PREGĂTIREA PREOPERATORIE Pregătirea preoperatorie cuprinde:1. Pregătirea fizică şi psihică a pacientului2. Pregătirea generală: A. Bilanţ clinic B. Bilanţ paraclinic3. Pregătirea pentru operaţie (îngrijiri preoperatorii)Pregătirea pacientului înaintea intervenţiei chirurgicale este un element major de prevenire a infecţiilor

postoperatorii. De ea depinde reuşita operaţiei şi evoluţia postoperatorie. Astfel, se neutralizează sursele de suprainfecţie, cae au originea: la nivelul pielii (incizie); la distanţă (nazo – faringian, vezică urinară). De asemenea, se reduc posibilităţile de contaminare a pielii, prin utilizarea de antiseptice şi se depistează şi semnalează unele leziuni cutanate, infecţii ORL sau urinare, recente sau vindecate, paraziţi externi, posibilităţi de alergie.

1. Pregătirea psihică şi fizică a pacientuluiAjunşi în secţia de chirurgie, pacienţilor trebuie să li se asigure confort fizic şi psihic. Pacienţii

internaţi sunt agitaţi, speriaţi, inhibaţi de teama intervenţiei chirurgicale, de diagnosticul imprevizibil, de anestezie, de durere, de moarte.

Asistenta medicală are obligaţia, ca prin comportamentul şi atitudinea ei să înlăture starea de anxietate în care se găseşte pacientul înainte de operaţie:

- să îl ajute pe pacient să-şi exprime gândurile, teama, grijile; - să-i insufle încredere în echipa operatorie; - să-i explice ce se va întâmpla cu el în timpul transportului şi în sala de preanestezie; cum va fi aşezat

pe masa de operaţie; când va părăsi patul; când va primi vizite; - să-l asigure că va fi însoţit şi ajutat.Asistenta medicală şi toată echipa de îngrijire trebuie să fie pregătită pentru un răspuns sigur şi

încurajator la întrebarea inevitabilă: "Ce credeţi, mă mai fac bine?" Uneori, de acest răspuns va depinde starea lui de linişte ulterioară.

Stările de tensiune din cadrul echipei de îngrijire trebuie să fie disimulate faţă de pacient. Asistenta medicală trebuie să răspundă cu amabilitate, profesionalism, siguranţă şi promptitudine la solicitările tuturor pacienţilor, încât aceştia să capete încredere în serviciul în care a fost internat. Prin atitudinea ei, nici distantă, dar nici familiară, nici dură, dar nici cu slăbiciune, binevoitoare, dar şi autoritară, va reuşi, cu siguranţă, să inspire încredere.

În general, pentru pacient nu există intervenţie chirurgicală minoră, o operaţie fiind o experienţă nouă, pe care o trăieşte pacientul. Teama îi face pe unii pacienţi să refuze operaţia, sub pretextul că ar dori să mai încerce cu tratament medicamentos, sau doresc o amânare pentru rezolvarea unei probleme personale.

În acest sens, rolul asistentei este de a-l linişti pe pacient şi de a-i da încredere. Aceasta se realizează prin: modul de a vorbi cu pacientul; asigurarea că anestezia şi intervenţia sunt benigne; exemple de reuşită a unui operat cu aceeaşi intervenţie; menţinerea calmului, antrenând şi vecinii de salon.2. Pregătirea generalăPregătirea generală cuprinde bilanţul clinic şi bilanţul paraclinic.Bilanţul clinic (examinarea clinică) cuprinde partea în care asistenta medicală realizează anamneza

riguroasă a pacientului, controlul funcţiilor vitale şi vegetative şi se asigură că toate datele cu privire la starea de sănătate a pacientului vor fi transmise medicului.

Bilanţul paraclinic completează examenul clinic şi permite o apreciere exactă a stării viitorului operat. Rezultatele examenelor paraclinice depind de profesionalismul şi corectitudinea cu care asistentele medicale au făcut recoltarea produselor biologice şi patologice sau au pregătit pacientul pentru investigaţie.

