In Romania actiunile de asistenta sociala, recreate in 1990 dupa 40 de ani, se afla azi in situatia dificila de a se reinventa.Asistenta sociala poate fi eficienta doar in masura in care este constienta de caracteristicile societatii in care actioneaza.Aceste caracteristici ale societatii noastre de tranzitie ar putea fi urmatoarele:

-saracia;( de exemplu, un sondaj realizat de catre Fundatia Europeana pentru Ameliorarea conditiilor de viata si munca, arata ca in Romania, 2 din 5 persoane nu-si pot acoperi cheltuielile zilnice)

-flagelul care insoteste saracia este coruptia,care reprezinta o puternica mostenire a comunismului.Rapoartele de tara intocmite de catre UE incepand cu anul 2001, mentioneaza coruptia ca bariera esentiala in calea dezvoltarii societatii.

Saracia si coruptia se reflecta in calitatea serviciilor de sanatate, educatie, protective sociala, justitie.

a) A FI COPIL ASISTAT IN ROMANIA

Copilul asistat este persoana cu varsta de pana la 18 ani(maximum 26 de ani in cazul continuarii studiilor), care beneficiaza de prestatii si servicii sociale in baza unui plan de servicii. Acest plan presupune planificarea acordarii serviciilor si prestatiilor pe baza evaluarii psihosociale a copilului si a familiei in vederea prevenirii separarii de familia sa)

Copii beneficiari ai asistentei sociale provin din doua mari categorii:

1) Copilul care nu este lipsit de ocrotirea parintilor sai, dar se afla in dificultate sau in situatii de risc in cadrul familiei. Aici sunt cuprinsi mai ales copiii:

Cu deficient

Infectati cu Hiv/Sida

Care fac parte din familii cu risc de marginalizare sau excluziune sociala

Care comit fapte penale si nu raspund penal

Care prezinta problem de adaptare scolara sau psihosociala

Care traiesc in familii monoparentale aflate temporar in dificultate

Care traiesc in medii caracterizate de violenta domestica dar care nu sunt ei insisi victime ale acesteia

Care provin din medii in care exista personae cu handicap, persoane care sunt dependente de droguri, alcool, persoane care au parasite penitenciarele, sau infectate cu Hiv/Sida

Copii victime ale traficului intern si/sau exploatati dupa reintegrarea familiala

Copii victim a exploatarii economice

Copii aflati in dificultate pe teritoriul altor state

Victime ale folosirii de stupefiante

(conform A.Muntean, J.Sagebiel, “””Practici in asistenta sociala in Romania si Germania””, 2007)

Intrucat copilul are dreptul sa traiasca alaturi de familia lui, serviciul public de asistaenta sociala are obligatia de a pune in aplicare planul de servicii(care se aproba de catre primar)destinat sa previna separarea copilului de familie.

2) Copilul care este lipsit de ocrotirea parintilor sai, sau care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija acestora.Din aceasta categorie fac parte mai ales urmatorii copii :(conform sursei manterior citate)

Copii ai caror parinti sunt decedati, necunoscuti, decazuti din drepturile parintesti

Copii cu deficient(handicap)

Copii cu hiv/sida

Abuzati sau neglijati, precum si copii gasiti sau abandonati in unitatile sanitare(acestia beneficiaza de servicii de plasament in regim de urgenta)

Copiii strazii

Copiii care traiesc in medii caracterizate de violenta domestica si care sunt ei insisi victime directe ale acesteia

Victim ale exploatarii sexuale si ale violentei sexuale

Victim ale traficului si/sau exploatati

Copii aflati in dificultate pe teritoriul altor state

Victimeale folosirii de stupefiante

Copii care comit fapte penale fara sa raspunda penal si pentru care s-a stability ca masura de protectie speciala masura supravegherii specializate

Pentru aceste categorii de beneficiari se instituie masuri de protectiie alternative(tutela si adoptia), sau masuri de protective speciala(plasamentul, plasamentul in regim de urgenta, sau masura supravegherii specializate (aceasta din urma doar pentru copilul delincvent)

Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului are obligatia de a intocmi un plan individualiza de protectie, prioritate avand reintegrarea copilului in familie.Plasamentul copilului ca si plasamentul in regim de urgenta se poate face dupa caz la:

O persoana sau familie

Un asistent maternal

Un serviciu de tip residential, licentiate in conditiile legii.

Masura plasamentului se stabileste de catre instanta judeteana la cererea Directiei Generale de Asistenta si Protectia Copilului in urmatoarele situatii:

Atunci cand copilul ai carui parinti sunt decedati, necunoscuti, decazuti din exercitiul drepturile parintesti

In situatia copilului abuzat ori neglijat, ori abandonat de mama in unitatile sanitare

In situatia copilului care,in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija parintilor, si nu exista acordul acestora pentru instituirea acestei masuri(plasament)

Cand copilul a savarsit o fapta penala si nu raspunde penal, iar acordul parintilor nu exista

Pe toata durata plasamentului in regim de urgenta se suspenda exercitiul drepturilor parintesti.

In concluzie:

In anii post ’90 s-a pus accent pe restructurarea vechiului system de protective a copilului, caracterizat prin existenta unor institutii de tip mamut care isi limitau competentele la satisfacerea unor nevoi primare(cazare, hranire, echipare), fara a oferi servicii sociale specializate destinate recuperarii, reabilitarii si readaptarii sociale.

Atentia acordata dupa anii ’90 modernizarii vechilor infrastructuri si crearii unor structuri cu grad de confort mult mai ridicat decat media de confort a populatiei tarii, nedublata

de o atentie asemanatoare pentru servicii care sa pregateasca reinsertia sociala a copiilor asistati, a dus la urmatoarele efecte:

A crescut dependent fata de institutie a copiilor asistati

S-a ajuns la ruperea legaturilor cu mediul originar al copilului

In mentalul colectiv s-a accentuat ideea ca pentru rezolvarea problemelor unui copil, principal raspundere revine statului si structurilor sale

S-a lasat pe seama initiative private(ONG) dezvoltarea laturii de prevenire a riscurilor ce pot adduce un copil in dificultate

La ora actuala sistemul se confrunta cu urmatoarele probleme:

1)putine consilii locale au angajat personal de specialitate pentru indeplinirea atributiilor serviciului public de asistenta sociala

2)acolo unde exista personal de specialitate, acesta nu este pregatit corespunzator pentru abordarea problemelor copilului aflat in dificultate, sau nu cunoaste prevederile legislatiei in vigoare, sau indeplineste si alte sarcini care il deturneaza din indeplinirea atributiilor fisei postului

3)exista decalaje mari in dezvoltarea serviciilor intre diferitele zone ale tarii

4)resursele allocate sunt subdimensionate

Referitor la resursele umane:

-personalul este salarizat pornind de la salariul minim pe economie, ceea ce descurajeaza atragerea si mentinerea personalului cu inalta specializare (psihologi, logopezi, kinetoterapeuti, juristi)

-exista in continuare tendinta incadrarii pe criterii politice a posturilor de conducere in defavoarea criteriilor de competenta

-selectia asistentilor maternali profesionisti se face in multe cazuri ca masura de protective sociala a persoanelor fara loc de munca

-dupa formarea initiala, de cele mai multe ori nu se asigura formarea continua, desi legislatia prevede acest lucru `

-separarea copilului de familie este foarte rar precedata de pregatirea copilului pentru acest eveniment major

-nu exista asistenti maternali profesionisti pregatiti sa lucreze cu copiii victim ale maltratarii

Pe de alta parte trebuie sa subliniem ca daca in 1989 in Romania existau doar””Case de Copii”” care gazduiau peste 100.000 de copii, in martie 2009 numarul copiilor din serviciile publice de tip residential s-a redus la 19.856. aceasta reducere a fost posibila dattorita dezvoltarii sistemului de asistenta maternala (familii “”foster””) si a centrelor rezidentiale de tip familial.

Politica dezvoltata in domeniul protectiei copilului a avut deci ca tendinta:dezinstitutionalizarea prin crearea unor servicii alternative(unitati de tip familial integrate in comunitate si asistenta maternala), si interzicerea plasarii copiilor cu varsta mai mica de 2 ani in institutii.

II.MINORII DELINCVENTI SFLATI SUB SANCTIUNE EDUCATIVA SAU PENALA

De ce se manifesta o crestere fara precedent a conduitelor ilegale in general si a delincventei juvenile in special, intr-o societate aflata in tranzitie?

