P re ţu l S L e i.

„Âsociaţiunea pentru literatura româaâ şi cultura poporului român“, „4STR“.

î n t e m e i a ţ i f n 1861.

PREŞEDINTE DE ONOARE:M. S. Regele CAROL 11.

Preşedinte aettu:Dp. luliu Moldouan.

Viee-preşedlnte: Viee-preşedinte:Dp. Gh. Ppeda. Dp. Gh. Moga.Comitetul eentral al „Asociafiunii“ numără 50 de fruntaşi din toate păturile societăţii româneşti.

E datoria fiecărui bun pomân să sppijineaseă „Aso- eiaţiunea“, cetind publicaţiile ei şi însepiindu-se de membpu.

Taxele 'de membru sunt următoarele:Membru fondator al Casei Naţionale.

odată pentru totdeauna.......................Eei 5000’—Membru fondator al „Asoeiajiunei“,

odată pentru totdeauna......................... „ 1000-—Membru pe uiată al „Asoeiatiunei“,

odată pentru totdeauna......................... „ 500"—Membru aetiual „Asoeiatiunei“,anual „ 50'—Membru ajut. al „Asoeiatiunei“. anual „ 10‘—

Biblioteca poporală a Asociaţiunii „A stra“.

Anul al 23 'lea. 1933. Nr. 199.

Odinioară şi acum...Amintiri din copilărie

de

loan Pop-Reteganul.

Gu o prefaţă: „Cine a fo s t I. Pop-ReteganuP de Horia Petra-Petreseu.

< §>SiiiLUNIV.CLl

2 9 8 5 V 2*. XI.1S33 |

EXEM PLAR LEG— Publicaţie periodică. —

Editura Asociaţiunii „Astra“, Sibiiu, Strada Şaguna 6.Tip arul institutului de a rte graflee „D aeia T ra ia n ă “, s . a ., S ib iiu .

P reţu l 5 L ei.

Ilustraţia d e p e copertă d e dom nişoara REA SILVIA RADU.

Cine a fost

loan Pop~Reteganul.De HORIA PRTRA-PETRESCU.

Dacă dăm Ia tipar, d e astădată, o parte din amintirile din cop ilărie ale lui loan P op- Reteganul, o fa cem dintr’un simţ d e datorie faţă de bunul, inimosul, mucenicul dască l român loan Pop-Reteganul.

Am s c r i s : bun, inimos, mucenic dască l român ş i vrem să aducem — în ajutorul a c e stor păreri îndreptăţite a noastre — câteva dovezi, ca r i vor arăta în adevărata lumină, ş i pentru c e l c e n'a cunoscut până acum, lum inoasa înfăţişare a scriitorului nostru.

Născut în Î853, în comuna R eteag din Transilvania, loan Pop-Reteganul a fo st cop il d e ţăran (eu toate că m oşul său, E lie Bota, era „nobil“ din Măgoafa, „patria lui Pintea“ Viteazul, dar s e lă sase d e nobilitate şi s e fă c ise iobag, în Reteag). încă d e mie cop il

1*

4

prinse loan dragoste de bueoaună rom an ească ş i după multa sd roabă , după c e fu s e se sortit să p ască vitele — fiindcă tată-său nu mai avea cu ce-1 da la şcoa la din oraş — tot a răzbit s ă -ş i vadă visul cu oeh ii ş i să urm eze la şco lile din Năsăud, G herla ş i Deva, d e ajunsese învăţător. Ca d ască l român a lucrat apoi în V âlcelele rele, Baru-m are, Bisa, Bouţar, Bucium -Şasa, S ân cel şi Rodna, re- trăgându-se, ca pensionar, în Beteagul său (1892) ş i închizând ochii pentru v ec ie în 1905.

loan P op■ Reteganul a s cr is mult. A fo st o fântână n esecată d e sfaturi practice pentru popor, (d. ex. Curs practic d e pom ărit — 1889; Pomicultura 190V), apoi un adunător d e folkior (de plăsm uiri d e ale poporului r o m â n e s e : poveşti, legen de, chiuituri, ba lad e , b o ce te , anecdote) cum nu s e g ă s e s c mulţi la noi.

Din multele cărţi tipărite d e e l amintim aici numai c â tev a : Poueşti ardeleneşti, ap ărute în 1888, apoi — a doua oară — 1913; Cartea poporului (1892 ş i 1900); Prietenul săteanului român (1895); „Pouestiri din uiaţa ţăranilor români“, tipărite d e „A stra“ n oastră (în 1900 şi 1901), apoi c e le însemnate în broşu ra d e faţă şi apărute în b ib lio teca noastră•

5

A scr is la aproape toate fo ile rom âneşti d e p e vremuri, redactând însuş reviste pentru fam ilie ş i popor, ca „Revista ilustrată“ din Bistriţa.

Cum lucra l. P.-R. ? E vrednic să o ţinem minte, fiindcă din felul cum lucra putem ceti în sufletul curat a l scriitorului nostru. Dimineţile s e scu la d e p e cân d s e c rep a de ziuă. Dintr’o săritură e ra în mijlocul odăii, s e fr e ca p e la ochi, să-i sa ră somnul ş i îneepea să se roage. „Doamne, strigat-am eătră Tine, auzi-mă!“ era rugăciunea lui obişnuită.

Cu rugăciunea îşi în cepea munca zilei l îşi v edea apoi d e vite, s e uita, dând o raită, prin grădini, p e câmp, după c e îm bucase ş i apoi — după c e intrase în pen sie — era la ceasu rile 8 lângă m asa de scr is . Nu s e ridica dela m asă decât p e vrem ea prânzului. P e zi ser ia câte 6 până la 7 ceasuri. Qân durile-i veneau ca o apă vijelioasă, încât le aşternea p e hârtie furtunatec, d e nici nu s e sb ic e a încă hârtia c ea dintâi când le strângea p e celela lte, toate pline d e slova lui n ea stâmpărată.

C erea ajutorul Domnului la scrisu l său Câţi scriitori din z ile le noastre mai c e r ure-un

6

ajutor dela Cel d e su s? Câţi s e g ân desc la El, când aruncă p e răbduria hârtie parasco ' veniile lor, pline d e m urdărie ş i de venin?I

Am scr is mai sus că l. Pop- Reteganul a fo st un mucenic. Da, un mucenic al scrisului românesc. Să scrii pentru poporul rom ânesc era pe vrem ea a c eea o m ucenicie — şi este , nu- i vorbă ş i astăzi, dar atunci mai cu seam ă. Neştiinţa era boa la grozavă a poporului de p e vrem ea când trăia l. Pop-Reteganul ş i el s e lupta împotriva neştiinţei acesteia, de ca re nu era vinovat poporul, c i vinovate erau stă- vile m aştere în cari s ’a născut.

Mai bine vom p r icep e durerea şi sbu- ciumul su fletesc al lui l. Pop- Reteganul, dacă vom d esc r ie o scen ă petrecută între e l şi între un prieten, ca re l-a vizitat odată în R eţea g. Prietenul l-a găsit p e Pop-Reteganul înaintea unor m aldăre uriaşe de cărţi nevândute, s c r is e de el. Ş i erau cărţi bune, cărţi nutremânt-sufletesc săn ătos! — „Vezi, dragul m eu“, i-a spus prietenul, „vezi, daca ser ii cărţi, cum ţi s e vând ş i cât câştig ai p e urma lo r ? !“ — „Da“, a răspuns, cu un surâs am ar în colţul gurii, dascălu l poporului, „văd! Ş i nu mă dau bătut! Cărţile astea iot s ’or trece,

?

cu ţârăita, dar tot s ’op tr ec e 1 Hei, ian să f i scr is nescariva lucrurighidilicioase, p o rco a se — cum mi s ’ar f i trecu t!...“

Mucenicul p r icep ea că soarta i-a dat să îndure1

Ş i a îndurat1 A indurat şi p r o c e s e de p resă politice, ca or ice scriitor d e omenie român din fosta Ungarie — plătind p ed ep se le din punga proprie — a îndurat surâsul celor pripăşiţi ş i ghiftuiţi, ştiind că îi e s te conştiinţa curată.

D oar „M oldovănuţ“ — loan Micu Mol- dovan, canonicul din B laj — de-i trimitea câte 300 de coroan e, o sumă m are p e vrem ea aceea , d e fie c a r e lucrare c e o căpăta dela el. L a ob serv a rea că b roşu ra e trimisă în cinste, răspundea cărturarul cu inima d e a u r : „Lasă, că ştim noi năcazurile c e lo r c e tipăr e s c carte rom ân ească /“ D e ar f i fo s t ş i d e ar fi ş i astăzi mai mulţi c e i cari g ân d esc ca „Moldovănuţ

Ştia „ Moldovănuţ“ cui trimite l Prin 1901— 3 s e d ase lupta împotriva şco lii rom âneşti ş i în Reteag. Revizoratul ş c o la r unguresc fă cea greutăţi românilor, punându-le în v ed ere înch id erea p e v ec ie a şeo lii rom âneşti acolo , d acă nu s e va c lăd i un edificiu nou.

8

D acă nu aveau ş co a lă nouă până în 1 Sept. lim ba rom ânească nu avea să mai fie buchisită in R eteag d e eop ilaşii români. I. Pop-Re- teganul a adunat odată p e toţi poporen ii ro mâni ş i i-a în trebat: „Vreţi voi să vă pierdeţi ş c o a la ?“ — „Doamne fe r e ş te 1“ au răspuns poporen ii intr’un g las. „Atunci să punem toţi umărul. Nu e vrem e d e p ierdu ţi“ Când a fo st vorba d e ban i — ş i când s e c o d ea unul ş i altul, le*a tăiat v orba ş i le-a spus răspicat P op-R eteganul: „Iacă, stau eu bun, eu casa ş i cu m oşioara m e a l“ Şi-a fo st o bucurie c e nu s e poate d escr ie în v o r b e i Toţi ţăranii s ’au legat să adueă fie c a r e c e -a putea, numai ea ş co a la să f ie gata la termin. Când a ajuns ţăranul c e l dintâi p e acoperişu l ş e o a le i c e le i vechi, tocm ai sus d e tot ş i a dat întâia lovitură d e bardă , a început să c â n te : „D eşteaptă-te rom âne 1“ ş i toţi ceilalţi au cântat împreună cu el ş i eu loan Pop-Reteganul imnul naţional. Ş co a la c ea nouă rom ân ească s ’a d esch is la terminul fixat d e stăpânirea maşteră . . . *

* îfc

Ca tot românul d e om enie, era 1. Pop-R eteganul ospăiarnie. Nu trecea om d e dai-

9

Doamne prin R eteag fă ră să s e f i bucurat d e dărnicia fam iliei Reteganului.

