Universitatea „OVIDIUS ” Constanța

Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole

Specializarea GEOGRAFIE TURISMULUI

Prezentarea aspectelor climatice din

Podișul Moldovei

Realizat de :

Filip Sorin Cosmin

Prof.Lector Univ Dr. Marius Lungu

Profesor îndrumător Pleșoianu Daniela

Cuprins

Introducere ................................................................................................................................... 3

Capitolul 1. Scurt istoric al observaţiilor şi cercetărilor pluviometriei din Podișul Moldovei…. 4

Capitolul 2. Factorii pluvio-genetici ....................................................................................... 5

2.1 Factorii dinamici .................................................................................................... 5

2.1.1 Centrii barici ........................................................................................... 5

2.1.2 Perioade sinoptice caracteristice ............................................................. 7

2.2 Factorii radiativi …………………………………………………………….. 9

2.2.1 Radiația solară directă ………………………………………………. 10

2.2.2 Radiația solară difuză……………………………………………….. 10

2.2.3 Radiația solară globală ……………………………………………... 10

2.2.4 Radiația solară reflectată……………………………………………. 12

2.2.5 Radiația solară absorbită …………………………………………… 12

2.2.6 Radiația solară efectivă …………………………………………….. 12

2.3 Factorii fizico-geografici ........................................................................................ 13

2.3.1 Aşezarea ................................................................................................... 13

2.3.2 Relieful ..................................................................................................... 15

2.3.3 Hidrografia ............................................................................................... 16

2.3.4 Vegetaţia .................................................................................................. 16

2.3.5 Solurile ..................................................................................................... 17

Capitolul 3. Analiza evoluţiei în timp a precipitaţiilor la Fălticeni .......................................... 18

3.1 Cantităţile anuale de precipitaţii ............................................................................. 19

3.2 Cantităţile sezoniere de precipitaţii ........................................................................ 19

3.3 Cantităţile anotimpuale de precipitaţii .................................................................... 21

3.4 Cantităţile lunare de precipitaţii .............................................................................. 23

3.5 Numărul de zile cu precipitaţii ................................................................................ 26

Concluzii .................................................................................................................................... 28

Bibliografie ................................................................................................................................ 30

2

INTRODUCERE

Am ales acestă temă deoarece ni s-a părut intereresantă studierea factorilor climatici din

PODIŞUL CENTRAL MOLDOVENESC. Considerăm că prin această lucrare se pot aduce

argumente asupra desfăşurarii acestui tip de climă.

„Vremea şi clima” influenţează activitatea oamenilor şi dirijează chiar economia

regiunilor unei ţări.

Fondul de date de bază utilizat se compune din parametrii climatici ai diferitelor elemente

şi fenomene pluviometrice din perioada 1999 – 2009

3

Capitolul 1. SCURT ISTORIC AL OBSERVAŢIILOR ŞI CERCETĂRILOR

PLUVIOMETRICE DIN PODIŞUL MOLDOVEI

Existenţa unor diferenţieri în clima părţii de nord-est a teritoriului României a fost de

mult sesizată. Informaţii răzleţe asupra unor trăsături climatice ale acestei regiuni apar în

documente oficiale, cronici, sau lucrări literare. Aceste informaţii erau sumare şi cu un grad mare

de subiectivism, datorită lipsei observaţiilor instrumentale. Ele se refereau în special la

fenomenele atmosferice manifestate cu pregnanţă, aşa cum sunt grindina, gerurile puternice,

ninsorile abundente, ploile care provocau inundaţii, secetele etc.

Aprecieri asupra climei se găsesc în „Letopiseţul Moldovei” din 1640. Grigore Ureche

consemnează anul 1504 ca fiind unul foarte ploios, cu mari inundaţii „peste vară au fost ploi

grele şi puhoaie de apă cât s-au făcut multă înecare”, iar anul 1585 ca fiind unul extrem de

secetos, „mare secetă s-au făcut în ţară, cât au secat toate izvoarele, văile, bălţile şi unde prindeau

mai înainte peşte, acolo arai cu plugul”.

Ceva mai târziu, în 1675, în „Letopiseţul Ţării Moldovei”, Miron Costin aminteşte de

seceta deosebită de la 1660 – 1661.

În anul 1716, Dimitrie Cantemir în lucrarea sa „Descriptio Moldaviae” vorbeşte despre

aşezarea, hotarele şi clima Moldovei, unde surprinde pentru prima data caracterul neuniform al

climei şi influenţele climatice exterioare.

Dintre lucrările cele mai cunoscute asupra climei ţării noastre amintim „Clima Republicii

Socialiste România” (vol. I, 1962) în care Podişul Sucevei (din care face parte şi arealul studiat)

este prezentat ca un district climatic al Podişului Moldovei, situat în partea de NV, caracterizat

printr-o climă ceva mai răcoroasă, cu o umezeală atmosferică mai ridicată şi precipitaţii mai

bogate cantitativ, toate constituind urmări ale influenţelor climatice ale Europei Centrale şi de

Nord-Vest şi ale apropierii de zona montană a Carpaţilor Orientali nordici.

4

Capitolul 2. FACTORII PLUVIO-GENETICI

2.1 FACTORII DINAMICI

Circulaţia generală a atmosferei este factorul climatogen care stă la baza tuturor

variaţiilor neperiodice manifestate în clima unei regiuni, atât pe parcursul celor patru anotimpuri,

cât şi de la un an la altul. Împreună cu suprafaţa subiacentă, ea determină deosebirile majore care

apar în clima regiunilor situate la aceeaşi latitudine.

Dificultatea de a vorbi despre circulaţia generală a atmosferei României, fără a face

lămuriri ample la întreaga regiune sinoptică naturală în care aceasta se include (Europa) devine şi

mai evidentă în cazul analizării factorului respectiv pentru o unitate fizico-geografică de

dimensiuni reduse, cum este Podişul Fălticeni.

În consecinţă, advecţiile determinate de diferitele tipuri de distribuţie a câmpului baric

deasupra Europei, afectează regiuni mult mai întinse decât cea care constituie obiectul lucrării de

faţă. Ele provoacă perturbaţii uneori destul de mari în dezvoltarea proceselor şi fenomenelor

atmosferice în regiunile peste care se deplasează. Aceste perturbaţii pot fi cu atât mai mari cu cât

masa de aer se dislocă din regiuni mai îndepărtate, unde parametrii fizici sunt foarte deosebiţi de

cei ai masei de aer din regiunea din care s-a deplasat, depinzând însă de caracterul şi structura

suprafeţei active şi mai ales de viteza advecţiei.

