VÂRSTA A TREIA ÎNTRE ÎMPLINIRE

SOCIALĂ ŞI MOARTE SOCIALĂ

Împlinire socială/moarte socială

PREMISĂ: Adaptarea vârstnicilor la pensionare este dificilă, deoarece ei consideră că pensionare duce spre moarte socială.

CUPRINS:

1.VÂRSTA A TREIA ÎNTRE ADAPTARE/ NEADAPTARE ŞI MOARTE SOCIALĂ

2.TEORII ASUPRA PENSIONĂRII 3.ANALIZA STUDIILOR DE CAZ 4.CONCLUZII 5.PROPUNERI

VÂRSTA A TREIA ÎNTRE ADAPTARE/NEADAPTARE ŞI MOARTE

SOCIALĂ

Problema vârstei a treia a fost preocuparea, atât a oamenilor de stiinţă cât şi a celor de rând, mai multe milenii. Astăzi această problemă cuprinde o arie de dezbatere şi mai largă, în condiţiile în care există o tendinţă globală de îmbătrânire a populaţiei. Atitudinea grupului social faţă de bătrâneţe şi de bătrâni, rolul pe care il joacă oamenii de diferite vârste în societate, reflexul acestei atitudini şi al acestui rol în producţiile culturale sunt problemele însemnate ale sociologiei, ale antropologiei culturale, ale etnologiei, etc.

Ca rezultat al declinului fiziologic, al pierderii rolurilor şi poziţiilor anterioare şi a schimbării aşteptărilor societăţii, individual găseşte adesea această etapă de viaţă ca fiind foarte nesigură. Astfel, vârstnicul se găseşte adesea în situaţie de a încerca să se agaţe de un stil de viaţă pe care l-a considerat confortabil în perioada maturităţii, dar pe care îl găseşte dificil de menţinut acum. Adaptarea la mediu, chiar şi la cel familiar, devine din ce în ce mai dificilă.

Majoritatea vârstnicilor dar nu toţi, dezvoltă mecanisme adaptative/compensatorii pentru a face faţă inevitabilelor pierderi ale batrâneţii.

Una dintre primele interpretări psiho-sociologice ale acestui fenomen a fost propusă de H. Tard. El a subliniat caracterul procesual al acestui fenomen : ,,…moartea socială, la fel ca şi naşterea socială nu se produce într-o perioadă anume a vieţii, ci se extinde pe o perioadă lungă de timp.“

J. Moreno consideră că fenomenul "morţii sociale" a individului apare ca rezultat al imposibilităţii înlocuirii elementelor care au ieşit din "atomul social" – adică din cercul apropiat al individului – rude, colegi, prieteni. După părerea sa, moartea socială conduce la îmbătrânirea prematură, boală şi moartea fizică.

ATOM SOCIAL Atomul social este unitatea socială ulterior indivizibilă la care un individ participă pentru a-şi satisface propria nevoie de expansiune afectivă.

Poate fi vorba despre familie, de locul de muncă, de clubul sportiv, de grupul parohial, de amicii de week-end şi asa mai departe.

Moartea socială poate fi rezultatul unei singurătăţi psihologice ale individului. Ca şi cauze ale acesteia menţionăm :

individul este necomunicativ lipsa, după părerea subiectului, a unui mediu social adecvat indiferenţa sa faţă de lumea înconjurătoare pasivitate socială narcisizm criza individuală

TEORII Teoria “dezangajării”. În prima sa formă, aşa cum a fost

descrisă de Cumming şi Henry, aceasta stabileşte că îmbătrânirea implică o dezangajare inevitabilă/retragere, ducând la o descreştere a interacţiunilor persoanei care îmbătrâneşte cu cei din mediul social.

O ipoteză pe care se bazează această teorie este aceea că atât individul cât şi societatea sunt mulţumiţi de retragere/dezangajare: pentru individ, dezangajarea determină o eliberare de presiunile socio-profesionale impuse de necesitatea unei productivităţi în continuă creştere.

Retragerea din activitate/dezangajarea este inevitabilă în sensul că odata cu trecerea în categoria a treia de vârstă, performanţele, atât cognitive cat şi fizice, scad în aşa măsură încât, este stabilit de multă vreme şi consfinţit legal faptul că oamenii, pe de o parte nu mai pot da randamentul profesional necesar societăţii şi pe de alta, că stresul cotidian aferent activitaţii profesionale se transformă, la vârstnici.

Teoria rolurilor: în cadrul acestei teorii, premisa de la care se porneşte este aceea că vârsta afectează nu doar expectanţele de rol, ci şi maniera în care se aşteaptă ca oamenii să exercite aceste roluri.

Fiecare rol este asociat cu o vârstă anume sau cu un stadiu al vieţii, astfel vârsta cronologică este utilizată pentru a determina eligibilitatea pentru poziţii variate, pentru a evalua oportunitatea unui anumit rol şi pentru a împărţi expectanţele oamenilor în diferite situaţii sociale.

