Pre ţu l u n u i n u m ă r 3 Lei .

A n u l X V I . B l a j , l a 2 5 F e b r u a r i e 1 9 3 4 N r . 8

A B O N A M E N T U L : Un an 150 Lei Pe jumătate . . . . 75 Lei In străinătate . . . 300 Lei

Iese oda tă la s ă p t ă m â n ă Adresa: „UNIREA POPORULUI", B l a j , jud. Târnava-Mică

Director A L E X A N D R U L U P E A N U - M E L I N

ANUNŢURI ŞI RECLAME se primesc la Administraţie şi se plătesc: un şir mărunt odată 5 Lei

a doua şi a treia oră 4 Lei.

f Marele b ă r b a t a l neamului nos t ru , ŞTEFAN CICIO POP de la Arad nu mai e s t e în t re cei vii

In timpul din urmă soarta ne-a fost deosebit de potrivnică. Ne-a sece ­rat rând pe rând pe unii dintre cei mai mari bărbaţi şi luptători. Cei mai fal­nici stejari de veghe din codrul nea­mului s'au prăbuşit unul după altul. N'am avut nici răgaz să jelim cum se cuvine pe cei plecaţi ca ieri, şi mâna neîndurătoare a morţii deschide un nou mormânt.

Am pierdut acum şi pe neînfricatul luptător dela Arad din timpurile de robie, pe uriaşul Român şi la făptură şi la suflet, menit par'că anume să spri-jinească pe umerii săi vârtoşi toate nă­dejdile de mai bine, toate bucuriile şi durerile neamului. Astăzi scumpul no­stru Baciu-Ştefan nu mai es te !

încă din vară o boală crudă, neier­tătoare, 1-a frânt şi 1-a legat de pat. Frumoasa lui făptură pietroasă a fost biruită de durerile fără leac şi inimosul conducător n'a mai putut părăsi casa sa, să verse pretutindeni bărbăţie şi curaj, cum făcea odinioară. Flacăra vieţii i-s'a stins, după îndelungat sbucium, în ziua de Vineri, 16 Februarie, deodată cu năvala nopţii, a umbrelor cutropi-toare.

Moartea sa ne-a atins cu atât mai sfâşietor şi mai cumplit, cu cât ne de­prinsesem să-1 ştim aproape nemuritor. Un om ca stejarul oţelos dela Arad, care de peste patruzeci de ani a în­fruntat şi a răzbit toate furtunile şi uraganele potrivnice, se putea aă se prăbuşască? Gorunul lui Horia dela Ţebea apropiată, nu stăruie şi acuma, biruind şi colţii timpului şi furia duşma­nilor noştri de veacuri?

Pe Ştefan Cicio Pop dela Arad în gândul nostru îl socoteam par'că ge­menul strămoşescului copac dela Ţebea. Insă, dela începutul lumii sortit îi este omului odată să moară şi porunca firii n'a cruţat nici pe cal mai bun şi mai tara dintre noi.

Oine v a putea însă să uite vreo­dată pe marele luptător dela Arad ? Pe apărătorul de totdeauna al gaaatarilor români, legaţi în lanţuri de abirii un­gureşti, pe veatitul advocat din timpul Memorandului fi d« mai târziu, pa de­putatul român dim parlamentul dala Budapesta, «ara dacă an mai răsbea aă

convingă cu glasul său de tunet, strân­gea pumnii ghioagă şi apăra astfel drep­turile naţiei sale. Pe preşedintele Co­mitetului Naţional din timpul revoluţiei care cu curajul şi cu îndrumările sale, străbătute de cel mai înflăcărat naţio­nalism românesc, a răscolit întreg Ar­dealul, Banatul, Crişana şi Maramureşul, pregătind marea adunare naţională dela Alba Iulia din 1 Decemvrie 1918, când s'au rupt lanţurile robiei noastre de veacuri.

Cine va putea să uite pe cel dintâi ministru ardelean în guvernul din Bu­cureşti, după fericita unire subt un sin­gur s teag a tuturor fiilor neamului no­stru ? Cine va putea uita cuvântările sale pline de foc şi de clocotitor elan românesc, fie că vorbea norodului în alegerile din timpul ungurilor, fie că răspundea lui Apponyi sau lui Tisza, în ura pe care o revărsau din palatul dela Pesta, asupra naţiei noastre de opincari oropsiţi?

Sau cine va putea uita inima lui bună, când alina durerile celor internaţi pe la Şopron în timpul răsboiului, sau mântuia de perire pe cei condamnaţi la moarte mişelească în cazamatele din Arad, din Seghedin şi de aiurea?

Neamul nostru nu-1 va uita nici­odată pe neînfricatul tribun al zilelor noastre Ştefan Cicio Pop dela Arad, cum nu va uita pe Horia, pe Ianou, pe Inochentie Mieu şi pe toţi aceia cari cu luptele lor au făurit poporului românesc un rost în lume şi-o ţară a tât de fru­moasă şi de mar».

Pemenirea sa veşnică 9a fi din neam. în neam/

Viaţa lui Ştefan C. Pop S'a născut în comuna Şigău din foitul

comitat Solaac-Dobâca , as t i s l j i d e ţ u l Someş. Ta t i i său a fost proprietar de p imâu t iar mama sa fată de preot, care i-a s id i t în inimă dragostea de biserică şi da lucrările sflate. Ca tinăr şcolar a stat m a l t i vreme îa casa anal unehiu al s i n caaonic îa Gherla.

Advoeatara a învăţat-o la Badapesta şl V leaa , apoi ş i-a deschis cancelarie « a i fatâi la Dej , apal la Arad, aade a rămas p l a i la sfârşitei vieţii. A călătorit n a l t fa străinătate, • a l alee pe la caafereaţele laterpalaaieatare, ar i tâad şl • • • ţ i e l e d aeola eaaza r o n f l i e a t t l .

Chiar şi în vară a fost în numele ţării noa­stre la Madrid, în Spania, precum mai înainte fusese pe la Haga, Londra, Atena şi aiurea. Pretutindenea ne-a câştigat nu numai fală şi cinste, ci şi prietinii preţioase. La Blaj venea adeseori , fiind membru în „Directoriul Şuluţan" care administra lăsământul fostului mare mi­tropolit dela Blaj Alexandru Şterca Şuluţiu.

A murit în vârstă de 69 ani.

î n m o r m â n t a r e a Răposatul Ştefan C. Pop a fost socotii

mort al ţării şi al neamulni întreg, deci i-s'a făcut înmormântare naţională, sau cu cea mai mare pompă ce se poate da unui conducător de ţară. Spre vedere a fost aşezat în măreţul palat cultural dela Arad, unde I-s'a slujit şl prohodul. Nenumărate făclii şi peste o sută de cununi l-au împodobit sicriul. Cea mai frumoasă cunună a fost a M. Sale Regelui. Chiar şi guvernul bulgăresc şi alte ţări au trimis coroane de fiori pe mormântul marelui bărbat.

Prohodul a fost slujit de către Preasf. Sa Episcopul Dr Alexandru Nicolescu al Lugo­jului, înconjurat de un sâbor de 16 canonici, vicari, protopopi şi preoţi, căci Ştefan C. Pop a fost fiu credincios al bisericii uni te .

In jurul sicriului se afla familia, apoi generalul Ilasievici în numele M. S. Regelui, preşedintele guvernului d. Gh. Tă tă răscu , pre­şedintele Adunării Deputaţ i lor d. Sâvean^ Iuliu Maniu, Ioan Mihalache, Virgil Madgearu. Aurel Vlad, Ioan Suciu, Vaier Moldovan, Seve/ Bocu, foşti miniştri; Dr Victor Macaveiu, c a ­nonic, trimisul I. P. Sf. Sale Mitropolitului dela Blaj; episcopul Grlgorie Comşa al Aradului, mal mulţi generali de armată, foştii subsecretari de stat, numeroşi deputaţi şi senatori , prefecţi de judeţ, profesori universitari, reprezentaţii partidelor politice, iar afară, înşiruiţi pe stră­zile oraşului, peste 20 mii de ţărani , toate şcoalele, trupele de oneare şi alt public fără număr.

Prohodul a fost foarte frumos şl mişcător. A cântat corul unit „Lira" dela L u g o j . Alături de sicriu străjuiau, în semn de onoare, ofiţeri înalţi cu săbiile scoase.

Cuvănt ir l lo Primul cuvânt de pomenire 1-a rostit

Preasfinţia Sa Episcopul Alexandru, care ca daru-i cunoscut a prins în miuuaate liaii chi­pul marelui fiu al bisericii unite şi al aeamalai. Framoe şi sgaduitor a cuv la ta t d. prim-raini-stru Tătărăscu, spunând: „La sicriul l i l Ştefan C. Pop în namele guvernului t rebae a i stră­juiască primai ministru al ţării*. A vorbit apal d. Săvcanu, preşedintele camerei. In namele Blajului a vorbit apoi Rev. Dama Dr. Victor Macaveiu. Domaal Ion MlheUtht i vorbit Ia • • • e l e partiaalal na t l ena l - ţ i r i ae i t . Gavâatal

P a f . 2 U N I R Í A P O P O R U L U I

cel aul îndnieşetor şi mai frăţesc 1-a spus d. Iullu Mânia, f ost i l tovarăş de luptă al r ăpo -s ţ t i l i l .

' Ai mai vorbit: Virgil Grossa, vicepreşe-djatele'Camerei, Mihail Cizma din Arad, D, ManăltiCM în numele partidalui liberal, Sever /«r«M /cîn namele georgiştllor, Adam Itnescu t ana tne i e l ip i ş tllor, Sebastian Bornemisa în a imele part. ; naţlonal-agrăr, Hans Beilet'în ••mele Saşilor şl alţii;.

Dr. Augastlii Pip*, profesor de teologie ia l l a j , fost depatat,. a vorbit ia n am ele „A-grilil", a Remtnlîor «alţi.

S p r * c i m i t i r

Oipă prohod şi i a p ă cuvântări, sicriul a feat rltllcat pe umeri de deputaţi şi senatori ţi aşezat pe caral nnal tan învelit în treicelor-Ceîonelnl care a comandat trapele a dat or­dinii pentri onor şi muzicile militare an în-cepat imnnl de doliu. Toate capetele s'su deieoperit, cât rl ibătea vederea. Cununile nniplean patru care mari , în urma sicriului.

