Prezentare evaluare

Formarea şi evaluarea competenţelor

În procesul de învăţământ evaluarea se raportează, aşa cum este firesc, la

competenţele generale şi competenţele specifice ale programei

şcolare pe care trebuie să le obţină elevii.

Competenţe cheie europene relevante pentru disciplina fizică

Competenţe cheie la formarea cărora Competenţe cheie la formarea cărora studiul disciplinei fizică are contribuţie studiul disciplinei fizică are contribuţie

directădirectă

Competenţe în matematică şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologie

Competenţe în utilizarea noilor tehnologii informaţionale şi de comunicaţie

Competenţe pentru a învăţa să înveţiCompetenţe de relaţionare interpersonală Spirit de iniţiativă şi antreprenoriat

Competenţe cheie europene relevante pentru disciplina fizică

Competenţe cheie la formarea cărora Competenţe cheie la formarea cărora studiul disciplinei fizică are contribuţie studiul disciplinei fizică are contribuţie

indirectăindirectă

Comunicare în limba maternăComunicarea în limbi străineSensibilizare culturală şi exprimare artistică

Evaluarea din perspectiva

programelor şcolare

Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului didactic, conceput ca proces de predare-învăţare-evaluare.

Rezultatele concrete ale învăţării se exprimă prin cunoştinţe specifice dobândite şi deprinderi/abilităţi exersate în cadrul activităţii de învăţare.

Evaluarea competenţelor

Evaluarea competenţelor formate la elevi prin activitatea didactică la disciplina fizică presupune stabilirea competenţelor de evaluat, care se realizează printr-un proces de operaţionalizare a competenţelor din programa şcolară.

Taxonomia reprezintă cadrul ce stă la baza construirii competenţelor de evaluat.


Competenţele de evaluat:

au caracter derivat în raport cu competenţele din programa şcolară; elaborarea competenţelor de evaluat are ca punct de plecare identificarea competenţelor generale şi a competenţelor specifice (prevăzute în programa şcolară) care urmează să fie evaluate;


au un grad de specificitate care permite o evaluare educaţională validă şi fidelă, deoarece acest lucru se realizează pe baza aprecierii, cu ajutorul unui instrument de evaluare, a comportamentului elevilor.


Elaborarea unei competenţe de evaluat trebuie să urmărească toate stagiile sau etapele următoare:

să identifice, numind comportamentul vizat, pe care elevul trebuie să-l demonstreze;

să identifice cu claritate condiţiile importante în care comportamentul se poate produce sau poate deveni vizibil, măsurabil;

să precizeze un nivel al performanţei acceptabile, prin enunţarea unui criteriu de reuşită direct măsurabil.

Operaţionalizarea competenţelor

Cerinţe de conţinut:

• Într-o competenţă nu se formulează informaţia, ideea, problema de rezolvat, ci operaţia logică sau/şi abilitatea mentală activată în vederea definirii modului de raportare a elevului la conţinutul vehiculat;


Competenţele trebuie să corespundă prin conţinutul lor nivelului de dezvoltare a inteligenţei elevilor, experienţelor anterioare de învăţare, vizând o dificultate care poate fi depăşită;

Competenţele să descrie operaţii sau acţiuni cărora le sunt asociate experienţe adecvate de învăţare în situaţiile instructive programate cu elevii;

Operaţiile, abilităţile sau comportamentele mentale specificate în conţinutul competenţelor trebuie să fie cât mai variate, nelimitându-se la simpla memorare - reproducere de informaţii.


Cerinţe de formăCerinţe de formă:: O competenţă nu descrie activitatea

profesorului, ci schimbarea care se aşteaptă să se producăproducă, în urma instruirii, în structura mentală sau în informaţiile stocate anterior de elev;

Fiecare competenţă trebuie să vizeze o operaţie singulară pentru a facilita măsurarea şi evaluarea gradului său de realizare;


Competenţa trebuie să fie operaţională, formulată în termeni comportamentali expliciţi, prin utilizarea unor „verbe de acţiune” de tipul: a diferenţia, a identifica, a rezolva, a construi, a compara, a enumera etc.