Daca se accepta drept cauza principal””dezordinea sociala”” specifica tranzitiilor, sepoate vorbi, corelat, despre o criza a familiei, a scolii si a altor institutii ca si despre o “”dezordine””la nivelul grupurilor sociale?

De ce prolifereaza intre adolescent grupurile informale alternative, cu influente nocive, si se multiplica asa-numitele “”subculturi””(cazul gastilor de cartier)?

Desi statisticile oficiale si cercetarile stiintifice reclama o reforma in ingrijirea si protectia minorului, cum se explica faptul ca institutiile abilitate o promoveaza secvential, fragmentat si inefficient?

Ce directii si practice utilizeaza societatea in lucrul direct cu minorii aflati in situatie de criza profunda, generate cel mai adesea de formele cele mai dure ale neglijarii si abuzului asupra copilului?

Asa ca, a aborda problemele minorului delincvent inseamna de fapt a dezbate problemele profunde ale familiei, ale grupului scolar, ale socializarii secundare, ale functionarii serviciilor si institutiilor de protective a copilului si familiei.

In vederea reintegrarii, reconversiei, reeducarii, in Romania sunt mobilizate solidar o multime de institutii investite cu responsabilitati:politia, parchetele, instantele judecatoresti, Directia Generala a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justitiei, comisiile pentru ocrotirea minorilor, centre pentru primirea minorilor delincventi in regim de urgenta, Autoritatea Tutelara, Ministerul Educatiei Nationale, Ministerul Muncii si protectiei Sociale, Ministerul Tineretului si al Sportului.Cu toate acestea, nivelul fenomenului infractionalitatii juvenile continua sa ramana foarte ridicat, iar rata criminalitatii se afla intr-o permanenta crestere comparative cu anul 1990, considerat ca an de referinta pentru noile realitati.In reglementarile juridice din Romania, statutul minorului este circumscris in trei component esentiale:

a) Ocrotirea intereselor minorului (care se refera la dreptul deplin la crestere, ingrijire si dezvoltare)

b) Sistemul educational (care are obligatia funciara de a fi apt si responabil pentru dezvoltarea complexa a minorului)

c) Raspunderea juridical (ce face apel la capacitatea de a intelege si a discerne si la cea de exercitare a facultatilor mintalesi sanatatea mintii)

In present, prin art.99 din Codul Penal sunt stabilite trei categorii de minori dintre care doua raspund penal pentru faptele lor:

1)minori care nu au implinit 14 ani si nu raspund penal intrucat in favoarea lor exista o prezumtie absoluta a lipsei de discernamant si sunt supusi doar unor masuri de ocrotire

2)minori cu varsta intre 14 – 16 ani care raspund penal numai daca se dovedeste ca au savarsit fapta penala cu discernamant.Ei au o capacitate penala relative

3)minori peste 16 ani care raspund penal pentru faptele lor.Acestia sunt cu capacitate penala absoluta si nu se diferentiaza sub acest aspect de infractorul major, dar beneficiaza de un tratament juridic penal diferit din punct de vedere calitativ.

In functie de aceste aspect, minorilor infractori li se aplica sanctiuni de drept penal de doua feluri:

A) Masuri educative

B) Pedepse

A) Masurile educative prevazute de codul penal, sunt:

Mustrarea, cea mai usoara, care consta in dojenirea minorului

Libertatea supravegheata, pe locu doi in ordinea gravitatii masurilor, cand minorul este lasat in libertate sit imp de un an este supravegheat indeosebi de persoane si institutii expres si limitativ prevazute de legea penala, incredintat unei familii sub subravegherea deosebita a parintilor.Minorul care beneficiaza de aceasta masura nu trebuie sa fi depasit varsta de 17 ani; in caz contrar I se aplica o masura de internare cu o eventuala suspendare conditionata a executarii.

Internarea intr-un centru de reeducare pentru minori, care este masura educative de institutionalizare pentru acei minori care au comis fapte mai grave. Masura internarii se ia pet imp nedeterminat, pe o perioada de cel mult doi ani si se aplica numai daca starea de sanatate a minorului este buna, si acesta are varsta mai mica de 18 ani.

Internarea intr-un institute medical educative este prevazuta in Codul Penal, art.105 ca masura de tratament medical si educative cu privire la minorii delincventi cu deficient psihice, fizice sau senzoriale.

B) Pedepsele pentru minori sunt : amenda si inchisoarea

Amenda este una dintre pedepseleprincipale si se aplica minorilor care nu au savarsit fapte prea grave, indeosebi pentru cazurile in care nu este posibila luarea unei masuri educative

Inchisoarea se numara printer pedepsele prevazute de Codul Penal (detentia pe viata, inchisoarea de la 15 zile la 30 de ani, amenda,iar minorilor li se aplica inchisoarea ca pedeapsa private de libertate, dar aceasta nu poate depasi o limita maxima de 5 ani).Atunci cand se apreciaza ca scopul pedepsei poate fi atins fara a se aplica o pedeapsa private de libertate, instant poate dispune o suspendare conditionata a executarii pedepsei.

III. ASISTENTA SOCIALA SI VARSTA A IIIA

Ca si pentru copii, cadrul legislativ actual prevede existenta de:

1. Servicii sociale cu caracter primar, care au drept scop prevenirea sau limitarea unor situatii de dificultate ori vulnerabilitate care pot duce la marginalizarea sociala.

Serviciile sociale definite mai sus, sunt urmatoarele:

identificare a nevoii sociale individuale, familiale si de grup

Masuri si actiuni de urgenta in vederea reducerii efectelor situatiilor dec riza

Activitati de informare despre drepturi si obligatii

Actiuni in vederea mentinerii in comunitate a persoanelor in dificultate

Activitati si servicii de consiliere

Masuri pentru incurajarea participarii si solidaritatii sociale

2.Servicii sociale specializate, care au drept scop mentinerea sau dezvoltarea capacitatilor individuale pentru depasirea unei situatii de nevoie sociala.

Acest tip de servicii presupune mai exact:

Recuperarea si reabilitarea

Asistenta si suportul pentru persoanele varstnice, inclusive pentru cele dependente

Ingrijirea social-medicala pentru persoanele aflate in dificultate, inclusive pentru cele aflate in faze terminale ale bolii

Medierea sociala

Consilierea in cadru institutionalizat in centre de consiliere

Referindu-ne in special la serviciile de ingrijire social-medicala de natura sociala, trebuie sa precizam ca se face referire la urmatoarele aspect:

Servicii de baza:ajutor pentru igiena corporala, imbracare si dezbracare, hranire, mobilitate, deplasare in interior, comunicare

Servicii de suport:ajutor pentru prepararea hranei, activitati de menaj, etc

Servicii de reabilitare si adaptare a ambientului:mici amenajari de exemplu.

Serviciile de ingrijire social-medicale de natura medicala se refera la servicii de diagnostic si tratament recomandate.

Servicii de ingrijire social-medicala de natura serviciilor conexe, interdisciplinare de:psihoterapie, logopedie,kinetoterapie, etc

Serviciile specializate se acorda pe baza unui plan individualizat conceput si realizat de o echipa interdisciplinara.Aceasta echipa cuprinde:asistent social, ingrijitor, insotitor, asistent personal, ajutor menajer, psihoterapeut, terapeut occupational, medic, asistent medical

Serviciile de asistenta sociala destinate persoanelor de varsta a III a , desi sunt mai frecvente in mediul urban, sunt totusi ineficiente, iar in mediul rural sunt aproape absente.

In Romania exista mai multe tipuri de institutii specializate de ocrotire. In functie de perioada in care varstnicul este ocrotit, institutiile pot fi pe termen lung, pe termen scurt sau temporare.Ocrotirea temporara presupune accesul centre de zi in care persoana isi poate petrece timpul liber sau sau poate fi ingrijit pe perioada in care familia desfasoara alte activitati

Principalele cause ale institutionalizarii pe termen lung identificate, sunt: singuratatea si lipsa retelei de support, dorinta varstnicului, lipsa veniturilor,diferite actiuni cornice,handicapul fizic sau mental,, pierderea locuintei,, inadaptarea la serviciile de ingrijire la domiciliu, neintelegerile din sanul familiei, imobilizarea la pat, abuzul din partea ingrijitorilor/apartinatorilor.

Problema pensiilor in Romania:

Cea mai importanta forma de protectie sociala a persoanelor varstnice in Romania o reprezinta pensia.Prin dimensiunile cheltuielilor in aceasta zona, si prin numarul de beneficiary-apoape 6 milioane de persoane-, sistemul de pensii reprezinta si cea mai mare categorie de cheltuieli publice.