în frânte a plecat crucea, apoi preoţii în odăjdii, carul mortuar cu sicriul, pe lângă care mergeau miniştrii, foştii miniştri şi alţi frun­taşi. Pe urmele carului publicul, satele, şcoa-lele, armata. Convoi fără sfârşit. Drumul până la cimitir a ţinut aproape două ore. Sicriul a fort aşezat în cripta familiei Păscuţiu, de unde j la primăvară va fi aşezat la Conop, Ia moşia răposatului.

Intru pomenirea canonicului D r . I o a n C o l f o r

Nici noi Blăjenii, cari am fost mai a-proape de el, nici satele noastre, în cari a ţinut vreodată misiuni poporale, nu-1 mai pot a\ta pe canonicul Dr. Ioan Coltor. Tot mereu ne vin ştiri de prin sate, că cutare şi cutare frsntaş al satului a făcut parastas pentru a-eela care te miri când şi intre ce împrejurări 1-a mingiiat. Iară daci te întâlneşti cu ţăranii ăia jnrnl l laji lai , ori de câte ori Ie aminteşti eri îţi amintesc de el, câte o lacrimă le ame­ţeşte ochişi, chiar fi acuma, după două luni dela moartea Ini. Iată câteva pilde grăitoare:

La Piaade, lângă Blaj, plugarul Ioan Srimle lai Ioan a dat an parastas la 40 de zile alela moartea canonicnlni Coltor. Parastasul a fest slujit de către pir. Ioslţi Brad, care 1-a Împărţit d ip i slujbă ca nafară în biserică.

La Sânpaal an dat credincioşii, tot Ia 40 ele zile dela moartea fielertatnlui, un parastas. Iară napi slajirea păristasului prin păr. Oheorghe Oancss, credincioşii au hotărît să iaci an fond, care să poarte numele de : rJpendal canonicului Dr. han Colier" pentru tnfrimseţarea bisericii din Sânpaul.

Ne cade atât de bine s i constatăm, că taci n'a perit din snfletal credincioşilor no-

" ftri floarea atât de rară a recunoştinţii şi că inima ci adevărat preoţească a caaonicalui Ctitor a aflat recunoştinţă şi aici pe pământ.

Nr. 8

D i n b ă t r â n i

Un b u n c e t i t o r a l n o s t r u d l n O r a d e a n e s c r i e u r m ă t o a r e l e :

C â n d i a r n a e s t e l u n g ă ş l g r e a , Tn p r i m ă v a r ă p o m i i înf lori ţ i v o r fi î n t o c ­m a i a ş a î n c ă r c a ţ i d e f l o a r e , c u m a u f o s t î n c ă r c a ţ i d e b r u m ă c ă t r e c a p ă t u l lun i i I a n u a r i e . F lor i l e d e b r u m ă d i n I a n u a r i e î n s e m n e a z ă r o a d ă m a r o î n p o m i . A ş a a u a p u c a t b ă t r â n i i î n p ă r ­ţ i l e n o a s t r e . ,» ! T-%- -.IV 3S-. »*..'.-. - •

Armele lumii împotriva noastră şi arma noastră: împotriva lumii: credinţa

In Dumineca întâie din Paresisai se citeşte apostolul dela Evrei 11, 24—40, în care e vorba de tăria credinţii. Tâl-cuirea acestni grea apostol o af & cetitorii In Nr. 7. din » Cărţile Bunului Creştin* volum III. pagina 69—81. Aici să vsrbim despre armele cu cari luptă lumea împo­triva noastră şi despre arma cu care trebue să luptăm noi împotriva lumii, care este credinţa.

Lumea a fost şi este totdeauna po­trivnică creştinilor adevăraţi. De aceea face Domnul nostru Isus Hristos de atâtea ori deosebire între >fiii lumin;i« şi între >fiii veacului acestuia* (Luca 16, 8). De

i aceea-1 numeşte pe satana > domnul lumii \ acesteia* (Ioan 12, 31) şi »stăpânitorul

lumii acesteia* (Ioan 12, 14). De aceea le spune Evreilor: >voi din cele de jos sunteţi, eu din cele de sus sunt; voi din lumea aceasta sunteţi, eu au sunt din lumea aceasta* (Ioan 8, 23). De aceea spune sf. evanghelist Ioan: >tn lume era . . . şi lumea pe dânsul nu 1-a cunoscut* (Ioan 1, 10).

Dar să vedem armele lumii, cu tare ea luptă împotriva, noastră.

Ea are două feliuri de arme: arme cu otravă dulce şi arme foarte aspre şi amare.

Armele cu otravă dulce ni-le înşiră sf. Ioan Evanghelistul spunând: >Tot ce este în lnme este pofta trapului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, şi aceasta nu este

| dela Tatăl, ci din lume este* (I, 2, 16), aşadară multele plăceri, cari ne cheamă să le gustăm, bogăţiile cele nanlte dnpă cari ahtiesn, şi dorinţa de a ajnage la mă­riri şi onorari cât mai multe sunt tot atâtea arme ea cari luptă împotriva noa­stră. Şi pe câţi nu-i Inşală! Câtor» nu le zice diavolul: »acestea toate ie voiu da ţie, de vei cădea să te închini raie* (Mateiu 4, 9)1 Şi câţi sunt aceia, cari sunt ta stare să contrazică diavolului şi să selapedede el şi de toate poftele lui?

Armele foarte aspre şi amare ale lumii sunt: dispreţul, ara, vorbirea de rău, defăimarea, calomnierea şi persecuţia. Cu aceste arnae a luptat lumea şi împotriva Mântuitorului nestru Isus Hristos, de aşa încât s'a văzut silit s i se roage: »Părin­tele mea, de este cu putinţă, treael dela mine paharul acesta*, şi atenei îşi dă seama, c i Dumnezeu dcia început aşa a voit ca Fiul să sufere pentiu răscumpă­rarea luatei, de aceea adauge: >însi na P f " " r c i Precnm tu* (Mateiu 26, 39). Da, trebne să suferim şi moi eă doară Însuşi Mâatnitorul ni-a s p u s - e ' . n a este ucenicul peste dascălul sin,' aici sluga peste domnul siu* (Mateiu 10, 24), iar la Luca ni-a asignrat că: »vă vor urî pe voi pentru nnmele meu* (21. 17) si >puae-vor pe voi manile sale şl T ă vor J J Î ° ? ' f ° d " T ă J» r i a Zboară şi In tem­niţe, ducându-vă pe la împăraţi şi p e la aoram pentru numele, mea* (21, 12). Pri-

geaaele acestea s'au făcut au numai U t0. ccpatal creştinismului, ci se fac şi astăti'

De aceea trebae s i s e apărăm, «u

toată paterea, de lume şi de armele ej ceeace MM se ptate ftt.ee decât prin Crl dinţi*. D e aceea şi Întreabă sf. Ioan E-vaafhelistul: >cine este celce birueste lumea (I., 5, 5)? Şi răspunde numai decât; »şi aceasta este biruinţa care a biruit lumea, credinţa noastră* (I 5, 4). Ore-dinţa este deci arma noastră. Iar armă noastră, credinţa, de aceea este bană, pentracă ea ne leagă de Dumnezeu, »Tatii atotţiitoral, făcătorul cerului şi al pămân-talni, vizatelor tuturor şi nevăzutelor*. Cu cât este credinţa noastră mai puter­nică, cu atâta suntem mai legaţi de Domnul, şi astfel nu există putere pămân­tească să ne postă desface de el. Şi ca cât ne vom lega mai mult de Domnul, cu atât mai mult vom vedea, ce mare a-devăr ne spune Mântuitorul la Mateiu 6, 24 zicând: * nimeni nu poate sluji la doi domni, pentrucă sau pe uaul va urî şi pe altul va iubi, sau de unul se va lipi şi pe altul va urgisi. Nu puteţi sluji lui Dum- 1

nezeu şi mamonei*. Da, cu adevărat drept a spus sf. apostol Pavel: »deci de v'aţi sculat împreună cu Hristos, căutaţi cele, de sus, unde este Hristos şezând dea-' dreapta lui Dumnezeu. Cele de sus gân­diţi, iară nu cele de pe pământ* (Colo-seni 3, 1—2).

Credinţa birueste armele cele cu otravă dulce ale lumii. Omul cu credinţă tare este adecă asemenea copilului bun, care nimic nu lace fără de a întreba pe tatăl său ori pe mamă-sa: eri de câte ori va fi deci ispitit de diavolul fie prin pofta{

trupului, I e prin pofta ochilor, fie prin trufia vieţii, el se va duce la biserică, va. îngenunchia în faţa Celui ce se afli pe, sfântul altar şi-1 va ruga si-i ajate, ca lumea cu poftele ei e gata sa-1 biruiască, Abia atunci va observa marea legatari dintre el şi Domn*!, şi va simţi cum 11 t i sfătui şi ajata Cel de sus.

Oe sunt ta stare s i faci, prin tăria credinţei lor, călugăriţele! O viaţi în­treagă ele îngrijesc bolnavii, i e aceia cit de uricioşi, c it de nesuferiţi, c it de grei bolnavi, c i t de cu boale molipsitoarei Iar daci le vei întreba, pentruce o fsca-ceasta, iţi vor răspunde, c i pentru Isbj.

Credinţa este tn stare să biruiască fi armele cele aspre şi amare ale Înmii ac«-steia, eeeaec dovedesc înainte de toati mirele figuri ele Testamentului Vechii! Moise, Ghedeon, Barac, Samson, Icfti, Da vid şi Sameil, >eari prin credinţi al biruit Inspiraţii, lucrat-au dreptate, debil-dit-aa figidninţe, astupat-au gările leilor; stâas-aa puterea focului, scipst-au •< ascuţişul săbiei; Intirita-s'aa din slibiciasi, ficutu-s'aa tari ia ranbeaic, intors'au ta­berele străinilor în f a g i . . . Iară alţii prii batjocuri şi prin bătăi au luat ispiti,-înd şi prin legături şi prin temniţă, ucişi »* foit cu pietrii, tăiaţi au fest cu naristrăsl ispitiţi au fost, ea ucidere de sabie »» •ar i t , amblat-aa îa eejeace şi la piei i*. capre, lipsiţi fiind, aicajiţi, de rău sap*' raţi, în pustii rătăcind, şi în munţi, şi 1 1

peşteri, şi ta ere pitari le pămâatelni'i dapăeam atât de miauaat ne povestef* sf. apostol Pavel ta apostolul de asta*

Acelaş lucru îl dovedesc şi apostoli', eari atâta au suferit, fiecare dintre e i » ; teriad moarte de martir, afară de sî..Io*J Evaagbelistul, dar şi el a fost aaârt»^ •iter de-credinţă, fiind.fiert i«,ulein rda3

Nr. 8 - U N I R S I A P O P O R U L U I Pag. 3

scăpânda-1 Domnul nevătămat. Acelaş lucru II aflăm şi Ia sfinţii martiri, cari atâta au suferit dealungul veacurilor, până în ziua de astăzi. Ce i-a făcut pe toţi aceştia atât de tari? Ce i-a oţelit în lupta groaznică împotriva armelor aspre şi amare ale lumii? Numai şi numai credinţa lor tare şi nebiruită.