3.Pregătirea pentru operaţie (îngrijiri preoperatorii)Pregătirea pentru operaţie se face în funcţie de timpul avut la dispoziţie şi de starea generală a

pacientului.Pregătirea pacientului în urgenţe chirurgicale

Dat fiind timpul foarte scurt avu la dispoziţie şi faptul că ocluzia intestinală reprezintă o urgenţă medico – chirurgicală, pregătirea pacientului se face în acelaşi timp cu pregătirea sălii şi a chirurgilor. Pregătirea constă în:

spălarea cu apă caldă şi săpun, numai a zonelor cu risc; raderea, cu atenţie, pentru a nu provoca escoriaţii; badijonarea zonei cu antiseptic colorat; eventualele plăgi prezente se vor pansa şi se vor proteja foarte atent; golirea conţinutului gastric, prin spălătură gastrică.Rolul pregătirii preoperatorii a pacientului deţine un loc important în prevenirea infecţiilor

nosocomiale. Fiecare secţie este responsabilă de numărul şi frecvenţa eventualelor infecţii, precum şi de urmărirea, alături de asistentul de igienă, a executării corecte a modului de pregătire preoperatorie a pacientului.

Este necesară punerea în practică a unui protocol precis şi detaliat al diferitelor etape din această pregătire şi întărirea legăturilor dintre asistentele medicale din secţia de chirurgie, terapie intensivă şi cele care lucrează în sălile de operaţie şi anestezie.

ÎNGRIJIREA POSTOPERATORIESupravegherea postoperatorie a pacientului începe din momentul terminării intervenţiei chirurgicale,

deci înainte ca acesta să fie transportat în cameră. Din acest moment, operatul devine obiectul unei atenţii constante, până la părăsirea spitalului.

O dată adus pacientul în salonul său sau în cel de terapie intensivă, asistentei medicale îi revine sarcina să-i acorde o atenţie deosebită. Ea nu trebuie să uite că pacientul reacţionează la actul operator în funcţie de tipul său reactiv. Trebuie să creadă şi să înţeleagă această reactivitate şi să caute să-i liniştească pe pacienţi, să-i asigure că totul se va desfăşura în continuare în mod normal. Asistenta medicală nu trebuie să uite că şi operaţia cea mai simplă poate să fie urmată de complicaţii grave, de aceea, ea trebuie să acorde atenţie oricărui semnal de alarmă pe care îl dă pacientul sau oricărui semn patologic pe care îl constată ea în starea generală a pacientului.

De aceea, odată ajuns în salon, pacientul va fi luat în primire de asistenta medicală, care va ajuta ca el să fie pus în pat, se va îngriji să fie bine acoperit, să fie plasat comod. În general, pacientul este adus în cameră însoţit de medicul anestezist şi de asistenta de anestezie, care va urmări respiraţia, precum şi modul în care este transportat şi aşezat în pat.

Transportul pacientului operat este indicat a se face cu patul rulant. Acesta va fi acoperit, pentru a fi ferit de curenţi de aer sau de schimbări de temperatură. Asistenta medicală care îl însoţeşte se va sigura că pacientul stă comod, că este în siguranţă şi că tubulatura (de dren, sonde, perfuzii) nu este comprimată. Patul va fi manevrat cu atenţie, ferit de smucituri şi de opriri sau porniri bruşte. Poziţia pe pat este de decubit dorsal, cu capul într-o parte pentru a nu-şi înghiţi eventualele vomismente. În timpul transportului, asistenta medicală va urmări: aspectul feţei (cianoza), respiraţia, pulsul şi perfuzia.

