. Astfel, numarul de locuitori care revin la un medic in rural este de peste 6 ori mai mare decat in urban, pentru 2005. Cele mai defavorizate regiuni sunt Sud si Sud-Est (773, respectiv 655 locuitori/1 medic). In regiunea de Nord-Est se inregistreaza ca fiind cea mai slab acoperita cu medici in mediul rural (2778 locuitori/1 medic). De asemenea, numarul de asistente comunitare este total insuficient, la o asistenta comunitara revenind 26265 de persoane. In mediul rural exista 98 de localitati fara medic.

Serviciile medicale sunt, astfel, in prezent, acordate in baza contributiei la fondul de asigurari de sanatate (6,5 % din salariul brut al angajatului si 7% din partea angajatorului). Asiguratul beneficiaza, pe baza acestei contributii, in mod gratuit de un pachet de servicii definite drept vitale si reglementate legislativ.

Asistenta medicala primara este, in prezent, oferita de catre medicul de familie, dorindu-se o accentuare a rolului serviciilor primare, ca prim filtru de rezolvare a problemelor. Accesul la asistenta ambulatorie si cea spitaliceasca (in afara urgentelor) si accesul la medicamentele compensate si gratuite se face prin medical de familie. Medicii nu mai au statutul de salariati ai statului, ci devin furnizorii de servicii medicale care incheie

3

un contract cu Casa de Asigurari de sanatate, noua coordonatoare a sistemului. Personalul medical mediu este angajat de catre acesti furnizori de servicii (medici si spitale). Ministerul sanatatii isi mentine doar rolul de finantare si coordonare a programelor nationale de sanatate publica.

Mortalitatea infantila si materna sunt indicatori relevanti ai problemelor de acces ale unor mame si copii nou-nascuti la asistenta medicala, ai calitatii reduse a serviciilor oferite acestora, cat si ai gradului de informare insuficient in privinta metodelor de prevenire a bolilor si de mentinere a igienei sanitare. In ciuda tendintei descrescatoare de dupa 1990, rata mortalitatii infantile in Romania este de trei ori mai mare decat media tarilor Uniunii Europene si de doua ori mai mare decat in tarile est-europene. Rata mortalitatii materne, desi de aproximativ cinci ori mai mica in anul 2001 fata de 1989, ramane totusi ridicata, in comparatie cu celelalte tari europene.

De asemenea, noul model a dus la o reducere a accesului populatiei la serviciile medicale, prin aparitia unor persoane care nu pot beneficia de asistenta medicala (in afara celei de urgenta, minimale) neavand asigurare de sanatate.

In acelasi timp, in contextul saracirii populatiei, un segment larg al acesteia, desi asigurat, nu isi permite costul tratamentelor, accesarea serviciilor spitalicesti performante aflate in afara localitatii de resedinta sau apelarea la serviciile sistemului privat, ca alternativa la sistemul public.

Lipsa de informare in randurile populatiei asupra necesitatii asigurarii medicale si asupra conditiilor de acces la serviciile medicale mentine unii potentiali solicitanti in afara sistemului public de asigurare. Intr-o asemenea situatie se afla grupuri din zonele izolate geografic, grupuri foarte sarace (fara domiciliu stabil), grupuri de rromi. Nivelul de educatie scazut favorizeaza comportamentul de neasigurare.

Conform datelor din barometrul pentru serviciile de sanatate, mai mult de jumatate dintre romani nu isi cunosc drepturile si obligatiile privind asigurarea medicala, iar peste 80% dintre cei asigurati nu cunosc deloc sau au doar vagi informatii despre serviciile medicale la care sunt indreptatiti.

Accesul la medicamente. Liberalizarea pietei medicamentului si scaderea productiei interne de medicamente au dus la cresterea exagerata a preturilor produselor farmaceutice. Pe de alta parte, taxele vamale si TVA scumpesc in Romania medicamentele cu 50%, comparativ cu alte tari din Europa (MSF, 2003). Astfel, costul crescut al medicamentelor a diminuat accesul la acest tip de consum al familiilor sarace, chiar si in ceea ce priveste tratamentele vitale, obligatorii.

Criza financiara actuala a determinat incapacitatea accesarii de catre populatie a unor servicii la care erau indreptatiti, precum: analize medicale de baza oferite de laboratoare, medicamente acordate compensat sau gratuit, in cazul copiilor sau al unor boli grave. Noua lista a medicamentelor gratuite, aflata in proces de aprobare elimina gratuitatea pentru medicamentele ce se adreseaza unor boli grave, cu impact social ridicat, precum TBC sau bolile venerice, diabetul, modificari care au consecinte sociale negative importante, pe termen lung. Pentru viitor se analizeaza si perspectiva plafonarii compensarii doar pentru 65% din preturile medicamentelor si doar a medicamentelor mai ieftine. Accesul la medicamentele compensate este foarte important, in cazul persoanelor aflate in saracie, fiind singura posibilitate a acestora de a putea beneficia de anumite medicamente. Persoanele neasigurate care traiesc in saracie nu beneficiaza de compensari, iar pentru acestea medicamentele necesare sunt deosebit de costisitoare.

4

Importanta scazuta acordata preventiei devine una dintre problemele grave ale sistemului romanesc de ocrotire a sanatatii publice si este data si de insuficienta programelor medicale preventive si ineficienta acestora. Programele de planning familial si cabinetele cu acest scop sunt insuficient dezvoltate, acest fapt reflectandu-se in rata mare a avorturilor si in slaba informare a populatiei din rural sau orasele mici, in ceea ce priveste avantajele planningului familial.

Subfinantarea redusa a programelor destinate prevenirii imbolnavirii populatiei se reflecta in indicatorii de morbiditate. Bolile cardiovasculare, pentru prevenirea carora, in lume, exista in prezent programe speciale de formare a unui comportament alimentar sanatos in randul populatiei, constituie in tara noastra principala cauza de deces pentru populatia sub 64 de ani.

Standardul scazut de viata in Romania si conditiile oferite de catre sistemul sanitar romanesc, in ultimele decenii, au dus, treptat, la o polarizare in ceea ce priveste accesul la serviciile de sanatate, fapt cu consecinte pe termen lung asupra starii de sanatate a populatiei si in contradictie cu principiile echitatii sociale statuate de legislatia sanitara. In timp ce un segment al populatiei are acces la servicii performante, oferite de asistenta specializata din centrele universitare, la asistenta medicala privata si medicamente eficiente costisitoare, un alt segment al populatiei are probleme in accesarea asistentei si medicatiei de calitate si, ceea ce este mai grav, chiar in accesarea asistentei primare (inclusiv stomatologice).