Pe parcursul timpului s-a evidenţiat o adevărată confuzie cu privire la rolurile pe care le pot avea persoanele de vârsta a treia: pe o parte rolurile lor sunt asociate persoanelor adulte caracterizate prin dinamism şi activitate, iar pe o altă parte sunt asociate persoanelor caracterizate prin neputinţă.

Pentru că pierderea rolurilor odată cu pensionarea să nu fie prea bruscă, este necesar ca persoanele să necesite pregătire pentru pensionare, astfel persoanele ar putea învăţa cum să înlocuiască performanţele de la locul de muncă cu anumite activiţăţi în cadrul timpului liber acumulându-se noi roluri: participarea la cluburi pentru vârstnici, realizarea activităţilor de voluntariat, îngrijirea nepoţilor, etc.

Teoria activităţii: exprimă rolul activităţii la vârsta a treia: cu cât este mai activă, cu atât va fi mai împlinită şi mai adaptată la viaţa socială. Teoria activităţii porneşte de la prezumţia că validarea conceptului de sine, la vârsta a treia, este determinată de participarea în roluri caracteristice ale vârstei adulte, devine dezirabilă păstrarea a cât mai multor activităţi posibile şi substituirea rolurilor pierdute, prin văduvie sau pensionare, cu unele noi.

teoriei activităţii este presupoziţia că majoritatea vârstnicilor doresc să-şi continue activităţile, însă sunt şi persoane care au fost active pe parcursul vieţii şi în momentul pensionării doresc să numai menţină acel nivel al implicării, reducând chiar implicarea lor socială, pentru că vor să aibă mai mult timp în care să nu facă nimic.

De aici s-ar putea concluziona că dorinţa persoanelor în vârstă de a fi în continuare active depinde de experienţele de-a lungul vieţii, de personalitate şi de nevoi

Descrierea metodologiei

Documentarea teoretică constituie a doua sursă principală de date şi informaţii sociologice. Etapa documentării se referă atât la culegerea informaţiilor despre tema de cercetare, cât şi cele despre populaţia cercetată, informaţii prealabile, existente în literatura de specialitate, corelate cu informaţiile obţinute în mod direct de cercetător prin documentarea faptică.

Studiu de caz este o metodă de instruire şi de învăţare activă şi constă în analiza şi dezbaterea unui caz, o situaţie particulară a unei peroane. Metoda contribuie la formarea şi dezvoltarea unei capacităţi de examinare critică a diferitelor strategii şi variante de soluţionare, favorizează capacitatea de a anticipa evoluţia evenimentelor, luând decizii eficiente.

Analiza studiilor de caz s-a realizat pe baza punctelor tari şi punctelor slabe pentru a se demonstra adaptabilitatea/neadaptabilitatea la pensionare a persoanelor de vârsta a treia în concordanţă cu teoriile

ce analizează acest lucru. Analiza are în vedere evidenţierea următoarelor idei:Cauzele care au stat la baza pensionării;Rolurile pierdute odată cu pensionarea;Rolurile noi dobândite;Tipurile de activităţi desfăşurate după pensionare;Ce reprezintă pensionarea pentru persoanele de vârstaa treia;Rolul familiei în viaţa individului după pensionare;Gradul de implicare a persoanelor pensionate în activităţile de

zi cu zi

Cauzele care au stat la baza pensionării

Conform teoriei dezangajării pensionarea sau retragerea din câmpul muncii, este rezultatul atât împlinirii vârstei de drept ce determină o eliberare de presiunile socio-profesionale avute pe parcursul activităţii în domeniul profesional cât şi bolii sau a unui accident.

cauzele pensionării

11

8

boală accident/handicap împlinirea vârstei de drept

Retragerea persoanei mai în vârstă permite ipotetic, persoanelor mai tinere să-şi asume rolurile care trebuie îndeplinite cu mai multă responsabilitate, însă se apreciază că se pierde multă experienţă odată cu persoana care pleacă din mediul în care lucrat, din acest motiv este indicat ca aceste persoane să-şi continue activităţile şi după pensionare în domeniul în care au activat

continuitate pe piaţa muncii

2

8

persoane care îşi continuă activitatea pe piaţa muncii

persoane care s-au retras definitiv de pe piaţa de muncă

Roluri pierdute/roluri preluate

Roluri noi- rolul de

consilier la biserică;

- rolul de bunic/bunică;

- rolul de asistent personal;

- rolul de persoană activă în activităţile din cadrul gospodăriei/ casei;

Roluri pierdute

-rolul de angajat;-roluri în cadrul serviciului: rolul de director, rolul de profesor, rolul de membru de sindicat,etc;-rolul de coleg de muncă;-rolul de soţie/soţ;

Cu cât este mai activă o persoană, cu atât este mai împlinită, atât din punct de vedere familial cât şi

social şi mai adaptată la viaţa socială. Teoria activităţii porneşte de

la prezumţia că validarea conceptului de sine, la vârsta a treia, este determinată de participarea în roluri caracteristice ale vârstei adulte, devine dezirabilă păstrarea a cât mai multor activităţi posibile şi substituirea rolurilor pierdute, prin văduvie sau pensionare, cu unele noi îmbinate cu activităţi desfăşurate şi în timpul serviciului:

Activităţi

- activităţi în gospodărie / casă (curăţenie, spălat, gătit);

- activităţi agricole( îngrijirea animalelor, cultivarea pământului, strânsul recoltelor);

- îngrijirea nepoţilor.