Odată dete prin R eteag învăţatul p ro fesor dela L ip sea , din Ţara N em ţeasca, Qustav Weigand. Voia sa cunoască poporu l d e la sa te ş i p e conducătorii săi. loan Pop-Ret e- ganul i-a spus n ev estii; „Ascultă-mă, dragă, să nu-i dăm domnului m âncări eu forfoi, c i — iacă — aşa, cum mâncăm noi, p e la c a sa noastră, d e d a scă l român sărac. Mămăliga să nu lip sească d e p e m asă. Pui, vin pe cumpărate, mămăligă — ş i atâtl“ Cu m are greu a închis och ii cân d a venit p e m asă p e lângă friptura d e pui ş i o prăjitură. D a’ când a fo s t sa p lec e p ro fesoru l W eigand z ice c ă l- a prins in bra ţe ş i l-a sărutat: „Să trăieşti, domnule R eteganu, că am văzut la dta o ca să eurat rom ânească, prim itoare ş i lipsită d e fa ra fa stâcuri 1“ Pasă- mi- te, învăţatului din streini i s e fă cu se leham ite d e atâtea banchete, la c â te fu s e se invitat în decursu l călătoriei sale. A ici putea să s e bucure d e un bruş d e mămăligă (pânea n o atinse) ş i de o vorbă spu să oarzăn, a unui adevărat dască l a l poporului dela ţară.

Vesel, totdeauna bun de glum e, cum e rom ânul în v eselie , cântecul cu c a r e - ’şi d e s

cărca prea-plinul inimii Reteganul era a c es ta : „ Cui nu i-s dragi horite — Bată-l sărbătorile — Că p e mine nu m’or b a te — Că h oresc ş i zi ş i noapte — Să-m i h o resc horite toa te i“ — Sau cântecul plin d e tristeţe: „Doamne- D oam nel Mult z ic : D oam nei — Dumnezeu g ân desc că doarme — Cu capul pe mănăstire — Că de mine n’are ştire /“ In culm ea bucuriei sufleteşti g ă sea alinare intr’un „De- şteaptă-te rom ân ei“ înflăcărat, iar când era dus pe gânduri s e mângăia cu constatarea din cântecul poporal din R e tea g : ,, Aşteptân-du-mi b in e le — Mi s e gată zilele

** %Ce m are dragoste a nutrit loan Pop-

Reteganul faţă d e ţărănim ea rom ână 1 Ce sfetnic minunat i-a fo st în întreaga sa viaţă! Ori unde întâlnea ţărani, da în vorbă cu ei, îi întreba d e bucurii ş i dureri ş i le era un adevărat doftor su ffetesc. Ca să poată să -i d esc o a s e mai bine — m ergea ş i p e câmp, *)

10

*) Aduc mulţumiri şi pe calea aceasta dş. Eugenia Pop-Reteganul, singura fiică a lui loan Pop-Reteganul şi d-nei văd. Maria P , R., pentru preţioasele informa- ţiuni date. Articolul acesta şi o biografie mai mare, in pregătire, nu s ’ar fi scris fără de concursul dumnealor.

11

când lucrau la ogoară şi trăgea cu urechia Ia cân tecele ş i glum ele tineretului ş i ale celor mai vârstnici, vecin ie cu hârtia în mână, însem nând cu scum pătate c e le auzite. Aşa a dat mai apoi la tipar zec ile d e broşu rele eu cân tece ş i poveşti p opora le, scăpân d astfel d ela m oartea- uitare o mulţime d e com ori sufleteşti d e ale neamului rom ânesc.

D acă s e întâmpla să vadă pe un rom ânaş ajuns la aman, îl ajuta, eu vorba ş i cu fapta. S e intâlnia, de pildă, cu un român, eare-ş i ţâra o viţeluşe jigărită. D ascălul nu s e lăsa, întreba p e stăpân ce- i lip seşte viţeluşei, s e uita mai bine, da sfaturi, cu experienţa sa bogată ş i m are-i era bucuria cân d vedea că viţeluşa a prins viaţă.

De s e întâmpla ca un ţăran să vină să-l roag e de sfat la rid icarea unei clăd iri nouă ş i d e ţăranul îi spunea că vrea s ă -ş i dureze ca sa întocmai ca a c eea a tată-său — loan Pop-Reteganul nu-l desm ânta, dimpotrivă, îi spunea că bine fa c e că ţine la obiceiu rile ale vechi, moştenite din m oşi-străm oşi, chiar ş i la rid icarea unei case. Numai co lea , mai târziu, când s e apuca de lucru românul meu, venea dascălu l Reteganul cu câte un gând

12

adem en itor: să s e rid ice mai sus casa , să mai sp o r ea sc ă odăile, să s e mai îmbunătăţească poiata ş i grajdul. Ş i sfatul era urmat cu seum pătate.

Da Pop-Reteganul ş i d e oam eni c e rb i- coşi, ca r i nu s e îm păcau cu una cu două — atunci ştia să s e îm potrivească cu dârjen ie dascălu l c e l bun ş i nu s e lăsa până nu-şi aducea gândurile în îndeplinire. A şa a dat odată sfatul unui ţăran să -ş i ţină m eri în grădină. Ţăranul, nu ş i nu 1 Cum: nu ? „D’apoi cine şi-o mai fa c e d e lucru ş i cu m erii ăia 1“

Z adarn ice au fo s t toate desluşirile, z a darn ică punerea în v ed ere a unei road e b o gate ş i a unui câştig uşor — omul meu o ţinea o rb iş că nu-i trebuie altoi d e măr în gosp od ăria sa. „Nu?“ „Nul“ — „Atunci ţi-’oiu aduce eu altoii în grădină 1“ zise, hotărît, Pop-Reteganul. — „In grădina m ea?“ întrebă ţăranul. — „Da, într’a dum itale!“ — „Dacă nu vreau eu ?“ — „Chiar dacă nu v r e i l“ Ş i s ’a dus cu puterea grădinarul c e l bun ş i a sădit pom işorii, cari aveau să dea p este 2—3 ani neşte m ere de-a mai m are dragul. Â b o s c o rodit ţăranul, a înjurat chiar, dar după trec er e a anilor el a fo st c e l dintâi c a re s ’a dus

13

să m ulţăm ească iscusitului d ască l c ă a stat d e capul lui ş i nu s ’a lăsat până ce n’a sădit pom işorii, din cari acum nu numai c ă s e im frupta întreagă c a sa , dar c a r i îi aduceau şi băn et în şerpar.

A şa a ajuns loan Pop'Reteganul duhovnicul satului său natal, mai mult — duhovnicul ţărănimii rom âneşi din ţinutul întreg, sfetnicul ţărănimii rom âne d e pretutindenea. D e aceea i s'au înereaut ş i câţiva ţărani din R eteag — intre c a r i Gavrilă Viîa-Sălăjanul, bătrânul loan Bunaariu-Dărăban, apoi loan Păcuraru, c a re nu s e ştia de p e unde îşi trage obârşia , de i-au spus în peană a e d ş i sute d e poveşti, glum e ş i chiuituri.

Bun d e inimă e ra l. Pop-Reteganul 1 De v ed ea p e câte cineva că su fere — îi sărea întrafator. Nu-şi bă tea mult capul până să să v â rşea scă fapta c ea bună.

Odată şi-a dat chiar ş i haina c e a bună d e p e sine, unui sărăntoc, ca re-i c e r e a milă. Altă dată a venit fă ră de pălărie a c a să — o cinstise. — Trei-patru săptămâni înainte de m oartea sa îi tălpuise pantofarul Griin din R eteag o p erech e d e ghete, de arătau acum ca nouă d e nouţe. Un am ărât de om a bătut

14

sfios Ia uşa dascălului din Reteag. C erea ajutor. E ra p e Ia începutul lui Martie, zăpada încă nu s e topise, era fr ig ş i bietul om, ca re venea atunci dela Budapesta, avea neşte ghete ’n p icioare, eu talpa căscată, d e să le plângi d e milă. N’avea sărăntocul c e mânca, n av ea ghete, un rând d e haine s e milostiui să -i d ea un bog a t din comuna vecină. Fără să s e răsgân dească mult, dete l. Pop-R ete- ganul cerşitorului ghetele reparate, spunând nevestii, c a re fă c e a och i m ari: „Lasă, nevastă I Mie mi- a mai lucra p e cred it maistorul Qrun, d a ’ amărâtului ăstuia d e om, n u l“ - Nu ştia atunci 1. Pop-Reteganul că va avea parte numai d e pantofii din sicriu l

Când a murit loan Pop-Reteganul a fost dus la groapă d e întreg satul ş i d e satele învecinate, împreună cu prieteni, veniţi de p e la oraş. A avut o m oarte fu lgerătoare. Dumnezeu a vrut să nu b o lea sc ă mult. Sufe r ea d e rinichi. In ziua morţii lu crase încă până p e la U, în grădină, apoi l-au apucat durerile şi — după 3 ceasu ri — era întins p e năsălie. In ziua d e 3 Aprilie 1905.

Jumătatea drumului până la mormânt l-au dus p e umeri învăţătorii, foştii Iui tovarăşi de

15

muncă — pentru cealaltă jumătate s’au rugat ăranli să li se dea cinstea să-l poarte ei şi-aşa, cu ochii împăingeniţi d e lacrăm i, l-au purtat în cântec d e tropare şi în m iros d e tămâie, p e acela care fu sese în viaţă loan Pop-Reteganul.

„B aeiu“ Tripon, prietinul mortului, advocatul Dr. Tripon din Bistriţă, i-a ţinut o cuvântare d e n’a răm as och i fără d e lacrimă.

„Ştiţi voi pe cine-am îngropat noi acum ?“ a întrebat bătrânul Alexă Mihăeştian după înmormântare ş i la răspunsul unora că ştiu, Ie■ a răspun s: „Nu ştiţi, âm îngropat R eteagu ll“

A fost aşa d e iubit d e toţi, încât chiar ş i evreii din R eteag au trimis vorbă văduvii lui că vor ţine o slu jbă relig ioasă pentru sufletul Iui d e om de om enie.

