precognitia

5/11/2018 precognitia - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/precognitia 1/9

- priviri aruncate in viitor

Rizea Alina

Clasa- X-A



Definitie: Clarviziune care presupune si perceptia unor evenimente care se vor intamplain viitor. Puterea de judecată a omului actual, poate suplini lipsa unei percepţii directe în lumea suprese

cu condiţia de a oferi argumente serioase şi bine demonstrate; iată unul dintre ele : precogniţ

care, pentru unii oameni, este fenomenul cel mai greu de acceptat, întrucât reprezintă cu

anticipată a evenimentelor care nu există încă, care se vor realiza şi despre care, în prezent nu

există premise. Precogniţia este cel mai tulburător fenomen paranormal, întrucât pare să anule

legea cauzei şi a efectului , aducând dubii serio ase asupra liberului arbitru şi libertăţii persona

Precogniţia, denumită şi precunoaştere sau preştiinţă , previziune sau presentiment , dev

de neînţeles pentru noi, deoarece efectul precede cauza, adică se prezintă o succesiune invers

de înlănţuirea normală preconizată de legile determinismului , conform cărora efectul urmează

el neputând fi cunoscut înaintea cauzei. “Pentru viziunea noastră vestică asupra lumii , este şi m

bizar de înţeles” precogniţia; ea se ciocneşte cu putere de conceptele tradiţionale despre

cum funcţionează lumea. “Cauza – un eveniment viitor-vine după efect - o experienţă

precognitivă. Această inversare a cauzei şi efectului este incomodă din punct de vedere filozo

( D. C. Richards,p. 51). Suntem educaţi să gândim raţional şi să ne ignorăm intuiţia. Edga

considerat de

fapt intuiţia drept cea mai înaltă formă de abilitate psihologică : “forţa intuitivă este cea mai

bună, pentru că în ea se poate produce mai deplin unirea spiritului adevărului cu Energia

Creatoare ”. Contrastul prea mare cu conceptele filozofice ale cauzalităţii reprezintă, se pare

, şovăiala iniţială



în privinţa studierii acestui fenomen de către parapsihologi.În cazul precogniţiei, criteriul de

clasificare ales este decalajul temporal între momentul desfăşurării evenimentului şi cel al ach

de informaţie; nici unul dintre fenomenele PSI nu a ridicat şi nu ridică întrebări atât de profu

e şi grave. Dificultăţile teoretice aparent insurmontabile, provocate de violarea severă a

principiului determinismului cauzal, precum şi recunoaşterea existenţei unor fenomene în care

efectul precede cauza, de tipul precogniţiei, în favoarea căreia există date incontestabile, ce

fi negate sau ignorate, presupune un model al realităţii obiective radical diferit de cel accepta

în prezent. “Modelul continuumului material, cu principiul determinismului asociativ, potrivit

căruia anumite evenimente şi fenomene sunt condiţionate de întrunirea unor factori asociativi

care consideră timpul doar o expresie a procesului entropic de diferenţiere, characteristic

exclusiv realităţii fizice, reprezintă o încercare în acest sens ”



Precogniţia se prezintă sub mai multe forme de manifestare; cele mai tulburătoare sunt haluc

cu viziuni nete, colorate şi situate în timp şi spaţiu.

Premoniţia este precogniţia care se prezintă cu un caracter de avertisment, astfel încât

este posibil evitarea faptului preanunţat; se poate manifesta sub formă de vis (chiar şi

simbolic), viziune, senzaţie sau chiar de “semn tipic” (de exemplu, orologiul care se opreşte

inexplicabil când urmează să moară cineva în familie, cazuistica spontană raportând multe

evenimente de acest gen).

Fenomenul de déjà-vu caracterizează impresia pe care toţi o trăim cel puţin o dată în via

de a fi văzut deja ambianţa, obiectul sau scena, percepute totuşi pentru prima oară. O

interpretare psihologică ar putea fi aceasta : persoana nu-şi aminteşte întreaga scenă sau amb

ci numai un detaliu, în momentul percepţiei, totuşi asociază la întreg, având impresia înşelătoa

a fi văzut-o deja, şi deci de a-şi aminti totul împreună. O interpretare sugestivă este aceea ca

face legătura dintre déjà-vu şi vis : se considera că în vis se-ntâmplă fenomene de precogniţie

care de obicei, nu păstrăm nimic în memorie. Déjà-vu-ul n-ar fi nimic altceva decât un vis

precognitiv, adică în vis vedem cu ajutoarul precogniţiei o situaţie sau o scenă cu care vom fi

ulterior şi confruntaţi; odată treziţi, aşa cum se întâmplă aproape mereu, uităm visul. Când ne

găsim confruntaţi într-adevăr cu acea situaţie sau scenă, avem vaga senzaţie c-am mai văzut-o

deja, deşi în realitate, noi doar am visat-o. Această ultimă interpretare este cea care se aplic

cel mai bine complexităţii fenomenului în cauză.