Să urmăm, în acest post mare, pil­dele minunate de tărie în credinţă ale celor din Vechiul şi Noul Testament; să luptăm mai ales aeuma împotriva poftei trupului, poftei ochilor şi împotriva trufiei vieţii; să ne întărim credinţa prin cerce­tarea cât mai deasă a bisericii unde îl întâlnim pe însuş Fiul lui Dumnezeu, — şi atunci putem avea nădejdea sigură, că II vom putea primi pe Domnul, de sfin­tele Paşti, cu frica lui Dumnezeu, eu cre­dinţă şi cu dragoste,

Părinte le lullu

Mahomedanii dau lec|ii europenilor „civilizaţi"

In săptămânile trecute o trupă de artişti dela Paris a plecat la Cairo,' în Egipt, ca să dea reprezentaţii de teatru acolo. Ei au afişat programul repre­zentaţiilor, pe zidurile oraşului, după obiceiu. Mahomedanii cari au umblat la Paris şi cari au ştiut ce „reprezentaţii" de teatru se dau prin unele localuri ale capitalei franceze, au făeut o adresă de protest către Ministerul de Interne e-giptean, rugându-1 să nu îngăduie în Egipt asemenea jocuri şi arătări, cari supără bunul simţ al oamenilor cu cre­dinţă în Dumnezeu. La adresa credin­cioşilor lui Mahomed s'au alăturat şi catolicii trăitori în Cairo. Ministerul de Interne egiptean a dat poruncă poliţiei să îmbarce pe artişti în cel dintâiu vapor şi s ă i trimită înapoi, plocon, în ţara lor. Astfel se apără şi păgânii de .civilizaţia" unor oraşe moderne din Europa. Poate că dacă am avea şi noi mai mulţi mahomedani în ţară, nici prin unele oraşe ale noastre nu s'ar putea aranja reprezentaţii de artişti desbrăcaţi.

Un preşedinte de minişlri, preot Oeeacc arătăm mai la vale nu s'a

petrecut în Europa ci în ţara oamenilor galbeni, în China, într'c mănăstire din această ţară, Episcopul catolic a hiro­tonit de curând întru preot pe Onoratul Lu-Tscng-Tăiam, oare mai înainte a fost preşedintele consiliului de Miaiştri din Peking. El s'a săturat de politieă şi de strălucirea barşoanelor ministeriale şi s'a făcut călugăr catolic, vrând să se ocupe pe viitor numai de întoarcerea la creştinism a connaţionalilor săi. A găsit că nicăiri nu se poate simţi omul jj mai bine decât în umbra crucii Mân­tuitorului Isua. Sfinţirea de preot a fostului preşedinte de consiliu ckinoz a făcut o mare impresie în toată lumea. Iată că păgânii simt tot mai mult căl­dura şi sfinţenia evangheliei creştineşti.

Sfat bun Poamele totdeauna sunt căuta te

ş l au preţ bun. S e apropie p r i m ă v a r a . Flecare p lugar să - ş i umplă g r ă d i n a c u pomişor i l , c a r i cu v r e m e a TI v o r a d u c e nu numai dulceaţă la c a s ă , c l fI câşt ig. P o a m e l e f r u m o a s e s e c a u t ă f l s e p lă tesc mâl bine decât grâu l .

Regele Belgiei, Albert al IIMea, a murit de

moarte năpraznică Poporul belgian a pierdui un mare rege — Toafe ţările din Europa au primii

cu multă durere irisla veste — Noul rege al Belgiei va îi Leopold III

Sâmbătă în 17 Februarie regtle Albart al Belgiei, făcând o plimbare în munţi, s'a prăbuşit îa t r 'o prăpastie adâncă şi a r lmas mort pe loc. Ia ziua arătată, după masa dela prânz, regele Aibert, care era om iubitor de privelişti frumoase şi de osteneli prin locuri săl­batice, fi-a poruncit, ca de obict iu , msşisa Ia s c ă r i şi a plecat, însoţit de un singur slujitor, spre munţii „Marchts Ies Dsmes", unds mult îi plăcea să se plimbe.

Ajungând ia un loc anumit, unde-i plicea să facă urcăr i pe înălţimi, a cobor î ! sisgur din automobil şi a l i sa t vorbă lacheului sâ-1 aştepte. Regele a plecat având asupra sa nu­mai baston cu cui la vârf, un sac de spate şi aeşte frânghii pentru caz de l ips i , după obi­ceiul Cilor ce urcă munţii.

Lacheul a aşteptat un cees, a aşteptat două şi stăpânul nu mai veaea. începuse să se întunece deabinelc şi regele nu se vedea. Atunci omul dela maşină a întrat la gânduri şi a plecat în căutare, pe povârnişuri le mun­telui. A strigat de nenumărate ori în dreapta, în stâega. Nimic.

întors Ia maiş/nă a mânat până fa comuna cea mai apropia ţ i , înştiinţând postul de jan­darmi şi telefonând Ia castelul regal din Lat kca. Insă atunci noaptea au sosit la locul unde se pierduse urma rrgelui mai mulţi oa­meni dela curte şi au început căutarea. Lucrul era foarte greu căci noaptea era ceţoasă şi nu se vedea ia trei paşi, nici eu celca mai tari făclii.

Ia sfârşit, pe la ora 2 după miezul nopţii, spre Duminecă,

Regele Albert a fost găsi t mort în fundul unei prăpăsti i

Ciutători i , mergând pe urmele rrgelui, au ajuns în v t t fu l uiui pisc de mante, unde este o cruce marc, Ioc iubit de Regele Aibert pentru priveliştea frumcasi se se v«ds deaeolo. Dela cruce în sus se mai ridici un ţane şi regele « lu tass să se urse şi acolo. S'a prins au manile de un bolevan marc si se trudea s l se avânte pe ţane. Bolovanul nu era dtstal de bine prins şi su greutatea regelui a lu-negat spre prăpastia din vale. Căzând, regele s'a bătut s a capul de stânei atât de rău, eâ i-s'&n laprăştiat ereerii in toate părţile. Cum se rostogolea printre soiţii muntelui, i-au cazat ochelarii, sapea şi sasul de spate , lucrur i pe sari oamenii curţii le-au găsit pe a l l t a r i .

Mare Jale Tn Belg ie •Tn toata l e m e a

Moartea nipraznisă a regelni Albert a uasplut de jale nespus! a* numai cartea se, ci întrfg poporul belgian şi întreaga lanVea.

Rtgint E!is*b«t«, soţia rtgeiiai, nra şţiat nimic de nenoroeîro, pani sinii a i fast adia corpul sarbnît în palaral regi i , rfici «raliiî nu îndrăznea, nimenea s i mcargi să-i afuie. Abiâ^uinare f e i i a l l î a n t a ^ i r t i ş i î i l c i s v . 1

nenorocire . Din clipa când a aflat, regina nu se mai desparte de catafalc.

Regsle Albsrt avea 59 de ani şi dom­neşte din 1909. Poporul bs/gian îl iubea foarte mult, căei a fost un r s g s bun, iubitor de ţară şi de popor. Mai ales îl iubeau soldaţii, eu cari a luptat împreună în rixboiul cel mare. Belgienii au luptat de par tea Fraceezilor, contra Nemţilor, cari le-au eutropit ţara.

Cine va m o ş t e n i tronul Regele Albert-a avut trei copii, doi bă­

ieţi şi o fat i . Feciorul cel mai mare, izi m vârstă de 33 de ani, se numeşte Leopold, iar al doilea Carol. Pe fată o chismă Maria-Jofe şi este măritată în Italia, după Prinţul Hubert, fiul cel mai mare al regelui Victor Emanucl.

Lsopold, fiul cel mai mar s al regelui Albert, însurat cu Principesa As tnd , nu se afla acasă când s'a întâmplat nenorocirea, ci în Elveţia. Fiind cel dintâi vestit , a pleest nu­mai decât spre Belgia cu automobilul, dim­preună cu soţia.

Rege al Belgiei va fi Lsopold, menit spre aceasta f se i până t r l i a rege le Albert.

î n m o r m â n t a r e a Regele Albert a fost un om foarte cre­

dincios, iubitor de biserică şi de celca sfinte, catolic convins. Intre cei dintâi esr i au trimis telegrame de părere de riu la Bruxelles, ca­pitala Be/giei, a foit Prcssf. Păr inte Papa Piu al Xl-lea.

înmormântarea se fac» Joi în 22 Fe­bruarie, la care vor fi de faţă trimişii tuturor ţărilor şi capetelor încoronate. In numele M. Sale Regelni nostru Carol va merge Alteţa Sa Prinţul Nicolae. Regele nostru este rudă cu regele răposat şi, pe I t c g l alta, au mai fost şi foarte buni prieteni. Curtea regală ră­mână a luat deliu de trei Tanti, inceplnd t e ÎS Februarie.

Petrecere cu păruiala In zilelele de astăzi pretutindeni ne plân­

gem de crisi şi de sărăcie, tava petrecerile fi • balurile* se ţin lanţ, chiar fi prin celca naţ infondate comaae. De când c l i n e a a petrecit tineretul şi a dinţat, că aşa-i serecal vieţii, M-i t'aăr s i sburde fi s i se aprepic spre a ic pate* ialiaţui iaiai le spre susţinerea ncasaulai eaae-nesc. H « e fi j#cari au fest tetdeaaaa fi, prin sate fi prin orafa. Nimiauia an i-a treeat vrec-dati prin miatc s i le judece cri s i 1« ceadssaae.