*' J ' îjc

Publicăm în numărul d e faţă câteva p r e ţioase „amintiri“ din cop ilărie şi un fragment, o bucată răm asă neterminată, din peana lui Reteganul. Cetitorul, c a r e cum peneşte vorb e le , va vedea, m ai cu seam ă din „ Odată ş i a c u m cât a suferit ţăranul pe vrem ea io - b ăg ie i şi îşi va spune, de bună s a m a : „Astăzi? E rău cu rău, d a ’-i mai rău fă ră răul Odi-

16

nioara, p e vrem ea iobagiei, era iadul p e p ă mânt V Ş i va avea dreptate.

loan Pop-Reteganul i~a adus această m ângâiere în suflet ş i i-a dat în crederea în viitor.

In Cluj ş i în Târgu-Muraş, au botezat românii două străzi după numele lui. Frumos, dar ş i mai vrednic d e laudă va fi ca satele noastre să b o tez e uliţi d e a le lor eu numele m arelui lor dascăl. Dăm gândul acesta mai departe ş i ne bucurăm că din prilejul b o te zului „Uliţii loan Pop-Reteganul“ se vor ţine serbări, în cari ţăranii noştri vor lua la cunoştinţă cu recunoştinţă d esp re eine a fo st aces t loan Pop-Reteganul al nostru.

Odată şi a cu m ...Trecuseră sfintele sărbători ale Rusa-

lelor. Vremea umbla grasă. Ploile ueneau la timp şi călduţe, ţarina gândeai că râde, de mândră ce era. Pasările nu şi dau două eu două a ueselt pe muncitori. Şi era plin câmpul de oameni, tot câte doi-trei în fiecare loc sămânat eu mălaiu, că era timpul sapei. Mălaiele erau răsărite frumos ea brânduşile şi sbierau după sapă; dar şi muncitorii, îndată ce trecură sfintele sărbători, toţi umplură ţarina, deodată eu ziua, eu soarele de-a seamăn şi — când sfântul soare se iuea de după munţi, — nu ştia la care să se uite mai eu drag: la moşneagul cela, gârbouit de spinare, care da eu sapa rar şi cumpătat, ori la fetiţa cea drăguţă, eu părul împletit în două cosiţe slobozite pe spate, care da eu sapa des şi mărunţel; ori la flăcăii cei sbur-2

18

daţi, toţi desculţi şl eu ismenele legate strâns pe lângă pulpele picioarelor, cari dau îndesat eu sapele de scoteau buruenile eu rădăcinile în sus ? Şi auea la ce se uita sfântul soare, că ee-i mai frumos de-a priuit decât la o lume de oameni muncitori ?

Am şi eu o holdiţă de mălatu, loc ea de 9 săpători. Deci mi-am însemnat încă de a treia zi de Rusale lucrătorii trebuineioşi şi Miercuri după Rusale, când răsăria soarele, eram la mălăină. Săpătorii mei, toţi 9, erau de atâtea naturi şi urâste, pe câţi erau ei. Aueam la sapă pe Mihaiu Tureu, poreclit Sgâreitul, om ea de 60—65 de ani, dar tare şi uotnie, ea unul de 40. L’au poreclit oamenii Sgâreitul, că ee-i omul strângător din samă afară. Nu-i cel gazdă mare, dar nici sărac lipit pământului; loc mult nu are, dar bucate în ueei nu cumpără, nici nutreţ la cele 2 uaei ce le are. Trăieşte cumpătat, numai o pradă face : eu tăbaeul, pentru care eheltueşte în fiecare zi 3 ereiţari. Şt după aceia-i pare rău, dar — zice el — trebue să duhănese, că am ual eu olbalţul. Gând are de lucru pe seama lui, să-l dai un galbin pe zi, nu-ţi merge la lucru pe bani; dar după ce şi-a gătat lucrul

19

lui, merge ori la cine şi lueră eâtu-i ziuliţa de mare, pentru eâteua piţule, deşi-i bătrân şi nu-i chiar prisosit a-şi frânge oasele şi eu rând şi fără rând.

Tot din casa lui Mihaiu Tureu mat aueam la sapă pe feeioru-so şi pe noră-sa şi pe o fată-feeioară a lui; erau doar patru din o casă. Mai aueam apoi doi bărbaţi străini dela dealuri şi trei muieri străine, tot dela dealuri, eă la noi uin odată eu Rusalele oameni dela dealuri la lucru, la sapă şi alţii nu merg până la toamnă, după culesul eueuruzelor, eă după sapă uine secerea şi coasa şi făcutul fânului şi al otăuii şi îmblătitul şi culesul eueuruzelor şi omul sărac şi străduitor pururea-şi capătă de lucru la noi, la şes, unde nu ajung braţele lucrătoare. Gă ar ajunge, dar au domnii, grofii şi baronii, locuri cât uezi eu ochii de mari, apoi la acele muncitori trebuese, muncitori mulţi şi harnici, eă domnii nu lueră. Apoi atâţia muncitori, numai dela şes nu află, eu deosebire de când eu foeuitul ăst de drum de fier, care cuprinde, iarna-uara, puterile cele mai bune de lueru. Mai uenit-au eu drumul ăst de fier şt o legiune întreagă de speculanţi străini din

2*

20

toate părţile lumii, cari adună foiţă de stejar şi lemne şi pietri şi le due prin ţările lor. t a aceea încă le trebuese braţe lucrătoare, deci numai dela şes nu le află şi trebue să aducă şi dela dealuri. Aşa fiind lucrul, oamenii săraci dela dealuri trag şi lueră la noi la şes, la ce lucru le uine înainte şi stau unii până toamna târziu.

t a mine la sapă de cucuruz aueam 4 săpători dela noi şi 5 străini.

Sapa mergea eu spor, nici era locul moale, nici tare, numai cum e mai potriuit; oamenii numai se jucau eu sapa şi sporul creştea uăzând eu ochii. Dar oamenii nu pot lucra tăcând, ar fl ziua prea lungă, deci, cum sunt înşiraţi In brazdă, prind la uorbă cei mai bătrâni, iar eei mai tineri la cântece şi glume.

Eu eram eu ei, nu atâta din cauză că m’aş fi temut doară că nu uor lucra omeneşte şi mi-or pierde numai ziua, că ştiam eu că Mihaiu Tureu nu sufere, ea etne-i eu el într’o brazdă, să luere rău, ci-mi plăcea nespus de mult aierul dimineţii şi eu deosebire să ascult poueştile muncitorilor.

21

— Şi zi, uoi sunteţi din Boereni ? începu badea Mihaiu euuântul.

— Din Boereni — răspunse unul din streini.

— Ce uremi umblă p’aeolo, ce se mai aude ? Cum se arată ţarinile ?

— Dremi ar umbla bune — răspunse altul din streini, numai ţarinile nu-s aşa frumoase ea p'aiei; nici peste două săptămâni doară n’or începe oamenii la sapă.

— D’apoi n’or fi, că pe la uoi îs dealuri, ştiu eu, eă am fost odată’n târg la Eăpuş dup’o uaeă şi prin Boereni am trecut. Dar holdiţe faeU'Se, rogu-te?

— Se fac de primăuara, dar de toamnă nu prea a calare.

— Nu, nu, eă oricum, dar dealu-i deal rece, nu-i el ea şesul, drăguţul de el.

— Mult mă mir eă nu-s oamenii mai bune gazde p’aiei, eu pământul ăst buni grăi o muere din cele streine.

— Nu te mira, începu badea Mihaiu, ri- dieându-se o leaeă; nu te mira nici decât eă nu-s gazde mai bune, eă pământul — drept eă-i bun, — dar cea mai mare parte-i

22

în mâna grofilor, oamenii puţin au, apoi mai sunt şi alte prieine, din care oamenii de p’aîei nu-s eele gazde. Uite numai aei; pă- mântu-i comasat, uite pot ţinea bieţii oameni tare puţine, că dăm la groful opt fiorini de-o uaeă pentrueă ni-o lasă ’n ciurdă dela Sân- Qeorz până după culesul mălaielor; cine are numai două uăeuţe, trebue să-i dee 16 fl., apoi barerni de-ar trăi bine 1 Dar numai cât năcăjesc, că mai sterpese în cireada, dar ce amarul să se facă bieţii oameni? Acasă nu le pot ţinea, că uita boleşte acasă, apoi afară de aceea, de ai numai o uaeă şi stai a o ţinea acasă, un om trebue tot la coada ei să stee, mai să o adape, mai să-i care de mâncare; dar mâncare de unde? Că de-i dai uara din mână, ee-i uei da la iarnă?

— Apoi dar aei e rău — zise streinul — că omul muncitor din ce să-şi facă un ban, dacă nu poate ţine uite eu soţie ? Fără — noal ce să zic, aici barerni bucatele se fac cum se cade, la bucate nu le duceţi dorul, ea noi, ceşti de pe dealuri şi mai căpătaţi şi de lucru destul — când uă puteţi rupe dela tre- bile eăsii, nu trebue să alergaţi pe la al şaptelea hotar la lucru, ea noi.