Actorii sistemului de sanatate din Romania.1. Casa Nationala de Sanatate;2. Ministerul Sanatatii;3. Colegiul Medicilor din Romania;4. Ministerul Finantelor Publice;5. Administratia locala si regionala (consilii locale si prefecturi);6. Alte Minitere ( ex : Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale);

CAP. II. Analiza SWOT a Sistemului Sanitar din Romania

Puncte tari Puncte slabe-existenta unor specialisti competenti; - grade diferite de competenta tehnica pentru

persoane cu acelasi nivel de salarizare;- existenta unui procent important de personal tanar, capabil sa se formeze in spiritul noilor exigente survenite prin aplicarea principiilor de reforma prevazute in Legea nr. 95/2006;

- motivatie intrinseca scazuta, datorita slabei capacitati de diferentiere intre persoanele cu productivitate diferita;

- disponibilitate de a lucra peste orele de program;

- deficiente in asumarea responsabilitatilor;

- personal cu pregatire in domenii diferite (atat in domeniul medical cat si in alte domenii inrudite sau complementare), ceea ce creste capacitatea de rezolvare a unor problematici complexe;

- slaba capacitate de monitorizare a modului de indeplinire a sarcinilor atat la nivel individual, cat si intre departamente;

-existenta pe piata a unui numar mare si diversificat de medicamente, inclusiv din

- un climat organizational care nu favorizeaza munca in echipa;

5

import;

-asiguratii beneficiaza de un pachet gratuit de servicii medicale;

- lipsa de continuitate in alocarea sarcinilor;

-unele categorii de persoane au acces gratuit la servicii medicale;

- lipsa unui plan de cariera pentru angajati si a unei politici coerente de pregatire si mentinere a personalului;

-numarul mare de ONG-uri active in domeniul sanatatii si in domeniul medico-social care pot fi utilizate ca resursa, in programe de parteneriat.

- detine numeroase institutii in coordonare/subordonare

-lipsa unui sistem unic informatic integrat care sa interconecteze toti furnizorii de servicii medicale, precum si institutiile cu atributii in asigurarea sanatatii, care sa permita o mai buna gestionare a fondurilor disponibile si, in acelasi timp, sa ofere o modalitate „inteligenta” de stocare a datelor care sa conduca la o baza care sa permita analize , pe termen lung, si prognoze care sa creasca adaptabilitatea sistemului la nevoile reale ale populatiei;-grad de informare insuficient in privinta metodelor de prevenire a bolilor si de mentinere a igienei sanitare;

-situatia precara a sistemului de sanatate publica din mediul rural;

- lipsa autonomiei reale, financiare si manageriale, lipsa care afecteaza toate aspectele majore ale activitatii institutiilor abilitate in domeniul sanatatii, de la organizarea functionala, la colectare, finantare, contractare, decontare, informare.

Oportunitati Amenintari

- integrarea in UE;- cresterea competentei si calitatii actului medical;- posibilitatile de dezvoltare pe care le poate

- cresterea nivelului de informare a pacientilor, concomitent cu progresul si diversificarea tehnologiilor diagnostice si terapeutice vor conduce la cresterea

6

deschide „turismul” medical, cu consecinte benefice in domeniul sanatatii si cel economic pentru locuitori;

asteptarilor acestora si, implicit, la o crestere a cererii de serviicii medicale complexe; sistemul de sanatate trebuie sa dispuna de mecanisme care sa asigure directionarea resurselor financiare in virtutea principiului eficientei;

- aderarea la UE impune adoptarea unor standarde si recomandari care au ca finalitate cresterea eficientei si calitatii;

- libertatea de circulatie a persoanelor si a serviciilor da posibilitatea utilizatorilor sa ia contact cu furnizori de servicii din diferite tari si sa isi modifice asteptarile;

- statutul de membru UE deschide noi posibilitati de finantare pe proiecte din fonduri europene;

- dezvoltarea sistemului privat constituie un mediu concurential pentru sistemul public;

- descentralizarea si acordarea unei autonomii reale autoritatilor cu competente in sanatate si asistenta medicala, statuate ca obiective in programul de guvernare.;

- libera circulatie a persoanelor si facilitatile create dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana pentru ocuparea de locuri de munca induc riscul migrarii personalului de specialitate, mai ales a celui inalt calificat si performant;

- implementarea asigurarilor private de sanatate, ca o consecinta benefica, degreveaza sistemului social de povara crescanda si presiunea tot mai mare la care este supus din partea asiguratilor.

- lipsa capacitatilor si abilitatilor manageriale la nivelul sistemului de asigurari – spre exemplu, managerii spitalelor sunt in continuare selectati pe criterii de excelenta profesionale medicale (prestigiul, performanta, etc), care nu se transfera intotdeauna si in domeniul managerial – problema care se manifesta insidios printr-o gestionare ineficienta a fondurilor, greu de cuantificat;

- sanatatea este un domeniu cu impact social major, care poate furniza argumente pentru adoptarea unor politici de dezvoltare.

- cresterea costurilor colaterale induse fie prin acoperirea tratamentului unor boli rare, dar foarte grave, fie datorita politicilor practicate de unii distribuitori de medicamente;- lipsa de pregatire specifica in domeniul sanitar la nivelul administratiilor locale-descentralizarea si acordarea unei autonomii reale autoritatilor cu competente in sanatate si asistenta medicala, poate avea si consecinte mai putin benefice;- Este discutabil daca exista, la nivel local, know-how-ul, capacitatea manageriala pentru a prelua toate functiile specifice sistemului de sanatate.;

7

- integrarea in Uniunea Europeana poate adduce cresterea costurilor asistentei medicale care poate conduce la cresterea decalajului in ceea ce priveste accesul la serviciile de sanatate, intre populatia cu venituri decente si populatia aflata sub pragul saraciei.

Cap III. Serviciul National de Sanatate din Marea Britanie - NHS

Serviciul National de Sanatate (NHS) inca de la crearea sa din 1948 a instituit accesul universal la ingrijirile de sanatate. NHS este un serviciu public de sanatate finantat in principal din impozit. Cu mai mult de un milion de salariati, reprezinta cel mai mare angajator nemilitar din Europa.

Gama de servicii acoperite in cadrul NHS este completa iar accesul la ingrijiri este gratuit.Organizarea ingrijirilor a fost profund transformata dupa 1990. Schimbarile majore s-au concentrat pe separarea cumparatorilor de ofertantii de servicii medicale si pe crearea unei « piete interne » in cadrul NHS. Solicitantii care intervin pe piata sunt autoritatile sanitare de district ( DHA) si medicii generalisti « gestionari de fonduri » (General Practitioner Fundholders) care cumpara ingrijiri trusturilor spitalicesti (fundatii autonome din cadrul NHS) si centrelor de sanatate comunitare. Sistemul de negociere a contractelor, introdus in 1991, cere furnizorilor sa isi asume noi functii si in principal sa isi dezvolte capacitatile de gestiune. Ideea fundamentala care sta la baza acestei reforme este stimularea concurentei intre furnizori de ingrijiri de sanatate si introducera de modalitati de cumparare si producere de servicii de sanatate mai eficiente. Documentul publicat de catre guvernul britanic in 1992 asupra « sanatatii natiunii » a facut ca imbunatatirea rezultatelor de sanatate sa devina un obiectiv cheie al reformei.