Trebuie să fie elaborată în cât mai puţine cuvinte, pentru a uşura referirea la conţinutul său specific

Proiectarea testelor

Determinarea tipului de test

Stabilirea competenţelor de evaluat

Proiectarea matricei de specificaţii

Stabilirea nivelului de dificultate al itemilor

Construirea itemilor

Elaborarea schemei de notare

Competenţa „rezolvare de probleme”Competenţa „rezolvare de probleme”

este un obiectiv central în programele educaţionale ale majorităţii ţărilor.

elevii trebuie să fie capabili să aplice ceea ce au învăţat în situaţii noi.

modul de rezolvare a problemelor de către indivizi oferă o viziune asupra capacităţii lor de a gândi şi asupra altor capacităţi cognitive necesare în viaţa de zi cu zi.

Competenţa „rezolvare de probleme”Competenţa „rezolvare de probleme”

Definiţia competenţei „rezolvare de probleme” care va constitui domeniul de bază al evaluării PISA 2012 este următoarea:

procesul cognitiv individual de a confrunta procesul cognitiv individual de a confrunta şi a rezolva o situaţie fără a avea la şi a rezolva o situaţie fără a avea la dispoziţie o soluţie evidentă, vizibilă. dispoziţie o soluţie evidentă, vizibilă. Include voinţa/dorinţa unui individ de a se Include voinţa/dorinţa unui individ de a se angaja într-o astfel de situaţie pentru a angaja într-o astfel de situaţie pentru a participa într-o manieră responsabilă în participa într-o manieră responsabilă în societate.societate.

Clasa problemelor

Problemele statice sunt acelea în care întreaga informaţie necesară rezolvării problemei este limitată, iar situaţia problemei nu se schimbă.

Problemele statice sunt utile pentru măsurarea capacităţii de analiză în rezolvarea de probleme.

Clasa problemelor

Problemele statice bine definite au o ipoteză clară, un scop clar şi un set clar de acţiuni premise. Ele oferă suficientă informaţie pentru rezolvitor spre a deduce o soluţie sau un set de soluţii unice.

Problemele statice prost definite, pe de o parte, necesită o anumită interpretare şi judecată din partea rezolvitorului. Aceasta ar putea apărea, spre exemplu, când sunt situaţii contradictorii (sau cu insuficienţe în informaţii) şi în acestea cea mai bună soluţie obiectivă trebuie aproximată.

Clasa problemelor

Problemele dinamice pot fi construite pe baza unor sisteme ale căror parametri variază sistematic pentru a da diferite grade de dificultate.

Formalismele care stau la baza rezolvării nu sunt vizibile pentru elev şi situaţiile problemei pot fi create folosind o varietate mare de setări, incluzând aici contexte din viaţa de zi cu zi.

Clasa problemelor

În contrast cu problemele statice, cele dinamice pot avea următoarele caracteristici:

situaţia problemei se poate schimba în timpul soluţionării ei fie de la sine, fie datorită unor factori externi

informaţia necesară rezolvării nu este limitată sau direct deductibilă, dar poate fi dedusă din explorarea situaţiei problemei

Caracteristicile problemelor

Complexitatea situaţiei: numărul elementelor relevante sau variabile

Conectivitate: numărul de conexiuni (dependenţe) dintre variabile.

Dinamicitate: problema îşi schimbă condiţiile în timp.

Transparenţă: dacă structura sau dinamicitatea nu sunt limitate într-un scenariu, atunci explorarea sistematică şi colectarea informaţiei este necesară.

Multiscop existenţa unor mai multe scopuri presupune elaborarea cu atenţie şi cântărirea priorităţilor

•Contextul problemei

Contextele tehnice includ situaţii care implică mecanisme, tehnologii, instrumente, echipamente, aplicaţii şi dispozitive.

Contextele non-tehnice sunt acelea care nu sunt de o natură tehnică, precum planificarea călătoriilor, cumpărături, îngrijirea animalelor şi activităţi de recreaţie.

Contextele personale sunt acelea referitoare la sine, familie şi grupuri apropiate.

Contextele sociale sunt în relaţie cu situaţiile întâlnite în societate/comunitate.