23

— Nu, de nu, grăi badea Mibaiu, bucatele aici, când dă Dumnezeu uremi cât de cât bune, se fac destule şi în altfel încă ar fi de uânzolit, dacă n’ar fi alte rele mal mari, cari ne bântue. Ce soeoţi, dările sunt multe şi m ari şi dacă trece numai o zi peste termin, jueuţău-i din casă ’n casă, apoi mai mari deeât dările sunt eheltu elele ce Ie fac azi oamenii, eheltueli, fără de cari ar putea fi şi de cari nime nu uisa în copilăria mea. Gă, dacă stăm strâmb şi judecăm drept, azi mal mulţi bani înuârte în mână un om sărac, deeât mai de mult o gazdă eu patru boi şi tot nu-i Doamne ajută! Să punem numai seama bine, chiar aici la noi, un om bun de lucru poate face uara câte 6—8 piţule pe zi iar iarna cam pe jumătate; cine are două uite de jug şi carul lui, face pe uşor 1 fl. 50 până la 2 fl. în fiecare zi şi tot n’au bani, tot sunt datori pe la bănci de-s înglodaţi până după cap. Nu-i spor în bani şi pace 1

Streinul: — Ba la noi ar fi loc de pă- şunat hăt bun, numa-i draeu’ că mulţi n’auem ce trimite la păşune; dacă nu se fac ele bucatele cum se cade, apoi omul mai străbătut eurund se scapă de uite şi scăpat

24

odată de ele, trebue mult să asude până se uede eu altele în loe. Ştie Dumnezeu sfântul ee-i, dar pământul par’eă din ee în ee îneă faee tot mai puţine şi mai slabe bucate. Da — eăz îmi aduc aminte în copilăria mea, şi nu-s om ueehiu, că nu-s mai bun de 50 de ani nici un strop, îneă poate că şi de acolo aş mai lăsa eeua; dar în copilăria mea altcum se făceau bucatele. Amu? Gândeşti eă-i făcătură: baraboii se fac numai ea nucile, cucuruzul eâ pipele, fasolea o brumează necoaptă, ouesele le mănâncă gadinile, grâ- nele se fac numai tăciune şi opeigă, apoi trăieşte, omule 1

Mihai: S ’a stricat lumea, mă omule, adecă nici nu lumea, fără oamenii s ’au stricat rău, fărtate, de aceea trimite Dumnezeu pedepse peste noi. Nici aici nu mai dă ţarina ea odată; că mai de mult de claia de grâu de 40 de snopi câte 4 mierţe mari acum când dă 2 se grozese oamenii că cât a slobozit! Mai de mult uiile dau roade de să te milue sfântul; era atâta potop de uin mult şi bun, acum numai de leac. Dar uiile tocmai atâta umblă, de aceea-s lucrate amu ea şi atunci. Se uede că Dumnezeu — sfântu’a luat vlaga din toate, pentru păcatele oamenilor.

25

Că şi-i rău mult tineretul din ziua de azi, rău şi îndărătnic, nu numai eel strein, eeie- diul*), ei şi copilul tău. Unde se mai pomenia mai de mult eă băieţi de 10—12 ani să pipeze şi să bea uinars şi să sudue eum uăd eă fae eei din ziua de azil

Badea Mihaiu : Dar unde se mai pomenea mai de mult atâtea podoabe ea azi?

Streinul: Dar aşa, par’eă sunt nişte ţuree, sşa se împupuţează, iar eând eolo, acasă, n’au ee ’mbuea odată mulţi din ei.

Hei, hei! zise Tureu, hei, hei 1 Când am prins eu a cunoaşte lumea, slugeam domnii, făceam 2 zile pe săptămână slujbă de domni, şi dam câte dănii toate la curte, dar de aceea înuârtia tata patru boi în ocol şi auea oi, şi uaei şi porci de-ţi era mai mare dragul să te uiţi la ele. Apoi toamna strânsurâ, fârtate, nu glumă 1 Stoguri de grâu, eoştee de cucuruz, fân, otauă, Din, poame, faguri, şi câte şi mai câte! Dar de aceea la noi în casă un strop de uinars nu se aducea, nici la zile mari, etobote purta numai mama, iar haine din târg la noi în

*) Familia — după limba maghiară.

20

casă nu intrau în ueei, niei carne dela măcelărie, nici făină din boltă. Gând ne trebuia carne, tăia mama galife, iar colea — primă- uara şi uara, mai tăia tata câte un miel, din când în când, carnea o mâneam, iar din piei se făceau eăeiuîe şi pieptare pentru iarnă, dar nu eu atâtea podoabe ea acum, ei — iat’aşa — albe şi bune. Atunci — pe lângă tot necazul eu slujba de domni — era spor în muncă, că trăiam din ce da Dumnezeu după muncă, nu trebuia să stăm ea acum, tot eu mâna ’n pungă, mai pentru ul- nars şi tăbae, mai pentru lumini şi petroleu, mai pentru şurţuri şi rochii şi pentru câte drăeouii toatei

— D’apoi, tată — zise fata eea fecioară a Turcului, cum umblau atunci oamenii îmbrăcaţi, că ştiu că nu mai puteau să şi le facă toate în casă?

— Ba puteau, draga tatii, că uite cum făceau : schimburile toate, şi la mueri şi ta bărbaţi, se făceau din pânză de casă, dar nu de bumbac, ei de tort de cânepă şi de in. Apoi făceau muerile pânză albă şi sură, din eea albă se făceau cioarecii, iar din eea sură sumanele, dar sumane lungi şi largi,

27

eu eline şi călduroase. Apoi muerile-şi ţe- seau erătinţe şi şurţuri de păr şi de arnieiu şi-şi ţeseau propoade; năfrămi nu purta mai nime, iar fetele umblau pururea în capul gol, eă doară de aceea se zice eă-s fete ’n păr. Azi nici când umblă popa la Bobotează eu crucea nu le poate stropi părul, ei numai năfrămile cele de păr şi de mătasă, eare-s pe bani scumpi 1 P’atunei eiobote purta numai popa şi domnii şi muerile, azi toţi slugoii-s eu eiobote şi eu laibere de postau şi eu năfrămi de mătasă 1 Apoi aşa nu p oate spori averea , ei se macină ea din sacul eel spart.

— Daeă-zi — adause fata Turcului — pentru haine nu or mai fi oamenii aşa săraci, eă doară tot atâta-i, ori faci hainele în casă, ori lueri pe bani şi-ţi cumperi gata.

— Ba nu-i tot atâta, draga tatii, eă pe bani lueri când e ureme bună, şl bani capeţi, dar banii aeeia se şi mâneă eând e ureme rea, de nu poţi merge la lucru. Aşa eă eel ee lucră pe bani, eu puţin se alege, eă gura eere de mâncare, ori ai de lueru, ori ba. Dar eel ee lueră pe sama lui toate lucrurile, acela nu trebue să stee tot eu mâna ’n pungă pentru toate nimicurile! Apoi, afară de aeeea,

28

hainele făcute în casă şi sunt mal trainice şi nu se ponosesc aşa iute.

(Aici se sfârşeşte pouesttrea. Autorul n’a mai urmat-o. Se uede că l-a atras altă pouestire mai mult. Păcat 1 Dar şi aşa, cum e scrisă, putem înţelege că şi pe uremea lui1. Pop-Reteganul erau unii ţărani, cari făceau lux eu nemiluita şi sufereau pe urma luxului. Omul zilelor noastre, ce să zică el?)

Amintiri din copilărie.1. Casa părinţilor mei.

Casa părinţilor mei era o căsuţă mică de nuiele, acoperită eu paie, precum erau toate casele românilor dela noi, după reuoluţta din 18^8. Auea două ferestri, una spre miazănoapte şi alta spre răsărit. Ferestrile erau cam atât de mari cât e o coală de hârtie şi aueau fiecare câte patru ochi de sticlă (uiagă). Ele se deschideau numai într’o parte, în stânga. Inlăuntml casei erau 2 paturi, unul

29

âl părinţilor mei, dinainte, şi altul al bunicei mele (moaşa, mama tatii), la uşe.

Cuptorul eoeător încă era în casă şi la gura lui era cuptor de lespezi mari de piatră : în acesta se făcea iarna foc, ea să se încălzească şi să se facă de mâncare. Vara se făcea mâncarea în tindă, pe uatră şi nu se făcea foc în casă, numai când se făcea pâne, adecă mălaiu, că pe la noi rar fac oamenii pâne de grâu, doareee grâul e la eeiee îl au în hambarlu, iar foştii iobagi, adecă oamenii de seama tatii, numai puţinele hambare au pentru grâu, cam atâtea cât să aibă grâu de sărbători.

Pânea cea de toate zilele a someşenilor este mălaiul şi mămăliga, dar până sunt de aceste nu uezi om mort de foame.

Pe lângă păreţi! casei, dinlăuntru, locul necuprins de paturi îl cuprindeau lauiţele, cari erau neseari scânduri de brad, bătute eu cuie de eătră eei şase pociumbi. Poeiumbii aceia aueau să stee tot în casă, iar paturile şi lauiţele ieşau afară, când uăruia mama casa ; ele nu aueau atâtea drepturi ea poeiumbii. Pe timpul uăruitului mai teşea afară şt masa, căci să nu credeţi dumneauoastră, că doar

30

în casa părinţilor mei nu ar fi fost m asă. . ! Şi ee masă era masa părinţilor mei! Nu eu multe pistriţituri, făcută, ei numai albă, eu picioarele de fag şi eu tablă de brad, dar nu o uedeai în ueei descoperită. Iarna şi uara, ziua, noaptea, era acoperită eu două feţe, una albă, de pânză şi peste ea alta, uerde sau uânătă, de lână. 0ea de lână o lua şi împăturându-o o punea mama pe căpătâiul patului, de câte ori da euiua de mâncare la masă, nu uoia adecă să uadă mama nici când în nerânduială ale casei. Noi, prunei, mai mâneam şi pe la uatră, că cine era să umble în toată minuta aşternând masa de câte ori cer copiii câte o strugea (felie) de mălai 1

Dar mă scăpai a zice : şi ee masă era masa părinţilor meii Aşa e : masa părinţilor mei era o adeuărată masă; mulţi domni de român au mâncat la măsuţa aceea mică; mulţi preoţi, protopopi, notarăşi, dascăli mari şi miei, dieeei (studenţi), cari mergeau la şeoalele din Năsăud ori Bistriţa — totdeauna se abă- teau pe la casa cea mică a părinţilor mei, unde pe masa cea simplă li se întindeau cele trebuincioase. N’a intrat străin în casa noa-

31

stră, care să nu fi gustat eeua de pe acea măsuţă simplă. Şi intrau mulţi străini la noi, de oarece căsuţa părinţilor mei, părintească, era chiar lângă drumul ţării şi toţi ieşeau mulţumind mamei pentru buna primire. Azi nu mai este această căsuţă decât o ruină. Tata, la 1866, îşi făcu alta nouă,*), dar nu mai puţin ospitală.

Nu mai uoia adecă să şeadă în acea căsuţă, unde în timpul iobăgiei mâncase mălaiul inundat de laerămi de groaza macăului de alun; nu mai uoia să şadă în acel bor- deiaş alcătuit pe furci de goron şi acoperit eu paie, dela fereastra căruia îi strigase bi- răul domnesc de atâtea o r i: Mitre 1 mâne să ieşi la domni, eu tată-tău, eu muma-ta şi eu muiere-ta, că de nu — ştii ce te aşteaptă!

