Managementul deseurilor de tip namoluri

VIII. Indepartarea si valorificarea namolurilorLa fel ca si apele uzate epurate, namolurile brute, deshidratate sau cenusa rezultata din arderea lor, trebuie indepartate din statia de epurare. Namolul poate fi depozitat in gropi, foste cariere de nisip sau caramida, sau in depresiuni, cu conditia sa nu produca miros neplacut in apropierea depozitului sau sa nu impurifice apele subterane. In ceea ce priveste depozitarea cenusei, inconvenientele de mai inainte nu apar. Raspandirea pe terenurile agricole, atat a namolurilor brute si in special a celor fermentate si deshidratate, aduce o serie de avantaje, despre care se va vorbi in continuare.

Evacuarea in mare la distante de cativa zeci de kilometri este practicata de multe orase; astfel, orasele Manchester, Glasgow, Liverpool etc din Marea Britanie evacueaza cu regularitate si in intregime namolul fermentat, din statiile de epurare (namolul se transporta cu vase speciale pe canale, estuare si mare, pana la locul de evacuare).

Namolurile fermentate produc mai putin miros in locurile de evacuare, in comparatie cu cele nefermentate. Crustele de namol impiedica raspandirea mirosului.

Namolul fermentat poate fi valorificat in diferite moduri: de cele mai multe ori este utilizat in agricultura, desi valoarea lui ca ingrasamant este destul de redusa. Proportiile intre N : P : K pentru namol proaspat sunt de 1 : 0,5 ; 0,11, iar pentru namolul fermentat 1 : 0,67 ; 0,22 acestea fiind in general nesatisfacatoare in comparatie cu cele necesare solului.

Azotul (N), fosforul sub forma de acid fosforic (P2O5) si potasiul sub forma de oxid de potasiu (K2O) au actiune fertilizatoare; in plus, namolul furnizeaza solului substante organice. Azotul este esential pentru dezvoltarea frunzelor si tulpinei, fosforul pentru radacini, iar potasiul pentru formarea clorofilei. Impreuna, fosforul si potasiul fac sa creasca rezistenta plantelor la diferite boli si de ele depinde maturizarea produselor. Humusul format de substantele organice mareste capacitatea solului de a retine apa, de a rezista la eroziune si de a constiutui un substrat pentru bacterii.

Valoarea fertilizatoare a namolului variaza in functie de procesul de tratare a acestuia. Namolul proaspat nefermentat, in afara de faptul ca produce miros neplacut in zonele de raspandire, contine numeroase organisme patogene. El trebuie sa fie folosit numai pentru culturile de furaje si dupa raspandire trebuie sa fie arat imediat. Continutul de azot al namolului proaspat, in greutate uscata variaza, pentru namolul din decantoare intre 0,8 si 5%, pentru cel din filtrele biologice intre 1,5 si 5% iar pentru cel din bazinele cu namol activ intre 3 si 10%. Continutul de acid fosforic, in general, variaza intre 1 si 3%, iar de potasiu intre 0,1 si 0,3%.

Namolul fermentat contine ( 40 50% mai putin azot decat namolul proaspat, insa prezinta alte avantaje in comparatie cu acesta. Dupa raspandirea pe terenurile agricole, acestea trebuie arate imediat. De asemenea, este interzisa raspandirea namolului in perioada de crestere a recoltei, folosirea ca ingrasamant pentru plantele cu frunze aproape de nivelul terenului sau ale caror radacini se consuma ca aliment etc., desi concentratia in bacterii este mult mai redusa prin fermentare.

Inainte de raspandire, turtele de namol trebuie zdrobite si maruntite pentru o cat mai buna amestecare a lor cu solul.

Namolurile deshidratate prin tratare termica sau prin oxidare umeda sunt mai putin periculoase din punct de vedere sanitar si in consecinta pot fi folosite in agricultura fara prea multe masuri de precautie.

In ceea ce priveste valorificarea namolurilor, trebuie mentionate de asemenea: producera proteinelor din namol sub forma unor turte de namol cu 10% umiditate, pentru hrana pasarilor si a altor animale; fabricarea drojdiei furajere; producerea vitaminei B 12; realizarea de brichete pentru incalzire etc.

PAGE 26