Activităţi-în gospodărie

Activităţi-în gospodărie

Activităţi-strânsul recoltelor

Activităţi-îngrijirea nepoţilor

Rolul familiei

Rolul familiei pentru fiecare persoană D.G.- familia reprezintă cadrul principal unde îşi desfăşoară

majoritatea activităţilor; C.F. -familia ocupă locul principal în viaţa sa, pentru care a muncit

toată viaţa; Z.E. -copiii par să se intereseze de starea de sănătate a sa,

ajutând-o la nevoie; N.M. familia îi oferă rolul cel mai important din viaţă: rolul de

bunică; A.M. -familia reprezintă susţinătorul în orice moment dificil; M.H. -familia îi este alături atunci când are nevoie de sprijinul ei; A.T. -familia îl susţine şi îl ajută; S.B. -consideră că este împlinită din punct de vedere familial, fiind

bunică a trei nepoţi; M.I. -găseşte în familie suportul principal; C.V.-găseşte în rolul de bunic cea mai mare alinare;

Retragerea din cadrul activităţilor desfăşurate în cadrul câmpului muncii, reprezintă pentru persoanele intervievate: momentul destinat odihnei, îngrijirii stării de sănătate, îngrijirea nepoţilor, îngrijirea persoanelor cu nevoi speciale:

2

8

9

1

8

moment destinatodihnei

îngrijirea stării desănătate

îngrijirea nepoţilor

îngrijireapersoanelor cunevoi speciale

îngrijireagospodăriei

Activitate/inactivitate

Retragerea din activitate şi din alte roluri ale persoanelor vârstnice este benefică pentru societate, deoarece ea permite un transfet lin al puterii spre oamenii mai tineri, din acest motiv trebuie să se promoveze ca persoanele adulte să fie păstrate în activitate conform aptitudinilor şi dorinţei lor, pentru a nu duce la disparţia din sfera productivă a unora dintre cei mai capabili şi experientaţi specialişti

6

3

1

0 2 4 6

active

parţial active

pasive

Elemente caracteristice pentru pensionarii activi: deşi a ajuns la pensie desfăşoară multe activităţi; îşi asumă noi roluri; sunt susţinuţi de familie în tot ceea ce fac; îşi administrează singuri veniturile; realizează activităţi creative cu nepoţii; se implică în educarea nepoţilor când părinţii sunt plecaţi la servici

sau în străinătate; doresc să se implice în cât mai multe activităţi; îşi ajută vecinii la diferite activităţi şi nevoi; se integrează cluburilor de bătrâni,merg în excursii, tabere; desfăşoară activităţi pe care le avea şi înainte de pensionare

Elemte caracteristice pentru pensionari parţial activi:

îşi administrează singuri veniturile; starea de sănătate; nu se implică în activităţi foarte ample datorită stării de

sănătate; îşi asumă rolul de bunic; realizarea de activităţi limitate în gospodărie;

Cauze pentru pensionari pasivi: decăderea din anumite roluri avute în timpul serviciului

influenţează asupra pasivităţii ; excluderea din mediu social, resimţită din cauza vârstei; din cauza stării de sănătate nu mai pot efectua activităţi

pe care le făceau înaintea pensionării; resimt prezenţa singurătăţii; o eventuală accidentare determină vârstnicul să nu

depună prea mult efort; neperfecţionarea în domeniul în care a practicat; lipsa veniturile; Izolare, inactivitate.

CONCLUZIE

Sofocle a scris tragedia sa genială "Oedip – rege" când avea 90 de ani. Ilia Repin, Ivan Aivazovskii, Michelangelo au pictat cele mai mari capodopere aproape de 80 de ani. Louis Bonuel a creat cele mai bune filme ale sale la vârsta de 70 de ani.

Toamna vieţii omului poate fi diferita : rece….. sau de aur şi darnică. Lev Tolstoi a numit bătrâneţea cea mai importantă perioadă a vieţii : " La bătrâneţe mulţi se gândesc că au ajuns la sfârşitul vieţii. Dar nu, aici se incepe cel mai important – lucrul pentru tine şi pentru ceilalţi ". În această frază găsim cea mai importantă idee : a ajunge la sfârşit sau…

SOFOCLE LUIS BONUEL

ILIA REPIN LEV TOLSTOI

PROPUNERI

Îmbătrânirea trebuie sa fie activă: vârstnicul trebuie să dăruiască dragoste, să-i ajute pe cei tineri cu sfaturi şi să le stea alături, nu împotrivă.

Bătrâneţea trebuie înconjurată de prieteni, credinţă, dragoste şi înţelepciune

Acţiune, mişcare, capacitatea de a gândi şi viaţa iarăşi va fi ca altădată

Grija de nepoţi şi de copii va duce la o renaştere socială