Instalarea operatului se va face într-o cameră cu mobilier redus şi uşor lavabil, care va fi curată, bine aerisită, liniştită, în semiobscuritate, având temperatura cuprinsă între 18 şi 200 C (căldura excesivă deshidratează şi favorizează hipotermia), prevăzută cu instalaţii de oxigen montate în perete, cu prize în stare de funcţionare şi cu aparatură pentru aspiraţie. Patul trebuie să fie accesibil din toate părţile, iar aparatele de încălzit nu vor fi lăsate niciodată în contact cu pacientul adormit, pentru a se evita riscul unor arsuri grave. Căldura excesivă a patului produce transpiraţie, ceea ce duce la pierderi de apă, iar senzaţia de frig duce la apariţia frisoanelor. De asemenea, patul trebuie prevăzut cu muşama şi aleză bine întinsă, fără pernă şi, dacă este cazul, salteaua va fi antiescară.

Poziţia pacientului operat va fi de decubit dorsal, cu capul într-o parte. Pentru o mai bună siguranţă a plăgii operatorii, pacientului operat i se poate aşeza un sul sub genunchi pentru a favoriza relaxarea musculaturii abdominale – poziţia Fowler.

Supravegherea operatului este sarcina fundamentală a asistentei medicale. Supravegherea este permanentă, în vederea depistării precoce a incidentelor şi complicaţiilor postoperatorii. Prezenţa permanentă lângă pacient permite asistentei medicale ca, pe lângă elementele de supraveghere indicate de chirurg şi anestezist, orice alte modificări şi acuze subiective (durere) şi să administreze, la timp, tratamentul prescris, evitând iniţiativele personale, fără a ţine cont de responsabilităţile celorlalţi membrii ai echipei.

Supravegherea pacientului operat se bazează pe date clinice şi pe rezultatele examenelor complementare.

Date clinice: asistenta medicală va urmări aspectul general al operatului:- coloraţia pielii, sesizând paloarea şi cianoza;- starea extremităţilor, paloarea sau răcirea nasului, urechilor, mâinilor şi picioarelor;- starea mucoaselor – limba uscată sau umedă, saburală sau curată – indică starea de hidratare a

operatului;- starea de calm sau agitaţia – toropeala sau agitaţia extremă exprimă o complicaţie chirurgicală

(hemoragie internă, peritonită postoperatorie); asistenta medicală va monitoriza diferiţi parametrii fiziologici:- tensiunea arterială se măsoară ori de câte ori este nevoie în primele două ore după operaţie, din 15

în 15 minute, din 30 în 30 de minute în următoarele şase ore şi din două în două ore pentru următoarele 16 ore, notând datele în foaia de reanimare;

- respiraţia: se notează frecvenţa, amplitudinea, ritmicitatea şi se sesizează medicul în caz de tuse sau expectoraţie. Cea mai mică modificare a respiraţiei va fi semnalată anestezistului, care, în funcţie de caz, va indica o aspiraţie pentru a îndepărta mucozităţile din faringe sau va recomanda administrarea de oxigen;

- temperatura: se măsoară dimineaţa şi seara şi se notează în foaia de reanimare; asistenta medicală va urmări pierderile lichidiene sau anguine:- urina: reluarea emisiei de urină în prima parte a zilei este un semn bun. La început, cantitatea nu

este abundentă, dar în două zile revine la normal. Se măsoară cantitatea şi se observă aspectul. Dacă emisia de urină lipseşte, se practică sondajul vezical, nu înainte de a folosi şi acţiuni specifice asistentei medicale şi anume: lăsarea robinetului de la chiuvetă să curgă, fluieratul unei melodii, căldură suprasimfizar.

- scaunul: se reia în următoarele 2 – 3 zile şi este precedat de eliminare de gaze. Acesta este un aspect important de urmărit deoarece sindromul ocluziv deja s-a manifestat, fiind cauza intervenţiei chirurgicale. Deci, va indica o evoluţie favorabilă în cazul în care acest parametru se reia normal. În cazul în care nu apar gazele, se foloseşte tubul de gaze care va preveni o nouă distensie abdominală, care va fi resimţită şi mai accentuat ca înainte datorită prezenţei plăgii operatorii şi poate cauza complicaţii grave;

- transpiraţia: dacă apare, se notează deoarece, în cazul în care este abundentă, poate antrena pierderi de apă importante;

- vărsăturile: se va nota cantitatea, aspectul şi caracterul (bilioasă, alimentară, sanguinolentă, fecaloidă – având în vedere că înainte de intervenţia chirurgicală astfel de vărsături erau un semn important în diagnosticul dat);

De calitatea şi minuţiozitatea acestor îngrijiri depinde, în mare măsură, evoluţia postoperatorie şi absenţa complicaţiilor. Asistenta medicală va trebui să se asigure că pacientul evoluează favorabil încă din momentul trezirii şi până la ieşirea din spital a pacientului.