Pe langa problemele majore de natura structurala, commune tuturor tarilor foste comuniste care au inregistrat declin economic si o reducere a numarului de salariati(cei care sustin sistemul de pensii prin contributii), Romania se confrunta si cu presiuni suplimentare generate de introducerea foarte tarzie a pilonului II, cel al pensiilor administrate privat.

Pensionarile anticipate successive aprobate prin hotarari de govern dupa 1990 au marit artificial numarul de beneficiary si au transformat fondul de pensii intr-un fond de compensare a disfunctiilor din sistemul de protective sociala, preluind practice multe dintre persoanele care urmau sa fie trimise in somaj.

In present, mai putin de jumatate din populatia active este asigurata pentru pensii (sub 5 milioane din cele 10,5 milioane cat Numara populatia active), fapt ce va genera problem pe termen lung.Peste 25-35 de ani, cei care lucreaza cu forme ilegale sau care nu lucreaza deloc(semnificativi ca numar)vor atinge varsta de pensionare fara sa fie asigurati si vor impovara sistemul de asistenta sociala, solicitand din bani publici venitul minim garantat sau alte forme de ajutor social. Dintre acestia, femeile sunt cele mai numeroase, casnicele, care reprezinta cam 25% din populatia feminine inactive, fiind cele care fac diferenta.

IV.PERSOANELE DE ETNIE ROMA IN SITUATII DE RISC

Din punctul de vedere al indicatorilor socioeconomici, difer diferentele dintre populatia majoritara si minoritatea romilor sunt inca destul de mari.Interventiile focalizate pe problemele romilor au condus pana in present la pasi marunti, imbunatatiri inegale si deseori nesustenabile. Chiar si aceste progrese s-au datorat mai curand presiunilor externe si nevoii de imagine favorabila decat intelegerii nevoii de schimbare, fiind realizate mai ales de catre ONG-uri.

Nivelul scazut educational, excluziunea sociala, discriminarea cotidiana sunt o parte dintre cauzele situatiei actuale a romilor. Acest cerc vicios este in continuare ignorant de politicile publice implementate in ultimii 20 de ani

Exista insa si politici nationale care au avut un impact pozitiv asupra sanselor de viata ale persoanelor rome aflate in situatii de risc, cum ar fi Legea””Cornul si laptele””Legea Venitului Minim Garantat, sau acordarea de locuri special in licee si universitati. Toate acestea demonstreaza ca incluziunea sociala este posibila, dar ca eforturile trebuie a fi constant sustinute.

Toti romii se confrunta intr-o forma sau alta, direct sau indirect cu discriminarea , pentru ca identitatea de rom continua sa fie un stigmat.De asemenea, un segment foarte insemnat al populatiei rome traieste la periferia societatii contemporane, in special din punctual de vedere al participarii in organizatii, fie ca elev in copilarie, ca student in tinerete sau ca angajat in viata adulta.Astfel, multi dintre copiii romi nu sunt inclusi in in educatia prescolara si scolara, iar majoritatea adultilor romi nu lucreaza in organizatii. Din punct de vedere economic, productivitatea eforturilor lor, din copilarie pana la varsta a III a , este, din acest motiv, limitata.

Iesirea timpurie din sistemul educational este asociata cu un mod de viata conform modelului traditional. Mai exact, fetele de etnie roma se confrunta cu riscuri disproportionate, inegalitatea de gen fiind mai pronuntata in cazul populatiei de etnie roma..In ceea ce priveste participarea pe piata muncii, aproximativ 53%din dintre barbatii romi si 23% dintre femeiile rome realizeaza munca platita.Situatia ocupationala a acestor persoane este insa semnificativ diferita fata de cea a persoanelor de alte etnii ce realizeaza munca platita mai ales datorita lipsei calificarilor necesare economiei actuale.

Situatia ocupationala precara se reflecta direct in calitatea locuirii si in general in nivelul de trai.Aproximativ 15%dintre romi nu au acces la electricitate in casa, fata de aproximativ 2% din restul populatiei.Datorita existentei comunitatilor compacte de romi, atat in mediul urban, cat si in mediul rural, peste jumatate dintre copiii romi, atat in mediul urban, cat si in mediul rural, peste jumatate dintre copiii romi merg in clase in care aproximativ jumatate sau mai multi copii sunt tot romi.Copiii romi din clasele majoritar rome au un risc de repetentie mai mare decat cei din clasele mixte:analizand elevii romi cu varste cuprise intre 8 si 18 ani, aproximativ 15% dintre cei care invata in clase cu elevi romi majoritari sunt analfabeti, fata de 4% dintre ceilalti elevi.

In ultimii ani, relatiile interetnice intre romi si alte comunitati s-au imbunatatit. De exemplu, proportia persoanelor care nu accepta romi ca vecini, a scazut treptat de la 72% in 1993 la 37% in 2006. Pe de alta parte proportia respondentilor neromi ce refuza sa accepte o persoana apartinand minoritatii romilor in cadrul familiei pare sa fi ramas constanta: in jur de 80%. Acest refuz al intimitatii face ca reducerea distantei sociale interetnice sa fie dificila.

In ceea ce priveste integrarea in societatea organizationala, un obstacol semnificativ consta in evolutia foarte lenta a nivelului de scolarizare al copiilor romi.Datele ne arata ca proportia romilor care isi depasesc tatal ca nivel de instructive este mai mica decat a neromilor.

Initiativele autoritatilor locale din Romania de a reloca romi cu o situatie locative defavorabila in cartiere special construite, desi poate rezolva pe termen scurt o nevoie locativa presanta, are un cost ridicat pe termen lung prin cresterea omogenitatii entice rezidentiale si a riscului de discriminare pe baze entice ale acestor locatari. NNu in ultimul rand, aceste politici pot fi discriminatorii fata de cetatenii din alte etnii care traiesc in situatii similar de precaritate locative si saracie extrema. Este deci necesar ca toate politicile locale de construire de locuinte pentru persoanele defavorizate sau de relocare a acestora , sa urmareasca explicit evitarea omogenitatii entice. Serviiciile publice integrate adresate atat beneficiarilor romi in egala masura si calitate ca si beneficiarilor neromi, sunt o prioritate publica.

Riscul violentelor interetnice nu poate fi neglijat.Romania a beneficiat in ultimii ani de o perioada calma, dup ace in perioada 1990-1996 s-au inregistrat peste 30 de iincidente violente intre comunitati de romi si neromi soldate cu 13 victime si peste 300 de case incendiate

Infiintata in anul 2004, Agentia Natiobnala pentru Romi (ANR), functioneaza ca organ de specialitate al administratiei publice central cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului

In 2008 ANR a reusit sa atraga aproximativ 25 de milioane de euro pentru implementarea unor proiecte care vizeaza imbunatatirea situatiei romilor din Romania. Aceste proiecte se adreseaza unor problem reale cu care se confrunta romii (educatie, piata muncii), dar masurile propuse se afla in aria de responsabilitate a unor institutii asupra carora ANR nu are nici o autoritate directa(scoli, agentii de ocupare).Trebuie salutat faptul ca ANR este unul dintre promotorii de proiecte finantate prin instrumentele europene financiare disponibile in Romania in perioada 2007-2013. Cu toate aceste lipsa unui parteneriat real in implementarea acestor initiative cu institutiile responsabile de domeniile in care proiectele vor avea effect (Ministerul Educatiei si Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca) nu asigura in nici un fel premisele sustenabilitatii si imbunatatirii politicilor publice.

V. PERSOANE ADULTE FARA ADAPOST(HOMELESS)

Studiile privitoare la persoanele adulte fara adapost (PAFA) in Romania sunt mai degraba lacunare, existand doar o serie de cercetari, putin convergente, realizate de institute de cercetare sau institutii publice..Aceste studii se concentreaza mai degraba pe dimensiunea canitativa a fenomenului(numarul persoanelor fara adapost), si mai putin pep e cea calitativa(cauzele fnomenului, caracteristicile PAFA, servicii adresate acestora, etc)

Surse nonguvernamentale arata ca in 2004 numarul persoanelor fara adapost care traiau in strada sau adaposturi specializate era estimate la 11.000-14.000 de persoane , cifra care s-a mentinut aproximativ in aceleasi limite pana in present. De asemenea, serviciile specific de care au nevoie PAFA sunt putine si subdezvoltate atat in sectorul public, cat si in cel al Ong-urilor.Autoritatile se tem insa ca dezvoltarea acestor servicii ar putea atrage PAFA si din alte zone

Cadrul legislativ actual:

Principalul reper legislativ este Hotararea Guvernului Romaniei nr.197/2006 privind aprobarea unor programe de interes national in domeniul asistarii sociale al persoanelor fara adapost.