Cel mai important aspect al NHS este principiul dupa care actioneaza. Acest sistem ofera o acoperire larga a serviciilor medicale, acest lucru fiind reprezentat ca cazurile de urgenta ( ex: atacuri cardiace) vor primi imediat asistenta necesara, pe cand celor mai putin urgente li se acorda o prioritate mai scazuta avand timpi crescuti de asteptare (ex: operatii de cataracta) .

Concentrarea asupra ingrijirilor primare si rolul pivot al generalistilor, punct de trecere obligatoriu pentru a accede la ingrijirile secundare, sunt frecvent citate ca puncte forte ale sistemului britanic raportat la alte sisteme de sanatate in vigoare in tarile Uniunii Europene. Indicatorii de sanatate afiseaza valori relativ bune. Cresterea cheltuielilor este in mod remarcabil temperata in comparatie cu tendintele observate in majoritatea statelor membre. Nivelul de finantare al ingrijirilor de sanatate, supus unui riguros control bugetar central, face totusi obiectul unor continue dezbateri publice si politice. Criticile sunt alimentate in special de slabele resurse consacrate ingrijirilor secundare care apare ca una dintre principalele cauze ale lungilor liste de asteptare din spitale. Problema listelor de asteptare explica nivelul de satisfacere relativ mediocru al britanicilor cu privire la sistemul lor de sanatate. Cu rare exceptii sistemele functioneaza corect pentru bolile grave sau

8

urgente dar mai putin bine pentru afectiunile minore ( care nu sunt mai putin dureroase pentru pacienti).

Efectele reformei din 1991 si crearea unei piete interne de ingrijiri in cadrul NHS sunt inca incerte si controversate. In ochii responsabililor politici, apare necesara realizarea unei evaluari aprofundate si sistematice a acestor efecte, in scopul de a decide daca se poate urma aceasta cale sau se vor cauta altele noi.

Populatia si starea de sanatate in Marea Britanie numara in anul 1996 58 milioane de locuitori, cu o proportie a tinerilor sub 20 de ani de 25% (media UE-24.6%) si o proportie de 15.8% pentru persoanele in varsta de peste 65 ani. Proportia celor de peste 75 de ani care este deja a doua mai ridicata decat media UE (-6.1%-) se asteapta in 2020 o crestere la 12.4%. Imbatranirea populatiei exercita presiuni din ce in ce mai puternice asupra sistemului de sanatate britanic. Pe global starea de sanatate a populatiei a fost considerabil imbunatatita in cursul ultimilor zece ani si majoritatea indicatorilor de sanatate se incadreaza in media UE.

Speranta de viata a fost estimata la 74.4 ani pentru barbati (73.9ani-UE) si de 79.3 ani pentru femei (80.2ani-UE) .

Rata mortalitatii a fost estimata la: 7.9 la 1 000 locuitori in 1993 (8.2-UE).Rata a mortalitatii infantile afiseaza o valoare de 6.1 decese la 1 000 de nascuti vii

in 1996(media UE- 5.4).Ca si in restul Uniunii Europene principalele cauze de deces sunt bolile

cardiovasculare ,cancerul si accidentele inaintea varstei de 35 ani.Incidenta SIDA dupa o crestere progresiva intre anii 1982 si 1994, s-a diminuat

apoi pentru a se stabili la - 24 noi cazuri diagnosticate la un million de locuitori in 1996 – (media UE-42.7).

Indicele DMF al sanatatii in domeniul stomatologic a fost stabilit in 1990 la 3.1 la copii de 12 ani (media UE-3.1).

Consumul de alcool a fost estimat in anul 1990 la 8.9 litri pe persoana –nivel inferior mediei UE - 11.6litri.

In 1992 consumul de tutun este mult inferior mediei UE pentru barbati-29% in timp ce pentru femei este relativ ridicat-28% toti fumatori de mai mult de 15 ani, (media UE 37.1%-barbati, 25.1%-femei).

Finantarea si organizarea sistemului de sanatate

1. Structura sistemului. Secretarul de stat de la sanatae este responsabil in fata Parlamentului de oferta de ingrijiri din cadrul NHS. Consiliul director al NHS este si el responsabil in fata Secretarului de Stat de fixarea obiectivelor si prioritatilor NHS in acord cu politica guvernului.Consiliul director distribuie fondurile in cadrul unui buget anual, catre 106 autoritati sanitare districtuale (DHA) care acopera fiecare intre 250 000 si 1 milion de locuitori. Autoritatile sanitare districtuale si « General Practitioner Fundholders » administreaza bugetele pentru cumpararea ingrijirilor primare si secundare. Trusturile din cadrul NHS, intemeiate in 1991 sunt institutii spitalicesti autonome .Generalistii si stomatologii au un statut independent si se afla sub contract cu NHS, dar un numar mare de stomatologi nu acepta decat pacienti privati.

In Marea Britanie in anul 1997 se aflau 463 de trusturi, care acopereau mai mult de 1 600 de spitale si reprezentau marea majoritate a institutiilor spitalicesti, de servicii de

9

ambulanta si unitatile de ingrijiri comunitare din cadrul NHS. Trusturile spitalicesti propun serviciile lor in cadrul negocierii de contracte cu cumparatorii de ingrijiri. In ciuda predominarii sectorului public in producerea de ingrijiri ,sistemul este in permanenta completat de un sector independent marginal dar in expansiune. El este compus dintr-o panoplie de organisme private voluntare sau caritative care completeaza serviciul national de sanatate nu numai in domeniile bine acoperite de catre NHS dar si in sectoarele unde aseasta acoperire este limitata.

2. Finantarea sistemului. NHS este finantat in principal prin fiscalitate (95%) si prin alte contributii (5%) in cadrul unui buget global stabilit de catre minister si supus aprobarii Parlamentului. Exista dispozitive bazate pe asigurari legate de un mic sector privat care a cunoscut un salt rapid in cursul anilor 80 si 90. In 1996, 9% din populatie detinea un contract privat suplimentar de sanatate in scopul de a acoperi serviciile spitalicesti specializate si a evita marile intarzieri in asteptarea pentru interventiile mai putin urgente. Asigurarile private nu acopera decat 3.5% din cheltuieli deci finantarea este aproape in intregime concetrata asupra serviciilor furnizate in interiorul NHS. Mai mult, noul guvern laburist a eliminat in 1997 reducerea fiscala in favoarea asigurarilor private de sanatate. Participarea la costuri a crescut progresiv pentru un anumit numar de medicamente precum si pentru ingrijirile stomatologice si examenele oftalmologice, dar numerosi pacienti sunt scutiti ( copii, persoane in varsta, femei insarcinate, someri s.a.).

