Municipiul Craiova Studiu de geomorfologie urbană · History, Douglas evidenția hazardurile...
71
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA Facultatea de Științe Școala Doctorală de Științe Municipiul Craiova Studiu de geomorfologie urbană -REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT- Conducător științific: Prof.univ.dr. Sandu BOENGIU Student doctorand: Claudia-Daniela Lăpădat (Albă) Craiova 2019
Transcript of Municipiul Craiova Studiu de geomorfologie urbană · History, Douglas evidenția hazardurile...
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
Facultatea de Științe
Școala Doctorală de Științe
Municipiul Craiova
Studiu de geomorfologie urbană
-REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT-
Conducător științific:
Prof.univ.dr. Sandu BOENGIU
Student doctorand:
Claudia-Daniela Lăpădat (Albă)
Craiova
2019
CUPRINS
1. CONCEPT ȘI OBIECTIVE ......................................................................................................... 3
1.1 Conceptul Geomorfologiei Urbane - aspecte evolutive, preocupări și direcții ....................... 3
1.2 Scopul și obiectivele tezei ....................................................................................................... 4
2. CADRUL NATURAL AL MUNICIPIULUI CRAIOVA .......................................................... 5
2.1 Localizarea geografică ............................................................................................................ 5
2.2 Particularități geologice și evoluția paleogeografică .............................................................. 6
2.2.1 Fundamentul Platformei Valahe ..................................................................................... 7
2.2.2 Cuvertura sedimentară precuaternară .............................................................................. 7
2.2.1 Depozite cuaternare ......................................................................................................... 9
2.2.2 Tectonica platformei în zona Craiovei .......................................................................... 10
2.3 Morfografia și morfometria culoarului Jiului ....................................................................... 10
2.3.1 Morfografia culoarului Jiului în arealul Craiovei ......................................................... 11
2.3.2 Hipsometria ................................................................................................................... 12
2.3.1 Densitatea fragmentării reliefului ................................................................................. 13
2.3.1 Adâncimea fragmentării reliefului ................................................................................ 16
2.3.2 Analiza statistică a datelor densității și adâncimii fragmentării reliefului .................... 17
2.3.3 Corelația dintre densitatea și adâncimea fragmentării reliefului ................................... 19
2.3.4 Geodeclivitatea.............................................................................................................. 21
2.3.5 Orientarea versanților .................................................................................................... 22
2.3.6 Curbura în plan și în profil ............................................................................................ 23
2.4 Problematica teraselor Jiului în aria Craiovei ....................................................................... 24
2.4.1 Delimitarea teraselor Jiului în aria Craiovei pe baza atributelor topografice și prin
metode semi-automate .................................................................................................................. 26
2.5 Caracteristici climatice .......................................................................................................... 28
2.5.1 Temperatura aerului ...................................................................................................... 28
2.5.2 Regimul precipitațiilor .................................................................................................. 29
2.5.3 Regimul eolian .............................................................................................................. 30
2.5.4 Particularități climatice urbane ..................................................................................... 31
2.6 Hidrografia municipiului Craiova ......................................................................................... 32
3. CADRUL UMAN AL MUNICIPIULUI CRAIOVA ............................................................... 34
3.1 Expansiunea așezării urbane ................................................................................................. 34
3.2 Dinamica populației .............................................................................................................. 35
4. INTERDEPENDENȚA NATURAL – ANTROPIC, DIN PUNCT DE VEDERE
GEOMORFOLOGIC ......................................................................................................................... 36
4.1 Factori favorizanți și restricții de natură geomorfică în expansiunea urbană a Craiovei ...... 36
4.2 Omul, creator al reliefului urban ........................................................................................... 37
4.3 Impactul modificărilor antropice asupra hidrografiei ........................................................... 41
5. ELEMENTE DE PATRIMONIU GEOMORFOLOGIC URBAN – GEOHERITAGE ...... 45
5.1 Metodologia de evaluare a unor elemente geoheritage pe teritoriul municipiului Craiova .. 45
5.2 Fântânile seculare ale Craiovei – elemente GEOHERITAGE .............................................. 46
6. HAZARDURI ȘI RISCURI NATURALE ÎN MUNICIPIUL CRAIOVA ............................ 52
6.1 Hazarduri seismice ................................................................................................................ 52
6.1.1 Caracterizarea seismică a zonei în care se încadrează Craiova ..................................... 53
6.1.2 Simularea efectelor în cazul cutremurelor viitoare în Romania .................................... 55
6.1.3 Hazardul seismic în corelație cu tectonica și litologia zonei ........................................ 55
6.2 Riscuri hidrologice urbane în municipiul Craiova ................................................................ 56
6.2.1 Colectarea datelor GNSS GPS ...................................................................................... 57
6.2.2 Harta zonelor inundabile (”Bluespots map”) la ploi torențiale și validarea pe teren .... 57
6.3 Alte riscuri generate de procese geomorfologice .................................................................. 59
Concluzii .............................................................................................................................................. 62
Bibliografie .......................................................................................................................................... 65
3
1. CONCEPT ȘI OBIECTIVE
”Înțelegerea geomorfologiei, știința formelor de relief și a proceselor suprafeței terestre
este esențială în dezvoltarea urbană. Oamenii trebuie să cunoască terenul pe care urmează să
construiască și să acorde atenție riscurilor de inundație, subsidență, alunecări, activității
vulcanice, cutremurelor sau eroziunii” (Douglas & James, 2014).
1.1 Conceptul Geomorfologiei Urbane - aspecte evolutive,
preocupări și direcții
GEOMORFOLOGIA URBANĂ a început să se impună ca disciplină în anii 1960 în
câteva țări: Uniunea Sovietică (Kotlov, 1961), SUA (Coates, 1976), Marea Britanie (Douglas,
1983) (Lóczy & Sűtȍ, 2011) și era evidențiată în anul 1974 când Societatea Americană de
Geologie organiza în Florida Simpozionul de Geomorfologie Urbană cu scopul de a prezenta
contribuția geomorfologiei în sectorul urban al societății (Coates, 1976).
Preocupările geomorfologiei urbane erau enunțate de McCall et.al în 1996, și
revalidate ulterior de Douglas, putând fi sumarizate în câteva direcții de analiză: (1)
oportunitatea utilizării diferitelor forme de relief în scopuri urbane; (2) impactul activităților
urbane asupra suprafeței terestre, în special în timpul construcțiilor; (3) formele de relief create
de urbanizare, inclusiv depozitele de deșeuri; (4) consecințele geomorfice ale industriei
extractive în și în jurul orașelor (Douglas, 2004, 2011). În lucrarea Cities: An Environmental
History, Douglas evidenția hazardurile geofizice în relația cu zonele urbane (cutremurele,
vulcanii, alunecările de teren și subsidența) și relația orașelor cu râurile, analizând inundațiile,
furtunile și reabilitarea râurilor (Douglas, 2013).
O nouă preocupare a geomorfologiei urbane vizează patrimoniul geomorfologic urban
și evoluția peisajului urban văzută dintr-un punct de vedere cultural. Au fost elaborate în acest
sens numeroase metodologii de evaluare și cartare a geomorfositurilor urbane, este analizată
relația dintre patrimoniul geomorfologic urban și planificarea urbană sau conservarea
patrimoniului geomorfologic urban în condițiile permanentei extinderi urbane.
Sintetizând cercetările anterioare în privința geormofologiei urbane, Pica et al. (2017)
consideră elementele abordate de geormorfologia urbană ca fiind:
(i) Impactul expansiunii urbane și activității antropice asupra geomorfologiei
naturale
4
(ii) Constrângerile geomorfice în dezvoltarea urbană
(iii) Pretabilitatea diferitelor forme de relief pentru utilizarea urbană specifică
(iv) Crearea unor forme de relief antropice datorită urbanizării
(v) Modificările topografice ca urmare a activității antropice
(vi) Hazardurile geomorfolologice urbane
(vii) Patrimoniul geomorfologic urban - geoheritage
1.2 Scopul și obiectivele tezei
Perspectiva cea mai des întâlnită în studiile care țintesc municipiul Craiova este cea
istorică, cărei i se adaugă analize specifice anumitor direcții, în care sunt menționate și aspecte
geografice sau studii mai recente care vizează zona periurbană, calitatea mediului, imaginea
turistică, politici de dezvoltare urbană. Teritoriul reprezintă însă componenta suport pentru
toate activitățile orașului, iar interrelaționarea dintre relieful urban și comunitate trebuie să fie
o preocupare majoră în organizarea, funcționarea și planificarea urbană.
Lucrarea de față urmărește să configureze imaginea teritoriului municipiului Craiova,
prin prisma studiului geomorfologic, analizând componentele naturale și influența antropică
asupra lor și creând un instrument utilizabil în amenajarea și dezvoltarea urbană. Printr-o
abordare adesea multidisciplinară, se urmărește analiza caracteristicilor peisajului urban
craiovean pornind de la constituirea reliefului, urmată de evoluția naturală, de transformările
induse de om și de riscurile geomorfologice care pot afecta comunitatea.
Obiectivele individuale urmărite, pe baza cărora ne propunem profilarea imaginii de
ansamblu a geomorfologiei Craiovei vizează:
(1) Conturarea formării teritoriului, evoluția cuaternară și crearea teraselor Jiului,
suportul pe care s-a dezvoltat orașul
(2) Analiza morfografică și morfometrică a culoarului Jiului în aria Craiovei, cu
urmărirea oportunității utilizării terenului în scopuri urbane; un obiectiv vizat în
mod deosebit este identificarea și delimitarea teraselor fluviale, urmărindu-se
clarificarea numărului de terase păstrate în zona Craiovei, în contextul
neconcludenței cercetărilor anterioare ce fac referire la acest aspect
(3) Caracterizarea din punct de vedere climatic și hidrografic a teritoriului
5
(4) Conturarea cadrului uman al municipiului, prin care se urmărește schițarea
dinamicii expansiunii spațiale a așezării
(5) Identificarea factorilor favorizanți și a restricțiilor de natură geomorfică în
expansiunea urbană, dar și impactul intervențiilor antropice în perimentrul orașului
și asupra luncii Jiului
(6) Evaluarea unor elemente GEOHERITAGE ce realizează legătura dintre teritoriu și
comunitate, în vederea valorificării lor turistice și educaționale
(7) Analiza hazardurilor naturale; cunoscut fiind faptul că în Craiova s-au resimțit
destul de puternic cutremurele vrâncene, se urmărește, pe lângă încadrarea seismică
a Craiovei, și identificarea posibilelor cauze legate de tectonică sau litologie ce pot
fi implicate în propagarea undei seismice; tot în acest capitol se urmărește
realizarea hărții ”Bluespots map”, a zonelor inundabile în timpul ploilor torențiale.
2. CADRUL NATURAL AL MUNICIPIULUI CRAIOVA
2.1 Localizarea geografică
Caracteristicile geomorfologice ale teritoriului municipiului Craiova rezidă în primul
rând din localizarea orașului la contacul dintre două trepte de relief, Piemontul Getic și Câmpia
Română, în culoarul larg al Jiului. Așezarea urbană s-a extins pe terasele Jiului ce se prezintă
sub formă de amfiteatru în aval de confluența cu râul Amaradia. Zona se înfățișează ca un
culoar depresionar extins, situat la contactul dintre Piemontul Oltețului și Piemontul Bălăciței,
în nord și subunitatea Câmpiei Olteniei - Câmpia Romanaților, în sud. Mai exact, componentele
care converg spre limitele Craiovei sunt: Podișul Tesluiului – subdiviziune a Piemontului
Oltețului în NE , Piemontul Bălăciței, în NV și V, iar în partea sud-estică Câmpul Leu Rotunda
- subdiviziune a Câmpiei Romanaților (Fig. 2.1).
Situat în SV-ul României, în zona central-sudică a Regiunii de Dezvoltare Sud-Vest
Oltenia, municipul are în componență localitățile: Cernele, Făcăi, Izvorul Rece, Mofleni,
Popoveni, Rovine, Șimnicu de Jos iar unitățile administrativ teritoriale limitrofe sunt
comunele: Ișalnița și Șimnicu de Sus, in partea nordică, Ghercești în partea nord estică, Pielești
în est, Cârcea în sud-est, Malu Mare și Podari în sud, Bucovăț în sud-vest și Breasta în vest.
Mare parte din comunele vecine, împreună cu municipiul Craiova formează Zona
6
Metropolitană Craiova, ce ocupa în anul 2017 o suprafață de 1510,25 km², echivalentul a
aproximativ 20,4 % din suprafața județului Dolj, reunind circa 56% din populația județului.