Scopul demersurilor legiferate prin acest document este Acela de a realiza combaterea excluziunii sociale a persoanelor fara adapost prin crearea unor centre de urgenta. Ca scopuri, pot fi amintite:

Integrarea sociala a persoanelor fara adapost

Cresterea responsabilitatii autoritatilor locale fata de aceasta categorie de persoane

Imbunatatirea calitatii serviciilor sociale furnizate

Cresterea accesibilitatii la serviciile direct orientate spre reintegrarea sociala a persoanelor aflate in strada si prevenirea abuzului si a violentei

Cresterea numarului de centre sociale de urgenta pentru persoanele fara adapost

Un alt document care atinge sfera problematicii specific persoanelor fara adapost este Proiectul de Hotarare de Guvern privind Aprobarea Strategiei Nationale de incluziune sociala a tinerilor care parasesc sistemul de protective al copilului.

Acest act normative se refera indirect la categoria persoanelor fara adapost, avand in vedere ca un procent insemnat dintre cei care ajung in strada este reprezentat de catre tineri ce au avut statutul de client ai serviciilor de protective a copilului. Acest document isi propune mai ales integrarea sociala a acestor tineri.

Ordonanta Guvernului Romaniei nr.68/2003 privind serviciile sociale este un alt document care face referire la persoanele fara adapost. Se stipuleaza aici ca acestea reprezinta una dintre categoriile care au calitatea de beneficiare ale serviciilor sociale, sic a beneficiaza de gazduire pe o perioada determinate.

VI.ASISTENTA SOCIALA SI VICTIMELE VIOLENTEI IN FAMILIE

Primele programe de combatere a violentei au fost implementate in 1995 de catre ONG-urile din intreaga tara.Treptat s-au dezvoltat si alte initiative, privind copiii, vartstnicii, persoanele cu dizabilitati.Aceste initiative aveau aceleasi aspecte positive (professionalism, servicii orientate spre beneficiari, voluntariat), dar si aceleasi puncte slabe(dependent totala

de finantarea externa, impact scazut al interventiilor, incapacitate de a influenta politica la nivel national, furnizare de servicii lipsite de continuitate, character limitat al colaborarii si al sprijinului interinstitutional.

Guvernul Romaniei inceput sa se preocupe deproblema violentei intrafamiliale in 1999, decalrand mai apoi in 2001 aceasta problema ca una de mare prioritate.In mai 2008 a fost adoptata Legea 217 pentru prevenirea si combaterea violentei familiale.In baza acestei legi a fost create in decembrie 2003 Agentia Nationala pentru Protectia Familiei care s-a aflat sub coordonarea succesiva a Ministerului Sanatatii si Familiei si a Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familii. In cadrul acestui minister in 2005 exista un compartiment care se ocupa de violenta domestica, alcatuit din o singura persoana.

Azi multe ONG-uri sunt in pericol deoarece finantarea lor este mediata de ministerul sus mentionat si Consiliile Judtene, desi banii vin in cea mai mare parte de la Uniunea Europeana

Potrivit Agentiei Nationala pentru Protectia Familiei, numarul total de cazuri de violenta in familie inregistrate si raportate in Romania in intervalul b2004-2008 s-a ridicat la 47.334 cazuri, iar dintre acestea 677 de cazuri s-a soldat cu decesul victimei(conform datelor ANAF din 2009). Se constata de asemenea o crestere a cazurilor de violenta in familie raportate official. Dar probabil ca numarul cazurilor de violenta in familie este mult mai ridicat, intrucat doar o parte dintre victimele acestui tip de violenta se adreseaza autoritatilor. In 2003, Organizatia Gallup a realizat un studio pe 834 femei din Bucuresti cu varsta cuprinsa intre 18 si 65 de ani. Din acest studio a reiesit ca aproximativ 52% dintre femei au fost abuzate fizic, verbal, emotional sau sexual in cadrul familiei. Dintre acestea, 21%au fost cel putin o data victime ale abuzurilor fizice, iar 8%victime ale abuzurilor sexuale.

De asemenea alte studii realizate in Romania, demonstreaza ca majoritatea victimelor violentei in familie sunt femei si copii, procentul ridicandu-se la peste 90% dintre cazuri. Referitor la distributia cazurilor de violenta domestic ape regiuni de dezvoltare, se poate observa o dublare aproximativ anuala a cazurilor de violenta in Moldova si Muntenia, comparative cu Transilvania si Banat. In momentul de fata in Romania nu exista o legislatie care sa interzica agresorului sa se apropie de victim sa sau de domiciliul acesteia.Deci agresorul poate oricand sa agreseze victim, s-o ameninte sis a o determine sa renunte la plangere.

In privinta atitudinii publicului larg, din cauza stereotipurilor culturale legate de viata de familie, desi violenta nu este dorita, ea este acceptata. Abia in ultimii ani, campaniile desfasurate de ONG-uri, inclusive cele patronate de biserici si presa impotriva violentei familiale au inceput sa aiba ecouri in randul publicului feminin.

Factorii de raspundre, la fel ca si comunitatea in ansamblu trebuie sa inteleaga ca familia nu este un spatiu complet liber si autonomy, dteasat de constrangerile normative impuse de societate, sic a victimele actelor de violenta intrafamiliala trebuie protejate prin norme specific.

VII. FAMILIILE DE TIP FOSTER.PERSPECTIVA ROMANEASCA.

Printre schimbarile din domeniul economic, social, legislative, educational, etc, petrecute in Romania dupa 1990,trebuie mentionate si schimbarile petrecute in zona situatiei copiilor ocrotiti in centrele rezidentiale.Astfel s-au creat centre mai mici de ocrotire a caror atmosfera tinde sa se apropie de cea a unei familii numeroase.Mama””sociala””este retribuita, fiind special pregatita sa se ingrijeasca de cei 6-10 copii din casa familiala. La randul lor, copiii sunt de diferite varste, si se ajuta reciproc si contribuie la gospodarirea familiei

Proiecte menite sa imbunatateasca practica ocrotirii copiilor aflati in situatii dificile au fost initiate in Romania imediat dupa 1990. De exemplu Satele SOS si casutele de tip familial de la Lipova construite pe langa casa de copii din localitate, dar acestea au fost localizate neuniform in tara si efectele lor au intarziat sa se resimta la nivelul ansamblului sistemului de ocrotire a copilului.autoritatile au permis acestor proiecte sa functioneze, fara insa ca statul sa contribuie la raspandirea modelului sau la sustinerea lui.

Cu toate eforturile unor organizatii neguvernamentale international si autohtone care in parteneriat cu autoritatile locale au lansat numeroase proiecte-pilot, internarea in institutii a copiilor proveniti din familiile care aveau nevoie de support, a fost Solutia preferata a sistemului de protective a copilului nu doar inainte de 1990 ci si multi ani dupa aceea. Cel mai adesea, cererea de ocrotire a copiilor in institutii venea din partea parintilor naturali, aceasta fiind unica lor solutie, ca urmare a lipsei de venituri, de locuinta,de locuri de munca, pentru a depasi o criza.

In anul 1997 au fost adoptate hotararile de Guvern 25 si 26 si s-a elaborate o strategie guvernamentala privind protectia copilului prin care s-a introdus asistenta maternala ca forma platita a plasamentului familial.Asistentilor maternali le sunt oferite toate drepturie unei persoane angajate, precum si un venit lunar, concediu platit asigurare de sanatate si vechime in munca, deci o motivatie financiara..In perioada urmatoare au aparut reglementarile privind recrutarea, , formarea si plata asistentilor maternali.

La stabilirea masurii de plasament se da prioritate plasarii copilului in familia extinsa, fara retribuirea parintilor substitute, care, pe langa avantajul financiar pentru system, tulbura in mai mica masura legaturile de atasament ale copilului, iar la terminarea plasamentului revenirea in propria familie poate fi mai lina. Daca familia extinsa nu este disponibila, atunci urmatoarea optiune este plasamentul la asistentii maternali profesionisti, retribuiti, in cadrul unei familii substitutive. Plasamentul copiilor intr-o familie fiind considerat doar o solutie temporara, se prevede luarea unor masuri care sa faciliteze exercitarea decatre parinti a dreptului lor de a vizita copilul si de a mentine legatura cu acesta. Aceasta este o conditie necesara pentru mentinerea sansei copilului de a se intoarce in propria familie.