Spitalele publice au devenit trusturi spitalicesti, unde autonomia se aplica mai ales politicii aplicate in materie de personal precum si in materie de negociere a contractelor de servicii medicale. Ele sunt atat in masura sa achizitioneze sau sa vanda bunuri imobiliare sau funciare cat si sa administreze resursele. Trusturile negociaza cu cumparatorii de ingrijiri de sanatate tarifele si paleta de servicii de sanatate furnizate. Inainte de reforma remuneratia personalului clinic si nonclinic se decidea la nivel central.

In 1997, 60% din personal lucreaza pe baza de contracte de servicii incheiate cu trusturile locale. Personalul din spitale este salariat , dar un numar de medici acorda ingrijiri si clientilor privati.

Sistemul de remunerare a generalistilor consta intr-o combinatie complexa intre onorariu si alocari specificate in contractul lor. In principal remuneratia lor se constituie in functie de numarul de pacienti inscrisi pe listele lor. Ea este influentata si de alti factori precum varsta pacientilor. Anumite servicii (contraceptia si vaccinarea) sunt platite pe baza de act. Exista si prime de incurajare, de exemplu in cazul realizarii unui obiectiv de imunizare. Generalistii gestionari de fonduri (GPFH), care reprezentau in jur de jumatate din medicii generalisti in anul 1998, au primit buget destinat finantarii ingrijirilor primare care se acorda in cabinetul lor, precum si ingrijirilor secundare si tertiare pe care le cumpara pentru pacientii inscrisi pe listele lor. Generalistii gestionari de fonduri nu isi pot spori veniturile decat prin reinvestirea economiilor realizate. Medicii stomatologi sunt remunerati pe baza de act.

Exista o lista negativa de medicamente care nu sunt rambursabile. Preturile sunt fixate de catre producatori dar guvernul central exercita un control asupra profiturilor. Medicamentele care se vand liber sunt platite integral de catre pacienti ; in ceea ce priveste medicamentele prescrise coplata reprezinta in medie 24% din pretul produselor. Scutirile sunt numeroase. Contraceptivele sunt gratuite. Onorariile farmacistilor sunt negociate intre ei si guvernul central.

10

3. Personalul medical in sistem. Numarul medicilor titulari estimat in 1994 la 15.6 pentru 10 000 locuitori este foarte scazut fata de media europeana (28.1). Toate domeniile de sanatate se confrunta cu lipsa de personal.(Tab.1)

Tab.1. Dimensiunea efectivului de profesionisti care lucreaza in domeniul sanatatii in Marea Britanie

Profesionisti in domeniul sanatatii

Densitatea la 10 000 locuitori

Media in cadrul UE Anul

Medici titulari 16 28 1994Medici generalisti 6 8 1994

Specialisti si consultanti

n.d. 13 1994

Stomatologi 4 6 1994Infirmieri calificati n.d. 87 1994Farmacisti 6 7 1993

Prioritati actuale. Marea reforma a NHS a fost lansata la inceputul anului 1991.

Dezbaterile asupra efectelor pietei interne se continua si la ora actuala. Reforma a fost in intregime finalizata in 1996, dar este inca prea devreme pentru a evalua impactul ei , pentru ca observatiile sunt impiedicate de frecventele schimbari intervenite inclusiv schimbarea guvernului in 1997. Introducerea mecanismelor de piata si punerea in regim concurential a furnizorilor trebuie teoretic sa se traduca prin castig de eficienta , dar se vede neutralizata din cauza haosului in costurile tranzactiilor. Pentru reducerea acestor costuri , va fi necesar atacul asupra insuficientelor din sistemul de gestiune si de informare, nu doar asupra planului infrastructurii tehnice. Tot in acest scop trebuie avuta in vedere si formarea medicilor si al altor profesii din sistemul de sanatate. Va fi necesara o evaluare aprofundata a resurselor utilizate, a rezultatelor de sanatate si al nivelului de satisfacere a utilizatorilor. Din pacate dezbaterea publica, mai putin din presa se focalizeaza pe lungimea listelor de asteptare pentru interventiile care nu sunt urgente. Ori acesta nu este singurul criteriu dupa care se poate judeca functionarea buna sau proasta a sistemului.

Unul din principalele obiective ale reformei NHS-ului este imbunatatirea calitatii serviciilor de sanatate in ochii utilizatorilor , dar aceasta a fost tot timpul greu de realizat. Cumparatorii urmaresc evolutia practicilor clinice si subiectele controalelor, in timp ce Ministerul Sanatatii difuzeaza normele nationale. In urma unei tendinte ce se generalizeaza la nivel international institutiile stiintifice de prim plan joaca un rol din ce in ce mai activ in dezvoltarea de linii directoare si de norme de buna practica medicala.

Aparuta in 1997 Cartea Alba a guvernului laburist prevedea noi orientari pentru NHS. Piata interna va fi inlocuita de un sistem de ingrijiri complete. Unitatea de baza a sistemului va fi « grupa de ingrijiri primare », echipe formate din generalisti si infirmieri sunt destinate sa inlocuiasca Generalistii gestionari de fonduri, si sa isi asume responsabilitatea bugetara sub controlul autoritatii sanitare din districtul respectiv.Un sistem de informare medicala comunitara functioneaza 24 de ore din 24 si a fost introdus in 1998. Noi legaturi electronice sunt prevazute intre generalisti, farmacisti si spitale. Modalitatile de finantare si dispozitiile contractuale se negociaza pe termen lung (3-5 ani).

11

Exista un proiect de creare a « Institutului national de excelenta clinica » insarcinat cu definirea normelor la nivel national precum si a unei « Comisii pentru imbunatatirea sanatatii » care va controla performantele serviciilor clinice.

Planul de rationalizare a structurilor spitalicesti ridica numeroase controverse, in tot ceea ce priveste marile orase, care sufera de invechirea parcului spitalicesc (spitalele au fost construite in secolul 19) ce necesita restructurari destinate adaptarii la evolutia demografica si sociala precum si innoirea tehnologiilor medicale.

Marea Britanie

Mod de organizare Serviciu national de sanatate finantat prin impozit

Starea de sanatate Foarte mare pondere a persoanelor in varsta. Anumiti indicatori de sanatate sunt defavorabili in raport cu normele europene, ceea ce se datoreaza probabil factorilor de alimentatie.

Cheltuieli Nivel inferior mediei UE: 1005 ECU pe locuitor si 6,3% din PIB

Finantare Finantare dominata de taxe. Sector privat destul de restrans.