2.2 Particularități geologice și evoluția paleogeografică
Poziționarea geografică a municipiului Craiova o situează în domeniul vorlandului
carpatic, cuprins între Carpați și Balcani. În funcție de timpul în care s-a consolidat, domeniul
precarpatic românesc include unități eoproterozoice, cadomiene și hercinic-chimerice, o parte
din ele fiind acoperite de cuverturi sedimentare iar altele fiind supuse procesului de
peneplenizare (Mutihac & Mutihac, 2010).
Formațiunea ce încadrează și zona Craiovei este reprezentată de Platforma Valahă,
parte componentă a Platformei Moesice, ce este cuprinsă între Carpații Meridionali, Balcani și
linia Peceneaga – Camena. Platforma Valahă este delimitată la nord-est de Falia Fierbinți
(transmoesică), la nord și vest de Falia Pericarpatică și de Dunăre la sud (Mutihac, 1990).
Fig. 2.1 Localizarea municipiului Craiova
®
0 100 20050km
7
Stratigrafia Platformei Valahe presupune existența a două etaje: unul de fundament, soclul de
vârstă cadomiană și cuvertura superioară sedimentară.
2.2.1 Fundamentul Platformei Valahe
Soclul Platformei Valahe a fost atins prin forajele realizate în zona de ridicare Dioști-
Balș-Optași, alcătuirea soclului fiind una eterogenă, cuprinzând șisturi cristaline
metamorfozate, șisturi cloritoase, șisturi cuarțoase-sericitoase prebaikaliene, cu intruziuni
magmatice, identificate în apropiere de Caracal și de Slatina (Boengiu, 2008; C. Enache, 2008;
Marin, 2008). Forajele efectuate în zona Leu-Balș-Optași au atins fundamentul la -1940 m
(Priseaca) și -3715 m la Străjești (Ioneși, 1994). Rezultatul studiilor realizate de I. Gavăț, 1938,
E. Vasilescu et al., 1956, I. Pătruț et al., 1961, citați de R. Stroe, arată ca fundamentul
Platformei Valahe este puternic tectonizat, având o structură casantă. Compartimentarea în
blocuri și mișcarea diferențiată pe care acestea a suportat-o, a transformat unele zone, printre
care și zona Craiovei în grabene, care au funcționat ca arii de sedimentare (Mutihac & Mutihac,
2010).
2.2.2 Cuvertura sedimentară precuaternară
Cratonizarea produsă la sfârșitul ciclului cadomian a fost urmată de sedimentare
începând din paleozoic iar tectonica ulterioară a creionat un sistem de falii și blocuri cu
deplasare verticală diferențiată. Cuvertura sedimentară a Platformei Valahe este aproximată la
10.000 m (Stroe, 2003), cu o grosime însă neuniformă datorată deplasării verticale diferențiate
a blocurilor, atingând în unele puncte 23.000 m (Ioneși, 1994).
Rezultatele forajelor efectuate timp de mai multe decenii au condus la delimitarea a
patru cicluri de sedimentare: (1) Cambrian mediu – Westphalian, (2) Permian – Triasic, (3)
Jurasic – Cretacic și (4) Badenian superior – Pleistocen (Mutihac & Mutihac, 2010).
Din ciclul Cambrian – Westphalian (Carbonifer) cele mai vechi depozite interceptate
în apropierea Craiovei au fost cele ordoviciene și siluriene, reprezentate de șisturi argiloase,
șisturilor marnoase și puține calcare, peste care s-au depus calcare triasice (C. Enache, 2008).
Depozite aparținând Carboniferului inferior au fost interceptate la Balș, între care se detașează
calcare masive (C. Enache, 2008; Mihăilă, Patrulius, & Giurgea, 1968) iar șisturi argiloase
negricioase aparținând Carboniferului mediu, au fost interceptate la Răcari (Mihăilă et al.,
1968).
8
La sfârșitul Carboniferului a urmat o perioadă de exondare a Platformei Valahe,
corespondentă fazei asturice a orogenezei hercinice, după care sedimentarea este reluată la
sfârșitul Permianului.
Ciclul Permian – Triasic
În forajele de la Craiova, Permianul este reprezentat prin conglomerate grezoase iar
Triasicul este alcătuit din gresii friabile, nisipuri, marne (C. Enache, 2008).
După o nouă perioadă de exondare, urmează al treilea ciclu major de sedimentare al
cuverturii valahe: ciclul Jurasic – Cretacic.
Jurasicul mediu (Dogger) are dezvoltare completă în zonele Craiova – Balș – Oporelu
și este alcătuit din depozite detritice, încheindu-se cu un orizont de dolomite și gresii calcaroase
(A. Popescu & Enache, 2001), iar Jurasicul superior (Malmul) este reprezentat prin depozite
preponderent calcaroase (C. Enache, 2008). Cretacicul este alcătuit din două orizonturi lito –
stratigrafice (C. Enache, 2008): (i) Cretacicul inferior cu dolomite, calcare marnoase și
marnocalcare; (ii) Cretacicul superior, ce cuprinde marne compacte negricioase, calcare
cretoase cu numeroase brahiopode, echinide și briozoare.
Orogeneza laramică de la sfârșitul Cretacicului a generat și o ridicare a Platformei
Valahe, mare parte fiind exondată.
În intervalul Paleogen – Badenian, Platforma Valahă a evoluat ca uscat, perioadă ce a
fost urmată de ultimul ciclu de sedimentare Badenian superior – Pleistocen, rezultat ca
urmare a înaintării apelor dinspre avanfosa carpatică.
Se consideră aparținând Badenianului depozite de conglomerate ce apar pe aliniamentul
Brădești – Melinești (la nord de Craiova) (Ioneși, 1994) iar Sarmațianului gresii și marne ce
depășesc pe aliniamentul Craiova – Lom grosimea de 1000 m (C. Enache, 2008). Meoțianul,
cu un caracter transgresiv, se remarcă în zona Craiovei printr-o alternanță de marne și nisipuri,
predominante fiind marnele (C. Enache, 2008). Ponțianul are grosimi de până la 800 m în
zonele depresionare și la vest de Craiova, unde s-au diferențiat trei straturi: cel inferior
constituit din marne nisipoase, peste care s-a suprapus un strat preponderent nisipos, urmat de
un amestec de nisipuri și marne (C. Enache, 2008; Mutihac & Mutihac, 2010). În zona Craiovei,
Dacianul este ultimul strat atins doar prin foraje și este reprezentat de marne și nisipuri fine,
gălbui, micafere, cu puține intercalații.
Romanianul constituie ultimul etaj al Pliocenului, peste care se aștern discordant
depozite ale diferiților termeni ai Cuaternarului. În dealul Bucovățului, situat pe dreapta Jiului,
9
în fața cartierului craiovean Mofleni, se află un afloriment care a fost semnalat pentru prima
dată în anul 1849, ce cuprinde o bogată faună de lamelibranhiate și gastropode. Aflorimentul a
fost fost studiat de mai multe generații de paleontologi și geologi și reprezintă asociația
paleontologică de referință pentru etajul Romanian, cunoscută și sub denumirea de ”orizontul
cu unionizi sculptați” (Fig.2.2).
Forajul executat în apropierea
aflorimentului, la Bucovăț – Cârligei arată
următoarea succesiune stratigrafică: 0,70 m
sol; 10,00 m pietrişuri mărunte şi medii în
masă de nisip de vârstă pleistocenă; 9,00 m
argilă roşie pleistocenă; 5,50 m argilă
galbenă; 8,00 m argilă prăfoasă galbenă; 7,00
m praf argilos; 5,00 m argilă vânătă; 22,00 m
nisip fin şi mediu, cu intercalaţii şi lentile de
nisip mărunt şi cu un nivel fosilifer cu
unionizi cu scoica ornamentată şi gastropode
de apă dulce caracteristice pentru baza
Romanianului; 10,00 m argile vinete plastice
(argilele de Leamna) (Boengiu, 2004).
Aceleași depozite sunt deschise tot pe malul dreapt al Jiului, la Leamna de Jos și
Breasta. Depozitele respective fosilifere sunt parțial deschise și la limita de est a Craiovei, la
Viaductul Cârcea. În intravilanul municipiului, depozitele romaniene au fost traversate de
forajul hidrogeologic realizat în partea estică a Parcului Romanescu.
2.2.1 Depozite cuaternare
Depozitele cuaternare sunt cele care au modelat teritoriul pe care s-a dezvoltat orașul,
factorii exogeni având rol principal în sedimentarea cuaternară, însă în aria de convergență de
la Craiova un rol important l-au avut și factorii endogeni, prin prezența mișcărilor neotectonice
(Badea, 1992).
După cum s-a menționat și anterior, municipiul Craiova se află situat la intersecția a
două trepte de relief, în spațiul de tranziție de la piemont la câmpie.
Spre sfârșitul Pliocenului se producea colmatarea lacului de la sud de Carpați (A.
Popescu & Enache, 2001) și începea formarea piemontului (Bălteanu, 2016), iar diferențierea
Fig. 2.2 Afloriment Bucovăț
10
față de ciclurile de sedimentare anterioare rezultă din faptul că regimul de sedimentare este
acum unul continental, determinat de înălțările puternice din zona Carpaților, evacuarea unor
cantități uriașe de materiale detritice și depunerea lor sub forma unui piemont (Badea, 1967,
1992).
În analiza geomorfologică a Câmpiei Olteniei, realizată în 1957, P. Coteț distingea
urmatoarele tipuri de depozite cuaternare în zona Craiovei: a) depozite aluvionare, formate din
nisipuri puțin argiloase; b) depozite loessoide; c) depozite de dune eoliene, rezultat al
vânturilor de vest și nord vest, dar și al rețelei hidrografice, nisipurile eoliene provenind în
mare parte din nisipuri aluvionare; d) depozite proluviale și gravitaționale, primele regăsite la
confluențele Jiului (Coteț, 1957).
2.2.2 Tectonica platformei în zona Craiovei
În ciclul cadomian, după detașarea părții vestice a Platformei Moesice, prin apariția
Faliei Intramoesice, partea vestică a devenit un bazin instabil de sedimentare, care a fost afectat
de numeroase procese tectonice.
Platforma a fost afectată de procese tectonice începând cu Paleozoicul inferior, care au
generat un sistem de falii, într-o primă etapă orientate est – vest, urmate de alt sistem de falii
orientate perpendicular. În zona pe care o analizăm, cele mai importante falii sunt Optași –
Petrești, orientată pe direcție est – vest, și cele ale Jiului și Oltului, orientate nord – sud.
Blocurile create de faliile reactivate în Paleozoic au generat zone cu deplasări diferite pe
verticală, unele rezultând în arii depresionare, așa cum este Depresiunea Craiovei, altele în
zone de ridicare, cum este ridicarea N. Craiova – Balș – Optași – Periș. Perioada de instabilitate
tectonică a continuat în Platforma Valahă până la sfârșitul triasicului (Ioneși, 1994; Mutihac
& Mutihac, 2010).
Mișcările neotectonice din timpul fazei Pasadena (Pleistocen Mediu) au reactivat
ridicarea Balș – Optași, ce a avut ca rezultat schimbarea direcției de curgere a Jiului către sud
și coborârea treptată către sud-vest, sculptând sistemul de terase doar pe partea stângă a Jiului
(Boengiu, Avram, & Vlăduț, 2011; Boengiu, Ionuș, Simulescu, & Popescu, 2011).
2.3 Morfografia și morfometria culoarului Jiului
11
Extinderea teritorială a municipiului Craiova s-a materializat doar pe terasele de pe
malul stâng al Jiului, însă pentru o caracterizare morfografică și morfometrică obiectivă nu am
limitat aria strict la limitele administrative al UAT-ului, ci am extins analiza în acest subcapitol
asupra întregului culoar al Jiului, cuprinzând și malul drept al acestuia. Perimetrul delimitat are
o lungime de 23 km și o lățime de 16 km (Fig.2.3). Parametrii morfometrici au fost analizați
utilizând funcții ArcGIS, pe baza modelului digital de elevație furnizat de EEA (Agenția
Europeană de Mediu) prin Programul Copernicus (EU-DEM 1.1), cu rezoluția spațială de 25
m, completat cu date obținute prin digitizarea hărții topografice, a observațiilor și măsurătorilor
realizate pe teren.