Masura plasamentului se stabileste de catre Comisia pentru Protectia Copilului I situatiile in care exista acceptul parintilor naturali. Conform legislatiei in vigoare pe teritoriul romanesc, orice persoana sau familie care primeste un copil in plasament trebuie sa aiba

domiciliul in Romania sis a fie evaluate de catre directia generala de asistenta sociala si protectia copilului in ceea ce priveste garantiile morale si conditiile material pe care trebuie sa le indeplineasca pentru a primi un copil in plasament.

O persoana poate deveni asistent maternal profesionist doar daca nu are un alt contract individual de munca salarizata.Activitatea persoanelor atestate ca asistent maternal se desfasoara in baza unui contract individual de munca . Pentru fiecare copil incredintat asistentului maternal, legislatia prevede ca se pot acorda sumele necesare pentru acoperirea cheltuielilor lunare de hrana, echipament, jucarii, material igienico-sanitare, rechizite scolare, material cultural-sportive si sumele aferente acoperirii cheltuielilor de locuit.Aceste sume se suporta din bugetul consiliului judetean, valoarea lor depinzand de marimea acestuia.

Pe langa salariul de baza primit de catre asistentii maternali, , ei beneficiaza in acelasi timp de un spor de 15% pentru solicitare psihica crescuta si conditii de munca deosebite, iar daca ingrijesc un copil afectat cu HIV/SIDA , sau cu dizabilitati, primesc un spor de 25% lalculat la salariul de baza.Asistentul maternal este obligat sa urmeze cursurile de formare profesionale organizate de catre angajator.Un astfel de curs are durata de minimum 60 de ore si cuprinde teme din domeniul juridic al protectiei copilului, drepturile si dezvoltarea copilului, puericultura, pedagogieetc.Mai exact, formarea asistentului maternal implica:

INFORMAREA:

Legislatia (se refera la drepturile si obligatiile asistentilor maternali, ale copiilor si ale parintilor lor biologici

Aspect legate de sanatatea si ingrijirea copiilor

Caracteristicile de varsta ale copiilor

FORMAREA, care trebuie sa conduca la dezvoltarea personalitatii viitorilor asistenti maternali in domenii cum ar fi:

Sporirea nivelului de constientizare a propriilor motivatii

Facilitarea luarii deciziei de acceptare sau refuzare a profesiei

Recunoasterea impactului deciziei asupra propriei familii

Dezvoltarea capacitatii de acceptare a responsabilitatii pentru propriile decizii

VALENTELE TERAPEUTICE se refera la:

Cresterea stimei de sine a viitorilor asistenti maternali

Constientizarea acelor experiente proprii care au o influenta asupra deciziei de a devein asistent maternal

Constientizarea acelor experiente proprii care pot influenta atitudinile parentale fata de copiii plasati si familiile biologice ale acestora

INVATAREA DE DEPRINDERI se refera la:

Insusirea tehnicilor de comunicare emotionala si asertiva

Invatarea utilizarii recompenselor si a pedepselor nonviolente

Stimularea capacitatilor intelectuale si a performantelor scolare ale copiilor

Ingrijirea sanatatii copiilor

Munca in ecgipa si recurgerea la servicii

In baza informatiei obtinute din dosarele celor atestati ca asistenti maternali, se constata ca majoritatea asistentilor maternali au varste cuprinse intre 40 si 50 de ani.Numarul mediu al locuintelor celor inrolati se apropie de 3, ceea ce –se considera-este minimul de confort necesar al familiei si copiilor plasati.Nivelul mediu de scolarizare al persoanelor recrutate ca asistenti maternali era de 10 clase. Din toate acestea se trage concluzia ca asistenta maternala poate fi o activitate aducatoare de venit pentru femei de varsta medie, absolvente de scoala generala si fara o calificare profesionala, care au slabe sanse de recalificare profesionala sau de formare la nivel superior.

In privinta numarului de copii proprii aflati in grija solicitantilor s-a constatat predominanta celor care u cat mai putini copii proprii in ingrijire.. De asemenea, se constata un numar mare de familii de plasament fara un venit real sau cu unul foarte modest la intrarea in system, ceea ce ridica un semn de intrebare cu privire la siguranta copiilor aflati in plasament, precum si cu privire la motivatia solicitantilor. Asa ca acceptarea unor asistenti maternali care au 2,3 copii proprii, care nu au propriul venit sau au un venit foarte mic, care au o locuinta cu un spatiu mic si un nivel de scolarizare sub 8 clase, pune pe umerii asistentilor sociali, ai altor profesionisti din directiile si comisiile de protective a copilului o responsabilitate mai mare privind supravegherea copiilor ocrotiti.

Problemele societatii romane si ale familiilor din Romania nu par a-si gasi rezolvare in urmatorul deceniu, in timp ce numarul de copii ce au nevoie de o familie este in crestere. In acelasi timp, asistenta maternala nu este o solutie permanenta pentru copil, de aceea ea trebuie gandita prin raportarea la solutii mai stabile, existand pericolul ca un copil protejat prin asistenta maternala sa treaca prin numeroase familii. Sistemul de plasament va fi insa cu adevarat efficient in Romania daca va fi completat prin dezvoltarea unui cadru de ajutor acordat direct familiilor biologice aflate in impas.

VIII.PERSOANELE CU DIZABILITATI

Recunoasterea publica a persoanelor cu dizabilitati de catre sistemul de protectie sociala din Romania a inceput in 1990 prin crearea Secretariatului de Stat pentru Handicapati,

fiind urmata de alte legi privind protectia speciala si incadrarea in munca. In 2005 s-a elaborat o strategie nationala pentru protectia integrarea si incluziunea sociala a a persoanelor cu dizabilitati in perioada 2006-2013 “”Sanse egale pentru persoanele cu handicap catre o societate fara discriminari””Aceasta strategie isi propune trecerea de la o politica pasiva la crearea de oportunitati pentru elaborarea unor politici de tip active(in special in sensul cresterii acoperirii persoanelor cu handicap cu servicii educationale si formare profesionala.)O politica active presupune regandirea tipurilor de institutii si servicii de asistenta sociala prin diversificarea acestora si participarea crescuta a zonei neguvernamentale in furnizarea unor servicii complementare.

Masurile de sprijin ce se refera la persoanele cu dizabilitati, presupun:

Prevenirea institutionalizarii:

Initierea unor centre de zi de recuperare si terapie

Reglementarea conditiilor de incadrare, a drepturilor si a obligatiilor asistentilor personali ai persoanelor cu dizabilitati grave, si trecerea acestora sub controlul direct al primariilor, in calitate de salariati ai acestora

Sustinerea unitatilor de productie protejate, pentru cresterea gradului de insertie sociala a persoanelor cu handicap

Impunerea standardelor adecvate de acces pentru persoane cu handicap in cazul tuturor tipurilor de constructii si amenajari teritoriale

Aprobarea criteriilor medico-psiho-sociale pe baza carora se stabileste incadrarea in grad de dizabilitate

Dupa 1990 numarul persoanelor cu dizabilitati in Romania a cunoscut o crestere importanta, de la 74.000 de persoane in 1992, la 630.000 de persoane la finele anului 2008, adica o crestere de aproape noua ori.Daca in 1992 o mare parte dintre persoanele cu dizabilitati se aflau in institutii (aproape 30%), la sfarsitul anului trecut, situatia s-a schimbat simtitor(sub 3%) se aflau in institutii, adica o scadere de 10% fata de 1992.

Cea mai plauzibila explicatie este aceea ca numarul persoanelor care aveau dizabilitati era mai mare si inainte de 1990, dar ca acestea preferau sa se ascunda de teama reactiei celor din jur. Atunci cand situatia materiala s-a inrautatit, ele au decis sa apeleze la autoritati sis a se inregistreze sis a solicite incadrarea intr-un grad de handicap.

O alta posibila explicatie a cresterii rapide a numarului de persoane cu dizabilitati este considerate utilizarea incadrarii intr-un grad de invaliditate ca modalitate de pensionare anticipate la inceputul anilor 90.