Reflectându-se în regimul multianual al vremii, procesele generate de circulaţia generală

a atmosferei constituie elemente caracteristice ale climei din regiunea analizată.

2.1.1 Centrii barici şi influenţa lor

Direcţia de mişcare şi caracterul maselor de aer ce ajung pe teritoriul oraşului Fălticeni

depind de poziţia, deasupra Europei, a diverselor formaţiuni barice, care reprezintă centrii de

acţiune.

Masele de aer în deplasare peste regiunea în care este situat oraşul Fălticeni (anticiclonul

Euroasiatic, ciclonul Islandez, anticiclonul Azorelor, ciclonii mediteraneeni, la care se adăugă

influenţe mai rare, ale anticiclonului Groenlandez, Scandinav, din nordul Africii sau ale ciclonul

Arab) produc în zona urbană valori particulare: răceala şi căldura suplimentară în timpul verii,

5

diferenţierea esenţială a aspectului stărilor vremii şi ca urmare, oscilaţia valorii elementelor

climatice.

Anticiclonul Azoric : se caracterizează prin deplasări de mase de aer dinspre vest, nord-

vest, imprimând vremii un caracter umed şi cald iarna, ori umed şi răcoros vara. Acest maxim

baric funcţionează la noi tot timpul (28%) cu o frecvenţă mare în perioada caldă a anului (aprilie

– septembrie), în special în lunile mai – iunie – iulie, iar cea mai mică frecvenţă o are toamna în

lunile octombrie – noiembrie.

Legat de activitatea anticiclonului Azoric deasupra Podişului Fălticeni, reprezentative

pentru anotimpul cald sunt înnorările, aversele şi grindina, care durează de obicei puţin şi se

produc după-amiază, când şi convecţia termică devine maximă, având extindere teritorială relativ

redusă. Iarna prezenţa maselor de aer atlantic, are drept consecinţă încălzirea vremii, creşterea

nebulozităţii cu producerea unor ninsori abundente.

Anticiclonul Euroasiatic este un centru baric de mare presiune şi are variaţii mari atât sub

raportul ariei de influenţă, cât şi a valorilor de presiune. Acesta are o frecvenţă anuală destul de

mare (21,1%), determinând în special advecţia aerului rece dinspre sectorul estic şi nord-estic al

României.

Asupra Podişului Fălticeni anticiclonul Euroasiatic acţionează cu precădere prin dorsalele

vestice, sau prin intermediul nucleului secundar, care se formează începând cu septembrie şi

durează până în iunie în nordul Munţilor Ural. Iarna provoacă geruri aspre cu viscole puternice,

generate de vânturi ce pot depăşi 100 km/h. În cazul stagnării în faţa arcului carpatic se produc

inversiuni intense de temperatură. Anticiclonul Euroasiatic, cu o frecvenţă redusă, antrenează

uneori mase de aer continental, uscat şi fierbinte de deasupra Câmpiei Europei de Est spre nordul

Moldovei şi Câmpia Română, producându-se fenomenul de secetă, însoţit uneori de vânturi

uscate şi fierbinţi (suhoveiuri – Fig. 2), cu consecinţe negative pentru agricultură. Primăvara şi

toamna acest anticiclon se află la originea unor răciri, însoţite de îngheţuri şi brume târzii sau

timpurii.

Ciclonii mediteraneeni au o frecvenţă mică în nord-estul României. Acţionează cu

precădere în anotimpul rece al anului, aducând din sud mase de aer cald şi umed, dând ploi

însoţite de descărcări electrice, uneori şi de grindină.

6

Ciclonul Arab, are o influenţă redusă asupra stărilor de vreme din Moldova.

2.1.2 Perioade sinoptice caracteristice

În urma analizei hărţilor sinoptice dintr-un lung şir de ani (1889 – 1951) N. Topor separă

în 1955, trei perioade sinoptice caracterizate printr-o frecvenţă relativ mare a unor anumite tipuri

de distribuţie a presiunii atmosferice şi a două perioade sinoptice în care frecvenţa diferitelor

tipuri barice prezintă o mare variabilitate.

Perioada sinoptică de iarnă. Coincide cu lunile octombrie – februarie şi are drept

caracteristică principală, prezenţa unui brâu de înaltă presiune, care se întinde din Atlantic până

în Urali, datorită unirii dorsalei trimisă către nord-est, de Anticiclonul Azoric, cu dorsala trimisă

spre sud-vest, de Anticiclonul Euroasiatic.Deasupra Podişului Fălticeni pătrund mase de aer

arctic continental care dislocă masele de aer mai cald de la sol şi le ridică deasupra pe suprafaţa

frontului rece. Fenomenul este însoţit de ninsori abundente şi viscole.

Iarna pot pătrunde dinspre sud spre nord-estul ţării mase de aer cald tropical, atrase de

depresiunile barice central-est europene. Aceste mase atenuează caracterul aspru al iernilor din

Podişul Fălticeni. Fiind purtătoare de umiditate, masele de aer duc la căderea precipitaţiilor sub

formă de ploaie, lapoviţă şi burniţă.

Perioada sinoptică de primăvară. Corespunde lunilor martie – aprilie, caracterizate din

punct de vedere baric prin separarea celor doi anticicloni, care se retrag către periferiile

continentului, făcând loc Depresiunii Islandice şi celei Mediteraneene, extinse consecutiv până

deasupra Europei Centrale. Drept urmare, în sud-estul Europei domină curenţii estici şi sud-

estici.

Deasupra Podişului Fălticeni câmpul de presiune este normal, iar masele de aer sosite

sunt calde, determinând un regim pluviometric deficitar, accentuat şi de încălzirile frecvente.

Perioada sinoptică de tranziţie I. Coincide cu luna mai şi se caracterizează printr-o

perioadă anticiclonică extinsă din Azore până în nordul părţii europene a Rusiei. Această dorsală

separă Depresiunea Islandică de cea cu mică presiune din Arabia. Câmpul baric respectiv

determină prezenţa unor curenţi nordici în Europa de Sud-Est.