2.3.1 Morfografia culoarului Jiului în arealul Craiovei
Fig. 2.3 Delimitarea perimetrului analizat și a municipiului Craiova
12
Municipiul Craiova este situat într-o zonă de convergență a râurilor ce străbat
Piemonturile Oltețului și Bălăciței și confluează la limita nordică și de-a lungul limitei vestice
a orașului. Zona de convergență evidențiază mișcarea de subsidență, iar dezvoltarea în opoziție
a sistemului de terase ale Jiului comparativ cu cele ale Oltului evidențiază mișcarea de ridicare
a blocului cuprins între cele două falii.
În amonte de confluența cu Amaradia, cursul Jiului suportă o ușoară schimbare a
direcției spre vest, ce se accentuează la confluența cu Rasnic, după care revine la direcția
generală NV-SE. De la Malu Mare (la S de Craiova) cursul suportă o nouă schimbare,
îndreptându-se spre Dunăre pe o direcție predominant N-S.
Lățimea văii, incluzând și sistemul de terase, prezintă extinderea maximă în partea
nordică, la confluențele cu Amaradia și Rasnic, versanți asimetrici, cel drept abrupt iar cel stâng
extinzându-se în trepte.
Partea vestică a perimetrului delimitat, reprezentată de Piemontul Bălăciței, este
caracterizată de paralelismul văilor bine evidențiate, cu orientare V-E, în concordanță cu
înclinarea stratelor. Zona centrală a perimetrului este formată de lunca bine dezvoltată și de
terasele Jiului, acest sector fiind cel mai intens transformat antropic iar estul perimetrului
aparține Podișului Tesluilui, traversat de râul Teslui pe direcție NV-SE și prezentând o
fragmentare mai redusă, intrerfluvii plane și caracteristici tipice de platformă.
2.3.2 Hipsometria
Harta hipsometrică absolută a sectorului analizat (Fig. 2.4) și profilele transversale
(Fig.2.5) evidențiază în primul rând asimetria creșterii altitudinale între cei doi versanți ai
Jiului, creșterea altitudinală fiind mult mai rapidă în cazul malului drept. Altitudinile minime
și maxime ale perimetrului sunt de 64,7 m în partea sudică, în zona de luncă, respectiv 212,2
m în extremitatea nord–estică, aparținând reliefului de platformă din Piemontul Oltețului,
rezultând un ecart hipsometric de 147,3 m.
În aria municipiului altitudinile se încadrează între 69 m și 199 m, treapta hipsometrică
dominantă, conform clasificării, fiind cea de 65 – 95 m, ce se suprapune în mare parte peste
lunca Jiului și ocupă 26 % din totalul perimetrului delimitat.
Împreună cu această treaptă hipsometrică, următoarele două, de 95 – 125 m și 125-155
m acoperă cea mai mare parte a orașului Craiova, dincolo de izohipsa de 155 m aflându-se doar
extremitatea estică a municipiului, cu extravilanul situat în exteriorul Centurii nord-estice și în
zona aeroportului Craiova.
13
2.3.1 Densitatea fragmentării reliefului
Fragmentarea orizontală a reliefului arată gradul de discontinuitate, rezultat al acțiunii
agentilor modelatori (Grigore, 1972) și se calculează ca raport al lungimii totale a formelor de
relief negative rezultate prin eroziune (inclusiv cele rezultate în urma acțiunilor antropice) și
unitatea de suprafață analizată (Hosu, 2009).
Harta densități fragmentării reliefului s-a realizat în ArcGIS, utilizând METODA
CARTOGRAMELOR, iar valorile obținute au fost clasificate în 4 clase valorice (0.0 – 1.0 /
1.1. – 2.0 / 2.1 – 3.0 / 3.1 – 3.5 km/km2) - Fig. 2.6.
Fig. 2.4 Harta hipsometrică
14
Fig. 2.5 Succesiune de profile transversale
15
Valoarea maximă a densității fragmentării reliefului apare punctual în afara teritoriului
minicipiului Craiova, în aria Bălții Ghercești spre care converg pâraiele din zonă; valori mari
ale densității fragmentării, cuprinse între 2,1 – 3,0 km/km2, se înregistreză în zonele de
confluență ale Jiului cu afluenții de pe partea dreaptă, în jurul zonei lacustre de pe Valea Fetei,
în zona de confluență Amaradia – Valea Mănăstirii, precum și în jurul Bălții Craiovița. Pe
teritoriul municipiului, valori intermediare ale densității fragmentării reliefului, de 1,1 - 2,0
km/km2, sunt înregistrate în lunca Jiului, traversată de un sistem de canale, create pentru
desecarea fostelor bălți.
Zona cu cea mai redusă fragmentare orizontală, sub 1 km/km2 apare în partea de platformă
a Podișului Tesluiului, în exteriorul municipiului Craiova, ceea ce creează premizele unui teren
pretabil extinderii urbane în partea nord – estică.
Fig. 2.6 Harta densității fragmentării reliefului
16
Din analiza cantitativă a datelor rezultă ca 50% din suprafață prezintă valori ale densității
mai mici de 1 km/km2, aproximativ 40 % se încadrează în valori cuprinse în intervalul 1.1 - 2.0
km/ km2 și doar aproximativ 10 % din teritoriu prezintă densități ale fragmentării peste 2
km/km2.
2.3.1 Adâncimea fragmentării reliefului
Adâncimea fragmentării reliefului sau energia de relief exprimă gradul eroziunii pe
verticală, indicând valoarea altitudinii relative a diferitelor puncte de pe versanți și interfluvii,
în raport cu baza de eroziune reprezentată de talvegurile apelor curgătoare sau partea inferioară
a formelor negative de relief.
Harta adâncimii fragmentării reliefului sau harta energiei de relief s-a realizat în ArcGIS
utilizând METODA PĂTRATELOR (CARTOGRAMELOR) cu dimensiunea de 1000 /
1000 m, iar valorile rezultate au fost clasificate în 5 clase la intervale de aprox. 20 m (3,6 –
20,0 m / 20,1 – 40,0 m, 40,1- 60,0 m, 60,1 – 80,1 m, 80,1 – 95,6 m).
După cum se observă în Fig. 2.7, valori superioare ale adâncimii fragmentării, aferente
clasei V, sunt înregistrate în afara municipiului, pe malul drept al Jiului, fragmentat de
numeroase văi ce converg spre Jiu, atingând valori maxime la confluențele cu pâraiele Rasnic,
Tejeacu și Valea Ulmului, afluenți pe partea dreaptă.
Cea mai mare parte a municipului Craiova înregistrează valori reduse ale adâncimii
fragmentării reliefului, fiind încadrate în clasele I și II, excepție făcând estul municipiului la
contactul dintre terasa superioară și Piemontul Oltețului, unde energia reliefului are valori și
de peste 60 m. Valori intermediare ale adâncimii fragmentării (între 20 și 40 m) se înregistrează
pe teritoriul orașului la contactul luncii Jiulului cu prima terasa.
Peste 60 % din suprafața sectorului delimitat este caraterizată de adâncimi ale reliefului
de sub 30 m, în timp ce energii de relief cu valori de peste 90 m se regăsesc doar la 1,4 % din
suprafață.
O energie de relief predominant redusă confirmă pretabilitatea utilizării terenului in
scopuri urbane, iar prezența terenurilor cu o energie de relief foarte redusă în vecinătatea estică
a orașului, încurajează extinderea urbană în acestă zonă. Valorile mari ale energiei de relief pe
malul drept al Jiului se constituie însă într-un factor restrictiv pentru expansiunea urbană.
17
2.3.2 Analiza statistică a datelor densității și adâncimii fragmentării
reliefului
Pentru analiza statistică a datelor densității și energiei de relief s-au utilizat cele 368 de
valori determinate prin metoda cartogramelor și s-a parcurs succesiunea de etape propuse de
Grecu & Comănescu (1998).
Pentru gruparea datelor s-a utilizat formula: k = 1 + 3,3 log₁₀n, unde k = numărul de
clase, iar n este numărul de măsurători.
k = 1 + 3,3 log₁₀(368) = 1+3,3 x 2,57 = 9,47
iar pentru perimetrul delimitat de noi, cu valori reduse ale densității fragmentării și energiei de
relief s-a stabilit utilizarea unui număr mai redus de clase (7), stabilite la intervale de 0,5
km/km2 (0.0 – 0.5 / 0.6 – 1.0 / 1.1 – 1.5 / 1.6 – 2 / 2.1 – 2.5 / 2.6 – 3.0 / 3.1 – 3.5) pentru
Fig. 2.7 Harta adâncimii fragmentării reliefului
18
densitatea fragmentării și de 15 m (0-15, 16-30, 31-45, 56-60, 61-75, 76-90, 91-105) pentru
energia de relief.
Amplitudinea intervalului, calculată ca raport între diferența dintre valorile maxime și
minime și numărul de clase k are valoarea de 0,49 în cazul densității fragmentării și 13,14 în
cazul energiei de relief.
Valorile frecvențelor absolute (Fa) și cumulate (Fc) se regăsesc în Tabelul nr. 1 pentru
densitatea fragmentării si Tabelul nr. 2 pentru energia de relief.
Tabelul nr. 1 Date cantitative ale densității fragmentării reliefului
Nr. crt. Clasa
(km/km2)
Suprafața Număr
de
valori
Frecvența
relativă (%)
Frecvența
cumulată (%) Km2 %
1 0-0.5 124 34% 124 34% 34%
2 0.6-1 61 17% 61 17% 50%
3 1.1-1.5 96 26% 96 26% 76%
4 1.6-2.0 48 13% 48 13% 89%
5 2.1-2.5 30 8% 30 8% 98%
6 2.6-3.0 8 2% 8 2% 99,7%
7 2.6-3.1 1 0,3% 1 0,3% 100%
8 Total 368 100% 368 100%
Tabelul nr. 2 Date cantitative ale energiei de relief
Nr. crt. Clasa
(m)
Suprafața Număr
de
valori
Frecvența
relativă (%)
Frecvența
cumulată (%) Km2 %
1 0-15 124 34% 124 34% 34%
2 16-30 102 28% 102 28% 61%
3 31-45 54 15% 54 15% 76%
4 46-60 33 9% 33 9% 85%
5 61-75 26 7% 26 7% 92%
6 76-90 24 7% 24 7% 98,6%
7 91-105 5 1,4% 5 1,4% 100%
8 Total 368 100% 368 100%
Valoarea mediei aritmetice a densității fragmentării este de 0,96 km/km² iar media
aritmetică a energiei de relief are valoarea de 30,87 m.
Mediana, elementul de mijloc al seriei aranjate în ordine crescătoare, are valoarea de
1,003 km/ km2 în cazul densității fragmentării și 22 m pentru energia de relief.
19
Modulul, valoarea de selecție căreia îi corespunde frecvența maximă a repartiției de
date grupate (Grecu & Comănescu, 1998), prezintă pe sectorul analizat o histogramă asimetrică
atât pentru densitatea fragmentării cât și pentru energia de relief, iar intervalul cu frecvență
maximă este cel de 0 – 0,5 km/km2 și respectiv 3-15 m.
Amplitudinea eșantionului, redată de diferența dintre valoarea maximă și cea minimă a
șirului de valori (Grecu & Comănescu, 1998) este de 3,44 km/km² pentru densitatea
fragmentării și 92 m pentru energia de relief.
Abaterea (deviația) standard, calculată cu formula: σ=√∑ (𝑥𝑖−�̅� )²𝑛
𝑖=1
𝑛, unde σ = deviația
standard, �̅� = media aritmetică, xi = valoarea unei observații și n = numărul de observații, are
valoarea σ = 0,74 în cazul densității fragmentării și σ = 23,65 pentru energia de relief.
Dispersia, calculată ca pătrat al abaterii standard (σ²), are aceeași semnificație ca și
deviația standard: valorile lor reprezintă o măsură a gradului de împrăștiere în jurul mediei
(Grecu & Comănescu, 1998).
Densitatea fragmentării: σ2 = 0,55.
Energia de relief: σ2 = 559,32
Coeficientul de variație (Cv), calculat ca raport între abaterea standard și media
aritmetică, se referă tot la gradul de împrăștiere în jurul mediei, cu diferența că se exprimă în
procente. Rezultatul obținut are valoarea Cv = 77%; dacă rezultatul Cv >70%, rezultă că
termenii populației statistice sunt eterogeni, iar media nu are nivel de semnificație.
2.3.3 Corelația dintre densitatea și adâncimea fragmentării
reliefului
Corelația definește intensitatea legăturii dintre două șiruri de variabile și se determină
prin procedee grafice sau numerice (Grecu & Comănescu, 1998).