Spitale Transformarea spitalelor publice in case autonome (trusturi)

Ingrijiri primare Medicii generalisti independenti isi exercita profesia in principal in asociatii

Medici Medici salariati in spitale. Densitate medicala mult inferioara mediei

CAP IV. Puncte forte si puncte slabe ale Serviciului National de Sanatate din Marea Britanie

Serviciu National de Sanatate (N.H.S.): imaginat de britanici, functioneaza in Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia, Suedia, Grecia, Italia, Portugalia, Spania, Anglia.

Puncte forte Puncte slabe

- impact pozitiv asupra starii de sanatate; - liste lungi de asteptare pentru anumite acte medicale;

- relativ neoneros (nu este greu de suportat de catre populatie);

- medicii sunt lipsiti de stimulente;

- tratamentele se bazeaza pe necesitate nu pe capacitatea de plata;

- listele de asteptare pot varia foarte mult intre regiuni;

12

-derularea unui program prin care se doreste ca pana in Decembrie 2008 durata maxima ce trece intre consultul medicului si inceputul tratamentului sa nu depaseasca 18 saptamani;

- persoanele care se hotarasc sa apeleze la servicii private de sanatate sunt nevoite sa contribuie si la NHS;

-un sistem de informare medicala comunitara functioneaza 24 de ore din 24;

-generalistii si infirmierii isi asuma responsabilitatea bugetara sub controlul autoritatii sanitare din districtul respectiv;

-se merge pe dezvoltarea unor norme de buna practica medicala;

-cumparatorii urmaresc evolutia practicilor clinice si subiectele controalelor, in timp ce Ministerul Sanatatii difuzeaza normele nationale;

-listele lungi de asteptare in special pentru necesitati medicale considerate de un nivel mai scazut de importnata;

- unele spitale din sitemul NHS au mari datorii.

13

CAP.V Analiza comparativa dintre cele doua servicii prezentate

In ceea ce priveste analiza comparativa dintre cele doua servicii studiate, rezultatele sunt mai mult in favoarea Marii Britanii, care este o tara cu rezultate in domeniul sanatatii sub media europeana inainte de anul 1996, dar care dupa ce s-a finalizat reforma inceputa in anul 1991 a depasit mediile europene in foarte multe domenii, dar care in raport cu acelasi domaniu din Romania detine pozitii mai relevante reusind sa ofere cetatenilor un serviciu de sanatate furnizat in conditii de calitate si permanent. Pentru a sustine afirmatia de mai sus putem incepe cu comparatii dintre cifrele care sunt relevante pentru sistemul de sanatate din Marea Britanie, comparate cu cele din Romania si cu cele ale mediei europene. Astfel ponderea medicilor specialist in Marea Britanie la o densitate de 10000 locuitori este cu 12 procente mai mica decat cea europeana, conform datelor din 1994, fapt din care rezulta ca in aceasta tara criza personalului medical s- a facut simtita de foarte multa vreme, iar aceasta problema s- a acutizat in timp, extinzandu-se si in alte state europe. In momentul de fata nici in Romania situatia personalului medial nu este una dintre cele mai bune deoarece tara noasta se confrunta cu o emigrare masiva a acestuia catre celelalte tari comunitare care ofera o remuneratie semnificativa si conditii de munca mult mai atragatoare fata de cele din sistemul de sanatate din Romania.

Un alt aspect important al sistemului de sanatate din Marea Britanie este dat de faptul ca acesta ara ca principala sursa de finantare taxele generale, mai precis (95%) din bugetul acestuia, iar restul pana la suta la suta din alte contributii. In Romania conform Ordonantei nr. 22/1992 privind finantarea ocrotirii sanatatii (publicata in Monitorul Oficial nr. 213 din 28 august 1992), distingem urmatoarele forme de finantare: de la bugetul de stat si bugetele locale, in conditiile legii; din fondul special pentru sanatate, constituit, potrivit prevederilor prezentei ordonante, din contributia persoanelor juridice si fizice; taxe asupra activitatii daunatoare sanatatii; veniturile din activitatea unitatilor sanitare. Din aceasta perspectiva observam ca in Romania modul de finantare a sistemului de sanatate este mai bine structurat decat in Marea Britanie, insa poate devinii mai greu de colectat si mult mai birocratic. Atat intr-o tara cat si in alta ambele sisteme de sanatate dispun de un buget de stat, fapt care limiteaza intr-o masura destul de mare calitatea serviciilor oferite, insa pe de alta parte asigura accesul liber si neconditionat al tuturor cetatenilor la aceste servicii. Aceasta problema s-a rezolvat in timp prin dezvoltarea clinicilor particulare care cresc in ambele tari nivelul de competitivitate in domeniul sanatatii, astfel spitalele si clinicile de stat sunt nevoite sa incerce sa tina pasul cu schimbarile in permanenta. In tara noastra au aparut o data cu aderarea si integrarea in Uniunea Europeana o serie de programe europene prin care se puteau accesa fonduri europene care sa faciliteze imbunatatirea sistemului medical si a serviciilor pe care acesta le ofera cetatenilor.

In Marea Britanie medicii sunt: - salariati sau platiti in functie de numarul pacientilor inscrisi pe listele lor (capitatie); se practica si o coplata a unor parti din costul unor prestatii.

Intr-o analiza comparativa a sistemelor de sanatate din Europa (numita Indexul European de Sanatate), Romania a iesit printre ultimele locuri. Mai exact pe locul 27 dintr-un total de 31. Clasamentul include toate tarile membre UE, la care se adauga Norvegia, Elvetia si doua dintre tarile candidate (Croatia si Macedonia). In top se afla Olanda (839 de puncte dintr-un total de 1.000), urmata de Danemarca, Austria (prima clasata din anul trecut), Luxemburg si Suedia. Romania a acumulat doar 488 de puncte din maximul de

14

1.000, fapt ce o plaseaza intre Bulgaria si Ungaria. La clasamentele de nisa, performantele au fost relativ in aceeasi zona. La domeniul cardiovascular (Euro Consumera Heart Index), tara noastra este pe ultimul loc, in timp ce in cazul diabetului (Euro Consumer Diabetes Index), pozitionarea este ceva mai buna: locul 26.

Romania sufera mai putin de probleme legate de stilul de viata (consum de alcool, fumat) decat alte tari din zona, avand in acelasi timp cea mai mica rata a obezitatii dintre toate statele europene. Deci situatia generala este mai degraba favorabila, ceea ce face cu atat mai ingrijoratoare starea prezenta a lucrurilor; sistemul are urgenta nevoie de imbunatatiri in toate sub-domeniile, in special cel al rezultatelor, unde Romania este clasata in acest an pe ultimul loc. Desi Romania nu isi poate permite cu adevarat un sistem de sanatate performant de care ar avea nevoie, dictionarul de medicamente online pentru utilizatorii nespecialisti este un bun inceput si un lucru destul de rar in Europa, insa insuficient cand vine vorba de accesul la medicamentele prezentate.