Profeţia este vestirea în numele altcuiva (divinitate), iar profetul este cel care

primeşte şi transmite această vestire. Au existat profeţi în toate timpurile şi mereu a fost vo

de personaje de tip mistic, care anunţau poporului lor voinţa divină. Profeţia era deci legată în

mod intim de sacru, de misterios, de inspiraţia care vine din înalt. De fapt, găsim exemple de p

în Biblie (Moise), în religia islamică, în Grecia, la Roma şi, practic, în toate religiile, mai ales în

în care acestea trebuie să se stabilizeze, să se aşeze. Chiar si Apocalipsa după Ioan este o

carte profetică; în Evul Mediu se înregistrează o puternică înflorire a profeţiilor creştine (ce

lui Gioachimo da Fiore, ale Sf. Malachia), alături de alte profeţii de o inspiraţie şi un conţinut

mai “laice”. Profeţiile cele mai faimoase sunt cele ale lui Nostradamus pe care prezicătorul le

consideră că ar deriva nu atât din inspiraţia divină, cât din puteri deosebite realizate prin

anumite tehnici.În vremuri mai recente avem profeţiile Fatimei ( apariţii repetate ale Madonei

ce au anunţat “faimosul miracol al soarelui” ce s-a-ntâmplat în prezenţa a mii de martori : soar

s-a învârtit cu o viteză uimitoare, părând a se prăbuşi pe pământ, apoi s-a reîntors în poziţie r

ori cel foarte recent caz de la Medjugorje (Iugoslavia) unde, din 1981, apariţiile Fecioarei în f

unor copii sunt zilnice; ambele profeţii se referă la întreaga umanitate, căreia i se

adresează avertismentul de a se schimba, altfel nu vor mai fi evitabile marele dezastre.

Astăzi, cercetarea modernă parapsihologică conferă termenul de profeţie

precogniţiilor îndepărtate în timp şi de un larg interes social; în schimb, se vorbeşte pur şi sim

de precogniţie, când se referă la fapte mai apropiate, la experienţe personale şi fapte individ



Precognitia de comunicare…sau viitorul nu mai poate fi oprit

In precognitia de comunicare, desfasurarea evenimentului anuntat nu poate fi oprita, indiffere

de masurile luate pentru evitarea sa. Louisa Rhine mentioneaza o serie de cazuri tulburatoare

care toate incercarile de evitare a unor evenimente dramatice, anuntate prin precognitive

de comunicare, s-au dovedit zadarnice.

B. Morris, reprezentantul unei societati de transporturi navale, efectua o calatorie cu vaporul

. In noaptea dinaintea acostarii, Morris a visat ca o schija din lovitura de tun trasa in onoarea

va rani grav. Sosirea vaporului in portul de destinatie urma sa fie salutata printr-0 lovitura de

Visul l-a speriat pe Morris intr-atat, incat a ordonat capitanului sa renunte la protocolul stabi

Dar, ceva mai tarziu, a revenit asupra ordinului, permitand tragerea loviturii, insa numai dupa

fi adapostit intr-un loc sigur si va fi dat ordin capitanului, care urma sa comande lovitura de t

prin ridicarea bratului.

La momentul critic, o musca s-a asezat pe nasul capitanului, care a incercat sa o alunge cu

mana. Miscarea bratului capitanului a fost interpretata ca ordin de foc si lovitura a fost trasa



inainte ca Morris sa se fi adapostit. O schija din incarcatura l-a lovit accidental, atat de grav,

incat a decedat peste cateva zile. Evenimentul din precognitie, realizat printr-o cale

surprinzatoare

In anumite cazuri, evenimentul anuntat prin precognitie se realizeaza pe o cale

surprinzatoare, neasteptata. Uneori, evenimentul pare provocat, cel putin aparent, de precogn

si de incercarea de a-l evita. Exemplul caracteristic este cel al unui subiect care, inaintea unei

calatorii cu avionul, viseaza un accident fatal. Incercand sa previna evenimentul nefericit,

subiectul renunta la biletul de avion, dar moare, cateva ore mai tarziu, intr-un acciden

Un scotian a visat ca trupul sau neinsufletit este scos dintr-un lac apropiat, fiind inconjurat de

persoane in randul carora a recunoscut prieteni. Visul l-a impresionat intr-atat, incat a decis s

mai calatoreasca niciodata cu vaporasul pe lacul respectiv. Intr-o zi insa, a fost obligat sa part

la o reuniune, al carei program prevedea traversarea lacului cu vaporasul. In timp ce ceilalti

participanti traversau lacul cu vaporasul, amuzandu-se de superstitiile subiectului, acesta a

inconjurat lacul pe jos, asteptandu-i la locul stabilit. Dar, chiar in momentul in care vasul a

acostat, portiunea de mal pe care astepta subiectul s-a prabusit, iar acesta a cazut in apa

inecandu-se, inainte ca cineva sa ii poata sari in ajutor.

CONCLUZII

1. Fenomenele paranormale se bazează pe capacităţile naturale ale omului de a per

2. în toată amploarea sa Universul. Până-n prezent, doar puţini oameni şi-au

abilităţile pentru percepţia în ultrasensibil; de aceea fenomenele PSI, printre ca



3. şi precogniţia, par miraculoase, supranaturale, enigmatice.

2. Parapsihologia ca ştiinţă abordează aceste fenomene; deocamdată doar le

constată existenţa, iar explicarea lor ştiinţifică e realizată parţial.

4. Însuşirile paranormale aparţin unor simţuri care, actualmente, la majoritatea o

sunt în stare de germene; la ele se poate a junge prin exerciţiu. Ne putem refer

5. de asemenea

6. , la starea slab dezvoltată a centrilor de forţă (energetici) din corpul uman re

de rezonanţa cu planurile energetice cosmice; întărirea lor poate conduce la o

7. integrarea mai bună a omului în Univers.

4. Trecerea de la normal la paranormal cere o cunoaştere teoretică mai bună a

fiinţei umane şi un exerciţiu riguros şi continuu. Adevăratul om normal este omul cu cele 1

simţuri perfect dezvoltate, iar “descoperire” lui revine parapsihologiei.

precognitia

Documents

Transcript of precognitia