In general, azi conditiile din institutii sunt bune, stradaniile de atatia ani ale autoritatilor avand rezultate vizibile.Evaluatorii independenti au apreciat ca nivelul general de calitate al serviciilor oferite este de bun si foarte bun. Dar, cu toate acestea:

Exista o mica parte din ansamblul institutiilor(cam intre 3-15%) dintre cele evaluate(in numar de 666), care se confrunta cu problem in asigurarea unor servicii de calitate corespunzatoare pentru copiii cu dizabilitati, fie ca ne referim aici la infrastructura, la dimensiunile institutiei, fie ca ne referim la personal sau la tipurile de activitati, alimentatie, timp liber etc.

Una dintre sursele diferentierii a situatiei institutiilor este vechimea acestora si a personalului.Unele instititii sunt foarte recente, au cladiri noi sau renovate, personal recent angajat si management nou, altele au o vechime de mai multe zeci de ani. Daca institutiile din sistemul de protectie speciala au o vechime medie de sase ani, institutiile medicale au o vechime de 32 de ani, iar internatele de aproximativ 39 de ani.

Tendinta la nivel international este aceea de a oferi servicii de ingrijire in institutii rezidentiale cu numar mic de beneficiary, promovandu-se cresterea gradului de independenta al persoanelor cu dizabilitati.In Romania, locuintele protejate, destinate unui trai independent al persoanelor cu dizabilitati sunt inca slab dezvoltate, si concentrate doar in cateva judete.Astfel numarul centrelor de zi este de 25 in intreaga tara, al centrelor de terapie ocupationala 17, al centrelor de recuperare si reabilitare de 6. Se constata si aparitia unor institutii noi pentru Romania, de genul centrelor de tip respiro ce ofera sprijin familiilor persoanelor cu dizabilitati pentru a putea lua o pauza in ingrijirea acestor persoane.La nivelul intregii tari insa sunt putine astfel de centre.

In ceea ce priveste ingrijirea oferita de asistentii personali pentru persoanele cu dizabilitati, trebuie precizat ca nu toate persoanele cu dizabilitati beneficiaza de asistent personal, pentru ca pe de o parte legislatia ofera posibilitatea unui membru al familiei de a exercita acest rol contra unei anumite indemnizatii, iar pe de alta parte exista situatii in care Comisia de Evaluare/Expertiza nu considera necesara o astfel de persoana..

Conform legislatiei romanesti, asistentul personal trebuie sa participle la cursuri de formare profesionala organizate de catre angajator(primarie) o data la doi ani.Cercetarile realizate insa in aceasta sfera releva ca in faptaceasta prevedere este aplicata in mica masura(de cele mai mukte ori asistentul personal este o persoana din familie de sex feminin).

Legislatia aparuta in 2007 introduce o noua ocupatie, cea de asistent personal profesionist, care ofera servicii de ingrijire la domiciliul sau persoanei cu dizabilitati grave, fiind similar cu asistentul maternal profesionist present in domeniul protectiei copilului.

Avand in vedere numarul beneficiarilor, trebuie spus ca astfel de servicii oferite in comunitate sunt subdezvoltate, la nivel national sub 10.000 de persoane beneficiind de ele, dintre cele aproximativ 600.000 de persoane cu dizabilitati (copii si adulti)neinstitutionalizate.

In privinta participarii persoanelor cu dizabilitati la piata muncii,se stie ca una dintre modalitatile prin care o persoana se poate integra social este participarea pe piata muncii.Gradul scazut al persoanelor cu dizabilitati este recunoscut la nivel national.Legislatia actuala (adoptata in 2006) prevede masuri de incurajare a angajarii persoanelor cu dizabilitati prin stabilirea unei cote de 4%pentru firmele cu mai mult de 50% de angajati, prin stimulente fiscal si angajarea in forme protejate(ateliere, unitati protejate), care beneficiaza si ele de facilitate fiscal.Incepand din anul 2004

au inceput sa se faca simtite efectele masurilor de stimulare a partciciparii persoanelor cu dizabilitati pe piata muncii. .In pofida acestui fapt, rata de ocupare a persoanelor cu dizabilitati din grupa de varsta 15-64 de ani a depasit doar cu putin 6% in 2007, iar peste 93% dintre aceste persoane nu sunt angajate. Daca inainrte de 1990 persoanele cu dizabilitati aveau locuri de munca special(de exemplu la legatorii, la impachetat produse, la masaj in cazul nevazatorilor, la realizarea periilor din sarma etc), acum activitatile pe care ei le pot desfasura s-au diversificat(serigrafie, webdesign, turism, operare pe calculator, etc).

Participarea persoanelor cu dizabilitati la viata sociala este un obiectiv important al politicilor sociale.Accesibilizarea cailor de acces in spatiile publice si in cladirile institutiilor reprezinta o modalitate de a facilita cresterea participarii sociale a acestora. Daca in tarile dezvoltate persoanele cu dizabilitati sunt vizibile cu ochiul liber, in Romania multe dintre acestea prefer izolarea, sau sa-si reduca interactiunile cu lumea exterioara. Explicatia poate consta fie in teama fata de reactia celor din jur, iar pe de alta parte in accesibilitatile insuficiente ale mediului social(exista numeroase situatii semnalate de presa in care accesibilitatea era una formala, de exemplu unghiul prea mare al rampei de acces.) Relativ recent au fost elaborate norme pentru accesibilizarea aeroporturilor pentru persoanele cu dizabilitati, iar in 2008 marea majoritate a aeroporturilor din Romania respecta prevederile Regulamentului(CE) al Parlamentului European si al Consiliului privind drepturile persoanelor cu dizabilitati si ale persoanelor cu mobilitate redusa pe durata calatoriei pe calea aerului.

IX.PROSTITUTIA SI ASISTENTA SOCIALA IN ROMANIA

O problema sociala a carei victime sunt si femeile dar si barbatii este prostitutia.In Romania nu se cunoaste exact numarul practicantelor sexului comercial(commercial sex workers, CSW), prostitutia fiind interzisa prin lege.Raziile politiei au ca urmare amenzi acordate prostituatelor stradale, fiind in schimb tolerate saloanele de masaj erotic care adesea ascund practicarea prostitutiei.

De regula, practicantele sunt femei tinere care din diverse motive, cum ar fi tensiuni familiale, familii dezorganizate,, saracia, abuzurile suferite in familie, etcajung in postura de CSW. O cercetare realizata de ARAS in 2005 pe un esantion de 395 de femei care practica sexul commercial din 12 locatii, indica urmatoarele caracteristici ale fenomenului:

Exista diverse tipuri si forme ale prostitutie, de la cea vizibila, stradala, practicata pe soselele de centura, in parcari auto, la cea ascunsa, practicata in hoteluri, discoteci, saloane de masaj erotic

Majoritatea CSW depend de un proxenet care negociaza pretul serviciilor prestate, , le ofera protective, cazare, si incaseaza majoritatea castigurilor financiare obtinute.

CSW provin de cele mai multe ori din zona rurala sau din orase ce se confrunta cu saracia migrand spre marile orase si fiind recrutate de diversi proxeneti.

Majoritatea CSW nu beneficiaza de asigurari sociale de sanatate si au acces redus la serviciile de specialitate

Expunerea mare la riscul de HIV/ITS este determinata de numarul mare de parteneri sexuale

Traficul de droguri se asociaza retelelor existente de prostitutie, proxenetii fiind adesea si traficanti de droguri.

Unele CSW au devenit consumatoare sau chiar dependente de droguri

Sexul commercial este practicat mai frecvent de catre femei , iar activitatea sexuala si practicarea acestui comportament incepe in unele cazuri la varste foarte fragede, adica 14-15 ani.

Sectorul serviciilor sociale pentru femeile care practica prostitutia este foarte slab dezvoltat.Astfel, femeile care practica prostitutia sunt excluse social, neputand accesa serviciile si prestatiile sociale asigurate tuturor cetatenilor aflati in dificulltate.Multe practicante ale sexului commercial nu au locuinta si deci nu au un domiciliu stabil, ceea ce face imposibila accesarea anumitor servicii sociale.

Accesul femeilor care practica sexul commercial la serviciile sanitare si sociale este deci redus. O parte dintre acestea apeleaza doar la serviciile medicale, dar chiar si acestea se pare ca o fac doar in caz de forta majora, cum ar fi prezenta unei boli sau o sarcina nedorita.De asemenea nu sunt accesate servicii de sprijin psihosocial cum ar fi programe postcura, programe de reabilitare, centre antidrug de consiliee si terapie. Motivele neaccesarii serviciilor si prestatiilor sociale sunt diverse, de pilda lipsa suportului din partea specialistilor din cadrul serviciilor publice, exluderea sociala, nerespectarea prevederilor legale de catre beneficiari.