In ceea ce priveste accesul la medicamente in Marea Britanie si aici avem o problema semnificativa, deoarece cum sistemul este finantat mai mult din taxele generale, rezulta ca nu exista prea multe cazuri in care sa se acorde retete compenstate sau facilitati la obtinerea medicamentelor pentru persoanele in varsta.

Pensiile private in Marea Britanie includ pensii ocupationale, la care contributiile sunt platite de catre angajator si pensii personale, contractate de la un furnizor de pensii (banci, companii de asigurari de viata etc.) situatie care se intalneste si in Romania dar nu de multa vreme. In privinta pensiilor de stat guvernul britanic plateste o pensie de stat acelora care au atins varsta de pensionare si care au platit contributiile la Asigurarile Nationale pentru un numar minim de ani. In acest moment, varsta de pensionare este de 65 de ani pentru barbati si 60 de ani pentru femeile care implinesc aceasta varsta pana in 2010. Intre 2010 si 2020, varsta de pensionare pentru femei va creste la 65 de ani. Cuantumul primit variaza in functie de numarul de ani in care s-au facut contributii la asigurarile nationale. In sistemul romanesc situatia este aceeasi, limita de varsta corespunde in ambele tari, numai ca aceasta solicita foarte mult populatia activa din cele doua state prin faptul ca inaintarea in varsta poate afecta calitatea serviciilor care sunt furnizate de un personal imbatranit, obosit, pe de o parte si pe de alta parte, este periclitata si situatia viitorilor pensionari, acestia riscand sa-si scurteze durata de viata.

Potrivit studiului la nivel national realizat de catre Interhealth Institute in Romania, in 1998, serviciile medicale de asistenta primara oferite sunt de o calitate scazuta. Foarte putine dispensare asigura asistenta medicala 24 de ore din 24, echipamentele de diagnostic si tratament sunt inexistente in cele mai multe dintre ele, cu exceptia asistentei stomatologice in dispensarele mari. Desi exista stipulat dreptul asiguratului la asistenta de urgenta, nu exista o acoperire teritoriala necesara in acest sens, drepturile asiguratului fiind, astfel, limitate de lipsa resurselor.

Perceptia negativa a populatiei asupra calitatii serviciilor si a relatiei medic-pacientse poate constitui intr-un factor demotivator al apelului la medic.

Asteptarea prelungita pentru a beneficia de consultatie este o alta problema semnalata de catre populatie, reflectand, in unele zone, deficitul de medici si unitati sanitare. Pe de alta parte, reglementarile legislative prevad reinnoirea periodica de catre medic a retetei, in cazul tratamentelor de lunga durata, ceea ce duce la aglomerarea acestor persoane la usa medicului, marind timpul de asteptare. Acest sistem il pune pe medic in situatia de a-si pierde o parte din timp completand scripte, in defavoarea oferirii de consultatii.

15

Rata ridicata de internare arata ca pacientii sunt admisi in spital, fara a avea o ingrijire ridicata in ambulatoriu (70,3% din totalul internarilor sunt internari de urgenta), semnaland deficientele asistentei medicale primare si secundare, cat si accesarea redusa de catre bolnavi a acestor servicii de la primele simptome ale bolii.

Problemele prezentate mai sus se intalnesc si in sistemul medical din Marea Britanie ele determinand autoritatile din domeniu sa recurga la diferite masuri prin care sa se diminueze efectele acestor disfunctionalitati aparute o data cu cresterea numarului populatiei, a gradului de poluare si a schimbarilor dinamice care au loc in fiecare moment intr-o societate dezvoltata cum este Marea Britanie.

Un avantaj prioritar care exista in sistemul de sanatate din Marea Britanie este acela reprezentat de o buna sau foarte buna remuneratie a personalului sanitar, care este completata de echipamente de ultima ora, amandoua contribuind la realizarea unor conditii de munca superioare in sistemul britanic fata de cel romanesc. Tot aici putem afirma ca gradul de informare al populatiei cu privire la riscurile la care este expusa din punct de vedere sanitar este mult mai ridicat decat in Romania. Aceasta ajuta la implementarea cu succes a anumitor programe de dezvoltare menite sa ridice standardul de calitate al serviciului britanic de sanatate.

Cap VI. Formularea de recomandari strategico-tactice pentru imbunatatirea Sistemului de sanatate din Romania.

Problemele sistemului sanitar din Romania sunt multiple si se manifesta la fiecare nivel, incepand de la cel national si pana la nivelul judetean si la nivelul municipiului, in detrimentul starii de sanatate a populatiei.

Astfel, lipsa unui sistem informatic unic integrat, prin care toate informatiile, referitoare la acordarea serviciilor medicale si finantare, sa fie interconectate si sa permita o gestionare eficienta a banilor publici, dar si a unor analize si prognoze cu adevarat comprehensive pe baza acestor date corelate, problema ce tine de coordonarea nationala a unui sistem.

Structura organizationala uneori deficitara, care acorda mai putina atentie unor activitati precum cea de analiza, evaluare, prognoza, strategie, comunicare si dezvoltare, problema ce tine de coordonarea locala. Lipsa autonomiei caselor judetene, utilizarea fondurilor sanatatii pentru alte capitole bugetare, lipsa absoluta a unei strategii coerente in activitatea de profilaxie, mentinerea morbiditatii si mortalitatii pe cauze specifice la un nivel ridicat. Cu alte cuvinte, problema subfinantarii este, paradoxal, cea mai mica problema a sistemului sanitar.

Pana la solutia „mai multi bani in sanatate”, sunt foarte multi pasi care se refera la eficientizarea radicala a utilizarii fondurilor care sunt deja in sistem, la strategii nationale referitoare la coordonarea si gestionarea informatiei, la eforturi nationale si/sau regionale in profilaxie. Dincolo de concluziile legate de intentiile unui guvern sau a altuia, se poate afirma ca, toate problemele au legatura, intr-o mai mare sau mai mica masura, cu o comunicare eficienta intre toate structurile implicate, cu legaturi de colaborare si un efort concertat pentru un scop comun, acela al unui sistem sanitar performant care sa ne conduca spre o stare de sanatate a populatiei specifica unei tari europene, asa cum Romania tinde sa fie.

16

In concluzie, dezvoltarea unor parteneriate care sa conduca la aparitia unui organism specializat in activitatea de lobby, care sa reprezinte efortul concertat al tuturor judetelor sau municipiilor de a-si rezolva propriile probleme, acordarea unei importante sporite activitatii de analiza-prognoza, care sa dezvolte capacitatea sistemului de a reactiona in concordanta cu nevoile populatiei, precum si ridicarea la rang de principiu director al dictonului „este mai bine sa previi decat sa tratezi”, care, pe langa beneficiile evidente legate de sanatatea individului si a comunitatii, presupune si eficienta financiara, pe termen mediu si lung, sunt principalele obiective pe care un management strategic privitor la sistemul sanitar, trebuie sa le aiba in vedere, atat din punct de vedere economic, cat, mai ales, din punctul de vedere al ameliorarii starii de sanatate a populatie.