Pe baza datelor extrase prin metoda cartogramelor pentru cele 368 unități de suprafață,
a fost generată corelația dintre energia reliefului și densitatea fragmentării, utilizându-se
valorile nemediate (Fig. 2.8) și valori mediate (Fig. 2.9). Rezultatul reprezentării grafice a
corelației nemediate arată o corelație inversă relativ slabă, insenzitivă și cu o probabilitate
relativ mică, însă reprezentarea grafică a valorilor mediate arată o corelație inversă relativ
puternică.
20
Pe baza valorilor mediate s-a aplicat și a doua metodă de calcul a corelației, utilizând
METODA PEARSON și formula de calcul:
r = ∑(𝑥− �̅�)(𝑦−�̅�)
√∑(𝑥−�̅�)2 ∑(𝑦−�̅�)2 , unde r = coeficientul de corelație, iar x și y seturile de valori
mediate (x = energia de relief și y = densitatea fragmentării)
În cazul corelației mediate s-a obținut un coeficient de corelație (r) = -0,89
Valoarea coeficientului de corelație poate varia între +1, în cazul corelației directe
Fig. 2.9 Corelația dintre energia și densitatea fragmentării reliefului, cu valori mediate
y = -3,226x + 33,736R² = 0,7851
0,0
5,0
10,0
15,0
20,0
25,0
30,0
35,0
0,0 0,5 1,0 1,5 2,0 2,5 3,0 3,5 4,0
Ener
gia
relie
fulu
i (m
)
Densitatea fragmentării reliefului (km/kmp)
y = -2,7065x + 33,461R² = 0,0072
0
10
20
30
40
50
60
70
80
90
100
0,00 0,50 1,00 1,50 2,00 2,50 3,00 3,50 4,00
Ener
gia
de
relie
f (m
)
Densitatea fragmentării reliefului (km/kmp)
Fig. 2.8 Corelația dintre energia și densitatea fragmentării reliefului, cu valori nemediate
21
și -1, în cazul corelației inverse. Cu cât coeficientul de corelație are valori mai apropiate de +1
sau de -1, cu atât corelația liniară dintre variabile este mai puternică, iar când variabilele sunt
necorelate, coeficientul de corelație este egal cu 0 (Grecu & Comănescu, 1998).
Rezultatul coeficientului de corelație arată că între valorile mediate ale energiei de relief
și densității fragmentării există o corelație liniară inversă relativ puternică.
Verificarea rezultatului coeficientului de corelație (r) s-a realizat și prin aplicarea
testului de verificare FISHER, pentru care s-a calculat valoarea auxiliară z, pe baza formulei:
z = 1
2𝑙𝑛
1+𝑟
1−𝑟 , unde z = valoarea auxiliară și r = coeficientul de corelație a valorilor mediate
Din calculul valorii auxiliare, a rezultat z = -1,4
Abaterea standard sau eroarea medie pătratică a mărimii z este: Sz = 1
√𝑛−3=
1
√7−3=0,5
Mărimea aleatoare u = |𝑧|
𝑆𝑧 =
|−1,4|
0,5 = 2,81
Cum |𝑧| > up * Sz, adică: 1,4 > 1
2,81 * 0,5 ➔1,4 > 0,18, corelația dintre variabile este bună;
up = valoarea inversă a lui u
Coeficientul de determinare (Cd) arată cantitatea lui y explicată de variația lui x (Grecu
& Comănescu, 1998) și se calculează cu formula:
Cd = r2*100
În cazul corelației dintre energia de relief si densitatea fragmentării, calculată pentru
valorile mediate ➔ Cd = 79,21%, deci aproximativ 80% din valorile energiei de relief sunt
determinate de densitatea fragmentării. În aproximativ 20% din cazuri energia de relief este
determinată de alți factori.
2.3.4 Geodeclivitatea
Panta versantului reprezintă principalul parametru care determină intensitatea dinamicii
proceselor de versant și este reprezentată de unghiul de înclinare al versantului, format de linia
versantului și proiecția ei în plan orizontal. Panta se exprimă în grade (º), în procente (%) sau
în promile (‰) (Grecu & Palmentola, 2003). Geodeclivitatea este un factor care favorizează
sau din contră, restricționează extinderea construcțiilor urbane și a infrastructurii. Dinamica
geodeclivității nu este doar un proces natural, și factorul uman intervenind în zonele urbane,
prin ramblee, taluzuri sau terasarea versanților.
22
Analiza hărții pantelor (Fig. 2.10) conduce la concluzia că cea mai mare parte a
suprafeței municipiului Craiova prezintă o declivitate foarte redusă, sub 3˚, prezentând o
pretabilitate deosebita, din acest punct de vedere, pentru construcții și infrastructura urbană.
Ariile mai puțin favorabile sunt reprezentate de versantul Piemontului Oltețului, cu pante de 7
- 11˚. În opoziție cu malul stâng al Jiului, versantul drept, lipsit de terase, prezintă o declivitate
cuprinsă între 10˚ - 30˚, fiind predispus alunecărilor de teren și eroziunii laterale a Jiului.
Geodeclivitatea corelată cu litologia sunt factori care au restricționat extinderea urbană
pe malul drept al Jiului. O declivitate foarte redusă prezintă Piemontul Oltețului, oferind încă
un argument geomorfologic, pe lângă o energie de relief și o densitate a fragmentării foarte
reduse, pentru expansiunea urbană.
2.3.5 Orientarea versanților
Expoziția versanților exprimă expunerea diferitelor fațete ale reliefului față de punctele
cardinale, cu scopul determinării acțiunii exercitate de radiația solara directă asupra suprafeței
active, în vederea stabilirii intensității și frecvenței unor fenomene geografice (Grecu &
Fig. 2.10 Harta declivității
23
Palmentola, 2003). Aplicând metoda propusă de Blaga et al. (2014), conform căreia în
geomorfologie suprafețele cu o înclinare mai mică de 3º sunt considerate suprafețe plane și
cvasiplane, s-a generat harta expoziției versanților pentru suprafețe cu o declivitate >3º (Fig.
2.11).
Harta rezultată evidențiază atât suprafețele plane și cvasiplane (culoarea gri), care
domină în perimetrul municipiului, cât și expoziția sud-vestică și sudică a versantului
Piemontului Oltețului și succesiunea SE-NV în partea nordică a arealului Piemontului Bălăciței
și S-N în sudul arealului Piemontului Bălăciței.
2.3.6 Curbura în plan și în profil
Curbura descrie forma pantei cuantificând rata schimbării pantei în toate direcțiile
(Patton, Lohse, Seyfried, Godsey, & Parsons, 2019) și poate fi clasificată în funcție de diverse
criterii în: curbură în profil, curbură în plan, curbură tangențială, curbură longitudinală, curbură
transversală, curbură minimă, medie sau maximă, curbură generală, curbură totală (Blaga et
Fig. 2.11 Expoziția versanților cu declivitate mai mare de 3º
24
al., 2014). Curbura se calculează cu diverse software-uri, iar rezultatul poate fi interpretat
diferit, în funcție de algoritmul de calcul al fiecărui software.
Curbura în profil arată rata de
schimbare a pantei pe direcția
aliniamentelor de curgere, perpendicular pe
curbele de nivel. Harta curburii în profil
(Fig.2.12) a fost realizată în ArcGIS iar
interpretarea se va face conform
instrucțiunilor programului: valorile
negative indică suprafețe ascendente
convexe și scurgerea va fi decelerată, iar
valorile pozitive indică suprafețe ascendente
concave, iar scurgerea pe acestea va fi accelerată.
Curbura în plan este perpendiculară pe
direcția pantei maxime și evidențiază
sectoarele de scurgere convergentă și
divergentă. Pe harta curburii în plan
(Fig.2.13), generată, de asemenea, în
ArcGIS, valorile pozitive vor indica o
scurgere divergentă, iar cele negative vor
indica o scurgere convergentă.
Pentru analiza celor două hărți
generate, s-a procedat și la reclasificarea acestora iar rezultatele obținute pentru harta curburii
în profil arată o frecvență mai mare a curburilor concave, cu scurgere accelerată. În ceea ce
privește harta curburii în plan, aceasta prezintă o pondere mai mare a scurgerii convergente pe
versanți în comparație cu scurgerile divergente.
Hărțile curburii în profil și în plan sunt utilizate și la identificarea unor elemete
morfologice precum: văi, interfluvii, poduri de terasă, sau lunci, dar și la clasificarea formelor
de relief.
2.4 Problematica teraselor Jiului în aria Craiovei
Mascate de dunele de nisip aduse de vânturi predominant din malul vestic, terasele
Jiului, formate cu precădere pe partea stângă, au suscitat interesul mai multor generații de
Fig. 2.13 Harta curburii în plan
Fig. 2.12 Harta curburii în profil
25
cercetători. În aria Craiovei, terasele au fost descrise de mai mulți autori însă rezultatele acestor
studii sunt fie neclare, fie discordante. Vom reaminti, pe scurt, concluziile cercetărilor
anterioare legate de numărul și delimitarea teraselor Jiului, dar și rezultatele obținute de noi în
această privință.
În 1957, Coteț, P., identifica cinci terase formate de Jiu, pe care le-a denumit în funție
de localitatea în care terasa prezenta extinderea maximă sau de localitatea pe care a considerat-
o tipică: Rojiștea (5 – 12 m), Malu Mare (15-22 m), Bîrza sau Giorocul Mare (30 – 40 m),
Șimnic (60 – 40 m) și Cîrcea, identificată doar punctual, sub formă de umeri.
În 1968, în Nota Explicativă a Hărții Geologice – Foaia Craiova, Mihăilă, Patrulius & Giurgea,
menționau 4 niveluri de terasă ale Jiului în aria Craiovei, numite: terasa joasă (5 – 10 m),
terasa inferioară (20-25 m), terasa superioară (30-35 m) și terasa înaltă (45-50 m) (Mihăilă
et al., 1968).
Un an mai târziu (1969), Al. Roșu, citat de Stroe (2003), descria două terase ale Jiului în zona
Craiovei: Terasa de 5 – 10 m și Terasa de 35-40 m.
T. Brandrabur, citat de Savin, 1990, descria în lucrările din 1968 și 1971 cinci trepte de terasă,
pe care le numea și le data însă diferit față de Coteț: (1) Terasa Ghindeni (70 – 90m); (2) Terasa
Șimnic (50 – 60 m); (3) terasa Bîrza sau Georocul Mare (30 – 35 m); (4) Terasa Malu Mare
(15-22 m); (5) Terasa Teascu (Savin, 1990).
Colectivul de autori ai seriei ”Craiova, pagini de istorie”, în volumul I, ”Alimentarea
cu apă” menționau următoarele terase în zona Craiovei: (1) Terasa veche (50 – 60 m), (2)
Terasa înaltă (45-50 m), (3) Terasa superioară (30 – 35 m), (4) Terasa inferioară (20 – 25 m);
(5) Terasa joasă (5 – 10 m) (Nicolaescu et al., 1997).
R. Stroe, 2003, identifica opt niveluri de terasă ale Jiului la nord de Filiași, dispuse
fragmentar.: Terasa I (6 – 10 m), considerată de fapt un glacis de luncă; Terasa a II-a (10-25
m), cu cea mai mare extindere în zona Cernele - Craiovița; Terasa a III-a (35-40 m și 15-20 m
datorită deformării de subsidență), considerată terasa reper, se desfășura la Craiova pe
aliniamentul cartierelor Calea Severinului, Grădina Botanică, Casa Băniei, Parcul Romanescu;
Terasa a IV-a (30-40 m), vizibilă la Craiova cu o frunte abruptă spre Amaradia; Terasa a V-a
(altitudine relativă normală 67-75 m și 50-65 m în zonele de subsidență), cea mai extinsă
treaptă din amfiteatrul teraselor Jiului de la Craiova, pe care erau așezate cartierele: Bariera
Vâlcii, Brazda lui Novac, Gherceștii Noi, Bordeiu; Terasa a VI-a (70-80 m), o identifica doar
26
în zona Filiași, Terasa a VII-a (95 m) doar în zona localității Florești, iar Terasa a VIII-a o
echivala unor nivele în rocă nedeformate tectonic (Stroe, 2003).