7

Aerul rece subpolar din nord întâlnindu-se cu aerul cald subtropical din sud, luna mai are

în Podişul Fălticeni un timp umed, bogat în precipitaţii.

Perioada sinoptică de vară. Include lunile iunie – august pe parcursul cărora Anticiclonul

Azoric se dezvoltă foarte mult spre nord şi vest, Depresiunea Islandică se restrânge, iar cea

Arabică se extinde spre periferia sud-estică a Europei. Datorită acestei repartiţii a presiunii

atmosferice, în jumătatea orientală a continentului predomină curenţii nordici.

Această repartiţie barică situează ţara noastră sub un câmp baric mediu, între Anticiclonul

Azoric şi depresiunea din Orientul Apropiat, cu gradienţi orizontali foarte slabi. Din această

cauză, cât şi datorită gradienţilor slabi dintre Azore şi Islanda, transportul maselor de aer de

origine atlantică se face mai lent. Astfel, aceste mase de aer îşi schimbă caracteristicile fizice

până în ţara noastră, unde ajung mai uscate.

Vara, deasupra Mării Mediterane se extinde anticiclonul tropical african. Intensificarea

acestui anticiclon duce la deplasarea unor mase de aer calde şi uscate peste nord-estul ţării.

Anticiclonul din Câmpia Rusă poate da naştere unor mişcări a maselor de aer fierbinţi şi uscate,

care generează un timp secetos în Podişul Fălticeni. Câteodată se pot înregistra invazii de mase

de aer polar, ce ajung până spre Podişul Fălticeni şi provoacă averse reci de ploaie.

Perioada sinoptică de tranziţie II. Corespunde lunii septembrie şi se caracterizează

printr-un câmp anticiclonic bine exprimat, care se desfăşoară pe toată lungimea Europei, de la

Insulele Azore până în Urali, lăsând de o parte şi de alta Depresiunile Islandică şi Arabică.

Această distribuţie a presiunii atmosferice generează curenţi nord-estici şi nord-vestici în

jumătatea sud-estică a Europei. Aceşti curenţi determină în Podişul Fălticeni o vreme ceva mai

friguroasă decât în august.

Toate situaţiile barice arătate mai sus determină, prin persistenţa lor, fie accentuarea

proceselor advective corespunzătoare, fie dezvoltarea celor locale, legate de particularităţile

suprafeţei subiacente.

Configuraţia câmpului baric se modifică neîncetat, astfel că sistemele barice, masele de

aer şi fronturile atmosferice legate de acestea, se dezvoltă şi se deplasează continuu, creând

mecanismul foarte complex şi variabil în timp al circulaţiei generale a atmosferei.

8

2.2 FACTORII RADIATIVI

Pe baza rezultatelor obţinute în urma studierii atmosferei la scară planetară, se cunoaşte

acum că din energia solară numai 94% pătrunde în atmosferă, 6% fiind reflectată de aceasta în

spaţiul extraterestru. Din cele 94%, atmosfera absoarbe 14%, stratul noros reflectă şi dispersează

27%, iar suprafaţa terestră reflectă 2%. Rezultă că suprafaţa terestră recepţionează şi transformă

doar 51% din energia solară de care dispune Pământul ca planetă. Intensitatea acestei energii

depinde de mărimea constantei solare (care variază în funcţie de activitatea solară şi de distanţa

Pământului faţa de Soare), de înălţimea Soarelui deasupra orizontului, de unghiul de incidenţă a

razelor cu suprafaţa receptoare şi de transparenţa atmosferei.

Conform legii lui Lambert, cantitatea de energie solară care cade pe o suprafaţă este în

funcţie de unghiul format de razele solare cu aceasta, valoarea maximă realizându-se la un unghi

de 90°. Teoretic, zonele paralelelor de 45° beneficiază de un regim radiativ moderat, cu

diferenţieri anotimpuale apreciabile. Diferenţierile latitudinale ale potenţialului energetic radiativ

impun o zonalitate relativ corespunzătoare a proceselor climatice şi, implicit, a peisajului, iar

diferenţa de timp care rezultă din extinderea longitudinală provoacă o mică decalare diurnă a

tuturor fenomenelor şi proceselor a căror existenţă este legată direct sau indirect de radiaţia

solară.

În vederea cunoaşterii potenţialului energetic de care dispune Podişul Fălticeni, s-au

folosit datele obţinute prin măsurătorile efectuate la staţia Iaşi. Valorile medii lunare şi mai ales

anuale ale radiaţiei solare, în special ale radiaţiei globale, înregistrează o remarcabilă constanţa

în timp, fapt pentru care mediile multianuale pot fi efectuate pe baza unui şir redus de ani de

observaţii. Pentru Europa Centrală, de exemplu, se consideră că valorile medii ale fluxului

radiaţiei solare, cât şi sumele radiaţiei solare pot fi extrapolate rezonabil până la distanţe de

maxim 200 km faţă de staţiile de bază (Apostol, 2004). În general, teritoriul Podişului Fălticeni

se încadrează în acest perimetru.

9

2.2.1 Radiaţia solară directă

Din materialul de observaţii radiometrice efectuate la Iaşi rezultă că radiaţia solară directă

depinde de unghiul vertical al Soarelui şi de opacitatea atmosferei.

Radiaţia directă are în mod firesc cel mai important potenţial în perioada solstiţiului de

vară, când în tot Podişul Moldovei valorile medii ale fluxului acesteia pe o suprafaţă expusă

perpendicular depăşesc 1 cal/cm2/min. Din analiza datelor rezultate din măsurători reiese că în

luna iunie se înregistrează la Iaşi 1,11 cal/cm2/min.

2.2.2 Radiaţia solară difuză

Proporţiile în care are loc procesul de difuzie a energiei solare în atmosferă depind de

unghiul de înălţime a Soarelui deasupra orizontului, de opacitatea atmosferei şi de nebulozitate.

Repartiţia latitudinală a fluxului mediu a radiaţiei difuze de la ora 12 atestă combinarea

efectelor unghiului de incidenţă cu cele ale factorilor de opacizare a atmosferei. Din aceasta

rezultă că începând din noiembrie - decembrie, când radiaţia difuză are cele mai reduse valori

(0,16 – 0,19 cal/cm2/min), care corespund în timp şi spaţiu celui mai redus factor de opacitate,

aceasta creşte până în luna mai. Aportul radiaţiei difuze la realizarea radiaţiei globale prezintă o

mare importanţă teoretică şi practică, întrucât scoate în evidenţă variaţia în timp a factorilor care

opacizează atmosfera. Astfel, în timp ce radiaţia directă atinge valori maxime în lunile de vară,

aportul radiaţiei difuze scade până la valori mai mici de 35% din radiaţia globală.