Asistenta medicală va menţine operatul în decubit dorsal primele două ore şi îi va asigura confortul plasându-i bine perna, verificând de mai multe ori pe zi ca cearşaful să nu aibă cute. Se va asigura şi de igiena pacientului, având grijă ca lenjeria de corp şi de pat să fie schimbată zilnic sau ori de câte ori este nevoie. Bazinetul sau urinarul vor fi puse cu blândeţe, după ce, în prealabil, au fost încălzite la temperatura corpului, iar după folosirea lor, se va face, obligatoriu, toaleta perineală. Va urmări ca atmosfera din jurul pacientului să fie calmă, să fie linişte, fără conversaţii zgomotoase, fără vizitatori mulţi.

În următoarele zile postoperatorii, asistenta medicală va trebui să ţină cont de anumiţi factori importanţi care intervin în evoluţia pacientului şi care contribuie la starea generală de sănătate a acestuia.

O deosebită importanţă trebuie dată luptei contra distensiei digestive. Fiind o intervenţie chirurgicală abdominală, poate fi urmată de pareze intestinale, cu retenţie de gaze şi lichide intestinale, care, suprapuse cu starea anterioară a pacientului, pot să ducă la complicaţii mult mai grave. Acestea sunt, de obicei, de scurtă durată, nedepăşind trei zile. Această distensie devine nocivă când se prelungeşte şi antrenează întârzierea tranzitului intestinal, practic se revine la o stare anterioară intervenţiei, împiedică o alimentaţie normală şi favorizează eviscerarea postoperatorie. Până la reluarea tranzitului, se practică tubul de gaze, se dau produse cu acţiune slabă care favorizează reluarea peristaltismului intestinal.

În acelaşi timp, trebuie avută în vedere şi combaterea stazei venoase. Cea mai eficientă metodă este mobilizarea precoce, indiferent de natura şi complexitatea operaţiei. Vârsta operatului nu constituie o contraindicaţie, la bătrâni vor fi astfel prevenite şi complicaţiile pulmonare şi cele de decubit. De

asemenea, starea generală nu este o piedică, nici starea de slăbiciune, nici deshidratarea sau varicele deoarece pacientul este oricum sprijinit de asistenta medicală şi, totodată, la persoanele cu antecedente de flebită, plimbarea cât mai precoce este favorabilă. Dacă există dificultăţi, mobilizarea se poate face la pat prin exerciţii, mişcări active ale membrelor inferioare. Pacientul este susţinut să se ridice uşor la marginea patului, cu picioarele atârnând, apoi va fi încurajat să facă gimnastică respiratorie şi, apoi, pacientul va fi încurajat să se plimbe puţin prin salon, bineînţeles susţinut tot timpul.

O altă sarcină deosebit de importantă a asistentei medicale este îngrijirea plăgii operatorii. Încă de la plasarea pacientului în salon, ea trebuie să supravegheze evoluţia pansamentului steril cu care pacientul soseşte din sala de operaţie. Trebuie, astfel, avut grijă ca pansamentul să fie curat, protejat, să nu prezintă scurgeri sanguine sau alte secreţii care ar duce la complicarea plăgii. Dacă observă modificări de aspect, de evoluţie, asistenta medicală are îndatorirea de a înştiinţa medicul chirurg care va evalua starea plăgii şi va interveni după caz. Acesta va lăsa instrucţiuni cu privire la felul în care se va realiza pansamentul în continuare, soluţiile antiseptice care se pot utiliza, instrucţiuni de care asistenta medicală trebuie să ţină cont în totalitate.