2.4.1 Delimitarea teraselor Jiului în aria Craiovei pe baza
atributelor topografice și prin metode semi-automate
Prin corelarea atributelor topografice și a observațiilor din teren, am realizat delimitarea
teraselor păstrate la momentul actual în aria Craiovei, parcurgând mai multe etape, bazate în
parte pe metoda creată de Demoulin et al. (2007) și îmbunătățită de Del Val et al (2014):
() după ce DEM-ul a fost corectat hidrologic, a fost extrasă rețeaua hidrografică din întreg BH
Jiu și râul Jiu izolat prin eliminarea tributarilor; () a fost delimitat sectorul de studiu și s-au
extras valorile altitudinii absolute pentru tot sectorul (puncte); () râul a fost segmentat în 29
de segmente, de 500 m fiecare și punctele altitudinale au fost asociate segmentelor de râu; ()s-
a identificat altitudinea minimă pentru fiecare segment, reprezentată de punctul de iesire a
râului din segmentul respectiv, pentru a se evita apariția altitudinilor relative negative; () s-a
calculat altitudinea relativă a fiecărei arii, ca diferență între punctele altitudinii absolute și
punctul minim identificat în arie; () a fost calculată panta și s-au considerat valorile mai mari
de >4⁰ în aria de interes ca reprezentând frunți de terasă, iar sub această valoare suprafețele au
fost considerate poduri de terase sau luncă; () au fost realizate profile transversale pentru
fiecare din cele 29 de segmente; () prin corelarea altitudinii relative cu panta și suprapunerea
profilului transversal a fiecărui segment, s-au trasat poligoanele reprezentând nivelurile de
terasă: T1 (15 - 25 m); T2 (35 – 40 m); T3 (45– 60 m).
Autorii studiilor anterioare prezentau un număr variat de terase în zona Craiovei, între
2 și 5, în funcție de autor însă concluzia cercetărilor proprii este că în perimetrul Craiovei se
păstrează 3 trepte de terasă, care sunt reprezentate grafic în Fig. 2.14.
(1) Pe terasa T1 sunt așezate: cartierul Izvorul Rece, Craiovița Nouă, Grădina Botanică,
Biserica Sfântul Dumitru, Casa Băniei, Parcul Nicolae Romanescu, cartierul Făcăi;
(2) Terasa T2, cu altitudine relativă 35 – 40 m, este caracterizată de prezența mai
multor foste văi torențiale, ce își aveau originea la contactul cu terasa T3, pe această
terasă fiind poziționate: cartierul Brazda lui Novac, Calea București – Centru,
Universitatea din Craiova, Parcul Puskin, localitatea Preajba.
27
(3) Terasa T3 (45 – 60 m), se desfășoară ca o fâșie continuă, spre sudul perimetrului
delimitat de noi prezentând extinderea maximă. Cuprinde zone aparținând
Șimnicului de Sus și de Jos, cartierul Bariera Vâlcii, Stația CFR Craiova, Platforma
Ford.
Pentru delimitarea teraselor în zona Craiovei au fost aplicate și metodele automate și
semiautomate de delimitarea a teraselor fluviale propuse de Stout & Belmont (2014) și F. Clubb
et al. (2017), însă rezultatele aplicării acestor metode au fost neconcludente și considerate
nesatisfăcătoare.
Fig. 2.14 Harta teraselor Jiului în aria Craiovei
28
2.5 Caracteristici climatice
Poziționarea Craiovei pe paralela de 44° o încadrează în zona de climă temperată
(Marinică, 2006), mai precis în subsectorul cu climat de tranziție de la exteriorul arcului
carpatic, caracterizat de accentuarea continentalismului climatic, cu veri în care predomină
timpul senin și călduros (Ciulache, 2004).
2.5.1 Temperatura aerului
Din analiza datelor furnizate de Administrația Națională de Meteorologie, date aferente
intervalului 1961 – 2016, rezultă că temperatura medie multianuală la Craiova are valoarea de
10,9ºC. O reprezentare a coeficienților de creștere a valorilor temperaturilor minime, medii și
maxime lunare, pentru intervalul 1961 – 2000 (Fig. 2.15) arată tendința de creștere a
temperaturilor precum și faptul că cea mai mare creștere a temperaturilor lunare s-a produs în
lunile ianuarie – martie, ceea ce rezidă în creșterea frecvenței iernilor calde și a
împrimăvărărilor timpurii (Marinică & Marinică, 2016).
În ceea ce privește temperatura absolută, minimă absolută, de -35,5 ºC, a fost
înregistrată la Craiova la data 25 ianuarie 1963, perioadă în care stația meteo era localizată în
Lunca Jiului, la altitudinea de 65 de m (Marinică, 2006), iar maxima absolută de +42,6 ºC s-a
înregistrat în luna iulie 2007.
-0,05
0
0,05
0,1
0,15
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Luna
Stația Meteorlogică Craiova
Tmin Tmed Tmax
Fig. 2.15 Variația coeficienților de creștere a valorilor minime, medii și maxime lunare de
temperatură la Craiova în perioada 1961 – 2000; Sursa datelor: Marinică & Marinică, 2016
29
Valorile extreme ale temperaturilor depind de circulația generală a atmosferei, în care
un rol deosebit de important îl are relieful, ce reprezintă suprafața subiacent-activă, și
interacțiunea acestuia cu circulația generală, determinând astfel microclimatul local (Marinică
& Marinică, 2016).
2.5.2 Regimul precipitațiilor
Media multianuală a precipitațiilor înregistrate la Stația Meteorologică Craiova în
intervalul 1961 - 2016 este de 609,7 l/m², valorile minime și maxime fiind de 292,9 l/m² (în
anul 1958) (Marinică & Marinică, 2016), și respectiv 1147,2 l/m² (în anul 2014).
Modificările intervenite în regimul precipitațiilor la Stația Meteorologică Craiova în
intervalul 1961 – 2016 au fost analizate prin calcul Anomaliei Standardizate de Precipitații
(ASP), un indicator climatic ce se regăsește în studiile din România, a Indicelui Standardizat
de Precipitații (SPI = the Standardized Precipitation Index), indice ce se calculează la nivel
mondial în scopul monitorizării secetei și a exceselor de precipitații, precum și a Indicelui de
ploaie Lang (I). Modalitățile de calcul a indicilor ASP și SPI sunt diferite, dar prin
interpretarea rezultatelor celor doi indicatori se urmărește același lucru - evidențierea
perioadelor secetoase și foarte umede, precum și frecvența acestora.
Conform World Meteorological Organization (2012), în funcție de rezultatul SPI, se
utilizează următoarea clasificare pentru a defini intensitatea secetei sau a exceselor de
precipitații:
≥ 2,00 extrem de umed
De la +1,50 la +1,99 foarte umed
De la +1,00 la +1,49 moderat umed
De la -0,99 la + 0,99 aproximativ normal
De la -1 la -1,49 moderat secetos
De la -1,5 la -1,99 sever secetos
≤ -2 extrem de secetos
Pentru calcul SPI în cazul Craiovei am utilizat programul DrinC 1.7 (Drought Indices
Calculator) dezvoltat de Centrul pentru Evaluarea Hazardurilor Naturale și Planificării
Proactive Atena și Universitatea din Atena (Tigkas, Vangelis, & Tsakiris, 2015).
30
În mod prestabilit programul DrinC consideră anul hidrologic octombrie – septembrie,
însă poate fi modificat și pentru calculul anului calendaristic cu începere în ianuarie. Calculul
a fost realizat pentru valorile anuale, în varianta anului hidrologic octombrie – septembrie iar
rezultatele sunt reprezentate grafic în Fig. 2.16.
Din calculul SPI reiese faptul că anii 2004-05 și 2013-14 se încadrează în anii extrem
de umezi cu o valoare a SPI ≥ 2,00 (2,92 și respectiv 2,64), iar anul 2014-15, cu SPI =1,7 se
încadrează în anii foarte umezi. Însă nu doar cantitățile de precipitații excepțioanle afectează
Craiova în ultimele decenii, ci și perioadele de secetă, astfel calcul SPI indică anul hidrologic
1992 – 93 ca fiind extrem de secetos, cu SPI -2,77, dar și anul 1991-92, cu SPI -1,88,
încadrându-se la sever secetos.
Rezultatul calculului la nivel anual pentru Indicele de ploaie Lang (I), ce indică gradul
de umiditate în atmosferă, evidențiază anul 2005, când (I) a avut valoarea maximă de 103,4,
dar și anul 1992, cu o valoare minimă înregistrată I = 25,4.
2.5.3 Regimul eolian
Conform datelor furnizate de Administrația Națională de Meteorologie, cea mai mare
frecvență a vânturilor la Craiova o prezintă cele din direcție estică și vestică, cu frecvențe
Fig. 2.16 Indicele standardizat de precipitații (SPI) în intervalul 1961 – 2016, calculat pentru anul hidrologic
Sursa datelor: Administrația Națională de Meteorlogie
-4
-3
-2
-1
0
1
2
3
4
19
61
-62
19
63
-64
19
65
-66
19
67
-68
19
69
-70
19
71
-72
19
73
-74
19
75
-76
19
77
-78
19
79
-80
19
81
-82
19
83
-84
19
85
-86
19
87
-88
19
89
-90
19
91
-92
19
93
-94
19
95
-96
19
97
-98
19
99
-00
20
01
-02
20
03
-04
20
05
-06
20
07
-08
20
09
-10
20
11
-12
20
13
-14
20
15
-16
Stația Meteorlogică Craiova
Octombrie - Septembrie
31
aproximativ egale, de 20 – 21 %, și însumând 42% din total, urmate de vanturile din direcție
nord-estică (Fig. 2.17). Cel mai puțin frecvent bate vântul din direcție sudică, sud-estică și sud-
vestică iar calmul atmosferic se înregistrează în 21% din timpul anului.
Cele mai mari viteze ale vântului se
înregistrează tot la vânturile predominante ca
frecvență (4,6 m/s la vânturile ce bad dispre
est, 4,5 m/s la vânturile dispre vest) iar cele
mai mici viteze carcaterizează vânturilor ce
bad dinspre sud, media fiind de 2,1 m/s.
Viteza medie multianuală a vântului la
Craiova este de 3,27 m/s.
2.5.4 Particularități climatice urbane
Pe lângă aspectele climatice generate de poziționarea Craiovei la contactul dintre
piemont și câmpie, în caracterizarea climatică a municipiului intervine și ”relieful urban”
alcătuit de rețeaua de străzi, piețe, parcuri, ansambluri rezidențiale cu diferite orientări și
înălțimi, sistemul de canalizare (L. Enache, 2012), ce determină un topoclimat de tip urban.
Acesta este impus de densitatea construcțiilor, infrastructura asfaltică, direcționarea maselor
de aer de-a lungul principalelor bulevarde și se distinge, în general, prin diferențe termice între
centru și zonele limitrofe de 1º - 2ºC (Ielenicz, 2007), determinând formarea ”insulelor de
căldură”.
Într-un studiu experimental efectuat în vara anului 2017 în zona centrală a Craiovei, s-
au identificat cu ajutorul termoviziunii cinci microinsule de căldură, formate în zone pavate și
încadrate de clădiri (Piața Prefecturii, Strada Lipscani, strada Theodor Amman, strada Panait
Moșoiu și English Park) unde diferența de temperatură între centrul orașului și stația
meteorologică situată în extremitatea estică a orașului a fost de 8,66 ºC în cazul străzilor și 3,11
ºC în cazul micului parc central (Roşca & Rosca, 2018).
În mediul urban, formarea insulelor de căldură determină apariția unor fluxuri
ascendente ale aerului iar deficitul de masă de aer care se creează duce la formarea unor
Fig. 2.17 Frecvența vântului, în funcție de direcție (%), în perioada
1961 – 2016
0
5
10
15
20
25N
NE
E
SE
S
SV
V
NV
Stația Meteorlogică Craiova
32
microdepresiuni barice localizate strict deasupra perimetrului urban și la crearea brizelor
urbane (Ciulache, 1980).
Pentru Craiova, oraș situat la contactul dintre podiș și câmpie, o altă particularitate o
prezintă dinamica atmosferică activă, iar calmul atmosferic, atunci când intervine în perioada
rece a anului, este caracterizat de inversiuni de temperatură accentuate, însoțite de ceață și
intensificarea poluării cu noxe provenite din zonele industriale, vehicule și sisteme de încălzire
a locuințelor (Gugiuman, 1983).