Dărâmă toată căsuţa aceea, în eare-'mi petrecusem eu cele mai dulci zile ale uieţii mele. Şi multe zile bune ale copilăriei pe- treeui în acea căscioară!

Cu deosebire la sărbători eram fericit, că atunci eram toţi acasă. Părinţii, dupăue-

*) Gare dăinnieşte şi acuma, în care locuieşte uă- duua lui 1. P. R. E drept că s’au făcut unele schimbări.

32

nirea delà biserică se puneau la masă şi ne puneau la masă şi pe noi, p e’mine şi pe soru-mea, căci din cinei copii ce fusesem, am rămas numai eu soru-mea şi prânziam împreună. Nici nu este prânz pe lume aşa de bun ea cel gătit de mama!

2. Prinderea postului de Crăciun.

Ieri am prins post de Crăciun. Toată ziua a făcut mama la plăcinte. De amiazi ne-a făcut tăieţăi, pe găina cea galbină ! Şi friptură de găină am auut, eu eastraueţi acri. Tata a scos din piuniţă ulceaua cea roşie, plină eu uin şi a băut eu bunica şi eu sluga şi mie încă mi-a pus un jumătate de păhar şi la Elena o ţâră pe fundul păharului. Numai mama nu a băut, că ea nu bea nici o băutură! Din apă afară nu am uăzut-o bând nici când nimic.

Aseară fu seara plăcintelor. Un blid mare, plin eu plăcinte eu brânză, era în mijlocul mesei. Găina friptă în alt blid, tot acolo. Ulceaua eu uinul era la îndemână şi lângă ea păharul cel mare. Lumina cea de seu ardea şi lumina toată casa. tEu eu soru-mea stăm

33

la uatră şi puneam la cale trebile plăcintelor. — „Tu nu capeţi una întreagă“ îmi zicea ea, „că ai mai mâncat când le cocea mama pe lespede“ 1 — „Ba tu nu capeţi“, îi ziceam eu, „că tu eşti mai mică şi apoi şi tu ai mâncat când le cocea“. Ba tu, ba tu, ba tu, ba tu şi hai de cap. Soru-mea ţipa ea din gura şerpilor: „Vezi-1 mamă?“, atunci uşa se deschidea şi dreptatea ţărei intra. — „Da ce aueţl?“, striga tata şi pacea era gata.

Aseară nu ne-a fiert mama nici ouă, nici tăieţei în lapte, de acestea ne fierbea numai în prinderea postului de Paşti; ieri am prins abia postul Crăciunului.

Ce deosebire între ieri şi astăzi 1 Ieri toată ziua numai plăcinte şi fripturi şi azi nici fasole, numai mălaiul goli In ziua cea dintâi în post nu fierbea mama nimic, ei trăiau eăsenii eu mălaiul gol, dacă nu uoiau să mănânce ceapă, eureehi murat ori ziluoiz *) (miere de prune). Astăzi, după ce şi-a curăţit mama casa, se pune pentru a întocmi toate pentru adeuărata prindere de post, căci iert fu lăsatul dulcelui (fruptului), zicea ea, dar azi e prinderea postului. De aceea nu

*) După ungureşte, apă de prune.3

34

e mirare eă nu are oreme să faeă de mâncare. Şi cum ar şi face, eă doar uasele sunt înfruptate! Acum trebue să faeă leşie, să leşieze blidele şi talgerile (farfuriile) şi lingurile şi oalele şi fureuţele şi cuţitele. Numai fedeele (eoperişele oalelor) nu le leşiază. Acelea le pune pe foc şi arde unsoarea din ele, iar ele rămân ea nouă. Fireşte eă unele şi plesnesc pe foe, dar — însfârşit — şi olarii ar trăi; apoi pontul acela l-a înuăţat mama dela lelea Palaghia, din Bata, dela mă- tuşa-mea şi întru pomenirea ei, deşi trăieşte, trebue să faeă o ţâră de ţeremonie la prinderea postului. Destul eă postul era intrat şi a mânea de frupt e oprit, e ă : taie popa limba!

Nu faee nimic, postim şi colindăm cât e ziulica de mică, eă în postul Grăeiunului trebue să ştiţi şi prinReteag sunt zilele scurte, iar seara, după ce se adună eăsenii în easă, apoi eei mari spun poueşti, până adorm eei mai miei.

Îmi adue bine aminte cum colindam toată ziua eu soru-mea, aei după cuptor, aci jos, în mijlocul easei, aei sub pat, numai la icoane nu ajungeam, altcum peste tot locul eram,

35

a toate ajungători, îndată ee ieşea mama din easă.

Trece o 21 după alta, uine drăguţa de iarnă eu omătul în spate şi într’o bună dimineaţă, când mă scol, uăd numai urdă pe afară, Soru-mea nu băgase de seamă. — „Elenă, hai să mâncăm omăt“! zisei eu, ea mai cuminte. „De unde, Ioane“? strigă ea, uoioasă. „Dar de afară“, îi spun eu, eu glas biruitor, ea omul care ştie mai mult decât alţii. — „Mai lăsaţi-uă locului“, zise mama, „nu-mi deschideţi uşa, că uine frigul în casă“ 1 Mai ţine copiii în easă, mamă, dacă mai poţi! Inzadar ne spunea mama că afară e frig, că omătul e rece, că nu mai ştiu e e ; nu ne auu ee face, până nu ne făcu scăpaţi afară. Hoţul de omăt ne amăgea eu faţa lui cea albă şi ne poftea a ne apropia de el; barem de ne-ar fi amăgit numai el atunci. Cum ieşisem afară, Elena îşi umplu odată pumnii de omăt, urând să-l bage în gură, dar sim- ţindu-1 rece, mi-l aruncă în cap şi merse sbierând înlăuntru. Eu mai statui puţin afară şi auzii pe mama mângăindu-o: „Noa, uezi draga mea llenuţâ, dacă asculţi de nebunul acela de Ion, ee păţeşti“ ? Bagseama eu

3*

36

eram de uină eă neaua era atât de reeel — „Ascultă tu de mămuea“, îi zise mama mal departe, „uezi tu eă el — adecă eu, — e blăstămat. Aşa-i eă nu mai ieşi desculţă în omăt“ ? Gă desculţi ieşisem amândoi. Bra din pricină eă nu aueam încălţăminte — ne apucase iarna desculţi.

Dar altcum nu-i atâta până Joi, apoi ştii, eă ne înealţă tatal Elenii îi cumpără tata eisme şi mie opinci. Tata îşi găta săniile, una de pădure şi una de gunoi. U uăzui eă Dine în casă eu ureo 6 nuiele de earpin, eă le pune după foc, până se înfierbântă btne şi apoi le suceşte gânjuri, slobozind la fumuri din pipă, ea un ture. Când ieşi tata afară, să pună gânjurile la sănii, mersei şt eu, să uăd cum le pune. Soru-mea nu lipsi. Par’eă şi acuma o uăd cum sta sgulită, eu picioruţele în omăt, ea şi mine. împletind tata un gânj zise: „Un colac e gata“l Atunci eu eu Elena, raita în casă, strigând: „Mamă, dă-ne colac“!

— „Dar de unde să uă dau colac? Pe cine uedeţi uoi umblând eu colaci“?!

— „Gă tata a zis eă un colac e gata! Dă-ne colaci“!

3?

— „Măi Ioane, pare-mi-se eă pe tine te mâneă pielea, măi! De unde să-ţi dau eu eolaei? Nu eumua urei să-ţi fae unul, din cânepă? (eă chiar torcea mama) sau să iau o nuia din mătură“ ?

Dar noi, eu şi eu Elena, nu încetasem a striga: colac şi iar colac! Atunci tata intră eu un gânj rupt în mână şi eu o nuia uerde, să facă alt gânj în locul celui rupt. „Dar ce au copiii de se miaună?“ întrebă eL „Ce să aibă“, zise mama „cer colac, eă tu nu ai alt lucru fără să le spui eă colacii îs gata. Amu dă-le, dacă ai de unde, eă de când intrară în casă numai colac le trebue, dar de mă scol dela eaier şi iau nuiaua, o să-i înuăţ eu a cere colac în post!“ — „Atâta-i tot?“, zise tata, îmbiindu-ne eu gânjul rotat.

„Na-uă, dragii tătueului, colacul acesta şt mâneaţi-1, şi dacă l-aţi gătat, spuneţi mi să uă mai aduc unul“. Atunci băgai de seamă eă gânjul seamănă cu colacii colindătorilor dela Crăciun. Eu, luându-1, încetez de a sbiera şi încep a colinda. Soru-mea, după mine, prin casă, să il dau ei. Eu nu ureau, ea ţipă, eu sbier şi facem un tălălău, de nu se mai auzea uorba mamei. „Ioane, lasă-i ei jucăria,

38

eă e mai mică“ 1 Soru-mea prinde de gânj, eu nu uoiu să las, gâleeaua se măreşte, mama lasă eaierul şi apucă uergeaua... apoi lasă-mă, de nu a făcut pace în ţară...

3. Crăciunul.

Tocmai când decurgea tractatul de pace mai pogan, intră la noi un prieten al meu, Andriş, fiul lui lanoş al lui Andrişel, copil de ungur opinear. Îndată după intrarea lui luară toate o altă faţă, pacea se făcu la loc, de duşmăniile şi îneăerările ueehi nu se făcu pomenire; soru-mea se întouărăşise şi ea eu noi, ţinând gânjul la spate, să nu il luăm. — „Măi Ioane“ 1 zise prietenul Andriş, „mă Ioane, ai tu bâtă“? — „Ba“ răspund eu, „ce să fac eu eu bâta“? — „Nu ai? dar' traistă ai“? — „Nici traistă n’aml da’ tu“? — „Hop, eu am şi traistă şi bâtă. Astară merg la colindat şi capăt colaci şi griţari, de ciudă, noa, eă tu nu-l căpăta, dacă n’ai eu ce ueni a colinda“.

Nici să mă fi opărit eu apă fierbinte nu m’aş fi ofilit mai tare, ea la auzul uorbelor aeelora: să meargă el a colinda fără minei

39

şi numai fără mine putea merge, deoarece eu nu aueam bâtă şi traistă, de îmbrăcăminte nici nu mai întrebam.