X.DEZVOLTAREA SECTORULUI NEGUVERNAMENTAL

Dupa anul 1990 in Romania se constata si dezvoltarea sectorului nonprofit, dar trebuie precizat ca aceasta dezvoltare a fost relative greoaie, atat din cauza unor factori de natura financiara, cat si din pricina unor factori culturali care tin de specificul zonei.In momentul de fata exista 50.000 de ONG(organizatii nonguvernmentale), dar este greu de precizat cu exactitate cate dintre ele sunt active.Organizatiile nonguvernamentale desfasoara activitati diverse, car sunt in concordanta cu misiunea acestora, dar si cu oportunitatile de finantare existente.

Sectorul neguvernamental are un specific preponderent urban. Astfel, 86% dintre organizatii sunt infiintate in orase, dintre acestea 52%fiind localizate in resedintele de judet.78% dintre organizatiile neguvernamentale se concentreaza in judetele cu nivel mediu sau peste mediu(raportat la situatia generala a tarii). In judetele cu nivel foarte scazut de dezvoltare activeaza un numar mic de ONG-uri(cam 3% din ansamblul acestora). In mediul rural , in zonele foarte sarace, organizatiile neguvernamentale sunt aproape necunoscute.

Investigarea problemelor actuale ale ONG-urilor duce la posibilitatea de a le clasifica in trei mari categorii:

1. O prima grupa de probleme adesea invocate este determinate de lipsa finantarii si a mijloacelor de comunicare modern(telefon, fax, etc)

2. O alta categorie de probleme cu care se confrunta o treime dintre ONG-uri este constituita din probleme structural(system de impozitare excesiv,imperfectiuni legislative), precum si problem de relationare intre organizatii (lipsa de colaborare cu alte organizatii din domeniu, lipsa informatiei)

3. O a treia grupa de problem, ceva mai putin acuta , se refera la relatiile tensionate cu institutiile locale sau central, precum si problem de organizare interna (slaba instruire a personalului, lipsa de voluntary, management defectuos)

Reprezentantii ONG-urilor sustin ca exista o mare nevoie de asistenta in urmatoarele zone:

In implementarea de proiecte

In dezvoltarea de retele de comunicare si informare

In instruirea personalului si a voluntarilor

In implementarea de proiecte international

In dezvoltarea institutionala

In instruirea liderilor de ONG-uri

In participarea membrilor organizatiilor la cursuri

XI.PERSOANELE CU HIV/SIDA

Caracteristica Romaniei din acest punct de vedere este prezenta unui grup relative compact de tineri care au fost infectati nozocomial in copilarie in perioada 1986-1992 prin utilizarea unor echipamente medicale nesterile si produse sanguine netestate HIV.. Pana in anul 2000, Romania a ajuns sa detina mai mult de jumatate dintre cazurile de HIV/SIDA pediatric din Europa.Conditiile precare din sistemul sanitar romanesc de la sfarsitul anilor 80, inceputul anilor 90 au dus la aceste consecinte .Aproximativ 10.000 de copii au fost infectati cu HIV in perioada mentionata, azi dintre acesia mai supravietuind aproximativ 7000..

In ansamblu, statisticile medicale din Romania indica aproximativ 9500 de persoane infectate cu HIV sau bolnave SIDA ,, si se estimeaza ca in afara de cei inregistrati, exista intre 5 si 10 persoane care in general, desi numarul real de persoane care traiesc cu HIV/SIDA este mai mare decat cel official..

In Romania, testul HIV nu a fost inclus in Programul de evaluare a Starii de Sanatate a populatiei derulat de catre Ministerul Sanatatii in perioada 2007-2008. Insa in cursul anului 2008 o retea de farmacii a pus in vanzare teste HIV rapide pe care orice ppersoana si le poate face singura.

Serviciile pe care persoanele cu HIV/SIDA le pot accesa in Romania cuprind servicii de asistenta medicala, sociala si de educatie. Finantarea serviciilor oferite se realizeaza din surse atat publice cat si private,neguvernamentale,, atat nationale cat si international. O serie de servicii sunt asigurate si finantate in system public(servicii medicale)la care se adauga cele furnizate de catre surse neguvernamentale finantate in principal de donator externi.. Serviciile de asistenta medicala sunt oferite prin sistemul medicilor de familie, al dispensarelor, iar serviciile medicale de specialitate sunt asigurate in spitalele/sectiile de boli infectioase existente in fiecare judet. La nivel national exista centre regionale de monitorizare a infectiei HIV/SIDA situate in general la nivelul centrelor universitare. Prin intermediul acestora se asigura asistenta medicala de specialitate pacientilor cu HIV/SIDA, precum si tratamentul specific .

Pe langa serviciile medicale exista si servicii sociale disponibile. Mai exact, exista sectii de zi care functioneaza pe langa spitalele de boli infectioase, la care se adauga servicii psihosociale pe langa Centrele Regionale.

Pe langa institutiile publice exista si organizatii neguvernamentale care ofera preponderant servicii sociale.Multe dintre actualele servicii oferite de sistemul public au fost initiate de ONG-uri, fiind ulterior preluate . In unele unitati medicale serviciile de asistenta psihosociala sunt furnizate exclusiv prin ONG-uri, fiind complementare celor publice. De asemenea, exista si o federatie a organizatiilor persoanelor afectate de HIV/SIDA care cuprinde peste 20 de organizatii.

La inceputul anilor 90 autoritatile au fost preocupate min mai mare masura de aspectele medicale ale infectiei cu HIV, neglijandu-se cele psihosociale.Aceste din urma aspect au fost totusi sporadic abordate de catre ONG-uri. Toate acestea au condus la efecte atat positive, cat si negative.

Intre aspectele positive, pot fi mentionate:

Supraviatuirea pe o durata mai lunga de timp a copiilor infectati in mediul spitalicesc

Tratament ARV gratuity

Dobandirea de expertiza medicala in ingrijirea persoanelor cu HIV/SIDA

Intre aspectele negative, pot fi enumerate:

Slaba adecvare a serviciilor publice la nevoile persoanelor seropositive, manifestata in tehnici neprofesioniste in acordarea drepturilor sociale cuvenite (de exemplu nerespectarea confidentialitatii diagnosticului HIV in

mediul rural de catre angajatii cu atributii de asistenta sociala din administratia locala

Rata redusa de accesare a serviciilor sociale publice de catre persoanele care traiesc cu HIV/SIDA, determinate de teama de incalcare a confidentialitatii, ceea ce ar putea duce la marginalizare si stigmatizare din partea comunitatii.

Din datele obtinute in incercarea de a realiza o centralizare a programelor desfasurate in domeniul HIV/SIDA, reiese ca cea mai mare parte a fondurilor publice sunt alocate serviciilor medicale, in timp ce ONG-urile au cheltuit mai mult in programe de prevenire.

In concluzie se poate afirma ca politicile adresate persoanelor seropositive din ultimii aproximativ 20 de ani au dat rezultate partial positive.

Din punct de vedere medical cel mai important rezultat poate fi considerat asigurarea tratamentului, si deci mentinerea in viata a celei mai mari parti ai celor infectati in perioada 1987-1990..Din Rapoartele Compartimentului pentru Evaluarea si Monitorizarea Infectiei HIV/SIDA in Romania reiese ca dupa introducerea tratamentului specific in perioada 1997-1998, numarul deceselor a scazut semnificativ. Un aspect important este gratuitatea tratamentului, existand in acest sens un mechanism de asigurare a continuitatii sale prin programe nationale anuale , cele noua centre regionale asigurand monitorizarea medicala.

Din punct de vedere social, aspectele positive pot fi considerate existent diferitelor prestatii sociale precum si serviciile psihosociale dezvoltate in special pe langa unitatile medicale de specialitate.O parte dintre beneficiile sociale au fost introduce dupa anul 2000(de exemplu indemnizatia lunara de hrana a aparut in legislatie in 2002 si a inceput sa fie platita efectiv in 2003).Acest lucru s-a datorat si cresterii influentei grupurilor de presiune reprezentate de organizatii nonguvernamentale si de organizatiile international.

Beneficiile sociale mai consistente comparative cu cele acordate altor grupuri in dificultatepot fi considerate si un mod de recompensare pentru familiile ai caror copii au fost infectati cu HIV ca urmare a deficientelor sistemului sanitar din perioada 1987-1990, sic a o recunoastere tacita a acestei situatii.

Existenta centrelor de consiliere si a serviciilor psihosociale in sistemul sectiilor de zi, reprezinta unul dintre elementele esentiale ale sistemului de support al persoanelor ce au HIV/SIDA in Romania.