2.6 Hidrografia municipiului Craiova
Caracteristicile hidrografice al Craiovei sunt date de substratul litologic, cu un grad
mare de permeabilitate, de condițiile climatice, energia de relief și declivitatea redusă. Râului
Jiu, râu alohton, ce a creat suportul pe care s-a dezvoltat orașul prin formarea sistemului de
terase, i se adaugă tributarul Amaradia, pâraiele Valea Șarpelui, Valea Jianului și Valea Fetei,
Lacul Craiovița, Lacul Tanchiștilor, mici lucii de apă în Grădina Botanică și Parcul
Romanescu, precum și o mică parte a Complexului Lacustru Preajba. Rețeua hidrografică a
Craiovei aparține în procent de 96,7 bazinului hidrografic Jiu, cu excepția unei mici suprafețe
de 2,67 km2 situată în expremitatea estică a orașului ce aparține Bazinului Hidrografic Olt.
Râul Jiu, cu izvoare în Retezat, Șureanu și Parâng, tranzitează în cei 339 km
până la vărsare toate treptele de relief (munți, dealuri subcarpatice, piemont, câmpie) și
primește 31 de afluenți pe partea dreaptă și 21 de afluenți pe partea stângă. Panta medie este
de 5 ‰, coeficientul de sinuozitate 1,85, iar debitul mediu multianual al Jiului la stația
hidrometrică Podari este de 85,6 m³/s, cu valori maxime ale scurgerii medii lunare în aprilie și
minime în septembrie. Pe sectorul pe care îl analizăm, râul Jiu reprezintă limita vestică a
municipiului Craiova, având o lungime de 14 km iar în amonte de confluența cu Amaradia, pe
Jiu a fost amenajat lacul de acumulare Ișalnița, cu suprafața de 180 ha, lucrare hidrotehnică
necesară dezvoltării Platformei industriale Ișalnița, dar constituindu-se și într-o măsură de
protecție împotriva inundațiilor. În sectorul delimitat, prin depunerea și acumularea aluviunilor
se produce agradarea albiei, apar bancuri de nisip și plaje iar lățimea albiei minore se încadrează
între 150 – 400 m. Râul Jiu reprezintă una din sursele de alimentare cu apă a orașului și a creat
suportul pe care s-a dezvoltat orașul, prin formarea sistemului de terase rezultat în urma
deplasării cursului către vest.
33
Râul Amaradia, izvorăște de la poalele munților Parâng, parcurge un traseu de 106
km, iar pe ultimul sector al cursului inferior, inainte de confluența cu Jiul, formează limita
nord-vestică a Craiovei. În apropierea Craiovei își schimbă direcția de curgere spre V, deviere
datorată mișcărilor tectonice din culoarul Jiului (Aur, 1996). Pe acest sector prezintă un curs
meandrat, cu lunca dezvoltată pe partea dreaptă, iar la vărsare înregistrează un debit mediu
multianual de 2,6 m³/s.
Canalul Colector Craiovița, amenajat pe baza Proiectului Lindley din anul 1914 pe
cursul fostului pârâu Craiovița, în prezent este casetat în cea mai mare parte, până la intersecția
formată de str. Râului cu șoseaua Popoveni.
Valea Șarpelui, amenajat antropic acum și transformat în canal colector, își are
originea în versantul vestic al Dealului Mlecănești, traversează toate cele trei niveluri de terasă
(inclusiv zona Lacului Tanchiștilor) și lunca, vărsându-se în Amaradia.
Valea Jianului, alimentat de izvoare locale, unul dintre ele fiind izvorul captat al
fântânii Jianu, se mai regăsește la suprafață pe o mică porțiune în cadrul Grădinii Botanice,
după care este captat în subteran în sistemul de canalizare a apelor menajere (C. Avram et al.,
1998).
Valea Fetei sau Valea Fetii, are un curs est – vest, în sud estul orașului, unind lacurile
din estul Parcului Romanescu și din interiorul acestuia, pe o lungime de aproximativ 1,7 km,
după care este captat în subteran în canalizarea orașului (C. Avram et al., 1998).
Extremitatea sudică a orașului este traversată de Valea Preajba și de partea vestică a
Complexului lacustru Preajba – Făcăi. Obârșia Văii Preajba este în jurul localității Cârcea iar
complexul de acumulări antropice de pe cursul său include 12 lacuri cu suprafață de 0,6 – 0,8
ha fiecare (Nicolaescu et al., 1997).
Lacurile și bălțile de pe suprafața municipiului Craiova sunt de origine naturală sau
realizate antropic cu scop de colectare a apelor pluviale sau pentru agrement. Lacul Craiovița,
situat în partea central – vestică a orașului, a fost amenajat pentru a colecta apele pluviale din
împrejurimi și prevenirea inundațiilor, în prezent suprafața lui fiind în permanent regres,
existând proiecte de desecare completă și amenajare a unei zone rezidențiale și de recreere pe
terenul respectiv. În scopuri de agrement sunt întreținute și lacurile din Parcul Romanescu,
Grădina Botanică și Lacul Hanul Doctorului, precum și Lacul Tanchiștilor, situat în partea
nordică a orașului, pe cursul Văii Șarpeului.
34
3. CADRUL UMAN AL MUNICIPIULUI CRAIOVA
Costituirea comunității umane pe actualul teritoriu al municipiului Craiova o fost direct
influențată de condițiile morfogenetice și de poziția geografică pe care le ofereau terasele Jiului
conturate la ieșirea din Piemontul Getic. Expansiunea așezării s-a facut, de asemenea, in directă
corelație cu transformarea geomorfică a împrejurimilor vetrei. Această mutualitate,
geomorfogeneză – expansiunea așezarii, este redată în continuare prin reconstituirea în linii
mari a evoluției așezării și dinamica populației.
3.1 Expansiunea așezării urbane
Din timpuri străvechi culoarul Jiului a oferit condiții prielnice dezvoltării așezărilor umane,
în perimetrul actual al Craiovei dovezile arheologice atestând prezența comunităților umane
începând cu epoca neolitică (6000 – 2500 î.e.n) dar și o permanentă locuire ulterioară, dovedită
de urmele materiale identificate (obiecte lucrate din aramă datate 2500 – 2000 î.e.n, ceramică,
unelte și arme din epoca bronzului datate 2000 – 1200 î.e.n., monede și urme ale unor locuințe
din a doua epocă a fierului 350 – 102 î.e.n) (T. Georgescu, Barbacioru, & Florea, 1977).
Suprapunerea orașului actual peste localitatea antică Pelendava, notată pe harta stradală a
Imperiului Roman ”Tabula Peutingeriana” (225 sau 251-271 e.n.), este susținută de unii istorici
(T. Georgescu et al., 1977; Vulpe, 1979) sau considerată ”nu prea departe de vechea vatră a
actualului oraș”(A. Georgescu, 1936). Mărturii ale prezenței îndelungate a romanilor pe acest
teritoriu sunt castrul roman construit după anul 102 e.n. pe malul stâng al Jiului, în sud vest-ul
Craiovei actuale sau rămășițele fortificației ”Brazda lui Novac”, realizată în secolul al IV-lea
sub comanda împăratului Constantin cel Mare, identificate pe teritoriul orașului lângă cimitirul
Sineasca și în cartierul Bariera Vâlcii (Popilian, 1979).
Numele Craiova apare menționat într-un document datat 1 iulie 1475, legat de boierul
Neagoe ot Craiova, iar denumirea ”orașul Craiova” este menționată într-un document din 25
iulie 1582 (T. Georgescu et al., 1977).
Expansiunea orașului a început de la stadiul de târg, așa cum se găsea la sfârșitul secolului
al XV-lea, pe prima terasă a Jiului, ce era ferită de revărsările râului, dar alimentată de
numeroase izvoare, aici fiind poziționat răscruciul în jurul căruia se ținea târgul permanent.
Dovezile cartografice ne prezintă expansiunea orașului, inițial doar pe terasele Jiului (harta lui
Specht 1790 – 1791), lunca fiind domeniul mlaștinilor și bălților, ulterior fiind marcată pe hărți
35
și extinderea în luncă (”Charta României Meridionale”, 1864). Migrarea sătenilor din zonele
învecinate a condus la extinderea permanentă a limitelor orașului dar și la adaptări și
transformări geomorfice profunde a terenului cucerit încontinuu de așezare. Începutul
secolului XX era caracterizat de numeroase lucrări de înnoire a orașului, transformat într-un
șantier de construcții (Deaconu, 2001) iar obiectivele urmărite vizau alimentarea cu apă,
canalizarea, desecarea bălților, trasarea bulevardelor, pavarea străzilor, iluminatul public.
Lucrările de amenajare au fost sistate pe perioada primului război mondial, fiind reluate în
perioada interbelică. Industrializarea specifică perioadei comuniste a impus și amenajarea
teritoriului conform necesităților de construcție, orașul extinzându-se cu platforme industriale,
noi cartiere rezidențiale și utilități publice.
3.2 Dinamica populației
În mediul urban, omul este creatorul peisajului (Coates, 1976), determinând
expansiunea permanentă a antropizării terenului natural, în funcție de necesități ce sunt
proporționale, în primul rând, cu dinamica populației.
În înregistrările din anul 1735, Craiova număra aproximativ 4000 de locuitori
(Papacostea, 1998) iar dinamica secolelor următoare arată o creștere fulminantă, ce atingea
194.235 locuitori în anul 1974 (T. Georgescu et al., 1977), creșterea exponențială de după anii
1960 fiind explicată prin aplicarea Decretului nr.779/1966, dar și industrializării intense a
orașului, ce a antrenat deplasarea persoanele din mediul rural către oraș (L. Popescu, 2008).
Datele furnizate de Institutul
Național de Statistică ne arată o dinamică
ascendentă și în prima parte a intervalului
1992 - 2018, Craiova ajungând la un maxim
de 314.918 locuitori la 1 ianuarie 2002, după
care scăderea este constantă până în prezent,
la începutul anului 2019 înregistrând-se
301.269 locuitori (Fig. 3.1).
Fig. 3.1 Dinamica populației municipiului Craiova
în perioada 1992 – 2019. Sursă date: INS
290000
300000
310000
320000
An
ul 1
99
2
An
ul 1
99
5
An
ul 1
99
8
An
ul 2
00
1
An
ul 2
00
4
An
ul 2
00
7
An
ul 2
01
0
An
ul 2
01
3
An
ul 2
01
6
An
ul 2
01
9
36
4. INTERDEPENDENȚA NATURAL – ANTROPIC, DIN PUNCT DE
VEDERE GEOMORFOLOGIC
Omul trăiește și muncește pe Pământ și prin aproate toate activitățile lui transformă într-
o oarecare manieră suprafața Pământului. Distorsionarea maximă apare în mediul urban, unde
oamenii au ales să se reunească în mod special (Coates, 1976), iar expansiunea urbană este
chiar mai spectaculoasă decât însăși explozia populației globului și ceea ce atrage și mai mult
atenția este ritmul rapid cu care se produce acest fenomen (Cucu, 1970).
4.1 Factori favorizanți și restricții de natură geomorfică în
expansiunea urbană a Craiovei
Incontestabil, dezvoltarea urbană a Craiovei a fost influențată favorabil de poziționarea
sa la limita dintre piemont și câmpie, în culoarul Jiului, localizare ce i-a facilitat dezvoltarea
relațiilor comerciale între regiuni naturale diferite. Necesitatea apariției târgului, care a
reprezentat nucleul așezării urbane, a fost rodul disparităților produselor specifice fiecărei
regiuni, iar valea Jiului a ușurat comercializarea acestora prin facilitarea apariției drumurilor.
Un alt element care a condus la conturarea așezării a fost amfiteatrul teraselor Jiului,
ce a oferit protecție față de zona mlăștinoasă de la sud și sud-vest, din luncă. Pe de altă parte,
bălțile și mlaștinile din jurul așezării ofereau un alt gen de protecție, împotriva invadatorilor.
Lărgirea culoarului Jiului la ieșirea din zona deluroasă, a favorizat extinderea laterală
a albiei și accesibilitatea vadurilor, permițând astfel creionarea și a unui drum transversal (spre
Bucovăț), ce se adăuga nodului de drumuri comerciale.
Amplasarea așezării, a târgului și mai apoi a orașului pe malul Jiului, i-a furnizat, pe
lângă suportul de relief, și posibilitatea alimentării cu apă a locuitorilor, întărind astfel rolul
determinant al Jiului.
Persistența mlaștinilor și a bălților în lunca Jiului au restrâns însă pentru mult timp
dezvoltarea urbană în limitele teraselor Jiului, zona mlăștinoasă din luncă constituindu-se într-
o sursă de infecții și epidemii, ceea ce a restricționat expansiunea urbană în partea sud –
vestică, până la desecarea și canalizarea bălților.