Procesele rezolvării de probleme

Pentru scopurile PISA 2012 cu privire la evaluarea rezolvării de probleme, procesele implicate în rezolvarea de probleme sunt:

Explorare şi înţelegere Reprezentare şi formulare Planificare şi execuţie Evaluare şi reflectare

Explorarea şi înţelegerea cuprind:

explorarea situaţiei problemei, interacţionarea cu ea, căutarea informaţiei, găsirea obstacolelor şi a limitărilor

înţelegerea textului, a diagramelor, formulelor sau tabelelor şi tragerea concluziilor din acestea; legătura dintre informaţii din diferite surse; demonstrarea înţelegerii unor concepte relevante; folosirea informaţiei din cunoştinţele anterioare despre contextul unei probleme pentru a înţelege informaţia dată

Reprezentarea şi formularea includ:

reprezentarea problemei prin construirea tabelelor, graficelor, simbolurilor sau a unor reprezentări verbale şi trecerea de la o reprezentare la alta

formularea problemei prin identificarea variabilelor din problemă şi a relaţiilor dintre acestea; luarea deciziilor cu privire la variabilele relevante şi irelevante; construcţia ipotezelor; regăsirea, organizarea, conectarea şi considerarea şi evaluarea critică a informaţiei contextuale

Planificarea şi execuţia cuprind:

planificarea, care constă din stabilirea uneia sau mai multor strategii pentru a atinge scopul şi planificarea paşilor spre îndeplinirea acestora

executarea unui plan

Evaluarea şi reflectarea cuprind:

monitorizarea întregului proces de rezolvare a problemei, inclusiv evaluare a rezultatelor intermediare şi de verificare cu privire la progrese

evaluarea soluţiilor/strategiilor alternative şi examinarea soluţiilor şi a presupunerilor făcute pentru a asigură că satisfac condiţiile problemei

reflectarea asupra soluţiilor din diferite perspective în încercarea de a le restructura şi de a le face acceptabile din punct de vedere tehnic şi social şi urmărirea pentru informaţii suplimentare sau

Relaţia dintre cele 4 procese de rezolvare din PISA 2012 şi cele 6 categorii cognitive de

procese ale taxonomiei cognitive

Cunoaştere

Înţelegere

Aplicare

Analiză

Evaluare

Creare

Explorare & înţelegere

Reprezentare & formulare

Planificare & execuţie

Evaluare & reflecţie

Dezvoltarea pe ciclu curricular a competenţei generale Rezolvarea de probleme practice şi teoretice prin metode specifice:

Cls a VI-a Cls a VII-a Cls a VIII-a

3.1 compararea şi clasificarea fenomenelor fizice din domeniile: op tică, mecanică, căldură, electricitate

compararea, clasificarea şi interpretarea unor fenomene mecanice

compararea şi clasificarea unor fenomene şi unor caracteristici fizice ale fenomenelor din domeniile studiate

3.2. rezolvarea unor probleme cu caracter teoretic sau aplicativ

utilizarea valorilor mărimilor determinate experimental în rezolvarea de probleme cu caracter teoretic sau aplicativ

rezolvarea de probleme cu caracter teoretic sau aplicativ legate de activitatea practică din cadrul domeniilor stu diate

3.3. stabilirea unor conexiuni fenomenologice şi conceptuale între dome niile fizicii şi celelalte discipline de

studiu

analizarea relaţiilor cauzale prezente în desfăşurarea fenomenelor fizice din cadrul domeniilor

studiate

Investigaţia ştiinţifică experimentală şi teoretică aplicată în fizică

Competenţa generală

Cunoştinţe Deprinderi/abilităţi Atitudini

Investigaţia ştiinţifică experimentală şi teoretică aplicată în fizică

Metode şi tehnici utilizate în investigaţia ştiinţifică experimentală şi teoretică aplicată în fizicăElemente de teoria erorilor

Abordarea creativă a problematicii specifice fiziciiModelarea şi lucrul pe modelRezolvarea de problemeDerularea organizată a unor seturi de operaţiuni manuale şi mentale necesare investigaţiei ştiinţifice Lucrul în echipăUtilizarea în siguranţă a unor unelte, instrumente şi dispozitive în contexte variate

Interes şi curiozitate Iniţiativă personalaSpirit critic şi autocriticToleranţă faţă de opiniile celorlalţi

Acceptarea

„jocului de rol”

Prezentare evaluare

Documents

Transcript of Prezentare evaluare