Nuaaai cit astiai nici prin sat* na «a i saat here dapi datina bltrâneaici, ci »balnri«; şi «se­rate daasaate« cu obiceiuri străine, strecurate de prin afa namitele » baruri* de la ersf e. Ari ai sitanti joacă mai malt >feztr«t< fi »taagc«, de sei crucesc mofaegii a când li vid. Acestea daascri le rispâadtsc >dqr&aif«ri« ««ri vin c« »tnvifttnri« dela oraş. Şi fraaacalere cTa*»ari

Pag. 4 U N I R E A P O P O R U L U I

româneşti, curate şi cinstite, se părăsesc tot mai mult.

Aşa-i şi la alte naţii, cari trăiesc printre noi ta Ardeal. Au dat-o şi acestea pe «domnie* chiar mai curând decât noi.

Aflăm acum lucruri triste despre un ase­menea bal sătesc, ţinut in Secuime, care s'a is­prăvit cu clicuială de pomină, Lucrul s'a petre­cut In comuna Peimna din apropiere de Târgu Săcuesc.

In acel bal »modere«, după pauza dela Miezul aepţi i , când au danţat paharele şi cupele eu via, ua cavaler cu cioareci a cerut la »tură* pe frumoasa satului. Alt cavaler s'a supărat rău pentru această invitare fi i-a poruncit fetei să na danseze cu altcineva decât cu el, care-i •făcea curte* mai de mult. Cel dintâi s'a »ofen­sat* fi a cerut «satisfacţie* cavalerească, după moda veche dela poalele Harghitei. Adecă i-a tras ăluia un pumn pietros în nas. De-aici s'a născut mare tămbălău. Balul s'a împărţit curând tn două tabere, alcătuite din prietinii, rudeniile, părinţi fi fraţii celor supăraţi. Ba s'au alăturat fi «madmanzelele* >chişosoniuriie< la păruială. Fiecare pentru »alesul inimii* ei. Pumnii şi pălmile, unghiile, dinţii s'au dovedit curând arme prea slabe. Au răsărit «briştele*, că nu de geaba le spune săcuilor «brişcaşi*. Şi a început să ţâş­nească sângele, cât de prin grumazi, cât de pe sub coaste. Nu mai pomenim de nasuri belite» fălci rupte şuviţe de păr s m u l s e . . . 1

Mă rog, războiu in lege. Balul întreg avea înfăţişare mai cumplită decât încleştările dela Lacurile Mazuriene, în marele războiu.

Un săcui mai mustăcios s'a repezit afară Şi s'a întors cu nişte răsteie de fier dela jugul boilor fi cu acestea se vitejia prin învălmăşala de onoare a balului. Tragic a fost că dela un timp nu se mai cunoşteau prietini şi duşmani. Fiecare pocnea im cine era mai aproape. Fetele şi femeile sgăriau cu unghiile, muşcau cu dinţii» fără să mai ţină seamă de »moda domnească*.

Când toată lumea s'a obosit de clăcuială, s'au aumărat răniţii şi căzuţii. Trei flăcăi zăceau pe podelele sălii de bal cu coastele străpunse, scăldaţi In sânge. Iar între răniţi se afla, fără excepţie, întreg publicul balului, bătrâni, tineri, femei, fete. Fiecare avea câte un cucui, câte-o falcă mutaţi , câte-o pa t i de sânge pe la mân­cătoare. Pustiire şi prăpăd.

Cei trei feciori Înţepaţi cu cuţitele, aufest culeşi de pe jos în »lepedeie< şi trimişi, încă atunci noaptea, la spitalul din Gheorgheni. Ei au trebuit s i fie operaţi, dar nu multe nădejdi Sunt s i rămână tn viaţ i . «Frumoasa satului* poate St-fi puie ceuufă pe cap.

Comuna Poiana va pomeni lungi vreme acest vestit bal de «farşang*, care a belit a-proape toate nasurile satului. Aşa Înaintează po­poral, in vremile de civilizaţie şi culturi pe eari • trăim!

Ferească Dumnezeu i

D i n M e d i a ş

Iu seara silei de 11 Februarie „Reuniu­nea Femeilor Române Unite" dia Mediaş a a-ranjat o reuşiţi şezătoare împreunaţi eu dans, avani de isop, ca din venitul petrecerii s i aporeasc fondul pentru infrumseţarea biseri­cii. A luat parte lume aleasă şi foarte multi, tuşit cala şezătoarei s'a dovedit aproape ns-fnoipitoare.

Conducătorul spiritual al Reuniunii este M. On. Augustin Folca, protopop, earc a reuşit să adune tn jurul sin pe toţi cei t e iubesc nirirea c u c i lui Dumnezeu.

Petrecerea dela 11 Februarie a avut şi «a frumos venit bănise, din earc se vor cum-» ira lucruri pentru împodobirea sf. lăeaş.

Jubileu înălţător Preaonoratul Graţian Flonta din Căţelul

a împlinit 50 ani de preoţie Sirbitoarea întâmpinării Domnului i i a 2

Febr. anul curgător, a lăsat urme neşterse de bucurie, în inimile credincioşilor din parohi i Căţelul jud. Sălaj , căci în acea zi Venerabilul preot protopop peazioaar şi a rch i i i acon oao-rar, Graţian flonta a împlinit 50 de aai ai preoţiei. Din care pril t j Iaaltpreasfinţi tul Ar­hiepiscop dela Oradea Dr. Yaleriu Traian Freaţiu s 'a milostivit a-i tr imite, pe lâagâ Iealta binecuvântarea Arhiercasoi , fi o elogioasă scr isoare de felicitare. — Cu împărtăşi rea a-eestei adrese a fost delegat Rev. Pet ru Cupcca Vicariul SUvaaiei, earele în decursul sf. Litur­ghii dupi ce t i rea sf. evanghelii, pr in o cu­vântare însufleţită, pl ini de avânt orator ic ,— care a s tors lacrimi din ochii credincioşilor adauaţi îa număr mare la b i se r ic i , — i a pre­dat în numele Preabuaului Arhiereu scrisoarea ds felicitare.

După care preotul iubilant, emoţionat p â n i la lacrimi, mulţumeşte prin cuvinte îa* sufleţitc — Inaltpreasfiaţiei Sale pentru prea-graţioasa binecuvântarea arhiereasca ee s'a îndurat a-i tr imite, înil ţâud prin acest gest ge­neros strălucirea zilei de aniversare ; şi tot oda t i d i ezpresiunc mulţumitei sale şi faţă de măritul viear, earc în timp de i a r n i şi dupi o e i l i t o r i e obositoare n'a pregstat a se de­plasa în parohia sa, spre a le aduce popore-nilor săi iabiţi vestea îmbucurătoare.

Aniversarea s'a petrecut în cere strâns familiar, luând parte numai v r s -o 3—4 familii preoţeşti , cari d u p i servirea sf liturghii aca t l la ci, şi au ţinut de iatorinţă frăţească ea si-1 felicite pe veteranul lor coleg.— E i c însem­nat e i numitul preot iubilar dela începutul preoţiei sale a fost preot tot tn Căţel, uade pe vremuri prin anii 1885—1900 a zolit mult pen­tru bunăstarea materiali a poporului. Prin stăruinţa şi la mijlocirea sa poporul a devenit stăpân peste toati pădurea şi izlazul din somnul , cumpărând de pe atunci dela toţi posesorii drepturile lor urbariale, cam uaa mie de jagărt. — Tot pe aceea vreme s'a în­fiinţat, la stăruinţa acelui preot, un grâaar, ce înainte de războiu avea un capital de 1200 mierţe (a 30 litri) grâu şi porumb, — din care sc pl ltca calarul învăţătorului, şi o parte din leoticalul preoţesc. Ia vremea războiului, de frica recviririi, grânarul s'a prefăceut în bani şi s'au depus 35000 Lei tn bănci. Tot la in-trepuacrea lui s'a mântuit pe seama bisericii din Căţel o pădure de 85 jugărs — lemne de cer şi gorun, — care teren prin sentinţă ju-decitoreasei tn 1886 a fost luat dela biserici, şi cvalificându-se tarea comun, era să se îm-p i r ţ e ace i între foştii posesori, iaeâ preotul numit nu umbla în ruptul capului, u gi-ţj afle deeumente cu privire la justificarea drep­tului de proprietate a bisericii. Şi i - a , U C c e s . c ic i în arhivul viearial din Şimicu a aflat un proces verbal din anul 1840, prin oare act de mare valoare biserica a câşt.g.t pădurea de nou la Tabla din Debreţin ee formează ua marc izvor de venit pentru biserici. In timpul din urmi dupic. prin • . . . i p u l a r . c e , ş t i i n . « o u l . banilor bisericii tşi «dună un . . p i u i dt peste un nulion Lei, eu destinaţia de a e-

difica o nouă biserică, de cumva nu intrtv«m„ gea convers iun i i—avea gata planul dc-a î . e J lucrările pentru edificarea unei biserici n<w — Dumnezeu să-i ţ ină vigoarea sufleteastl i t rupească până la celea din urmă hotare ^ vârs te i omeneştii

Un vecin

A doua serbare din Pârău, Alba A avut loc în sea ra zilei d t 11 Februitj,

a .« . î n şeoa l a p r i m a r i . Asecaş mulţime veteb având in fruatc a u mai puţin ds 30 iattlit tual i : preoţi , i a s c ă l i - d i s e i l i ţ c , notari etc. (j loc ş i jur . Conduce se rbarea invăţătorul iji loe I. Bcţiu. U i tineret cu avânt inalt, fi tu eu înclinaţi i ar t is t ice — românul din naştin doar e poet — fete in frumosul port, exett tându-şi rolurile cu măiestr ie puţin «galaţi ţ r a r în tâ ln i ţ i la nişte săteni. Iar copiii deli şcoala p r imar i , deşi ou rolur i lungi, s'au prt zintut destul de b ine: corur i pe două voa) două cântece uaisoa, ale adulţilor, a t r a g i tenţia ascultătoii lor , cari răsplătesc cu ropott de aplauze. Am uitat s i amiatese asistenţi Păr . gr.-cat. Stoia, Sânbenedic , cu dna, învii Moldova», Turdaş cu dna şi o cumnaţi , preot din los amândoi: gr . cat. şi ortodox cu dacii notarul cu dna, toţi i av i ţ i t o r i i şi învăţătoarei din cercul Şpilnaea, îa frunte cu preşedintei) Nap din Şpâlnaca. — Cinste lor c'au venit n dealuri , zăpadă, gropi , frig, mulţi pe jos.