Rezultatele unui studiu efectuat de noi, ce a urmărit evidențierea dinamicii expansiunii
zonei construite în perioada 1977 – 2017, realizat prin compararea imaginilor satelitare
multitemporale ne indică faptul că la nivelul anului 1977 suprafața construită era de
aproximativ 27 km2, iar în 1987 de aprox. 42 km2. Expansiunea construcțiilor a continuat în
37
etapa post-decembristă, ajungând la peste 61 km2 în anul 2009, iar la nivelul anului 2017,
aceasta era în jur de 73 km2 (Albă, Mititelu Ionuș, & Boengiu, 2017).
Extinderea construcțiilor a fost direcționată preponderent spre terasele superioare, cu
un grad de stabilitate mai mare și mai puțin spre zona de luncă, chiar după asanarea mlaștinilor
și bălților, existând un risc de inundabilitate.
4.2 Omul, creator al reliefului urban
Odată cu sistematizarea orașului lansată in 1855, s-a regândit și TRAMA STRADALĂ
pentru a cărei implementare s-au realizat lucrări de terasament și de artă (poduri și podețe).
Multe din străzile Craiovei au înlocuit vechi pâraie ce au fost canalizate, iar văile lor au
fost inițial podite cu bârne și cu bolovani de râu, apoi betonate și asfaltate. În lunca Jiului,
lucrările au prezentat un grad mai mare de complexitate, zona fiind una mlăștinoasă, ce a impus
într-o primă fază asanarea și canalizarea bălților și mlaștinilor și apoi terasamentele necesare
înălțării străzilor (Fig. 4.1).
În prezent, tendința de migrare a locuitorilor dinspre centrul orașului spre zone
rezidențiale construite la periferie, impune expansiunea permanentă a intravilanului și
extinderea tramei stradale în noile cartiere. Direcția de expansiune se manifestă cu precădere
pe terasa T3, în zonele Bariera Vâlcii, Plaiul Vulcănești, zona Aeroportului din Craiova,
Veterani, zona comercială Selgros – Dedeman, la ieșirea din oraș spre Caracal.
Un factor important în proiectarea străzilor îl reprezintă declivitatea terenului, care nu
poate fi sub valoarea de 0,3 %, pentru a asigura scurgerea apelor meteorice și doar exceptional
va ajunge la valori maxime de 12 % (Surd, Bold, Zotic, & Chira, 2005). Din analiza declivității
Fig. 4.1 Lucrări la bulevardul Convențiunii (bdul. Ilie Balaci, denumire actuala), ce traversează lunca Jiului,
la începutul secolului XX; (http://www.omnia.ie)
38
zonei Craiovei rezultă că 87 % din suprafață se încadrează în ecartul de declivitate 0,3 - 10,5
%, o proporție de 70 % încadrându-se între 0,3 - 4 %, prezentând astfel o pretabilitate foarte
ridicată pentru dezvoltarea tramei stradale. Suprafețele cu declivitate accentuată sunt situate în
afara perimetrului municipiului, în special pe malul drept al Jiului.
În ultimul deceniu și zona centrală a municipiului Craiova a suportat transformări
geomorfice vizibile, ce au avut ca scop decongestionarea și fluidizarea traficului, prin
construirea pasajului denivelat subteran de la Universitate, a pasajului suprateran Nicolae
Titulescu, a parcării subterane din zona Teatrului Național Marin Sorescu etc.
REALIZAREA INFRASTRUCTURII CĂII FERATE a necesitat lucrări de
terasament, de consolidare și de artă pentru amplasarea liniilor, municipiul Craiova fiind un
important nod feroviar al Magistralei 900. Construcția căii ferate în partea estică a așezării a
avut ca efect însă crearea unei bariere în expansiunea urbană, dincolo de amenajările feroviare,
construcțile urbane dezvoltându-se doar punctual până în anii 1990 (Albă, Mititelu Ionuș, et
al., 2017). În prezent, procesul de gentrificare urbană este vizibil și în această direcție a
orașului, unde a impulsionat în ultimii ani expandarea cartierului Bariera Vâlcii.
CONSTRUIREA AEROPORTULUI CRAIOVA (CRA), decretată de Carol al II-
lea în anul 1938, inițial utilizând o pistă de pământ ce a fost betonată în perioada 1950 – 1952
și extinsă în perioada 1959-1972 (Studiu de Istorie Urbană, 2015), impune în prezent
respectarea unor norme ce reglementează: lungimea pistei; amplasamentul pragului; profilul
longitudinal al pistei la care declivitatea maximă admisă poate fi ≤2 %; pantele transversale ale
pistei, ce trebuie să se încadreze în maxim 2%; planeitatea pistei, ale cărei abateri nu pot depăși
3 mm sub dreptarul de 3 m pe orice direcție sau denivelări de peste 2,5-3 cm la 45 m din lungul
pistei (Surd et al., 2005). În atingerea acestor parametri, terenul pe care se construiește
aeroportul are un rol esențial, iar pentru amplasarea aeroportului CRA s-a ales probabil cel mai
potrivit perimetru, pe Platforma Oltețului, caracterizată de o declivitate < 2,2°, vizibilitate
ridicată, poziționare în exteriorul culoarului Jiului, eliminând influența curenților de aer formați
în culoar.
Avântul prezent al ridicărilor complexelor rezidențiale și a centrelor comerciale, în
special spre periferia orașului, generează remodelarea peisajului urban și încercarea de a obține
noi terenuri pentru EXTINDEREA CONSTRUCȚIILOR. Un astfel de exemplu îl reprezintă
partea vestică a orașului, unde versantul terasei T1 (Fig. 4.2) este excavat iar materialul rezultat
transportat în luncă (Fig. 4.3), în vederea amenajării parțiale a Bălții Craiovița, unde este
39
planificată construirea unei zone de agrement. Aceste intervenții asupra versantului nisipos,
slab consolidat, necesită însă și măsuri de protecție a construcțiilor existente, ce ar putea fi
materializate prin ziduri de sprijin pentru susținerea taluzului. Amenajarea Bălții Craiovița va
Fig. 4.2 Remodelare actuală a peisajului urban în vestul municipiului Craiova (2019)
Fig. 4.3 Lucrări de amenajare în jurul Bălții Craiovița din lunca Jiului (2019)
40
necesita, de asemenea, lucrări de canalizare, asanare și epuizment în vederea evacuării
excedentului hidric.
Expansiunea urbană permanentă, ce se manifestă inclusiv în prezent, impune și
extinderea INFRASTRUCTURII EDILITARE. Sistemul edilitar, pentru a cărui realizare
omul acționeză asupra terenului și îl transformă, include rețelele de distribuție ce au în
componență: rețeaua de alimentare cu apă, sistemul de canalizare, rețeaua de transport a
agentului termic, rețeaua de alimentare cu gaze, rețeaua de energie electrică, rețele de telefonie
fixă și televiziune prin cablu etc. (Surd et al., 2005).
Alte inputuri care generează noi forme de relief urbane sunt DEPOZITELE DE
DEȘEURI MENAJARE. Alegerea locului pentru amplasarea depozitelor de deșeuri trebuie
să țină cont de substratul geologic, stabilitatea terenului, declivitatea, adâncimea apelor
subterane, distanța față de râuri sau aeroporturi. În această privință municipiul Craiova poate
n-a găsit cea mai bună soluție, amplasând depozitul de deșeuri pe malul Jiului (Fig. 4.4), în
imediata apropiere a Parcului Tineretului.
Amplasarea depozitului Mofleni în vestul Parcului Tineretului, pe direcția vânturilor cu
frecvență și intensitate mare are consecințe asupra utilizarii Parcului, mirosurile generate fiind
transportate de vânturile din direcție vestică în zona parcului. Cu toate că există instalații de
epurare a levigatului, amplasarea nefavorabilă și condițiile locale de drenare, pot induce riscul
infiltrării levigatului, în special în timpul ploilor torențiale.
Fig. 4.4 Situarea Depozitui Ecologic Mofleni pe malul Jiului (https://www.google.ro/maps/)
41
AMENAJAREA PARCULUI NICOLAE ROMANESCU, începută cu lucrările de
curățare a eleșteului Bibescu în anul 1889, a presupus mai multe intervenții asupra terenului:
(1) asanarea mlaștinilor și trasarea drumurilor și aleilor; realizarea de terasamente (2)
creionarea unor cursuri de apă cu lungimea totală de 1974 m și lățimea cuprinsă între 4 și 25
m, drenarea și adâncirea lacului; realizarea sistemului de canalizare (3) conceperea unor
cascade artificiale alimentate cu apa captată din apele de suprafață, din apele subterane ale văii
superioare și a celor din sud-vestul parcului și a izvoarelor eleșteului Bibescu; pentru
construirea cascadelor a fost adus granit din jud. Mehedinți, fiind realizate ansambluri de stânci
asemănătoare carierelor de piatră (Fig. 4.5); între două cascade mai importante ecartul
altitudinal era de 21,9 m (Ciobotea et al., 1999).
4.3 Impactul modificărilor antropice asupra hidrografiei
Poate cea mai spectaculoasă transformare determinată de factorul antropic în
municipiul Craiova o reprezintă metamorfozarea pe care a suferit-o hidrografia.
Fig. 4.5 Amenajarea cascadei superioare în Parcul Nicolae Romanescu în jurul anului 1900
( http://www.omnia.ie)
42
Analiza diacronică a hidrografiei s-a realizat pe baza documentelor și a hărților istorice:
”Harta lui Specht” 1791, ”The Second Military Survey 1856 – 1859”, ”Charta României
Meridionale” publicată în anul 1864, ”Planurile Directoare de Tragere” – fila 3042, 1903 –
1925, Hărțile ”Austriece”, 1910, Harta ”Britanică” din 1944, Harta Topografică Militară,
1:25.000, ediția I (1974), a hărților satelitare Landsat 5 TM (1992) și Digital Globe / CNES /
Astrium (2017), a ortofotoplanurilor și a observațiilor în teren.
Transformarile hidrografice au urmărit trei aspecte:
(i) schimbările albiei Jiului pe sectorul delimitat de confluențele cu Amaradia și
canalul colector; măsurile de protecție împotriva inundațiilor ce au fost realizate
până în prezent;
(ii) transformarea cursurilor de apă ce tranzitau orașul, în străzi și bulevarde;
(iii) dinamica mlaștinilor și bălților din lunca Jiului.
(i) În sectorul delimitat de confluențele cu Amaradia, la nord, și cu canalul Colector,
la sud, Jiul prezenta în trecut un proces de meandrare accentuat, rezultat al pantei reduse și al
litologiei permisive. Pe microrelieful creat de fostele meandre se menținea o zonă mlăștinoasă
alimentată de viituri, actualul perimetru al Craiovei fiind frecvent afectat de inundații în trecut,
produse fie de revarsarea Jiului, fie de ineficiența sistemelor amenajate pentru preluarea apelor
provenite de pe versanți. Viiturile excepționale, despre care există consemnări începând cu anul
1864 și care inundau uneori întreg perimetrul luncii și parțial cartierele locuite, au impus măsuri
de protecție care s-au materializat prin îndreptarea albiei și îndiguirea Jiului, punerea în funcție
a lacului de acumulare Ișalnița, dar și măsuri în interiorul orașului unde a fost amenajat lacul
Craiovița în vederea colectării apelor pluviale și îndiguirea canalului colector.
Dinamica albiei Jiului în perioada 1864 – 2017 este reprezentată grafic în Fig. 4.6, fiind
realizată prin georeferențierea și vectorizarea hărților din anii 1864, 1910, 1944, 1974, 1992,
2017, iar prin calculul coeficientului de meandrare se evidențiază faptul ca acesta a scăzut de
la 2,3, cum era la sfârșitului de secol XIX, când râul era puternic meandrat, la ≤ 1,2 (albie
rectilinie) după anii 1970, reducere ce se datorează intervențiilor antropice de îndreptare,
regularizare și îndiguire a cursului.
43
(ii) Înainte de prima sistematizare a orașului, concepută în anii 1855 și care privea
alimentarea orașului cu apă, canalizarea, crearea tramei stradale și igienizarea zonelor
insalubre, rețeaua hidrografică cuprindea mai multe pâraie cu obârșie locală, situată la racordul
teraselor T2 și T3. Pâraiele aveau o direcție de curgere est-vest și erau alimentate preponderent
din precipitații. Printre văile istorice, captate în subteran și înlocuite astăzi de străzi și
bulevarde, menționăm: Valea Vlăicii, actualul ”km 0” al Craiovei; Valea Orbeților sau Valea
Rahovei (actuala stradă Ștefan cel Mare); Valea lui Opincă, astăzi Calea București, fostă Știrbei
Vodă, ce separa orașul în două părți; Vâlceaua Elca; Valea Tabacilor.