2.2.3 Radiaţia solară globală

Prin structura sa, fluxul radiaţiei globale (totale) constituit din suma valorilor fluxului

radiaţiei directe pe unitatea de suprafaţă orizontală şi ale radiaţiei difuze (Q = S' + D) reprezintă

întreaga cantitate de energie solară care ajunge în unitatea de timp la nivelul suprafeţei active.

Măsurătorile efectuate la staţiile radiometrice arata că valorile sale pot varia de la 0,03

cal/cm2/min (în dimineţile din timpul primăverii şi ale celor de la sfârşitul toamnei), până la 0,23

cal/cm2/min în timpul solstiţiului de vară.

10

Tab. 1. Radiaţia solară globală (kcal/cm2) la Fălticeni (după D. Ţîştea, 1961)

ian feb Mar apr mai iun iul aug sep oct noi dec Anual

Radiaţia 3,30 4,90 8,67 11,60 14,30 15,26 15,67 13,83 10,71 7,00 3,88 2,64 111,75

De la solstiţiul de vară, fluxul radiaţiei globale scade până la solstiţiul de iarnă când în

întreaga ţară valorile medii se situează sub 0,30 cal/cm2/min. În semestrul rece al anului, se

înregistrează la Fălticeni cca 30,0 – 30,5 kcal/cm2 – Tab. 1.

În zilele senine de vară, la amiază, fluxul radiaţiei globale atinge cele mai mari valori. Pe

timp senin, în iunie, radiaţia globală poate să înregistreze valori medii de 1,36 cal/cm 2/min, la

Iaşi. În semestrul cald al anului, se înregistrează la Fălticeni între 81,0 – 81,5 kcal/cm2.

Fig. 6. Radiaţia solară globală (kcal/cm2) în arealul Fălticeniului

Folosind formula lui Angströmg, Osvald Neacşa şi Corneliu Popovici (planşa IV-1, în

Atlas Republica Socialistă România) au calculat sumele medii ale radiaţiei globale anuale

(kcal/cm2/an) – Fig. 6.

11

2.2.4 Radiaţia reflectată

Este cunoscut că din întreaga cantitate de energie solară numai o parte este preluată şi

transformată selectiv de suprafaţa activă în energie calorică, restul fiind reflectată. Datorită

structurii fizice a suprafeţei active, energia solară este reflectată în general difuz.

Fluxul radiaţiei reflectate prezintă valori de 0,01 cal/cm2/min în dimineţile de primăvară

şi de toamnă. La amiază, acesta variază între 0,10 cal/cm2/min în decembrie şi 0,21 cal/cm2/min

în iunie la Iaşi.

2.2.5 Radiaţia absorbită

Eliminând valoarea albedoului din fluxul radiaţiei globale, se poate cunoaşte cantitatea de

energie solară preluată şi expusă transformării în energie calorică de către suprafaţa activă.

Proporţia acestui flux reprezintă, de fapt, complementul procentual al albedoului.

În luna ianuarie, când stratul de zăpadă acoperă cea mai mare parte a teritoriului, numai

40 – 45% din energia solară poate fi preluată de suprafaţa activă. Această cantitate creşte rapid

până în martie când suprafaţa activă absoarbe peste 80% din întreaga cantitate de energie. Din

martie până în septembrie - octombrie, suprafaţa activă absoarbe peste 80% din fluxul energetic

radiativ. Variaţia anuală a sumelor medii ale radiaţiei absorbite (kcal/cm2) în funcţie de latitudine

înregistrează în mod firesc cele mai reduse valori în decembrie - ianuarie când ating 0,7 – 1,0

kcal/cm2. Începând din luna ianuarie, sumele cresc pe întregul teritoriu până în lunile iunie -

iulie, ajungând la valori de 14,0 – 14,5 kcal/cm2. De la sfârşitul lunii iulie, sumele scad treptat

până în perioada solstiţiului de iarnă.

2.2.6 Radiaţia efectivă

Diferenţa dintre energia cedată radiativ de suprafaţa activă atmosferei şi cea emisă de

atmosferă spre suprafaţa activă reprezintă radiaţia efectivă. Valoric, radiaţia efectivă este

excedentul de energie calorică cedată radiativ de suprafaţa terestră atmosferei, fără a putea fi

recuperată de aceasta prin cea emisă de atmosferă sub formă de contraradiaţie.

12

Iarna, la ora 0, radiaţia efectivă înregistrează, pe tot teritoriul României, valori mai mici

de 0,03 cal/cm2/min. Fluxul său mediu creşte până în iulie când, în nordul ţării, înregistrează

valori de 0,05 cal/cm2/min. La amiaza zilelor de iarnă, fluxul mediu al radiaţiei efective are

valori mai mici de 0,08 cal/cm2/min. şi creşte până în aprilie, când ajunge la 0,16 cal/cm2/min

(Bîzîc, 1983).

Variaţia latitudinală a raportului dintre fluxul mediu lunar al radiaţiei efective de la

amiază şi cel de la ora 0, redată în procente, arată că cele mai reduse diferenţieri (< 30%) sunt

înregistrate primăvara, în jumătatea nordică a ţării. Aceasta se datorează faptului că, în general,

în perioada respectivă, cea mai mare parte din energia calorică ce se realizează în timpul zilei se

consumă în procesul de evaporare a apei îmbibate în sol. În timpul verii, raportul creşte în toată

ţara până la 40%. Toamna şi primăvara, când atmosfera are o temperatură mai redusă,

nebulozitatea este mai accentuată, şi frecvenţa ceţii mai mare, radiaţia efectivă reprezintă numai

30 – 40% din valorile celei din zilele senine.

2.3 FACTORII FIZICO-GEOGRAFICI

Complexul condiţiilor fizico-geografice ale Podişului Fălticeni nu constituie numai

suportul proceselor şi fenomenelor meteorologice pe care le studiem, ci şi un factor climatogen

important. Acest complex de condiţii fizico-geografice determină, prin modificările aduse

radiaţiilor solare şi circulaţiei generale a atmosferei, particularităţi climatice care diferenţiază o

regiune de o altă regiune geografică învecinată.