După serbare învăţ. Nap ţine o euvâetari ocazional i , frumoasă şi cu o voee de moţdii ţara lui Ianeu. Iar îachs is rea o face preotul ortodox din los, cu o cuvântare.

Şi aşa s t încheie inălţătoarea serbtri ale c i r c i roadt dorim s i prindă rădăcini ţ în cele mai colţuroase inimi, să sape cantori adânci In sufletele mulţimii, cari şanţuri să ii fie astupate decât de a treia serbare.

A. Eftlmla preot ortodox cititor al „Unirii Poporului1

Alte donaţii Ia biserica sf. Unir i dela Cib

Mare şi frumos lucru este câni omuli coadus dc sf. înger păzitor pe căile cele bas şi, ca cuauai la toate, iubeşte pe Duraiezn din toati iaista şi tot sofUtnl.

O asemeni iubire s f inţ i i-a îndemnat i pe seţii Dl Vacile f i Stefania Msteşaa, notti tn Zlataa, ca s i se Intrecci întru «instirea f împodobirea Casei Domnului eu alte şi miti daruri.

In toamai, la Sf. Maria Mică, ac-a ai» dela Maria Reina statua Sf. Antone, ta iii ţime de 66 cm., iar acum e terminat şi mini aatul s lu altar i in nuc şi cu o cutioari p««tf bani, din care p i n i asum s'au ajatat 5 fasi s lraec cu 60 kgr. bucate.

Rugăciunile săracilor sc vor ridi»»1

cer la Părintele milelor — ş i dintru înălţimii tmpiriţici ceriurilor veţi primi binecuvântat» părintească a veşnicului Dumnezeu, iar Ş Antone, marele f ic i tor de miauai, T i va şi loci iertarea picatelor, asigurându-Vi vecilor tn cer, iar aici pe pământ liaift»' risipirea duşmanilor, noroe în mina i e aur1

creşterea fi cipituirea fiilor D-Toastrc, D°' naie Mctefan fi nobil i Doamai! Ciliuro»»»1

noastre mulţumiri fi ş e această calci Pr. Sabin O l *

A murit Dlmltrle Dobraacu . M«ff trecuta, in 13 Februarie, a murit la Bucaff Dobrescu, a fost primar şi prefect al Cap»»" apoi preşedinte al Senatului şi mlni»tr«' iust i | le . înmormântarea ta'a făcut Joi.

Nr. 8 U N I R E A P O P O R U L U I Pag. 5

fflKIU

NI! Predic i pentru servitori ş l eorvi-

toare . începând cu Dumineca întâie din postul mare, se vor ţinea in cate­drala din Blaj în flecare duminecă, după vecernie predici pentru servitori fi servitoare» Stăpânii sunt rugaţi să şi lase servitorii fi servitoarele la aceste predici.

Un m e d i c erou. Aflăm despre medicul suedian Dr. Synding din Stockholm, capitala Saediei, că I-s'a adus un bolnav ca să-1 ope­reze. Bolnavul se afla între viaţă şi moarte. Medicul 1-a operat. Abia în cursul operaţiei a observat însă că s'a rănit la mâna stângă şi că sângele otrăvit al bolnavului a Intrat în sângele său, ceeace însemna moartea. Ca nu cumva să primejduiască viaţa bolnavulai, el nu şi-a văzut de necazul său propriu. Abia dupăce isprăvise cu bolnavul a văzut că mâna începe a i-se umfla. Ce era să facă? A luat un cuţit curat şi, casă-ş i scape viaţa proprie, şl-a tăiat, cu mâna proprie, mâna stângă.

Lupta unul om c u t igrul . Gheorghe Dyer era proprietarul unei mari plantaţii de ceai din Maramura, provincia Assam din India (Asia). El tocmai făcea o inspecţie prin pro­prietatea sa, când un indian a puşcat după un tigru, care -tocmai atunci se arătase pe acolo, ca să atace vitele. Dyer trecea pe acolo cu arma pe spate şi cu sabla legată de mijloc, nebănuitor, când deodată tigrul rănit se aruncă asupra lui, dela spate, şi după o luptă crân­cenă, în care n'a putut folosi nici o armă, ÎI omoară.

Bolşev ic i i Tncep a s e cuminţ i . Gu­vernul bolşevic, se zice, că ar fi dat voie de curând ca să se poată trage clopotele şi să se poată sluji, în toate bisericile dela sate. In schimb însă Ia orice slujbă trebue să fie de faţă şl un poliţist bolşevic. Acest ordin, se spune, că ar fi făcut mare bucurie printre săteni.

Năvala lupilor. Am arătat în Nr. 46— 1933 al acestei foi, că ce năvală şi pustiire fac lupii prin satele din jurul Zlatnei. O noul ispravă a lor a fost în săptămâna trecută, când zlaa Ia amiazi au tăbărât cu toată urgia lor sălbatică asupra oilor locuitorului Slmion Ssmflra din Cheile Clbuluf, unde vre-o 9 lupi în 5 minute i-au sfăşiat 17 oi. Şl asta în gră­dina casei , nu în hotarl De aci huiduiţi fiind de oameni, au trecut în comuna Glod, unde au sfăşiat din treacăt 4 capre. Ba se mai spune că în hotarul comunei Almaşel s'ar fi găsit haine de femeie şi ceva oase sfărmate din corpul e i . . . I Ia adevăr e îngrozitori S'aa văzut halte de lupi şl de 18—20 la un Ioc. (s. o).

A murit de râs . Ia America, într'an oraş de provincie, cinematograful era plin de lame. Rola un film atât de şăgalnic, încât toţi cei de faţă aa râ« firă întrerupere dela înce­putul şi până la sfârşita! filmului. Mai ales o femeie mai bătrână râdea de se prăpădea. Şi a râs, a tot râs, îatr 'ana, ca hohote şl lacrimi în ochi, până când cei din sală aa auzit o sbierătură, iară femeia s'a prăbuşit moartă la pământ.

Şi-a dat foc pe s t r a d ă . Şoferul Davld Tt-igoJici din Iaşi, sfâdindu-se ca soţie-sa, şi-a turnat benzină pe haine şi apoi şi-a dat foc. Aceasta s'a întâmplat pe stradă, în faţa trecătorilor, cari i-au rupt hainele de pe el şi l-au das la spital, unde se luptă cu moartea.

Dl Hl t l erş lcato l l c i l ld ln Germania . Dl Hitler dictatorul Germaniei, cu toate că

Incrcstărl

Un adevărat luminător al poporului

Nu este o bucurie mai mare pentru o co­mună decât a avea conducători vrednici şi cu dragoste faţă de poporul tn mijlocul cărnia îşi petrec viaţa. Şi nu este mai mare mângâiere pentru conducătorii satelor, decât a se vedea înconjuraţi de un popor bun, credincios şi în­ţelegător.

Aşa ne este dat să vedem — popor şi con­ducători — în comuna Poptelec jud. Someş, lo­cuită de oameni vrednici de amintit: români şi creştini buni, cari totdeauna au ascultat de glasul preotului şi al îavăjătorului. Datorită is-teţimei fostului dir. înv. Ioan Gkerman azi pen­sionar, care pe deplin şi-a înţeles misiunea de dascăl, de prin cele familii s'au ridicat o mul­ţime de tineri cari au urmat şi urmează diferite şcoli la oraş.

Dupăce Popteleacul mulţi ani dearândul nu s'a putut bucura decât de un singur om în-invăţat ieşit din sânul lui, marele dascăl şi scrii­tor prof. univ. Pop Florentin, astăzi întreaga populaţie priveşte cu mândrie Ia 5 stud. uni­versitari, 2 învăţători, 4 elevi de liceu, 2 elevi la normală şi o mulţime de meseriaşi, duşi Ia oraş la stăruinţa dir. înv. Ioan Gherman.

Acest învăţător bun şi-a făcut datoria de-a frânge pâinea celor mici, ceeace cam puţini din învăţătorii satelor noastre au ştiut. Dar acest destoinic învăţător n'a ştiut să trăiască numai pentru sine şi familia lui, ci din venitul mate­rial câştigat cu trudă, a frânt mare parte lui Dumnezeu şi o alta Naţiunii-

La mănăstirea Strâmba unde se face pe­lerinaj foarte cercetat şi unde — bisericuţa fiind foarte mică — se fac serviciile divine sub cerul liber, la umbra unui pom, acest dascăl spre a putea fi lăudat Dumnezeu aşa precum se cuvine la un pelerinaj, a ridicat un altar fru­mos şi spaţios ce 1-a costat peste 35.000 Lei.

Aici mulţimea de preoţi îmbrăcaţi în o-dăjdii sfinte şi miile de credincioşi peregrini la Ia sf. Mărie dau laudă Iui Dumnezeu. Acest altar sfânt va fi pe veci o amintire a învăţăto­rului iubitor de Dumnezeu.

Pentru Naţiune a ridicat lângă şcoala con­fesională din loc un falnic monument închinat eelor 37 eroi ai comunei, dispăruţi în tranşeie pentru neam şi lege.

Cheltuiala de 23.000 Lei avută cu ridicarea acestui monument al eroilor, a suportat-o siagur din dragoste-faţă de patrie. A dat pildă de sa-orilieia pentru ideia naţională, nu aumai cu car­tea în şcoală, ci fi cu fapta, ştiind prea bine, e i »din faptele lui îl vor judeca pe el«.

Cu orice prilej şi-a dovedit dragostea faţă d e şcoală, biserică şi patrie!

In timpul din urmă, după o muncă de 32 ani în şcoală, şi-a văzut viaţa împodobită cu cununa biruinţei, a studiat teologia pentruea la bătrâneţe să fie hirotonit într'u preot pentru se­cuime. Visul său e împlinit. Astăzi, după doi ani de sbuciumată pastoraţie, în mijlocul se­cuimii, se află aici în casa unde s'a născut, ko-tărît să-şi petreacă viaţa lângă altarul dătător d e credinţă vie, alături de preotul locului.

Dacă timpul de 32 ani a frânt pâinea celor miei, acum în armonie cu preotul locuim', pre-povăduieşte adevărururile eterne, acelui popor ban şi credincios in mijlocul căruia s'a născut fi trăit.

Fericit poporul care are astfel de învăţă­tori, şi cinste învăţătorului care ştie să-şi dea *iaţa şcoalei, bisericii şi patriei.