Modalitati de realizare:1. Crearea unei structuri suprainstitutionale, a unei echipe interdisciplinare, la nivelul

fiecarui judet /municipiu, care sa includa atat institutiile guvernamentale abilitate in domeniul sanatatii, reprezentantii autoritatilor publice locale, reprezentanti ai populatiei, reprezentanti ai organizatiilor profesionale ale furnizorilor de servicii medicale, reprezentanti ai institutiilor de invatamant universitar, cat si organizatii non - guvernamentale active in domeniul sanatatii si in domeniul social.

2. Activitate de lobby in ceea ce priveste dezvoltarea unui sistem informatic integrat al tuturor structurilor mentionate, care sa permita dezvoltarea capacitatii de analiza, prognoza si dezvoltare in domeniul sanatatii. Astfel, acordarea unei importante sporite activitatii de analiza, prognoza si dezvoltare, aspect important al strategiei care presupune stocarea datelor si utilizarea la maxim a informatiilor, a concluziilor si a prognozelor obtinute, atat in vederea dezvoltarii serviciilor medicale, cat si ca resursa informationala pentru activitatile de lobby la nivel regional si national.

3. Activitate de lobby in ceea ce priveste acordarea autonomiei financiare a institutiilor abilitate in domeniul sanatatii.

4. Efectuarea unei analize comprehensive a starii de sanatate a populatiei din municipiu si stabilirea prioritatilor si a obiectivelor.

5. Dezvoltare de proiecte si parteneriate in domeniul profilaxiei si cresteri gradului de constientizare a populatiei cu privire la riscul aparitiei bolilor transmisibile si cronice. Este necesara in regim de urgenta acordarea unei importante extreme profilaxiei.a. Parteneriat local pe programe de informare asupra factorilor de risc ai bolilor majore.b. Parteneriate locale/regionale cu tinte clare in ceea ce priveste reducerea morbiditatii in special pe bolile mari consumatoare de fonduri.

6. Dezvoltare de proiecte si parteneriate in domeniul planificarii familiale si a sanatatii reproducerii.

7. Dezvoltarea, in parteneriat cu institutiile de invatamant superior a unor programe comprehensive (Sectie sau Programe de Master) de crestere a capacitatii manageriale, de crestere a competentei in management sanitar si bazei de recrutare pentru profesionisti din domeniul sanatatii.

Directii de activitate:A. Cresterea accesibilitatii la serviciile medicale Obiectiv general 1. Implementarea de programe nationale de sanatate care sa raspunda problemelor de sanatate publica prioritare si nevoilor grupurilor populationale vulnerabile

a) dezvoltarea capacitatii de reactie rapida la amenintarile la adresa sanatatii

17

b) reducerea impactului asupra sanatatii publice a bolilor transmisibile cu impact major (HIV, Tuberculoza, infectii cu transmitere sexuala, infectii nosocomiale), precum si al bolilor cronice; focalizarea actiunilor preventive si de asigurare de servicii de baza catre populatiile aflate la risc crescut

c) promovarea sanatatii prin interventii asupra determinantilor starii de sanatate;d) deplasarea accentului catre serviciile preventive de sanatate si cresterea nivelului de

educatie pentru sanatate a populatiei in vederea adoptarii comportamentelor sanatoase;

Obiectiv general 2. Dezvoltarea, modernizarea infrastructurii furnizorilor de servicii medicale si dotarea acestora cu aparatura/echipamente medicale si mijloace de transport specifice

Obiectiv general 3. Dezvoltarea resurselor umane in concordanta cu nevoile populatieia) Identificarea unor facilitati pentru atragerea personalului medical in zonele izolate,

defavorizate economic, precum si in specialitati deficitare;b) Identificarea unor modalitati flexibile de furnizare de servicii medicale in zonele

izolate si in cele defavorizate economic;c) dezvoltarea si extinderea retelei de asistenta medicala comunitara integrata.

Obiectiv general 4. Stabilirea listei de medicamente esentiale pentru sanatatea populatiei, care sa fie acoperite total/partial prin sistemul de asigurari sociale de sanatateObiective specifice:

a) asigurarea stocurilor corespunzatoare de medicamente in unitatile farmaceutice;b) preturi accesibile prin elaborarea unor norme corespunzatoare de preturi pentru

medicamente de uz uman;

B. Cresterea calitatii serviciilor medicale Obiective generale:1. Asigurarea continuitatii actului medical, prin cresterea ponderii ingrijirilor la domiciliu, a asistentei medicale primare si a serviciilor de specialitate acordate in ambulator.2. Realizarea compatibilitatii cu sistemele de sanatate din statele membre UE 3. Cresterea competentelor profesionale ale personalului medical4. Practici medicale unitare bazate pe ghiduri de practica si protocoale clinice

C. Imbunatatirea finantarii sistemului de sanatate Obiective generale:1. Cresterea transparentei in utilizarea fondurilor2. Masuri pentru intarirea disciplinei financiare3. Alocarea judicioasa a fondurilor in unitatile sanitare si atragerea de noi resurse financiare in domeniul sanitar4. Dezvoltarea de parteneriate pentru furnizarea de servicii medicale si nemedicale5. Cresterea capacitatii de control al costurilor

D. Descentralizarea sistemului sanitar

18

Obiective generale: a) Delimitarea competentelor administratiei publice centrale si locale

1. Transferul de competente, atributii si responsabilitati de la autoritatile de sanatate publica (ASP) la administratia. publica locala. Crearea unei structuri judetene cu competenta in administrarea si finantarea activitatilor transferate, prin preluarea specialistilor de la autoritatile de sanatate publica;

2. Transferul activitatilor de promovare a sanatatii de la autoritatile de sanatate publica la administratia publica locala;

b) Cresterea rolului administratiei publice judetene si locale in dezvoltarea si implementarea de programe de sanatate publica care sa raspunda nevoilor specifice ale comunitatii;

E. Reorganizarea institutionala a Ministerului Sanatatii Publice, a structurilor din subordinea sau coordonarea sa, precum si a furnizorilor de servicii de sanatate Obiective generale:a) Redefinirea rolului structurilor din cadrul Ministerului Sanatatii Publice sau din

subordinea ori coordonarea sa in elaborarea si implementarea politicilor de sanatate publica, in cresterea calitatii serviciilor spitalicesti, concomitent cu cresterea rolului structurilor regionale in gestionarea problemelor de sanatate publica

b) Intarirea capacitatii de control a Ministerului Sanatatii Publice asupra obiectivelor, activitatilor si structurilor din domeniul sanatatii publice

c) Asigurarea resurselor umane profesionalizate

CAP VII. Privire globala asupra tarilor lumii din perspectiva sistemului de sanatate

Islanda este cea mai sanatoasa tara din lume, conform unui top realizat de revista americana Forbes. Pentru intocmirea acestui clasament s-au luat in considerare date ca: rata mortalitatii infantile, rata bolnavilor de tuberculoza, nivelul de poluare din aer, apa si sol, numarul de medici pe mia de locuitori si speranta de viata ale fiecarui stat. Iata care sunt acestea: 

19

15. Franta

Franta se afla pe lista celor mai sanatoase cincisprezece tari datorita sistemului sau sanitar foarte bine pus la punct si a aerului curat. Insa, ceea ce o face sa fie printre codasii listei este rata bolnavilor de tuberculoza destul de ridicata  – 11 din 100.000 de persoane sufera de aceasta boala.