Dintre elementele fizico-geografice, importanţă deosebită pentru climatologie are relieful,

urmat de vegetaţie, hidrografie şi soluri.

2.3.1 Aşezarea

Municipiul Fălticeni, cuprins între vaste livezi pomicole, ocupă o suprafaţă de 2.876 ha şi

este situat în partea de sud-est a judeţului Suceava (Fig. 7), în Podişul Fălticeni, subunitate

geografică a Podişului Sucevei, suprapus bazinului râului Şomuzul Mare. În partea de est este

scăldat de apele iazurilor de pe Şomuz, o adevărată „Nadă a Florilor” cum o definea Sadoveanu.

13

Fig. 7. a. Localizarea Fălticeniului în cadrul României;

b. Localizarea Fălticeniului în cadrul judeţului Suceava

Fălticeniul este situat la intersecţia coordonatelor geografice 47o28’ latitudine nordică şi

26o18’ longitudine estică, şi la altitudinea medie de 348 m faţă de nivelul Mării Negre. Datorită

acestei aşezări, razele solare cad în cursul anului sub un unghi destul de diferit ca valoare, între

solstiţiul de iarnă (18º33´) şi solstiţiul de vară (65º27´); aceasta impune variaţia în timp a

cantităţii de căldură primite.

După cum îl localizează în lucrarea „Fălticeni, mic îndreptar turistic” autorii Mihai

Iacobescu şi Ioan Iosep, oraşul este situat „între Dealul Corneşti (402 m), Dealul Glimeii (390

m), Dealul Cetăţii (431 m) , Dealul Tâmpeşti (431 m), Dealul Spătăreşti (414 m) şi Dealul

Halmu (404 m), la adăpost de vânturi”.

Se află în vestul Podişului Fălticeni, învecinându-se la vest cu Câmpia piemontană Baia,

la nord cu Depresiunea Liteni, cea mai mare parte a intravilanului fiind aşezat pe terasele

Şomuzului Mare, afluent de dreapta a Siretului.

Fiind situat în nord-estul României, judeţul Suceava se încadrează în climatul temperat

continental de tranziţie, cu influenţă est-europeană. Influenţele din sectorul nordic (scandinavo-

baltic) dau nota dominantă a climatului din Podişul Fălticeni.

Este poziţionat la est de Carpaţii Orientali, într-o zonă de contact hidroclimatic la

interferenţa maselor de aer din vest, mai umede şi mai moderate termic, şi masele de aer

continentale dinspre est, cărora le sunt caracteristice frecvente şi profunde discontinuităţi în

regimul precipitaţiilor.

14

Fălticeni

2.3.2 Relieful

Relieful influenţează foarte puternic repartiţia şi regimul caracteristicilor timpului şi

climei. Principalele particularităţi ale acestuia, care alături de ceilalţi factori au un rol

determinant în formarea climei, sunt : altitudinea, energia, fragmentarea, înclinarea şi expoziţia

versanţilor.

Relieful zonei Fălticeni este format din dealuri şi lunci. Spre vest sunt dispuse culmile

Munţilor Stânişoara (altitudine maximă 1.531 m – vârful Bivolul). În faţa lor se află dealurile

subcarpatice (Dealul Ciocan, Dealul Înalt, Culmea Pleşului). Mai aproape apare culoarul

depresionar al Văii Moldovei cu numeroase terase şi dealuri aluvionare. Spre est, până la Valea

Siretului, se întinde o altă regiune geografică – Podişul Fălticeni, cu dealuri ce prezintă versanţi

asimetrici a căror înălţime este sub 500 m.

Din punct de vedere geologic, zona municipiului Fălticeni se caracterizează printr-o largă

dezvoltare a formaţiunilor argiloase şi nisipoase, cu întinse orizonturi grezoase şi calcaroase, ce

au imprimat reliefului de aici un pronunţat caracter structural.

Altitudinea sau, mai corect, diferenţa de altitudine (energia de relief) dintre formele de

relief cele mai înalte (Munţii Stânişoarei) şi luncile largi ale râurilor (Moldova, Siret) determină

creşterea cantităţilor de precipitaţii.

Odată cu creşterea altitudinii, în funcţie şi de condiţiile locale, creşte şi cantitatea anuală

de precipitaţii cu aproximativ 70–100 mm / 100 m. Se constată că există o relaţie strânsă, direct

proporţională între altitudine şi valoarea precipitaţiilor. Descreşterea altitudinii Podişului

Fălticeni se realizează dinspre nord-vest spre sud-est.

Rol important în repartiţia căldurii îl au orientarea şi înclinarea pantelor, deoarece în

funcţie de acestea variază unghiul de incidenţă al razelor solare şi deci cantitatea de căldură.

Orientarea reliefului este de la nord-vest spre sud-est, conform cu înclinaţia geologică.

Orientarea versanţilor induce o creştere a cantităţilor de precipitaţii pe versanţii expuşi circulaţiei

maselor de aer umed (vestici, nord-vestici şi nordici) şi o diminuare pe versanţii opuşi (estici,

sud-estici).

Panta intensifică efectul orografic, în cazul pantelor mari, prin accelerarea ascensiunii

aerului umed pe versanţii expuşi circulaţiei dominante.

15

Datorită acumulării aerului rece, în văi şi depresiuni ia naştere fenomenul de inversiune

termică, ce favorizează, vara, formarea rouăi, iar în sezonul rece, bruma, îngheţul şi ceaţa.

2.3.3 Hidrografia

Constituind o sursă permanentă de vapori, oglinzile de apă ale râurilor şi lacurilor

contribuie la umezirea şi răcorirea aerului în semestrul cald şi la umezirea şi încălzirea lui în

semestrul rece în regiunile din vecinătatea acestora. De asemenea, rugozitatea suprafeţelor

bazinelor de apă este foarte mică în comparaţie cu cea a uscatului şi de aceea vântul este de

obicei mai intens.

Suprafeţele acvatice întreţin o evaporare intensă cu creşterea umidităţii relative şi a

precipitaţiilor de natură convectivă.