Ga vrii Bone preot

Mare v i sco l fn Moldova. Zilele tre­cute a fost mare viscol în Moldova. Ia unele părţi a viscolit atât de îngrozitor, încât ză­pada a ajuns Ia 3 şi la 4 metri. Aa apărut haite delupi, cari Intraseră prin curţile oamenilor ş io tnoraaol , porci, vite fi chiar cai. Trenările în multe părţi n'aa circulat de Ioc, fiind în­zăpezite.

Nu s s vor mal putaa falsif ica banii. Alfred Edward White este englez şi măiestria lai este falsificarea banilor. A fost însă prins şi băgat pe trei ani la dubă. In liniştea tem­niţei din Llverpool, ce s'a gândit el, ca să nu mai ajungă nimenea închis pentru falsificare de ban i? Să inventeze el o maşinărie ca care să se poată face pe ban! astfel de semne, pe cari n i m e n e a ' s ă na le mai poată Imita. Şi atâta a lucrat englezul nostru, până a Isbutit să facă aceea maşină. Fancţlonarii dela fabrica de făcut banii Angliei an vizitat invenţia lai Whitte şi an aflat-o de foarte bună, făcând propunerea ca Invenţia Ini Whitte s i se şl pună în p r a x i şi astfel s i na se mal poată falsifica banii .

O boală pe c a r e o c ă p i t i m din cartofi . In Anglia s'a ivit de curând o nouă boală, destul de grea şi de primejdioasă. Bol­navul are febră (fierbinţeli), suflă grea şi scart, se ample de babe, are dureri de urechi. Me­dicii an constatat c i această bua l i o c a p i t i oamenii din mâncarea cartofilor stricaţi. Car­tofii, cari se produc în sece t i prea mare, se învineţesc. Aceast i parte învineţ i ţ i dacă nu o curăţă omul ci o mânci , se îmbolnăveşte de noua b o a l i din Anglia.

încă un fel de apărare

Pe străzile oraşelor mari sunt chloscnri (şetre) de fler, în cari se vând ziare. Revolu­ţionarii din Paris, neavând cum se apăra alt­fel, au risturnat un astfel de chioşc care se afla pe piaţa Concordiei şi s'au ascuns d u p i el, ca sâ fie feriţi şi api ra ţ l de gloanţele sol­daţilor Interesant e c i acest chip a fost trimis prin telegrafie dela Paris la Berlin, de aceea este mal şters decât celelalte cari snnt făcute d n p i fotografii la faţa localul.

P*g. 6 U N I R E A P O P O R U L U I Mr.

este catolic, a făcut şi face foarte multe ne ­dreptăţi bisericii catolice din Germania. Astfel el a adus o lege care spune că nici o socie­tate nu poate avea nici un fel de avere In Germania. Pe baza acestei legi a cuprins şi confiscat averea tu turor societăţilor catolice. Fiindcă nicăiri In lumea Întreagă nu erau atâtea societăţi catolice ca In Germania, e de înţeles, ce grozav de necăjiţi sunt acuma catolicii din Germania,

Un e p i s c o p omorît . Episcopul din Cicihar (China) Eugenio Imhof călătorea cu trenul transiberian spre China, tocmai in ziua când hoţii chinezi au ntacat acel tren. Afiân-du-1 în tren şi crezându-i foarte bogat, l-au omorît ca să-i iea banii , însă n'au aflat decât foarte puţini bani la dânsul.

Un c â n e s c a p ă de m o a r t e c i n c i oameni . Intr 'an sat de lângă Parderbon (Germania) a isbucnit un foc în curtea unui proprietar. Casa era împrejmuită din toate părţile cu foc şi se şi aprinsese coperişul, ar­zând cu multă putere. Familia ţăranului con­statatoare din cinci capete durmea dusă şi nu băgă de seamă marea primejdie ce-i ameninţa. Aveau ei un câne foarte credincios care nu numai a lătrat , ci a şi urlat, într'una, de când se aprinsese şura, familia insă tiu 1-a auzit. Când cânele a observat cum cad de pe cope-riş grinzile, a sărit cu capul în fereastă, spăr-gându-o şi astfel a Intrat în casă. Cele circ! suflete au scăpat cu mare greutate, cânele însă, cum era plin de sânge ia cap, n'a văzut destul de bine primejdia în care se afla şi a perit în flăcări.

P e dl S t e r e nu-l lasă s ă între în Senat. Dl Stere a fost ales deputat în mai multe judeţe. Ca să ajungă din partidul D-Sale cât mai mulţi în parlament, D Sa s'a hotărit să-şi ocupe scaunul de senator de drept, iar în locul D-Sale să intre alţii. La aceasta se opun însă mareşalul Prezan şi ceilalţi generali membrii ai Senatului. Ei au declarat cu toţii că în clipita când întră dl Stere în Senat, ei părăsesc Senatul, fiindcă dl Stere ar fi fost, în cursul marelui răsboiu, trădător de neam.

Clopotul morţii tras la o c u n u n i e . Iu insula Trinidad (America de mijloc) cei

mai mulţi locuitori sunt catolici, de aceea ei an şi fost împotriva introducerii căsătoriei civile. Guvernul a introdus cu toate acestea căsătoria civilă, iară tribunalul a şi pronunţat deja o sent inţă de diverţ. Când cel dintâi bărbat divorţat a mers la matricolantul civil, ca să încheie prima căsătorie civilă pe insula Trinidad, în oraşul San Jose,—la bisericile din oraş s'au tras clopotele pentru ieşirea sufle­tului, anunţând că încheierea căsătoriei civile este moartea sufletului.

Trei g e m e n i deodată . Femeia Dumi­tra Nicoiae Moioiu din comuna Prunaru, ju­deţul Vlaşca, a născut trei gemeni, toţi trei băieţi. Atât mama cât şi copiii sunt sănătoşi deplin.

Ploa ie verde . In italia-i deja primă­vară. Tot ce e neplăcut însă este ploaia cam multă. Zilele trecute a plouat la Napoli o ploaie verde, care aşa a fost de verde, încât a vopsit în verde casele. Oamenii stau gură-cască şi se miră, ce o mal fi şi aceasta.

Veneţia fără apă. Toată lumea ştie că Veneţia este un oraş italian zidit pe apă. Străzile ei nu sunt ca ale noastre, din pământ, ci de apă. Ei bine, îa ziua de 13 Februarie marea s'a retras din Veneţia, aşa că străzile au rămas fără de apă, iară bărcile au rămas oprite pe fundul străzilor. Aceasta a ţinut cam un ceas, pe urmă apa a revenit. Aşa ceva nu s'a mai întâmplat niciodată.

Ce g e r pot suferii mer i i ş l prunii . Cu prilejul iernei acesteia lungi şi grele e bine sa ne dăm seama, câte grade de frig suferă pomii noştri. S'a dovedit că mărul su­fere cel mult 26—28 grade, pe când prunul abia 22.

Un părinte t rece Nistrul , î ş i fură copilul ş i s e în toarce . Pavel Huţuleac din satul Malac din Ucraina (partea de către noi a Rusiei) a trecut în anul 1920 Nistrul, dim­preună cu soţie-sa, şl s'a aşezat la noi în ţară. Copilaşul de 7 luni şi 1-a lăsat însă acasă, în paza socrilor, că prin apă n u l putea trece. Aşezându-se la Bucureşti şi deschizându-şi acolo o mică prăvălie de poame, s'a luat zilele trecute şv s'a dus pân l la frontieră, a trecut

Turburările din Paris

Nu numai în Austria ci şi la Paris au f o s t săptămânile trecute zile grele si révolu ţionare. Chipul acesta, ne înfăţişează palatul ministerului marinei aprins de revoluţionar. Pompierii se necăjesc să-1 stângă. r evo lu ţ iona t

Nistrul pe ghiaţă, şi-a furat copilul dela g0

şi 1-a adus în ţară. Prins de grănicerii nost el a declarat că nu mai pu tea de dorul ce! lului devenit acuma băiat , de aceea a pi c. şi 1-a adus, chiar cu primejduirea vieţii.

+ Dr. Vlrgil E. Boar iu magt5trj|

fiul părintelui Demetriu Boariu din Micăsas şi-a dat nobilul suflet în manile Creatorul, la Clinicele din Cluj în 19 Februarie — d n p

îndelungate suferinţe, fiind împărtăşit cu sfin tele Taine ale muribunzilor — în anul 1 32-lea al vieţii şi al 3-lea al fericitei sale ci sâtorii. Rămăşiţele pământeş t au fost adus acasă şi aşezate spre veşnică odihnă, Mie curi 21 Fnbruarie Ia orele 15 în cimitirul cat. român din Micăsasa. Dormi în pace sui bun!

S c u f u n d a r e a unul vapor . Un var. pe car"; se aflau la 500 de călători s'a înec pe marele fluviu Iangceklang din China, clipita scufundării a venit o bandă de hoţi i-au jefuit pe bieţii călători, nedându-le nl un ajutor. S'au înecat peste 4G0 de inşi.

Două mil ioane kgr . tutun în mai Un vapor încărcat cu două milioane kilograr tutun a plecat din Constantinopol, ca meargă spre America. Ajungând însă ia insul Cipru, s'a scufundat.

D e l a l u m e a d u n a t e

Cerşitorii de astăzi Cine nu cunoaşte în Blaj pe puiul de

gan din Veza ori din Ciufud, cu ochi vioi, j l căuşi, cu o »bască« germană pe ureche, care ţine ziulica toată pe urmele canonicilor şi celorlalţi preoţi din oraşul nostru, cerşindu-leul, ori »piţula« de cinci.

A rămas el, cu semenii lui, să ţină IOCIL porumbeilor din piaţa Blajului, pe cari i-a nă-j turat de mult »criza economică* şi gerul iernii lor lungi. Piciul oacheş dela Ciufud trăieşte hai] mana în noul parc al Blajului şi, din mila oa­menilor, face şcoală de »trai fără gânduri». Pentra! obrazul lui este binişor îmbrăcat şi în buzuna­rele sale soioase se aude totdeauna zuruita banilor câştigaţi fără nici o osteneală.

Zilele trecute Pârjol ăsta se înfige în faţ unui profesor mai în vârstă şi, cu gura strân bată într'un zimbet de mieroasă umilinţă îi cei leul.