„Mamă, fă-mi bâtă şi traistă“ 1 zic eu într’un târziu, uitându-mă eu inoidie la An- driş, care auea şapca (căciula) trasă pe urechi, bâta în mână şi traista la grumazi, gata cum se cade de colindat. „Măi Andriş“, zice mama, „n’ai putut tu şedea acasă, ea să nu-mi pofteşti copiii la atâtea nebunii? Noi nu auem Crăciun, până mai încolo, mâne îi numai Crăciunul uostru, al ungurilor. Lasă că pe Crăciunul nostru şi noi ne-’om gătd’de colindat, dar acuma lasă-ne în pace“. So- ru-mea încă striga: „Mamă-tantă!“ (straiţă urea să zică, dar fiindcă pe atunci înuăţa a uorbi, cugeta că ar fi bine să rostească câte o uorbă pe nemţie, că pe atunci domnea absolutismul nemţesc în ţara noastra). Nu auu mama îneătrău, lăsă eaierul şi ne făcu bâ- tieuţe şi apoi începurăm tus-trei a colinda: „Zori, zori, zori, dalbe surori....“ Să ne-ţi fi uăzut pe tus-trei la uşe colindând: toţi trei eu bâtieuţe în mână, eu eu soru-mea desculţi, ea regele zulilor, în cămeşi seurtuţe, eu capetele descoperite, soru-mea eu un

40

şir de mărgele negre la grumazi şi eu eereei de argint în urechi. Numai aceste două lucruri o trădau că e fată, căci altcum purta părul tuns, după moda de azi a coconitelor.

In scurtă ureme ne ueni în minte că noi numai bâte aueam şi că ne trebuesc şi traiste. Nu auu mama pace eu noi până nu ne făcu şi aceste lucruri, atât de trebuincioase colindătorilor. Ne făcu traiste, una mie şi una soru-mii. A doua zi era să fie Crăciunul ungurilor. Pe înserate uedeai cete de colindători, tot trei-patru laolaltă, intrând şi ieşind dela ueelnii unguri. In dreapta casei părinteşti şedea un ungur, badea lanoş, peste uliţă ungur, badea Dani şi în stânga ungur, domnu’ poşta* meşter. Eu ascultam dela noi de pe prispă cum strigau copiii la fereastra badit Dani, unii: „szabad hdntdlni“ ?, cari colindători erau unguri, iar colindătorii români întrebau: „lăsa-i-ţi sfântul Crăciun în casă“ ? la care uorbe badea Dani răspundea: la unii „szabad“, la alţii „lăsa“. Apoi colindătorii începeau colinda. De însemnat e că ungurii dela noi au datinele românilor la Crăeiun, adecă si ei umblă a colinda, primesc colindători, numai cât că ungurii dela

41

noi, foştii iobagi, adecă neştiind ungureşte, colindă româneşte, precum şi horesc când îi loueşte dorul şi precum şi ehiuiese în joe şi Dorbese în casă. Nu ştiu altă limbă.

Aşa mă înţelegeam şi eu eu copiii lor. Sunt la noi însă unguri, cari ştiu mai numai ungureşte, foştii nemeşi, ei-s atât d e .. nu ştiu cum le-aş zice, încât nu ne-ar face pic de cinste dacă ar fi români.

Destul că în ueeini începu colindatul. Până atunci mă mai putu ţinea mama eu mare greu acasă, dar când auzii colindând: „Pe câmpul eu florile... Dragă lleană...“ atunci, raita, prin omăt până la badea Dani în casă. Eu fiind desculţ nu mă oprit la fereastră, ei tunai oblu în casă, unde nişte copii de ungur de pe deal, nemeşi chiar, căpătau răsplata colindei: câte un eolăeel şi dau să iasă, iar dela fereastră colindau eâţiua copii de român... „Dragă lleană“! Bucuria badii Dani fu mare la uederea mea. Mă puse pe uatră eu picioarele la foc, zieându-mi: „Ineălzeşte-te, luonaş, şi ascultă colinda, că eu merg şi aduc şi pe Ileana uoastră aci“ l

In adeuăr, bunul Deeln merse la noi şi aduse şi pe soru-mea, care plângea nemân-

42

găiată. Ajunul de Crăciunul unguresc îl petrecusem la uecinul Dani, de unde mai târziu ne duse acasă seruiiorul nostru. Nu e lipsă a uă spune că duserăm câte 2 colaci acasă.

Aşa trăiau odată ungurii eu românii la noi, înţeleg eeiee fuseseră de-o soarte, foşti iobagi. Azi, mulţămită împrejurărilor, începe a se răci tot mai tare şi mai tare prietenia, până în sfârşit uor trăi ea cânele eu mâţa. Aşa-i în lume: ce sameni.... aceea răsare; cine samănă uânt, seeera-ua furtună.

3. Crăciunul românesc.La ureo săptămână după Crăciunul ungu

resc uăd numai că tata nu merge la pădure, deşi datină auea ea în toată ziua să aducă câte o sanie de lemne, să se aprouizioneze de eu iarnă pentru uară. El începu a scoate, îndată ce se făcu bine ziuă, câte eeua din casă, scoase masa, paturile, lauitele, icoanele şi... tot ce era în casă, de lăsă pereţii toacă. „Eu nu ştiu, tu, Măriră“, zise tata, „ce mai umbli tu năruind pe o ureme ea asta, căci păreţii aceştia nu-s afumaţi“.

— „Ce ştiţi uoi, bărbaţii, de lucrurile mu- iereşti!“ — zise mama. „Doar’ e ruşine să aştepţi nişte sfinte sărbători, eu casa ea hu- rubele cele ţigăneşti!“

43

— „Apoi“ — zise tata — „tu fă eumştti!“ Şi se puse mama şl mătură păreţii eu

o mătură de eele de grădină, apoi urni tot uarul, care urea să eadă de pe ei, după aeeea îi murui eu lut cleios, de erau totîn- pistriţaţi pereţii. Eu eu soru-mea şedeam pe uatră şi ne uitam ee face mama: mai luam eâte o fără de lut, eăleat (frământat) şi lipiam şi noi pe jos şi pe uatră, pe lângă toată porunca aspră a mamii. Nu ştiu ee pricină s’a iuit între mine şi soru-mea în aeeea zi solemnă, când mama chiar muruia păreţii eu lut, destul eă lăsă muruitul păreţilor şi începu a mă murui pe mine peste gură. Desigur am fost prea de omeniei A trecut însă şi asta! După aeeea se puse mama şi uărui easa, apoi spălă ramele ferestrelor, lipi easa, roşi cuptorul şi începu a aduce eâte eeua în casă şi a pune la loc. O uerişoară a mea spălase mobilele, afară, în omăt: cuierele, lauiţele, masa, paturile şi icoanele şi acuma începu a le pune care de unde au fost luate. Deodată eu sfârşitul zilei se sfârşi şi aşezatul lucrurilor din casă. Casa era gata ea o pălută, aşa susţinea buna, eare încă dăduse toată ziua ajutor mamei la uăruit, eă doar la uăruit cât lucru el Te pot şi fura neseari tâlhăroi de ţigani, cari umblă a cerşi, cum îs toate împrăştiate, ea pe uremea tătarilor: de aeeea găzdoaia cea harnică nu mai are stare până ee le uede toate de unde

44

au fost luate. Apoi mama era găzdoaie harnică. N'ar fi suferit pentru toată lumea ea să se audă prin cei sat eă n’a gătat de uă- ruit într’o zi, fie chiar şi într’o zi de iarnă 1

Uitasem a uă spune, eă înainte de asta eu eâteua zile fu la noi o sărbătoare şi mai mare decât năruitul, fu ucisul porcilor. Badea Vila uenise de eu dimineaţă eu Nteolae Păs- euleanul, eu badea Dani, badea lanoş, Dauid Petre şi mai ştiu eu eu eare şi sfat făcură în casă, eum să scoată mascurul cel mare din coteţ.

Sluga uenea eu păsatul dela râşniţă, eă sarea o râşnise îneă eu două zile mai ’nainte. „Mă cumetre 1“ zice badea Vila eătră tata, „eu socotesc eă deodată să ucidem amândoi porcii. Eu junghiu mascurul şi eumătrul Ni- eulae scroafa, eă de uom scoate unul şi l-’om junghia, atunci de ţipetul lui celălalt se înuerşunează şi strică eoteţu’ ori eă scapă altmintrelea, apoi mai prlnde-1 dacă poţi!“

— „Aşa gândesc şi eu“, zise badea Ni- eulae Păseuleanul, care era înarmat ea şi badea Vila eu un cuţit mai pogan decât baionetele honuezilor.1)

Şi ceata porni din casă: cei doi conducători eu armele în mână, seruitorul eu un blidişel eu grăunţe în mână, să eeluiaseă

!) Pogan = grozau, euuânt din Bănat; honued --- soldat din {osta Ungarie, „apărător de patrie".

45

porcii din coteţ, după sine, ceilalţi eu mânecile sufuleate, ea să prindă pe paşnicii porci, cari poate că numai moarte nu uisa- seră în acea noapte 1 Eu şi soru-mea încă eram îmbrăcaţi: o aşa festiuitate nu putea trece fără noi! Mama şi serDitoarea încă erau eu un blid mare în mână, să spriji- neaseă neuinouatul sânge.