Influenţa râurilor asupra climei este redusă, manifestându-se strict local mai ales de-a

lungul văilor prin care curg. În cazul Moldovei, prezenţa vegetaţiei de luncă, suprafaţa luciului şi

volumul de apă mai mare duce mai ales vara la ameliorarea condiţiilor termice excesive printr-o

creştere a umidităţii atmosferice datorită intensificării evapotranspiraţiei. În condiţiile absenţei

maselor de aer pe culoarul de vale, temperaturile ridicate cumulate cu umiditatea relativă mare,

declanşează procese convective locale de intensitate deosebită, culoarul de vale fiind deseori

însoţit de precipitaţii de origine convectivă ce cad mai ales după amiaza. Roua, bruma, ceaţa,

îngheţul sunt fenomene ce au o frecvenţă mare pe valea acestui râu, atunci când stratificaţia

aerului este de tip stabil.

Uşoara creştere a umidităţii relative deasupra lacurilor, frecvenţa mai mare a fenomenelor

de rouă şi ceaţă, îngheţurile şi brumele mai târzii toamna, sunt câteva din retroacţiunile bazinelor

acvatice manifestate în plan climatic.

2.3.4 Vegetaţia

Vegetaţia creează şi ea particularităţi importante ale regimului climatic, atât cea naturală,

cât şi cea cultivată. Din cauza dezvoltării stadiale a plantelor, suprafaţa subiacentă capătă un

caracter foarte schimbător în timp, ceea ce influenţează direct regimul meteorologic al stratului

de aer învecinat. Astfel se creează particularităţi episodice ale microclimei.

16

Zona Fălticeni se caracterizează din punct de vedere floristic printr-o varietate deosebită

de genuri şi specii, determinată de dispunerea localităţii în zona de trecere de la vegetaţia de

pădure la cea de luncǎ. Relieful colinar a permis extinderea pădurilor de foioase, iar în imediata

apropiere a zonei subcarpatice şi carpatice a celor de răşinoase, resursă importantă pentru

dezvoltarea industriei lemnului în municipiu şi împrejurimi.

Pădurea recepţionează cantităţi mai mari de apă din depunerile de rouă, brumă, chiciură,

polei etc. Vegetaţia forestieră favorizează precipitarea prin efectul evapo-transpiraţiei reale

ridicate.

Lipsa vântului şi a turbulenţei din interiorul pădurii favorizează căderea precipitaţiilor

perpendicular pe suprafeţele lor receptoare, ceea ce conduce la o cantitate mai mare de

precipitaţii decât în teren deschis, unde factorii dinamici determină o cădere oblică a particulelor

de apă.

2.3.5 Solurile

Diversele tipuri de sol existente în arealul Podişului Fălticeni au proprietăţi fizice diferite

(culoare, porozitate, conductibilitate calorică, etc.), ceea ce duce la transformarea diferenţiată a

radiaţiei solare în căldură, la deosebiri climatice uşor sesizabile, chiar şi fără aparate de măsură.

Condiţiile de relief, rocă, vegetaţie şi activitatea umană sunt factorii ce au determinat formarea

unei game largi de soluri cu proprietăţi fizice şi chimice variate.

Solurile brune argiloiluviale au culoare deschisă (brun, brun-deschisă), o textură mijlocie

(lutoasă, luto-argiloasă) şi un conţinut mediu de humus (conţinutul procentual 2-3%). Au

proprietatea să reţină peste 80% din radiaţia solară.

Rolul climatologic al acestora creşte în perioada de arătură (toamna şi primăvara), când

solul nu este protejat de culturile agricole. Dar pentru zona urbană tipul de sol este mai puţin

important, deoarece acesta este aproape în întregime acoperit, influenţa antropică modificând

situaţia.

17

Capitolul 3. ANALIZA EVOLUŢIEI ÎN TIMP A PRECIPITAŢIILOR

LA FĂLTICENI

Precipitaţiile atmosferice, sunt poate cel mai important element climatic, aceasta făra a

neglija sau minimaliza importanţa celorlalte elemente, în special a temperaturii. Acestea

reprezintă fenomenele meteorologice a căror caracteristică principală o constituie marea lor

variabilitate în ceea ce priveşte frecvenţa, intensitatea şi durata lor. Ele se produc la intervale

neregulate, în cantităţi diferite şi se repartizează teritorial în mod neuniform.

Precipitaţiile atmosferice depind în distribuţia spaţială şi mersul lor valoric în timp în cea

mai mare proporţie de dinamica maselor de aer, ale cărei parametri se schimbă în timp de o zi, o

lună, un anotimp, un sezon, un an sau de la un an la altul, de factorii geografici regionali şi locali,

în special de caracteristicile reliefului, ca şi de alţi factori geografici şi elemente climatice.

Tab. 2. Cantităţile lunare de precipitaţii la Fălticeni (1999 – 2009)

1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

ianuarie 34.6 18.2 4.6 20.2 36.8 30.0 23.1 11.9 10.3 36.7

februarie 16.9 12.3 5.5 31.1 20.7 45.8 27.1 46.7 30.6 25.0

martie 27.8 40.5 33.5 28.7 15.5 16.9 78.5 39.3 13.5 31.7

aprilie 55.7 65.5 8.6 30.7 13.2 77.5 88.9 33.2 143.0 4.2

Mai 19.0 27.9 46.4 55.0 50.5 65.0 73.1 33.5 87.8 87.1

Iunie 69.6 84.1 104.2 25.0 65.5 118.9 211.5 40.6 133.7 151.0

Iulie 97.7 121.9 196.9 230.8 189.4 68.4 97.0 144.2 252.9 92.7

August 47.1 43.1 118.5 83.6 97.1 184.4 190.0 168.8 87.1 43.6

septembrie 88.3 148.7 68.1 25.4 34.5 32.4 26.9 86.1 46.1 10.9

octombrie 63.8 7.6 27.2 80.1 41.7 9.2 32.3 38.9 119.6 62.2

noiembrie 21.1 12.5 24.2 35.7 8.2 67.6 34.0 13.7 48.5 8.4

decembrie 48.8 18.5 29.6 9.5 17.7 8.8 31.7 6.0 26.0 36.2

18

3.1 Cantităţile anuale de precipitaţii

Cantitatea medie anuală de precipitaţii este la Fălticeni de 708,8 mm (date din perioada

1999 – 2009). Această cantitate este neuniform repartizată pe luni, ani şi anotimpuri. Faţă de

media multianuală, se observă variaţii destul de însemnate între anii ploioşi şi cei deficitari ca

precipitaţii. De exemplu, în anul 2008, la Fălticeni au căzut 911,8 mm, pe când în 2000 doar

495,3 mm.