— Că, mă rog, dumneata nu mi-ai dat . ciodată nimic. Nu m'ai uns cu nici o groşiţă.

— Nu prea am bani, frăţioare, că eu destui copii şi le trebuie lor gologanii.

Ţiganul schimbă zimbetul şi măsură cu dispreţ pe bătrânul dascăl. Apoi se face nevi zut, căci spre piaţă răsare un ait »doatn« au barosan.

Spre seară ace'aş Pârjoli, ori cum îi ma zic şcolarii buni de porecle, priveşte încântat afişele cinematografului dela hotel «Univers*. vede că îl interesează şi pe el »Mia May* alte stele ale americanilor fabricanţi de cbipt mişcătoare.

întâmplarea îi scoale iarăşi în cale pe das căiul bătrân din dimineaţă.

— Uite ce chipuri mândre, părinte ! Na te înduri să mergem şi noi să le vedem?

— N'am bani, prietine, că trebuie s i- i mit la feciori, la universitate.

Ţiganul se umflă în pene, afundă mâaa 1« nespălată în buzunar, ia piele, şi scoate 8 le bani număraţi.

— Uite, părinte, ia dumneata de ici cine lei că eşti »domn«, iar pe mine mă lasă si »tun* şi cu trei lei. Vrei? Pagubă să nu vedea şi noi »piehesa< asta ! Hai 1

Bătrânul dascăl a ascuns în colţul gurii creaţă de amărăciune, iar micul haimana aîntr»'; în laaaiaa strălucitoare a sălii de cinematograf

I. Vântu

Nr. 8 U N I R E A P O P O R U L U I P a ţ 7

Galiţele O îndeletnicire frumoasă şi producă­

toare de câştig a gospodinelor noastre este creşterea galiţelor: gain<, raţe, gâşte, curci. Aceasta îndeletnicire coastă puţin şi dă de lucru anul întreg atât femeilor oât şi copiilor. In femeile şi copii, cari se îngrijesc de galiţe, se desroaltă totdeauna un simţ adânc de milă şi de iubire.

Galiţele se pot ţinea uşor. Pentru hrana lor se pot folosi toate gozurile, cari rămân dela alegerea sămânţelor şi cari n'au nici un preţ. In schimb dela galiţe nu se pierde nimic. Dela ele avem ouă, pai, carne, pene şi gunoi.

Dintre toate galiţele, cea mai răspân­dită în gospodăriile dela sate este găina. Ba nu cere mare îngrijire şi nu-i trebue nici hrană aleasă.

Giina e cea mai căutată dintre toate galiţele. Dela găină avem celea mai multe ouă şi găinele scot cei mai mulţi pui. Puii de găină, dela vărsta de 3 luni se pot tăia. Carnea de găină şi de pui este foarte gustoasă şi plăcută.

Ouăle de găină sunt căutate în orice vreme. De aceea cu ouă de găină se face mare negoţ şi preţul ouălor totdeauna este mai bun ca şi a altor produse.

• Atât găinile şi ouăle lor, cât şi ce­lelalte galiţe se vând şi în străinătate. Italia, Franţa şi mai ales Germania cum­pără dela noi foarte multe galiţe şi ouă. In 1931, în vreme de 11 luni, Germania a eamparat dela noi 203 milioane de ouă, 309 vagaaae de găini vii 125 vagoaae găini tăiate şi 40 vagoane de fulgi şi pene. Iar preţul tuturor a fost 612 milioane Ici.

Pentru anal 1934, s'a îngăduit Ro­mâniei se viadâ în Germania 450 vagoane de ouă, anume câte 37 vagoane şi jumă­tate pe fieeare lună.

Atât în ţară cât şi ta străinătate mai căutate sunt falitele de soia ales, fiindcă acestea au şi carne bună şi dau şi ouă mari şi multe. Străinătatea plăteşte bine numai osălc mari.

Pentrnca oamenii să cunoască gali­ţele frumoase, bune şi da soia ales ade­seori se ţin expoziţii, ia cari se arată tot feliul da galiţe bune ouitoare şi vrednice să fio crescute. Astfel de expoziţii fac, la noi Camerale de Agricultură, Se fac însă şi expoziţii la cari se arată galiţe din mai multe ţări. O astfel de expoziţie s'a ţinut înainte de Crăciun la Beograd în Iugo­slavia. S'au adus aici aproape 3000 ga­liţe de tot soiul din Iugoslavia, România, Ungaria, Bulgaria, Italia şi Austria. Din România au dss galiţe spre arătare cre­scătorii din judeţele Timiş-Torontal şi Stvcrin şi anume: găini, cocoşi, gâşte, raţe, porumbei, fazani şi curci. Camera dc Agricultură din Timişoara a adus găini fi cocoşi de soiul Rhcdelsland. Galiţele duse dela noi din ţară toate au fost bune şi frumoase, cecace se davodeşte şi prin aceea că croseătorii au câştigat trei premii din calea cinci câte s'au dat pentru ţările străine.

Expoziţia dela Beograd este o foarte baaâ dovadă, că şi la noi au început oa­menii să ţină multe galiţe de soiu bun şi aloc. Galiţele de soiu ban sunt celea mai căutate şi viitorul este al lor. Preţul lor şi a produselor ce avem dela ele nu scade. Pe când pretai grâului şi a altor cereale a scăzut mult, preţul galiţelor şi a pro­duselor lor n'a scăzut aproape de loc, ori numai foarte puţin

Deci grija de căpetenie a fiecărei gospodine dela sate trebue să fie desvol-tarea şi îmbunătăţirea Creştcrei galiţelor. Is vremurile grele de azi, în galiţe si-şi pună toati rârna şi toată nădejdea. Ga­liţele buae aduc câştig mare, din care se pot împlini toate cheltuie!i!e şi se poate uşura şi traiul

Ion Popu-Câmpsanu

Iubiţi pădurile îndemnuri frăţeşti trimise de d Ilie Agârbiceanu,

directorul Serviciului Agricol din Făgăraş

Gioeui p â a â e t e s c a fost acoperit n partea csa mai mare a iui eu păduri seculare. Aces­ta* au fost pnmeie adiposturi ale omului. Omul v taă tor aici a t r l i t şi tot aşa, mai târziu,omul pil stor.

Poporul românesc, năseut din Romani şi Diei, se ocupa în cea mai mare parte cu plşu-natul vitelor. După ce s'au retras ostila romane poporul păstor a rim-.s firi apărători . După ee în pădurile seculare a găsit şi goluri, poieni cu p isuai bogate şi mai ascunse, mai ferite ds puterea vânturilor şi de ochii stri iniior veniţi eu gânduri duţmlnoase, poporul acesta de păstori s'a re t ras , trăind msi mult în sasul pădurilor, în codrii, în munţi chiar.

Popon.1 păstor s'a înfrăţit cu pădurile, s'a născut o adevăraţ i dragoste în el faţă de codri. „Codru frate cu Românul* zice poetul.

Cl marea masă a poporului româeesc a iubit în trecut pădurile, rezultă din diferitele potzii şi eântsce populare.

„Codrule codruţule Ce mai faci drăguţule"

O r i :

„Codrule Măria Ta Lasă-mă la umbra ta"

Şi foarte multe a l t t ie . Iaeepâad de după râzboiu lucrurile au

prias a se schimbi, româsul înecape «numai privi codrul, ca frate, codrul nu mai cete eos-siderat „âi i r ia 8a* şi au mai este alintat „Co­druţule". Si aceasta ns va d s e e l a b i s e ; codrii dispreţuiţi, atleaţi şi devastaţi ss vor răzbuna asupra noastră.

Deei opriţi-vl! De fapt păderile ae-xu fost fi ne suit de

mire folos. O nul este avizat la păduri, adecă la materialul lemnos, începând d«la naştere pftsă la moarte. Copilul vede lumiaa zilei In patul fleut dia ieste, creşte îu leagăn ori îa tră-surici făcută asemeaea din lemn, apoi îşi od h-seşts trupul obssit de muaea grea de peste zi i» paturi, ca tot îa pat să- ţ i aştepte sfârşitul după oare să- şi eostiuue somnul de veei îa sicriul eoastruit în general din lemn.

Lemnul îi serveşte omului ca material dc îac î lz i t şi p r tg l t ' rea mâncărilor, ca material ia construirea localurilor de adlpost pentru el, pentru animale şi peatru diferitele produse in­dustriale şi pentru corăbii. Acestea sunt fo­ioasele ps cari le dau pădurile tăiate: lemaul rezultat d>n ele.

Multe îasă sunt foloasele pe cari le dau piduri ie ca a tare :

1. Codrii mari dau un aspect frumos fi mai ales cei sscuUri nasc în om un simţământ dă admiraţie faţă de Dumnezeu, vlzâadu-ae mi­cimea proprie faţă de aceşti uriaşi ai firii.

2 Codrii servesc ca loc de refugiu omu­lui şi animalelor îs timpul războaielor — chiar In timpul războaielor viitoare oamenii şi a— nimjfeie refugiate îs pădurile încheiate, dc regali ps locuri mai ridicate, au vor putea fi văzuţi de pe aeroplane şi vor fi scutiţi chiar ds usele gaze mai grele ca aerul .

3. Codrii împărţese ploile mai egal, căci pria coroana arborilor se transpiră mai multă um-z .«li din pămâat, din s t ra tur i adânci, de unse o seot rădăcinile lor, căci pot pătrunde şi pătrund chiar la mari adâncimi. Ţinuturile mai bogate în păduri sunt mai bogate şi în ploi.

4. PJdnriie egalează fi temperatura — ră-

UrmăriEe revoluţiei din Viena

Chipul nostru înfăţişează o cafenea din oraşul Viena, loc de adunare al socialiştilor răsculaţi, de unde nepntând să fie scoşi cu bana, armata austriacă a fost nevoită să bată casa cn tunurile. Urmele gloanţelor se văd în pereţi, în mese, şi'n geamurile mari. Au pierit desigur şl oameni sici, dar ei au fost adunaţi şl duşi la groapă. Acum Vlena-i potolită. Can­celarul Dollfus a fobatlt să înfrângă pe răsculaţi.

Pag. 8 U N I R E A P O P O R U L U I

eeala şi căldura — in păduri vara 8 mai ră- | coare, şi iaraa e mai cald.