In privinta aspectele negative ale serviciilor sociale, acestea se refera la rezultatele interventiei lor. Stigmatizarea si discriminarea au dus in multe situatii la marginalizarea sociala a persoanelor infectate, fie la scoala, fie la munca.Interventiile serviciilor sociale au reusit doar partial sa ridice gradul de incluziune sociala a persoanelor seropozitive.

XII. PERSOANE DEPENDENTE DE DROGURI

Pe teritoriul Romaniei dependenta de alcool si de tutun are o istorie indelungata, dar perioada de dupa anii 90 au aparut fenomene sociale patologice mai putin cunoscute cum ar fi consumul de droguri ilegale.

Observatorul European pentru Droguri si Toxicomanie(2007) considera ca Romania se afla sub media europeana privind consumul de droguri, insa numarul consumatorilor este si la noi in crestere.Principalele droguri consummate in Romania sunt heroina, alcoolul, tutunul, canabisul si metadona..

In Romania se estimeaza ca exista un numar de peste 30.000 de consumatori, majoritatea lor gasindu-se in Bucuresti.Insa la nivel national, in fapt , numarul consumatorilor neidentificati se pare ca este mai mare. Raportul 2008 privind Strategia Internationala de Control a Traficului de Narcotice realizat de Departamentul de Stat al SUA arata ca heroina si marijuana sunt cele mai consummate droguri in Romania, dar sic a a crescut consumul de droguri sintetice gen ecstasy in randul populatiei tinere. Cercetarile realizate de specialist romani(ex.Preda si colaboratorii, 2009)indica varsta de aproximativ 15 ani ca medie a varstei de incepere a consumului de heroina injectabila.

Alte studii realizate la nivel national demonstreaza o crestere in anul 2007 fata de anul 1999 de 70% in randul consumatorilor de droguri ilegale.In cea mai mare parte acesti consumatori provin din periferia marile orase ale tarii.De asemenea consumatorii de droguri injectabile provin in mare masura din randurile tinerilor confruntati cu somajul, lipsiti de supraveghere din partea familiei.Mai exact este vorba despre:

Tineri cu varsta cuprinsa intre 14 si 22 de an ice provin din familii formate din cinci sau mai multe persoane supuse unui risc ridicat de saracie

In mare masura (78%) sunt de sex masculine, necasatoriti (63%)

Au studii primare ori nu au educatie (49%)

67% au imprumutat o seringa pe care o folosisera in ultimul timp

5% nu u fost scolarizati deloc, si 18% au absolvit incomplete scoala primara

Adesea farmaciile reactioneaza negative la cererea de seringi fara reteta in timp ce politistii ii asteapta noaptea in fata farmaciilor pentru a-I control ape dependenti, asa ca de multe ori tinerii prefer sa foloseasca aceleasi seingi decat sa se expuna unor astfel de situatii

Exista probleme legate de accesarea serviciilor de tipul celor de tratament de ssubstitutie cu metadona, cum ar fi:dificultatea de a ajunge la ele pentru cei care locuiesc in alte cartiere sau pentru cei care lucreaza si au timpul limitat, programarea stricta a vizitelor, coplata, lipsa de intelegere pentru cei care ar avea nevoie sa se deplaseze din localitate sau din tara si care nu pot face

acest lucru pentru ca li se conditioneaza continuitatea tratamentului de prezenta zilnica in oras.

In ceea ce priveste consumul de tutun , alcool si droguri in randul copiilor/tinerilor fara adapost, cercetarea realizata de organizatia Salvati Copiiii(in 2003) pe un lot de 148 de copii si tineri din Bucuresticu varsta cuprinsa intre 7 si 30 de ani indica un consum ridicat atat al drogurilor legale cat si al celor ilegale.Astfel:

41% fumeaza cel putin un pachet de tigari pe zi

26% dintre cei cu varsta cuprinsa intre 7 si 10 ani consuma alcool

95% dintre cei cu varsta cuprinsa intre 24 si 30 de ani consuma alcool

Aproape 70% declara ca nu consuma si nu au consumat droguri ilegale.

Desi numeroase organisme internationael (de exemplu UNICEF) au atras atentia asupra situatiei riscante in care se afla Romania, serviciile sociale din tara noastra indreptate impotriva abuzului de droguri sunt inca insufficient dezvoltate, desi autoritatile au deschis cateva centre de consiliere judetene.Cateva ONG-uri sunt foarte active, ele duc gruel in dezvoltarea serviciilor de specialitate(de exemplu consiliere, schimb de seringi, analize medicale), dar aceasta nu este destul.Imediat dupa anii 90 au fost promulgate si in Romania legi care sa circumscribe cadrul legislative necesar, si anume:Legea 143/2000 privind combaterea traficului si consumului bilicit de droguri, si Legea 300/2002 privind regimul juridic al precursorilor folositi la fabricarea ilicita a drogurilor.

De asemenea au fost create Centre de Prevenire, Evaluare si Consiliere Antidrog ca structure teritoriale ale Agentiei Nationale Antidrog ce desfasoara activitati specific in mediul scolar, familial si comunitar, inclusive in penitenciare. Acestea insa nu au dat rezultate pe masura asteptarilor si resurselor financiare implicate.

Strategia Nationala Antidrog pe perioada 2005-2012 isi propune prevenirea consumului de droguri in scoala, familie si in general in comunitate, precum si dezvoltarea unui system functional de institutii si servicii publice care sa reduca incidenta consumului de droguri in randul populatiei. In cadrul Strategiei Nationale a fost creat cadrul legal pentru existent a trei nivele de asistenta pentru consumatorii de droguri injectabile.

Primul Nivel presupune identificarea, atragerea, motivarea si trimiterea consumatorilor de droguri spre serviciile specializate

Nivelul al doilea este constituit din unitati specializate din sistemul de Sanatate Publica si din centrele de prevenire evaluare si consiliere antidrug si asigura asistenta specializata, monitorizarea si trimiterea spre cel de-al treilea nivel.

Cel de-al treilea nivel asigura reinsertia sociala prin interventii specific si prin servicii de specializare ce sprijina nivelul 2

La nivel guvernamental, pentru perioada 2009-2012 s-a aprobat un Program de interes National pentru Prevenirea consumului de Tutun, Alcool si Droguri, ale carui subprogram se refera la:

Dezvoltarea serviciului de informare si consiliere telefonica pentru consumatorii de droguri

Prevenirea consumului de tutun in randul populatiei scolare

Prevenirea consumului de alcool in randul populatiei scolare

Studii in randul populatiei angajate in munca ce activeaza in profesii cu risc crescut de consum

Prevenirea parintilor in privinta consumului de droguri

Dezvoltarea serviciilor de tipul reducerii riscurilor associate consumului de droguri

Dezvoltarea serviciilor de tipul locuintei protejate pentru fostii consumatori de droguri

Dezvoltarea serviciilor de tipul adapostului pentru consumatorii de droguri

Cercetarea in domeniul dependentelor

XIII.RECOMANDARI SI DIRECTII DE ACTIUNE (conform F.Pasa. L.Pasa)

Trecerea energica de la subfinantare la finantarea asistentei sociale din Romania prin cresterea ponderii acesteia in PIB

Dezvoltarea componentei de servicii de asistenta sociala si diversificarea acestorra in raport cu nevoile individuale ale membrilor societatii

Asigurarea si intarirea responsabilitatii unice in domeniul asistentei sociale la nivel de institutii ale administratiei publice central

Intensuficarea actiunilor de formare si perfectionare a personalului din sistemul public si privat de asistenta sociala

Cresterea cuantumului lunar al alocatiilor familiale, care contribuie in mod direct la imbunatatirea si incurajarea educarii copilului in propria sa familie

Constructia si repartizarea de locuinte sociale familiilor indreptatite, sprijinirea tinerilor pentru dobandirea cu prioritate a locuintelor

Aplicarea unui program intensive de promovare a adoptiei nationale, imbunatatirea si incurajarea sistemului de plasament familial

Stimularea in bani si natura a familiilor care nu au resursele material suficiente pentru asigurarea unui minimum de conditii necesare cresterii copiilor

Dezvoltarea unei culturi sociale in randul tuturor categoriilor de populatie si stimularea spiritului de intrajutorare mutual si solidaritate sociala

Promovarea unei politici modern pentru incluziunea sociala si stimularea muncii in folosul comunitatii, asigurarea unei coeziuni puternice intre categoriile sociale si intre generatii.