Fig. 13. Mersul anual al precipitaţiilor la Fălticeni (2000 – 2008)

Cantităţile mari de precipitaţii căzute apar în anii cu activitatea ciclonică foarte intensă şi

de lungă durată (de exemplu, anul 2006 cu 874,7 mm sau anul 2007 cu 798,4 mm), iar în anii în

care a predominat timp îndelungat un regim anticiclonic şi advecţia aerului tropical continental

cald şi uscat (de exemplu, anul 2003 cu 598,1 mm sau anul 2004 cu 608,8 mm), au căzut cantităţi

mai reduse de precipitaţii.

3.2 Cantităţile sezoniere de precipitaţii

Aportul principal la volumul mediu multianual îl au precipitaţiile sub forma lichidă, din

perioada caldă a anului (74%), determinate fie de advecţia maselor de aer umed şi instabil, care

19

vin dinspre Oceanul Atlantic, şi de activitatea frontală, fie de procesele termo – convective, care

produc averse frecvente. Când ciclonii atlantici au mare stabilitate, precipitaţiile cad continuu şi

sunt însoţite de vânturi puternice.

În perioada rece a anului, datorită frecvenţei mari a maselor de aer continental rece şi

uscat şi a slăbirii convecţiei termice, cantitatea de precipitaţii este de doar 26% din totalul anual.

Fig. 14. Distribuţia pe sezoane a precipitaţiilor căzute la Fălticeni (1999 – 2009)

Fig. 15. Mersul multianual al precipitaţiilor căzute în timpul sezonului cald

la Fălticeni (2000 – 2009)

20

Fig. 16. Mersul multianual al precipitaţiilor căzute în timpul sezonului rece

la Fălticeni (1999 – 2009)

3.3 Cantităţile anotimpuale de precipitaţii

Pe anotimpuri, ca o caracteristică de bază a climatului temperat continental cu nuanţe

excesive, vara cad cele mai importante cantităţi de precipitaţii, 51%, iar iarna cele mai puţine,

10% din totalul anului. Primăvara (20%) şi toamna (19%) înregistrează cantităţi intermediare de

precipitaţii, comparativ cu celelalte două anotimpuri.

Fig. 17. Distribuţia pe anotimpuri a precipitaţiilor căzute la Fălticeni (1999 – 2009)

21

Fig. 18. Mersul multianual al precipitaţiilor căzute în timpul primăverii

la Fălticeni (2000 – 2009)

Fig. 19. Mersul multianual al precipitaţiilor căzute în timpul verii

la Fălticeni (2000 – 2009)

22

Fig. 20. Mersul multianual al precipitaţiilor căzute în timpul toamnei

la Fălticeni (2000 – 2008)

Fig. 21. Mersul multianual al precipitaţiilor căzute în timpul iernii

la Fălticeni (2000 – 2009)

3.4 Cantităţile lunare de precipitaţii

Sunt influenţate de dinamica maselor de aer, care determină un maxim în anotimpul cel

mai cald (în iulie cu 149,2 mm) şi un minim în anotimpul cel mai rece (în ianuarie cu 22,6 mm).

23

În primele luni ale anului (ianuarie, februarie, martie) predomină precipitaţiile de natură

frontală, cele locale fiind foarte reduse, sub 30 mm, cu oscilaţii mici de la o lună la alta.

Odată însă cu luna aprilie, cantitatea de precipitaţii aproape se dublează. Între lunile mai

şi iunie, cantitatea de precipitaţii atmosferice înregistrează o creştere accentuată (40 – 45 mm) şi

continuă să crească până în luna iulie, când se înregistrează valoarea maximă. La Fălticeni, în

luna iulie, valoarea plurianuală este de 149,2 mm. Aceste valori ridicate ale cantităţilor de

precipitaţii se datorează în primul rând producerii de convecţii termice (pe lângă procesele

frontale), care provoacă averse puternice de ploaie.

Din lunile august, septembrie, precipitaţiile înregistrează o scădere de 45 – 50 mm

datorită diminuării convecţiei termice odată cu diminuarea temperaturii. În lunile octombrie,

noiembrie şi decembrie convecţia termică dispare, iar precipitaţiile nu sunt cauzate decât de

advecţia maselor de aer reci, continentale venite din nord şi est, generând cantităţi foarte reduse,

sub 40 mm şi sub formă solidă în mare parte.

Aceste variaţii denotă o evoluţie normală, ascendentă în prima parte a anului până la

înregistrarea maximă, in luna iulie, după care valorile descresc progresiv până în decembrie,

pentru ca în ianuarie să-şi înregistreze valoarea minimă. Diferenţa esenţială în cazul celor două

luni se concretizează în valorile mult mai mari ale sumelor lunare de precipitaţii din luna iulie,

comparativ cu luna ianuarie (de peste şase ori).

Fig. 22. Cantităţile medii lunare căzute la Fălticeni (1999 – 2009)

24

În ianuarie masele de aer din zona anticiclonului Euroasiatic au o frecvenţă mare, venind

reci, frecvent geroase, uscate, în calea lor neinterpunându-se nici un obstacol orografic major, iar

sistemele noroase legate de fronturile ciclonilor mediteraneeni sunt dirijate în special peste

Câmpia Panonică, la est de barajul orografic al Carpaţilor Orientali, nereuşind să pătrundă decât

arareori, toate acestea duc la înregistrarea unor cantităţi medii foarte mici de precipitaţii (Fig.

23).

Fig. 23. Evoluţia interanuală a precipitaţiilor din luna ianuarie

la Fălticeni (2000 – 2009)

În iulie, activitatea ciclonică se intensifică la periferia nordică a dorsalei anticiclonului

Azorelor, extinsă la sud de România, aducând mase de aer umed şi instabil, iar convecţia termică

se constituie ca un supliment de umiditate celui adus de circulaţia vestică de pe întinderile

oceanice din vestul Europei. De aceea, în luna iulie se înregistrează cele mai mari cantităţi de

precipitaţii (Fig. 24).