Porcii fură amăgiţi eu grăunte, de ieşiră afară. Sluga îi chemă după sine, aruneându-le grăunţe: ţugu-te, ţugu-te, ţugu-te, până la larg, acolo le aruncă grăunţe mai multe, eând mâneaumai bine se făcură dujmanii lor în două cete şi se aruncară pe ei, iar badea Vila împlântă fierul ucigător în grumazii mascurului şi badea Nieulae în ai scroafei şi peste puţine minute zăceau fără suflare acele dobitoace, cari nu făcură intrigi în contra integrităţii statului, nu demonstraţiuni contra cu- tărei limbe sau egglet,1) nu eonspiraţiuni în contra funcţionarilor! Fără suflare zăceau două fiinţe, omorîte eu forţa, fără judecător, fără aduoeat-apărător, fără de a putea reclama barem la tablă, dacă nu la curte. Şi eând ii se împlântară cuţitele în grumazi, nu uoiau să descopere eeua seerete, posibil politiee, ei, înăduşindu-se în sângele propriu, muriră ea toţi eroii acestui ueae!

ij Ungureşte = societate

46

Aeum mi-i puseră pe săniuţă şi hai eu ei în grădină, unde mi-i pârjoliră eu paie. Dela aeea bojotaie nu putui lipsi nici eu, niei soru-mea. Minune în să : când fu bojo- taia mal frumoasă, eând se juea uântul eu para focului din spatele mascurului, ea şi o petea de mătasă, atunci mascurul se scoală în picioare şi o tuleşte la fugă eătră fundul grădinii, înzadar îi fu însă opintirea, eă la ureo cinei paşi cade, ea să nu se mai scoale 1

— „Spusu-u’am eă a curs prea puţin sânge?“, zise tata, — „par’eă uedeam ee are în gând porcul ăsta!“

— „D’apoi multe gândesc şi porcii“, zise badea Utla, „ei oamenii de ee-s oameni? să nu lase după e i!“

Şl mi-i pârjoliră până arse tot părul de pe ei, apoi mi-i frecară eu omăt şi eu poj- motoaie de paie, până mi-i făcură ea joljul de albi, de nu-i mai cunoşteam! Eu eu Elena eram încurcaţi într’un discurs foarte serios. — „Beştea cea mai mare ua fi a mea“, zic eu, „o să bag în ea grăunţe, apoi să uezi cum ua suna!“ Soru-mea nu ştia ee e aceea, dar totuşi zise eă nu o lasă. Eu una, ea alta şi prieina-i gata.

Astădată însă nu ne făcu mama dreptatea eu uergeaua, ei badea Uila, dându-ne câte o bucăţică de ureche friptă, de porc. Şi pacea asta fu mult mal bine primită decât cea eu nueluţa, numai eă nu auu durată lungă.

După aceea băgară porcii în casă, îi făcură tot slănini, unturi, unsori, eărnuri şi eârnat, iar eu aueam o beşieă mare, umflată şi eu grăunţe de cucuruz în ea, să zurgăluiaseă: soru-mea, asemenea, auea unal

Nu uoiu a uă spune nimic despre ospăţul purtătorilor de îngeri asupra porcilor: toţi se ospătară omeneşte.

Ea eâteua zile după aceasta s’a întâmplat uăruitul 1 lntr’o bună dimineaţă, când mă sculai aflai în casă 2 eoueţi mari şi la fiecare câte o muiere, cernând fărină de grâu. Pricepui numai decât că iar se gată mama pentru eeua festiuitate.

— „Dintr’o mier{ă de fărină uom face eolăeei pentru colindători, dintr’o mierţă colaci eu bartă, pentru eeteraşi şi numai după aceea uom face pita şi colacii, pentru casă. Auem să băgăm de nouă ori focul în cuptor azi, auzi, Dotieă (diminutiu din Doehia)“ — zise mama eătră o uerişoară a mea, pe care, rămânând orfană de mamă, o luă mama. — „Aud, mătuşe!“ Pe când era ziuă bine se scoase un rând de eolăeei din cuptor, apoi altul şi altul, până colo ce bate toaca de ue- eernie erau gata, atunci scoase mama colacii cei eu unt, ee-i băgase în cuptor, eu tot! Atunci mătură uerişoar a mea casa frumos, puse ştergarele prin cuie, trase feţe albe (curate) pe perini, lepedee albe pe paturi, feţe albe, pe masă şi în eâteua minute era

48

easa ea un păhărel. Mama încă era ocupată eu moaşa (buna) eu tot, ele aşezau eureehiul într’o oală, ea de o mierţă, tot un rând de eureehiu, altul de carne şi altul de găluşte. Cureetiiul Crăciunului 1... Aeum nu mai încăpea nici o îndoială eă doar nu ar fi ajunul de Crăciunul eel românesc. Pe noi, pe prunei, încă ne schimbă mama frumos şi ne zise: „Fiţi pe pace şi nu fifi forobrajil îndată ’or începe a ueni colindătorul“

Verişoara aprinde lumina, tata intră în casă eu un butan mare în braţe, butanul Crăciunului, acela trebue pus pe foc, să ţină foc toată noaptea, eă doar’ cine să se culce spre o zi mare ea ziua de Crăciun? Pune deci butanul după foc, mama pune oala cea mare eu eureehiu înaintea focului, să fiarbă cu încetul, eă până mâne doară este ureme. Intr'aeeste cânii latră de gândeşti eă ce au?

— „lan mergi măi, Nieulae, de leagă cânii, eă uor fi colindătorii“

— „Lăsa-i-ţi sfântul Crăciun în c a s ă ? “, auzim un glas subţirel dela fereastră.

— „Lăsa“, strigarăm toţi eăsenii ea dintr’o gură şi la fereastră începură colindătorii o colindă frumoasă, iar după ee o gătară unul din ei mulţumi a şa :

„Mulţămim, jupâne gazdă, e’am ajuns sfântul Crăciun eu pace, eu sănătate, eu iertare de păcate. Să ajungem şi anul nou şi

49

Bobotează, sănătoşi, ueseli, în paee, eu uote bună, eu dumneauoastră dimpreună 1“

Apoi îi chema tata în easă : „Haidaţi în casă, dragii uneheşului!“ Ei, intrând în easă, îşi luară căciulile de pe eap şi ziseră fiecare : „Bunăseara lui ajun, da i mai bună-a lui Crăciun“. Mama le mulţăml: „Bună să uă fie inima, dragii lelit, dar a eui sunteţi uoil Uedeţi ce frumos ştiţi uoi colinda ? Ionul nostru nu ştie colinda ea uoi“. Mama îmbărbăta adecă copiii, dar nu ştia că prin aceea uatămă onoarea copilului ei.

După ce merseră colindătorii, cari eă- pătară câte un eolăeel şi un erueeriu, mă uăzu mama supărat de moarte 1 „Da’ tu, Ioane, ce a i? “ zise mama. „Doar’ nu eşti beteag? “ „Ai grije, Mărină“ zise buna, „că o fi deoehiat copilul. Cine ştie care a fost eu ochi răi din cei din easă! Da’ ce ţt-e, Ioane, ce te doare?“

Eu nu mai suspinam, eram atacat în onoare 1 După multe ninerărl şt întrebări, deodată, izbucnesc plângând: „Că dumneata ai zis că eu nu ştiu colinda ea-copiii aceia!“ Atunci un hohot de râs umplu toată casa, iar tata mă mângâie: „Noa, da’ tu încă uăd că ai minte 1 Doar’ nu i crede ee-ţl zice mă-ta! Da’ ştie ea ee-i colinda? Nu te teme, Ioane, că tu mal bine ştii colinda decât copiii aceia!“

4

50

Cu greu mă mângăiară. In seara aceea nu umblam a colinda, ei dimineaţa trebuiră să mă lase până la popa, care-mi făgăduise un erueeriu şi două mere, ce mi le şi dete.

Când s ’au culcat părinţii nu ştiu, ştiu atâta că am adormit în colinzi şi m’ara deşteptat în colinzi: eu lumină-am adormit, la lumină m’am trezit. Până a nu adormi au uenit rânduri de colindători, eu stele, trei rândiiri de ţigani, eu eeteri şi multe, foarte multe rânduri de colindători, de cei miel şi de cei mari. t a colindat adecă umblă copiii mai mult seara, până ce se urăsc şi obosesc, apoi se due de se culcă, umblă mai mult, deobieeiu, mai mult de bucurie şi pentrueă capătă erueeri, poame, sau eo- lăeet. A colinda umblă şi pentru interes, anume ţiganii şi oamenii săraci. Ţiganii umblă eu eetera, că ei sunt muzicanţi şi umblă toată noaptea, intră în casă şi de acolo colindă. E bine însă să nu fie seară la pod în aceea noapte, deoarece ţiganii unii colindă în casă şi Jac tălălău, iar alţii pun bine ce află prin tindă şi prin podul casei, de se pot urca. S'a întâmplat de au furat cărnurile de porc toate, în seara Ajunului, ţiganii colindători. Alţi ţigani colindă eu gura. Asemenea colindă eu gura oamenii, cari, iar pentru interes, în formă de eerşitorie, umblă a colinda. Toţi aceştia capătă colaci dela gazdă şi nu eolăeei mărunţi, ea ai copiilor,

51

ei mai mari, aşa-numiţii eolaei eu bartăl Oamenii mai gazde le dau şi eeua de dulce. Ţiganii însă şi în ajunul Crăciunului tot ţigani rămân. Ei eer uinars, să-şi bage în urcior, deşi li se dete să b e ie ; eer eureehiu şi altele. Numai ce auzi pe ţigănci: „Aldu- iaseă-te halea mari şi halea tarii Dă-mi un pic de eureehiu şi o ţâră de râncezealăl“ De multe ori m’am gândit: oare eer mai bine ţiganii ori ţigăneile? Dar’ par’eălauna şi aceeaşi şcoală au înuăţat şi unit şi alţii!

Astfel toată noptiţa o ceată de colindători intră, alta iasă: aei eeteraşi, colo eu steaua, dincolo eu colinda, până ce se face ziuă. Atunci se trage oala cea mare eu eureehiu de-o parte, se mătură uatra, că doară toată noptiţa s ’o strâns eenuşe de atâta foc, ce a ars, se curăţă casa, apoi se schimbă eă- senii şi... ian tăceţi, par’eă aud clopotele 1

0 să intre dieeii în biserică, că au mare slujbă, la o sfântă zi ea astal

După ieşitul din biserică, până-s oamenii la prânz, încă îneep ţigăneile eu copiii lor din nou prin sat. Ele tot colindă, cât ţin sărbătorile Crăciunului şi ale anului nou (Sân-Văsii).