5. Pădurile stânjsnese puterea vânturilor şi furtunilor.

6. Pădurile prin faptul că arborii îşi a-funda rădăcinile şi in pământul pietros şi stâncos, fixează, leagă terenul, [iar de altă parte prin frunzişul lor opresc ploile mari ds a cădea di­rect pe pământ, deci pământul şi pietrişul nu va putea fi lovit cu atâta putere şi spălat atât de 1 uţor. Fruazgîs copacilor cad toamna pe pă- I mâfit, aici ss putrezesc formând un strat din I ce îa ee tot nui gros cu însuşirea de a putea | suge în sise multă apă din cea căzută cu o- | caziusea ploilor. \

Tulpinile copacilor oplcesp, opres

contra inundaţiilor, îa contra sesetelor şi în contra vânturilor şi furtunilor.

Când începe să se răzbune natura asupra plugarului, nu mai există niei o scăpare pen­tru el.

Deci iubiţi pădurile!

Fel de fel

Un covor r a r

U n doetor v e s t i t Ia Londra a murit nu de mult un doct

vestit, anume W. Blac, despre care se spm, eâ în vreme de 40 de ani eât a fost doctor lecuit nouă sute ds mii de bolnavi. El Voi&

să ajusgă să lecuiască un milion de bolea^ Lucra zi şi noapte şi nu dormea numai trei ore pa noaste. A murit din pricina că şi- a „, bosit prea tare eresrul.

in moşea — biserica — turcească din insula Ada-Kaleh, de lângă Orşova segă-

| seşte un covor persan lung de 30 metri în I şi lat de 20 metri. La acest covor au

cursul lor apele, cari eu ocaziunea ruperilor | lucrat 100 de oameni, vreme de 30 ani de nori se năpustesc cu multă furie şi putere | şi cântăreşte 1000 kgr. Strămoşii proprie-îri jos.

Pădurile ne mai dau foloase şi prin aceea că servesc ia creşterea şi înmulţirea anima­lelor slobode, la întreţinerea şi adipostirea atâtor păsări, cari sunt de mare folos pluga­rului prin faptul că adună şi eoasumă ua foarte mare număr de insecte şi alte animale mici vătămătoare culturilor.

Tot în păduri cresc diferite fructe şi bu­reţi potriviţi hrasei omeneşti şi câteodată ser­vesc şi ca păşuni ocazionale.

Vedeţi deci marea importanţă a pădurilor! Gândiţi-vâ apoi că fiecare om, fiecare fa­

milie, fiecare Stat are obligaţiunea de a se în­griji şi de soarta urmaşilor.

Devastând pădurile aşa cum se face, e adevărat c i aceia care o iae vor putea realiza câştiguri mari, însă ca pădurile devastate să poată da din nou material peatru a putea fi din bou exploatate se cer zeci de ani.

Terenurile golite de păduri de pe locu­rile deluroase-muntoase, deci cu ttrenînmare parte înclinat, pieziş şi sub sol — straturile mai afunde din pământ — stânca, piatra, vor fi spălate de ape, vor fi golite şi neproductive.

Ploile mari şi apele multe formate la to­pirea repede a zăpezilor, nu vor mai putea fi oprite de păduri şi în pădure în felul arătat mai sus, vor curge cu iuţeală mare şi în can­titate mai mare decât ar putea încape in alvia ac­tuali, văi, râuri şi fluvii şi deei va fi natural, ca râurile să se reverse ducând prăpăd şi pustiiri în satele expuse şi îa culturile câm­purilor de pe locuri mai joase.

Observaţi, că de când s'au tăiat fără nici o normă pădurile, an de an sunt tot mai multe revirsările râurilor şi în multe cazuri nu numai odată pe an.

Pentrusa să se poată înmulţi terenurile i e păşune, guvernele au dispus s i se ma-poată face despăduriri aeolo uade a neapărat necesar, mirindu-se suprafeţele ca ss pot păşuna.

Aosast i dispoziţie a dat nou prilej eo-muaclor de a se năpusti asupra terenurilor pădursase în cele mai multe cazuri: au c i ar pretinde-o aceasta interesele pişunatului; c» aa tiind şi vâasâad materialul Ismaos s i poati fa«e îasasări mai multe, s i poati deei e ie l tui mai mult şi mai uşuratic.

Âcoio unde păşunile sunt neîngrijite şi pline de tuf arii şi spini, e un picat strigă­tor la ceriu să se admită stârpirea pădu­rilor pentru a miri astfel suprafeţele pă-şunâtului.

Iubiţi plugari: gâaâiţi-Vi bine as faceţi, nu asrsţi nimiairea pădurilor, aiai so ir i i de­vastaţi In m o i barbar as r izbani salar şi a-saf ra voastră şi as va riabuaa mai alsa asu­pra armaşilsr vsţtri , as mai avani aias si-i ţnailasaaei, ai-i s i ips s tease i ai sa-i apere ta

tarilor covorului l-au căpătat în dar dels sultanul Abdul Hamid. Turcii din insula Ada-Kaleh ţin foarte mult la acest covor, pentru care mai anii trecuţi li s'a îmbiat 6 milioane de lei, dar n'au voit să-î vândă.

Cea dintâi ţigară fumată în' Europa In Europa, cea dintâi ţigară a fumat- o

un spaniol, tovarăş de călătorie a lui Columb, în anul 1566, după ce s'a îna­poiat din America. De atunci europenii au fumat într'una, iar acum au început să fumeze şi femeile.

Puterea ochiului In Anglia trăeşte un tânăr cu numele

Edgar Harrison despre care se spune, că are ochi aşa de pătrunzători, că poate să vadă chiar şi prin ziduri şi prin păreţi.

M u c e g a i u l d e p e î n c ă l ţ ă m i n t e

Când încălţămintele stau prea multă vremene'ntrebuinţate şi mai cu seamă, dacă stau într'unloc umed,mucezesc, punându-se pe ele un strat de mucegai verde. Pentru ca să se îndepărteze acest mucegai, e bine să se ungă încălţămintele cu glicerina subţiată în apă.

Cât timp trăiesc copacii Mulţi învăţaţi şi-au tot bătut capul să

afle până la ce vârstă trăiesc copacii. Şi după multă trudă au isbutit să găsească, că dintre copaci, cei cu lemnul alb tră­iesc numai 50 de ani, iar cei cu lemn mai tare, trăiesc dela 150 de ani în sus. Fagul ajunge până la 300 de ani. Mo­liftul trăieşte 550 ani. Cedrul 700 ani. Bradul 1200 ani, stejarul 2000 de ani şi castanul 20C0 ani, iar tisa ajunge până la 3000 de ani. Se spune că Măslinii, cari se văd azi în Grădina Ghetsimani sunt aceiaşi cari au fost şi pe vremea câad a trăit Domnul Nostru Isus Hristos.

a

j B a l t ă d e s ă p u n In statul Niearagua din America este

o baltă ce ae nameşte Nejapm. Când ci­neva îşi freacă manile, ori spală rufele cn apă din această baltă, apa face săpanele iară să se Intrebainţaze săpaa. Locnitorii de acolo folosesc aceasta apă la spălat. Oercetând«-ae apa, s'a aflat că pe lingă multă sare amară cuprinde şi multă sodă şi potasă.

Tipografia

Cărţi nouă

F l o a r e a p a t i m i l o r sf inte , viaţa si, Gavril călugărul pasionist, de Păr. Bumitn Neda profesor la Academia Teologică dit Blaj. Tipografia Seminarului teologic gr,, cat. Pagini 32 . Preţul 3 Lei.

Mult preţuitul colaborator sl gazetei noj. stre, Pâr. profesor Dumitru Neda, 2 adunat într'o frumoasă cărticică, povestirile pline de căldură şi de înălţătoare îndemnuri creştineşti, cari s'au publicat de curând în foiţa >Unirii Poporului*. Era şi păcat ca asemenea floricele să se irosească uitate în numere vechi de ga. zetă, cari se risipesc şi se pierd. Adunate în mănunchiu, ele pot fi de cel mai mare folos sufletesc, mai ales tineretului cu carte din zilele noastre. Nona cărticică a Păr. Neda o reco­mandăm cu căldură, ca să fie cumpărată şi îm­părţită ca premiu şcolarilor buni, atât de prin sate, cât şi de prin licee. Se găseşte la Librăria Se­minarului din Blaj, cu preţul arătat. \

* ;!

Sindicatul Fresei Române din Ardea] fi Banat a început să tipărească de curând o >Bibiiotecâ Ziaristică< din care au şi apărut până acum două cărticele:

1. Vasile Goldtf de Ion Clopoţel. 2. Ion Al, Lapedatu de Ion Mateio, Amândouă cărticelele de mai sus pove­

stesc vieţile unor vechi gazetari români din părţile ardelene, cari au luptat cu maestreleloi condeie ca visul de veacuri al neamului nostru să ia fiinţă. Oamenii noştri cu carte vor afla Îs publicaţiile de acest fel ale Sindicatului Presei Române din Ardeal şi Banat preţiose cunoştinţe privitoare la luptele din trecut ale neamului nostru, precum şi pilde strălucite de avânt ;i de iubire de neam. Le recomandăm preoţilor şi învăţătorilor, şi tuturor oamenilor cu şcoall Preţul unei cărticele 25 Lei. Se găsesc la Sin­dicat în Cluj, Calea Mareşal loch, 23.

Ilie Zara. Banii i-am primit i n \ţ Dec. 1933. N» mărul 2 l-am trimis.

Bai Ioan. In Nr. 5 la P. G. s'a trecut din grejaB Lei 125. Am primit Lei 152 cari i-am trecut în aboaJ' ment pe 1933. 'MBiSS&X*-

Ioan Buseehe. Am căutat în expediţia adresa de aici şi foaia Ti-se trimite regulat. V i rugăm •* c t t

cetăţi la poita de acolo. Nicolae Hentta. Din cei 150 Lei trimişi"»'

Februarie a. c. am trecut jumătate în restanţa de pe M* aşa că abonamentul pe 1934 este plătit numai juoătal»

Traias Şuteu. Abonamentul pe 1935 l-am P»*1

în 15 Ianuarie 1934. Of. parohial, Bidăein. Foaia Vă merg* # '

Martie 1932. La 18 Martie 1932 a'a achitat 90 L«. * din soma primită acum am trecut 30 Lei restul p* & iar 150 Lei pe 1938.

Redactor: IULIU MAIOR.

C i t i ţ i „ U N I R E A P O P O R U L E

«lai Teologie gr.-eat. B1 aj