25

Fig. 24. Evoluţia interanuală a precipitaţiilor din luna iulie

la Fălticeni (2000 – 2009)

3.5 Numărul de zile cu precipitaţii

Tab. 3. Numărul de zile cu precipitaţii la Fălticeni (2003 – 2009)

2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

ianuarie 17 8 5 5 4 5

februarie 16 8 9 6 5 3

martie 10 4 13 6 7 9

aprilie 7 12 14 6 16 3

mai 11 10 16 12 16 9

iunie 11 14 13 10 14 19

iulie 12 15 8 7 15 11

august 13 17 13 13 6 7

septembrie 6 4 6 12 15 4

octombrie 12 4 6 8 10 6

noiembrie 7 11 7 3 8 4

decembrie 9 3 8 4 3 9

26

Numărul mediu anual de zile cu precipitaţii depăşeşte în general cifra 100 (Fig. 25), iar

numărul mediu lunar de zile cu precipitaţii cunoaşte un maxim principal în luna iunie, 14 – 19 de

zile şi unul secundar în mai, 12 – 16 zile (Fig. 26). Numărul mediu lunar al zilelor cu precipitaţii

cunoaşte un minim principal în luna decembrie, 4 – 9 zile şi unul secundar în noiembrie, 7 – 11

zile.

Fig. 25. Numărul anual de zile cu precipitaţii la Fălticeni (2004 – 2008)

Fig. 26. Numărul mediu lunar de zile cu precipitaţii la Fălticeni (2003 – 2009)

27

CONCLUZII

Aria studiată în această lucrare a fost municipiul Fălticeni, aşa cum a fost el delimitat ca

unitate administrativă. Din punct de vedere climatic, arealul studiat se încadrează în etajul

climatic de deal şi podiş, el constituind o arie de tranziţie între zonele mai înalte din vest, Munţii

Stânişoarei şi Subcarpaţii Moldovei, şi zona mai joasă din est, Câmpia Moldovei.

Scopul lucrării a fost de a evidenţia specificitatea pluviometrică a teritoriului

municipiului Fălticeni, generată de impactul circulaţiei generale ale atmosferei cu relieful major

al ariilor limitrofe, cât şi diferenţierile locale, produse de caracteristicile suprafeţei active.

Argumentaţia s-a sprijinit pe un fond destul de amplu de date asupra precipitaţiilor

atmosferice şi a problemelor conexe din aria municipiului Fălticeni şi din ariile limitrofe

Circulaţia generală a atmosferei, factorul genetic principal, prezintă în aria studiată câteva

trăsături definitorii. Masele de aer în deplasare peste regiunea în care este situat oraşul Fălticeni

produc arealului valori şi fenomene particulare. Anticiclonul Azoric produce vara înnorări,

averse de ploaie şi grindină, iar iarna conduce la încălzirea vremii, creşterea nebulozităţii şi

producerea de ninsori abundente. Anticiclonul Euroasiatic conduce vara la producerea secetelor,

iar primăvara şi toamna la îngheţuri şi brume târzii sau timpurii. Ciclonul Islandez generează

precipitaţii bogate, vânturi puternice şi ceţuri, iar ciclonii mediteraneeni produc în sezonul rece

ploi, însoţite de descărcări electrice sau grindină.

Influenţa factorilor fizico-geografici, ca factori genetici, este dată în principal de poziţia

Podişului Fălticeni la est de Carpaţii Orientali, care joacă rol de baraj orografic în calea maselor

de aer vestice, scăzând astfel potenţialul pluviogenetic al acestora. Un alt factor important îl

constituie prezenţa bazinelor acvatice, a lacurilor de pe Şomuz. Acestea întreţin o evaporare

intensă, crescând umiditatea relativă şi favorizând precipitarea.

Influenţa antropică asupra precipitaţiilor atmosferice rezultă din cantitatea mai mare de

precipitaţii înregistrată în oraş, faţă de zonele înconjurătoare. Influenţa pe care oraşul o exercită

asupra precipitaţiilor rezultă şi din creşterea cantitativă a acestora, pe măsura dezvoltării în timp

28

a activităţii economice urbane. Prezenţa impurităţilor în aerul oraşelor conduce la creşterea

nebulozităţii şi a precipitaţiilor, ca urmare a prezenţei masive a nucleelor de condensare.

Cantitatea medie anuală de precipitaţii la Fălticeni, pentru perioada 1999 – 2009, a fost de

708,8 mm. Această cantitate a fost neuniform repartizată pe luni, anotimpuri, sezoane sau ani.

S-au obserat variaţii destul de însemnate între anii ploioşi (2008 – 911,8 mm), cu

predominare a activităţilor ciclonice şi frontale şi cei deficitari pluviometric (2000 – 495,3 mm),

cu circulaţii predominant anticiclonice şi advecţii de aer cald tropical sau continental.

Regimul sezonier al precipitaţiilor a atribuit semestrului cald un aport de 74% din totalul

pe un an, în timp ce, în perioada rece a anului, datorită slăbirii convecţiei termice, cantitatea de

precipitaţii a fost de doar 26% din totalul anual.

Pe anotimpuri, ca o caracteristică de bază a climatului temperat continental cu nuanţe

excesive, vara cad cele mai importante cantităţi de precipitaţii, 51%, iar iarna cele mai puţine,

10% din totalul anului. Primăvara (20%) şi toamna (19%) înregistrează cantităţi intermediare de

precipitaţii, comparativ cu celelalte două anotimpuri.

De la o lună la alta mersul precipitaţiilor este influenţat de dinamica maselor de aer, care

determină un maxim în anotimpul cel mai cald (în iulie cu 149,2 mm) şi un minim în anotimpul

cel mai rece (în ianuarie cu 22,6 mm).

29

BIBLIOGRAFIE

Apostol L. (2000) – „Precipitaţiile atmosferice în Subcarpaţii Moldovei”, Editura

Universităţii, Suceava

Băcăuanu V. şi colab. (1980) – „Podişul Moldovei – natură, om, economie”, Editura

Academiei R.S.R., Bucureşti

Mihăilă D. (2006) – „Câmpia Moldovei – Studiu climatic”, Editura Universităţii Suceava

Mihăilă D.,Tănasă I., Budui V., Cristea I. (2006) – „Consideraţii asupra riscurilor climatice

în judeţul Suceava”, Analele Universitaţii Ştefan cel Mare Suceava

Nistor B. (2008) – „Podişul Sucevei – Studiu termo-pluviometric”, rezumatul tezei de

doctorat, Universitatea Al. I. Cuza Iaşi

- (2008) – Clima României, Editura Academiei Române

30