Pe unele locuri umblă în sărbătorile Crăciunului şi Irozii sau Craii. Aceştia de regulă sunt juni, cari umblă la şcoală ori au umblat, deoarece au de înuăţat roluri cam lunguţe, cari aneuoie le-ar înuăţa numai din

4*

52

auzite. Ei sunt opt la număr: Irod împăratul, craii Valtazar, Meîehior şi Qaşpar. Aceştia, toti patru, au pe cap coroane împărăteşti din hârtie aurită, au haine pistriţe peste ale lor, au săbii de lemn, îmbrăcate în hârtie argintată şi ştiu ţinea dispută întreolaltă. Lângă aceşti patru crai este un euuios părinte, eu barbă de brebeni. Rar se întâmpla să aibă reuereandă şi molituelnie, dar barba nu-i lipseşte, semn că barba e lucrul cel mai principal la popie. Şi rău stă popii fără barbă, neamţului fără căţel, ungurului ţâră pinteni, jidouului fără pene, armeanului fără pipă, ţiganului tuns şi sasului eu călcâie la eisme. Tot de ceata crailor se ţine şi un soldat, care adesea e îmbrăcat honued, semn că împăratul Irod iubea foarte eătanele ungureştii Unul din cei mai de seamă ţinători de erai este îngerul. Acesta nu e făcui din eeua fetiţă, ei din fecior şi, mai ales, foarte urât. El e îmbrăcat în haine albe şi adese are şi coroană împărătească. Crucile de pe hainele lor nu pot lipsi, ea şi de pe a celor erai şi de pe a soldatului şi popii, semn că toţi sunt creştini, până şi Irod. Popa poartă cruce în mână, adesea dela eeua resehitori. Cel mai original decât toţi este ciobanul. El nimereşte mai bine ea toţi, deoarece portul lui: opinci, cojoc şi căciulă, sunt mai po- triuite iernii noastre decât barba popii, sabia crailor şi aripile îngerilor!

53

Lângă aceşti Irozi mai uine şi iapa. Iapa aceasta e nu eu patru picioare, ei eu două şi e făcută din o fiinţă, bunăoară ea popa, ori ea şi ori eare eraiu. Chemarea iepei este să bage în sac darurile eele lumeşti şi să le ducă după Irozi.

In copilăria mea îmi adue aminte eă am uăzut şi Vifleimul. Aeela era o ladă, în eare erau nişte figuri ee reprezentau oi şi nesearl păpuşi, cari reprezentau — de îmi adue bine aminte — una: o muiere, două, nişte ciobani, alta un erâsnie, (Fel) şl iară alta un popă. Minune! Popa nu poate lipsi de ni- eăiril Figurile acestea şi păpuşile erau purtate de un mecanism, aşa, îneât ciobanii se bateau: unul omora pe altul, apoi făeea groapa, erâsnieul trăgea clopotul, după mort, popa îl prohodea, iar muierea îl plângea! La lada aceea misterioasă îi ziceau pe la noi „Vifleim“ şi căpătau purtătorii „Vijlei- mulul“, ea şi colindătorii colaci, cărnuri, bani ete. Fireşte, ea şi purtarea figurilor la „Uifleim“, era însoţită ori de colindă ori de explicări, d. e. ciobanii se bat după păşune... muierea îşi plânge mortul ete.

Toţi, atât Irozii, cât şi eei eu „Vifieimul“, apoi ţiganii eu eeterite, eu colinda, toţi sunt colindători şi umblă din interes. E un soiu de eerşitorîe 1 Sunt însă şi un fel de colindători neinteresaţi, cari adecă nu pentru interes colindă, ei ea să facă cinstea gazdei,

54

ori a fetei gazdei, un fel de „Naeht-Musik1), eum zie domnii.

De aceştia încă am uăzut la casa părinţilor mei. Holteii din sat adecă se adună în seara de Ajun la un loc. Acolo se aleg cei mai uoiniei, cari ştiu bine colinda şi probează eâteua colinzi, cari sunt mai frumoase. După aceea se înţeleg ea la miezul nopţii să se întâlnească la cutare fecior. Da timpul hotărît toţi îs adunaţi şi fac planul unde să meargă.

In multe locuri ei nu merg, numai cam în două, trei locuri. E mare cinste pentru gazda, pe care îl colindă holteii. Din fete încă nu colindă numai cam una-două, de regulă pe cele auute. Junii tntră în curte foarte încet, se aşează la fereastră frumos şi încep colinda foarte plano, numai de abia se aude. El nu mai întreabă că lăsa-i-ua să colinde ori ba, colindă frumos, iar când se apropie colinda spre sfârşit, se retrag frumos, unul eâte unul, spre poartă, încât numat puţini rămân la fereastră, până la sfârşitul colindei, iar când colinda e gata, nu mai mulţămese ea alţi colindători, ei o tulesc la fugă. Gazda însă se pregăteşte din casă, luminarea fiind aprinsă, nu are decât să iasă în tindă, spre a aştepta sfârşitul colindei: atunci iese fuga şi prinde pe un colindător, la care trebue

Muzică de noapte.

55

să se reîntoarcă şi ceilalţi toţi. De nu poate prinde, e destul să apuce pălăria unuia şi toată ceata e datoare să intre în casă după e a ! Acolo, fireşte, îi ospătează eu mâncare şt beutură, unde de comun mai colindă o colindă şi apoi se duc mai departe.

Cam aşa se întâmplă colinda feciorilor. In est mod colindă pe fruntaşii satului şi pe fetele cele mai alese. Mare ruşine însă pentru junele, care se scapă de se îmbată la astfel de oeaziuntl

Astfel prăznuiam noi sărbătorile Crăciunului în Reteag, la casa părintească şi astfel se prăznuiese acelea şi astăzi: In ueselie şi în bucuriei In ueselie să le prăznuim toţi şi în anul acesta, o poftese tuturor românilor de pe rotogolul pământului.

De loan Pop-Reteganul a apărut în „B ib lio teca popora lă a Asoeiaţiunii“ :

1. „Povestiri din viaţa ţăranilor ro mâni“ (1908), eu o prefaţă de Oe- tavian Qoga. Nr. 1, 2, 45, 66, 78 din seria 1., epuizat (nu se mai află de uânzare).

2. „Cucă — minte s la b ă “ şi alte po- ue ştiri pentru popor. Nr. 126, (Epuizai).

3. „Casa ţăranului rom ân “. Sfaturi.Nr. 1 4 5 ............................................5 Eei

4. In „lin c ea s de şezătoare p o p o ra lă “.Chiuituri adunate. Nr. 148 . . . 5 „

5. „Stan B o lov an “ şi alte poueştl ardeleneşti, culese din gura poporului. Nr. 1 7 2 ...................................5 „

6. „Din Ţara Haţegului“. Pouestiri.Nr. 1 8 0 .............................................6 „

7. „ Copiii llrsuţului“ şi alte pouestiripentru popor, eu o prefaţă de Horia Petra-Petreseu. Nr. 185 . . 10 „

8. „D ascălul loniţă “. Pouestire. Nr. 198 5 „Deosebit: „Poveşti din p o p o r“. (Epuizate.)

jjj Datorinţele bunului Român, jjjI. Ce e s te A so claţlu n ea '„A stra“ ? q

E eea mai m are şi ce a mai ueehe soeie- [fj fate rom ânească din Ardeal, pentru răspândirea eulturii în sânul poporului român.*

Q II. C e a făcu t ş l va fa c e A so c la ţlu n e a ?jjj 1. A ajutat în timpuri grele, eu b u rse , tinerii□ români la înuătătură de carte şi de meserii, jtj — 2. A înfiinjat o bibliotecă centrală în Sibiu.UJ — 3. A înfiinjat un Muzeu minunat, cuprinzând Q mai ales lucruri făcute de harnicele ţărance

0 române, dar şi alte eelea. — 4. A ţinut zeci de mii de conferenţe poporale la sate şi la [JJ oraşe. — 5. A înfiinţat cursuri pentru analfa- rti beţi (neştiutori de carte). — 6. A înfiinţat bănci S poporale şi cooperative. — 7. A tipărit, în zeci Sj şt zeci de mii de exemplare, cărţi d e înuăţă- [J tură şi petrecere pentru popor. — 8. A tipărit

S reuista „Transilvania“. — 9. A înfiinţat despăr- făminte, cercuri culturale, biblioteci poporale la sate. — 10. A ajutat construirea de Case [J] naţionale. — li. Ajuta tipărirea unei biblioteci X pentru cărturarii eu şcoală mai mare (de către l|l Secţiile „Astrei“ din eiuj).

@ III. C e treb u e s ă fa că o r ic e R om ân bu n ?n ui01*1 1. S ă se înscrie m em bru la Asoeiaţiune a,(membru fondator 1000 Lei, membru pe uiaţă UiS 500 E>ei, membrii aetiui 50 Lei). — 2. Cărturarii Fj eu ştiinţă de carte mai multă să aboneze re- ţţj uista „Transiluania“ şi să cumpere cărţile ţipă- Ui fh rite de Secţiile , Astrei“. Aceştia, şi apoi lumea F] T dela sate să cu m p ere broşurile dm Biblioteca X l+J poporală a „Asoeiaţiunii“ (fieeare coală de tipar UIjjj de 16 pag. 1 te u , 50 coaie eu 800 pag. 50 Uei). [jj

&€H3£K3QQ€îQi€MH3€3Q£K3€3fl

| - J € 3 C ± € 3 € 3 £ 3 E Î € 3 € 3 0 O € 3 € 3 E 3 i 3 - a - Q Q ţ J

Să Iubiţi Asociaţiunea „Astra“ — cetitori români ai acestei cărţulii 1

Dacă iubiţi Asociaţiunea aceasta, să ştiţi că lucraţi pentru propăşirea noastră, a tuturora 1

„Astra“ urea o ţărănime sănătoasă, deşteaptă, urednieă, eu gospodării înfloritoare, eu încrederea într’un viitor strălucit.

Calea „Astrei“ duce spre mântuire 1

Ultimele numere ale „Bibliotecii poporale“ sunt următoarele:

Nr. 196. Dascălul loniţă, pouestire din uiaţa dela sate, de loan Pop-Reteganul.

Nr. 197. Să luăm aminte l Sfaturi pentru silele de astăsi. De Petre R. Petreseu.

Nr. 198. „ Calendarul Astrei“ pe anul 1933, redactat de Horia Petra-Petreseu.

Nr. 199. loan Pop-Reteganul: Odinioară şi acum. Amintiri din copilărie. 0u o introducere de Horia Petra-Petreseu: 0lne a fost loan Pop-Reteganul.

Nr. 200. Holberg: Nu-ţi băga nasul unde nu-ţi fierbe oala. 0omedie în 3 acte. După Holberg, de Horia Petra-Petreseu.

Nr. 201. Victor Popa: Poezii poporale şi chiuituri din Ţara Oltului.