14. Spania

20

Dintre cele 15 tari care alcatuiesc lista, in Spania se regaseste cea mai ridicata rata a bolnavilor de tuberculoza – 21,7 per 100.000 de persoane. La capitolul poluare, Spania este printre fruntasii listei.

13. Cehia

Cehia este una dintre tarile cu cea mai slaba speranta de viata – 66 de ani la barbati, 71 la femei. O salveaza insa rata scazuta a bolnavilor de tuberculoza – 10.8 per 100.000 de persoane – si faptul ca este una dintre tarile cu cea mai scazuta rata de mortalitate infantila din lume. In 1990, numarul de nou-nascuti morti era de 13 la 1000. Acum este de 3.

12. Israel

21

Israel este unul dintre statele pe care trebuie sa le evitati daca aveti probleme respiratorii. Nivelul de poluare aici este foarte ridicat. Insa, dintre toate cele 15 tari, Israel are cea mai ridicata rata de medici/mia de locuitori – 3,37. Speranta de viata este si ea destul de ridicata – 70 de ani in cazul barbatilor si 72 in cel al femeilor.

11. Statele Unite ale Americii

Statele Unite aloca peste 15% din PIB-ul tarii pentru sistemul sanitar, un procent insuficient pentru a acoperi nevoile populatiei. In 2006, circa 16% din locuitorii tarii nu aveau asigurare medicala. Cu toate acestea, America se situeaza pe locul zece in topul tarilor cu cea mai scazuta rata de mortalitate infantila si pe locul doi in cel al tarilor cu cea mai ridicata speranta de viata. In plus, nivelul poluarii aici este destul de scazut si la fel si rata bolnavilor de tuberculoza.

22

10. Olanda

Chiar daca Olanda este considerata a fi una tarile cu cel mai ridicat standard de viata din lume, ea nu a reusit sa intre in primele pozitii ale acestui top, din cauza gradului de poluare extrem de ridicat. In favoarea ei insa vine rata scazuta de bolnavi de TBC – 5,4 per 100.000 de persoane. Speranta de viata este de 70 de ani la barbati si 73 la femei.

9. Austria

Ca si in cazul Olandei, si pozitia Austriei in topul celor mai sanatoase cincisprezece tari a fost grav afectata de nivelul poluarii din aer. Rata de bolnavi de TBC este si ea destul de ridicata – 8.8 per 100.000 de persoane. Austria are insa o rata a mortalitatii infantile imbucuratoare – 4 copii morti per 1000 de nasteri.

23

8. Canada

Canada are cel mai mic numar de medici per mia de locuitori – 2.1.   Cu toate acestea, canadienii se bucura de una dintre cele mai ridicare sperante de viata si una dintre cele cele mai scazute rate de bolnavi de tuberculoza – 3.6 per 100.000 de persoane. Partea proasta este ca in ceea ce priveste rata mortalitatii infantile, Canada are de pierdut – 5 nou-nascuti morti per 1000 de nasteri.

7. Danemarca

Intre 42 si 59% din veniturile danezilor revin statului drept taxe; 8% din valoarea acestor taxe merg spre sistemul sanitar. Cu toate acestea, sistemul nu este deloc eficient, iar procentul de  medici per mia de locuitori este foarte mic – 2.93. Speranta de viata este de 69 de ani la barbati si 71 la femei.

24

6. Australia

Sistemul sanitar al Australiei este unul dintre cele mai eficiente din lume. Aerul aici este foarte curat, insa ceea ce o face sa nu intre in top cinci este rata bolnavilor de TBC – 5.9 per 100.000 de locuitori.

5. Elvetia

Elvetia aloca 11% din PIBul sau sistemului sanitar, fiind al doilea cel mai mare procent de pe lista noastra. De asemenea, Elvetia se bucura de una dintre cele mai ridicate sperante de viata – 71 la barbati si 75 la femei. Numarul de medici per mia de locuitori este si el unul dintre cele mai mari – 3,61 / 1000. Din pacate, aerul aici este foarte poluat.

25

4. Germania

In Germania, pentru a merge la un medic nu trebuie sa-ti faci nici programare si nu ai nevoie nici de recomandari pentru un specialist. Sistemul sanitar al Germaniei este unul dintre cele mai eficiente din lume, insa si unul dintre cele mai costisitoare. 10.6% din PIBul tarii revin sistemului sanitar.

3. Finlanda

Acum treizeci de ani Finlanda se confrunta cu o problema majora – 5 barbati din 1000 mureau din cauza unor afectiuni cardiace. Asta a facut ca autoritatile locale sa incurajeze un stil de viata mai sanatos. Consumul de legume s-a dublat, iar numarul de fumatori a scazut simtitor. Ca rezultat, rata a scazut de la 5, la 1.

26

2. Suedia

Suedia este pe locul doi in acest top datorita puternicei politici de mediu pe care o practica. Rata de mortalitate infantila – 3 copii morti per 1000 de nasteri – si cea a bolnavilor de TBC – 4,6 per 100.000 de locuitori – sunt cele mai scazute din lume.

1. Islanda

Islandezii se bucura de una dintre cele mai ridicate sperante de viata din lume – 72 de ani la barbati si 74 la femei si de aer foarte putin poluat. Rata bolnavilor de TBC este de 2.2 per 100.000 de locuitori, iar cea a mortalitatii infantile este doi copii morti per 1000 de nasteri – ambele sunt cele mai scazute din lume.

27

Cap VIII. Bibliografie

1. Ministerul Sanatatii Publice http://www.ms.ro/pagina.php?id=119;

2. http://en.wikipedia.org/wiki/National_Health_Service_(England);

3. http://www.iccv.ro/;

4. http://www.nhs.uk/Pages/homepage.aspx;

5. Organizatia Mondiala a Sanatatii http://www.who.int/countries/rou/en/.

28