(iii) Prezența bălților și a zonelor mlăștinoase în partea sud vestică a orașului se
constituise permanent într-o sursă de insalubritate, infecții și epidemii, ceea ce a transformat
desecarea acestora într-un obiectiv obligatoriu pentru edilii orașului. În anul 1887 s-au
proiectat lucrările de canalizare a apelor ”scursurii Jianului”, a bălții Geanoglu, a pâraielor
Tabacilor, Valea Vlăicii, Valea Orbeților, Valea Episcopiei și a apei ce rezulta de la fântânile
din Valea Celor 7 Izvoare, un prim demers fiind reprezentat de ridicarea în plan a tuturor
bălților și mlaștinilor cuprinse între balta Cornițoiu, Fântâna Obedeanu, satul Cernele, albia
Jiului, Balta Verde, și fântâna Popova, realizată de căpitanul G. Savopol (Nicolaescu et al.,
1997). Deși planurile de canalizare, desecare a mlaștinilor, alimentare cu apă erau permanent
pe lista de priorități a edililor orașului, lucrările înaintau greoi.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, suprafața mlaștinilor din sectorul de luncă
inclus în perimetrul actual al orașului, reprezenta aprox. 28% din acesta; ca urmare a lucrărilor
publice lansate în 1891 și continuate constant (cu excepția perioadelor celor două războaie
Fig. 4.6 Dinamica râului Jiu în perioada 1864 – 2017 (Albă, et. al, 2017)
44
mondiale), suprafața mlaștinilor din luncă s-a diminuat la aproximativ 2,5 % la nivelul anului
1974, în prezent reprezentând un procent de aproximatix 1,35 % (Albă, Zamfir, Boengiu,
Șoșea, & Mititelu Ionuș, 2017).
Pe locul fostelor mlaștini din luncă sunt ridicate în prezent diferite structuri edilitare:
Parcul Tineretului, Stadionul Ion Oblemencu și Sala Polivalentă, Facultatea de Agronomie,
Facultatea de Educație Fizică și Sport, Spitalul Județean etc. Metamorfozarea suferită de zonele
umede din Craiova în ultimii 150 de ani este reprezentată în Fig. 4.7, prin reconstituirea
hidrogafiei orașului la nivelul anului 1880 (A) și compararea cu hidrografia actuală (B).
A
B
Fig. 4.7 Compararea hidrografiei Craiovei la nivelul anilor 1880 (A) și 2018 (B)
(Albă, et. al, 2018)
45
5. ELEMENTE DE PATRIMONIU GEOMORFOLOGIC URBAN –
GEOHERITAGE
Calitatea de GEOHERITAGE o au acele elemente ale geodiversității care prezintă valori
pentru om, incluzând în această categorie: (1) furnizarea de dovezi științifice despre evoluția
vieții și a Pământului; (2) împortanță pentru cercetare și educație; (3) valoare estetică; (4)
potențial turistic; (5) dau un sens locului respectiv sau joacă un rol spiritual și cultural pentru
o anumite comunitate (Sharples, 2002) sau, altfel spus, sunt considerate GEOHERITAGE,
acele elemente ale geodiversității ce merită să fie conservate pentru valoarea pe care o au (Gray,
2004; Reynard, Pica, & Coratza, 2017).
5.1 Metodologia de evaluare a unor elemente geoheritage pe teritoriul
municipiului Craiova
Pentru evaluarea elementelor propuse a fi GEOHERITAGE în municipiul Craiova a fost
utilizată metoda aplicată de Universitatea din Roma și Institutul Național Italian pentru
Protecția Mediului și Cercetare pentru evaluarea și includerea în categoria GEOHERITAGE
a trei situri din Roma: Muntele Jusției - un gemorfosit invizibil în prezent, Basilica St. Vitale
și Campusul Sapienza. Metoda de bază utilizată de Pica et al. (2017) cuprinde două etape:
a) analiza geomorfologică a ariei
b) caracterizarea elementelor geomorfoheritage
În analiza siturilor din Craiova, prima etapă s-a materializat printr-o abordarea
multidisciplinară și multitemporală, cu scopul reconstituirii evoluției geomorfologice a
așezării. În cadrul celei de-a doua etape, am calculat Indicele VSG (Value of a Site for
Geotourism); indicele VSG a reprezentat baza de evaluare a siturilor geoheritage din Roma
(Pica et al., 2017).
Modalitatea de calcul a indicelul VSG era descrisă într-un studiu anterior de Pica et al.
(2014), ca rezultat al următoarelor atribute:
RP (scientific representativeness)
RR (rarity)
SCE (scenic/aesthetic attractiveness)
SAC (historical – archeoological – cultural)
AC (accessibility)
46
VSG = RP + RR + SCE + SAC + AC
unde VSG max = 25
Pica et. al. (2014) diferențiază îndicele VSG în 3 categorii, în funcție de rezultatul obținut:
- redus, de la 1 la 8
- mediu, de la 9 la 16
- ridicat, de la 17 la 25
5.2 Fântânile seculare ale Craiovei – elemente GEOHERITAGE
Municipul Craiova, apărut pe baza unor antecedente rurale și dezvoltat ca oraș – târg (Cucu,
1970) la convergența drumurilor dispre Dr.Tr. Severin și Caracal ce intersectau ruta comercială
ce făcea legătura dintre Transilvania și Dunăre, a devenit în secolul al XV-lea reședință a
Banului Olteniei, atribut ce a atras migrarea persoanelor înstărite din jur, apariția caselor
boierești și extinderea permanentă a orașului. Multe dintre dovezile ce prezintă expansiunea
așezării sunt consemnări referitoare la fântânile din nucleul central inițial sau despre fântânile
ce se construiau la intrarea în oraș, hotar ce era într-o permanentă extindere.
Selectarea elementelor propuse a fi incluse în categoria GEOHERITAGE s-a realizat după
analiza documentelor și a hărților istorice, a dovezilor vizuale din trecut – fotografii sau cărți
poștale, a planurilor orașului in care este consemnată extinderea continuă.
Au fost selectate astfel pentru analiză si evaluare trei elemente seculare ale Craiovei (Albă
& Boengiu, 2019):
A) ”Valea Celor 7 Fântâni” (în centrul orașului) (Fig.5.1 - 1),
B) Fântâna Obedeanu, situată altădată dincolo de Bariera spre Drobeta Turnu Severin (Fig.5.1
- 2) și
C) Fântâna Popova, cea mai veche fântână a orașului, situată la ieșirea sudică (Fig.5.1 - 3).
Evaluarea elementelor selectate a urmărit cele două etape ale metodei aplicate de Pica et.
al. (2017), și anume: caracterizarea geomorfologică a zonei și caracterizarea geoheritage-ului.
A) ”Valea Celor 7 Fântâni”
A.a) Caracterizarea geomorfologică
”Valea Celor 7 Fântâni” reprezintă un exemplu al reliefului total modificat în vederea
utilizării antropice, inițial cu scopul alimentării cu apă a locuitorilor din centrul așezării și a
participanților la târgul săptămânal, și apoi, retransformat antropic, dându-i-se o nouă înfățișare
și utilitate (Albă & Boengiu, 2019).
47
De-a lungul evoluției cuaternare, în zona Craiovei, râul Jiu a fost caracterizat de o deplasare
permanentă către vest, dar și de una verticală, care se reflectă în morfologia culoarului.
Consecința mișcărilor neotectonice din timpul fazei Pasadena (Pleistocen mediu) a reprezentat-
o crearea sistemului de terase de pe partea stângă a Jiului. Pe lângă deplasările cauzate de
mișcările scoarței, în configurația culoarului a intervenit și intensificarea eroziunii.
Până la îndiguirea Jiului în a doua jumătate a secolul XX, în perimetrul lucii, ce are o lățime
de aproximativ 4 km, Jiul prezenta o o pendulare în plan orizontal, dovadă fiind meandrele
rămase în diverse stadii de evoluție. Lunca era inundată frecvent la viiturile mari, uneori
ajungând până aproape de “Valea Celor 7 Fântâni”, situată la contactul luncii Jiului cu terasa
T1. Fragmentarea pe alocuri a terasei T1 este de asemenea un rezultat al eroziunii laterale.
În ”Valea Celor 7 Fântâni” apăreau la zi numeroase izvoare, la contactul dintre straturile
superioare de nisipuri argiloase și cel inferior de argilă. Izvoarele cu un debit bogat, fuseseră
captate sub formă de cismele, apa fiind un element vital desfășurării târgului central, pentru
Fig. 5.1 Fântânile seculare localizate pe harta actuală a Craiovei
48
alimentarea oamenilor și animalelor, dar și a locuitorilor din zona centrală a orașului. Izvoarele
erau captate de o parte și de alta a drumului ce traversa valea, 4 în partea estică și 3 în partea
vestică (Fig. 5.2.a).
A.b) Caracterizarea sitului din punct de vedere al geopatrimoniului (Geomorphoheritage
Characterization)
În secolul al XVIII-lea, ”Valea Celor 7 Fântâni” era situată la poalele colinei pe care se
înălța impunător Biserica Sfântul Dumitru, element simbolic al orașului (Fig. 5.2.a, 5.3). Pe
lângă schița orașului din anul 1780, o imagine reprezentativă a ”Văii Celor 7 Fântâni” ne-o
oferă cartea poștală trimisă de Maria Argetoianu, de la Moșia din Breasta, la 20 iunie 1901,
pictorului Mirea din București (Fig. 5.3). Erau numite “Șeapte Făntăni din Vale”, cea mai
nordică dintre ele fiind cunoscută ca ”Fântâna lui Matei Vodă”. Fântânile au fost construite în
aceeași perioadă cu Fântâna Popova (Buce-Răduț, 2011), probabil la începutul secolului al
XVI-lea (Firan & Firescu, 1983).
Odată cu sistematizarea și canalizarea orașului a fost reconfigurat și versantul terasei
T1 iar în prezent nimic nu mai amintește de fosta vale sau de cele 7 Fântâni, zona fiind în parte
asfaltată (str. Câmpia Islaz) și parțial intregrată în Parcul Sf. Dumitru, numit și Grădina Băniei
sau Grădina Trandafirilor (fig. 5.2.b, 5.4.).
Fig. 5.2 a) Craiova în 1780 cu localizarea celor 7
Fântâni. (Buce-Răduț, 2008)
Fig.5.2 b) Localizarea celor 7 Fântâni în zona
centrală a orașului. (Google Maps)
49
Fig. 5.3 ”Valea Celor 7 Fântâni” în 1901. (Buce-Răduț, 2011)
Fig. 5.4 Imaginea actuală a zonei ”Văii Celor 7 Fântâni” (aprilie 2019)
50
Deși astăzi este un geomorfosit invizibil conform definiției lui Clivaz (Clivaz &
Reynard, 2017; Pica et al., 2017), fiind o formă de relief distrusă de intervențiile antropice,
”Valea Celor 7 Fântâni” are un potențial ridicat sa fie un GEOHERITAGE, având un indice
VSG = 24 (Albă & Boengiu, 2019).
B.&C.a.) Caracterizarea geomorfologică a ariilor fântânilor Obedeanu și Popova
Localizate dincolo de două limite istorice ale orașului, fântâna Obedeanu la ieșirea
spre Drrobeta Turnu Severin iar fântâna Popova la ieșirea spre Dunăre (Fig. 5.5), cele două
fântâni sunt situate, ca și ”Valea Celor 7 Fântâni”, la contactul Jiului cu terasa inferioară T1.
Rezultate obținute într-un studiu asupra hidrografiei orașului la nivelul secolulului al XIX-
lea (Albă, Zamfir, et al., 2017), ne indică faptul că cele cele două fântâni, precum și ”Valea
Celor 7 Fântâni”, reprezentau limita unor întinse zone mlăștinoase, ce împiedicau expansiunea
orașului în lunca Jiului. Lucrările de asanare a mlaștinilor și bălților au început cu planul
realizat de căpitanul G. Savopol în anul 1887, iar ridicarea topografică realizată de acesta
cuprindea zona mlăștinoasă ce era delimitată de Fântâna Obedeanu, satul Cernele, albia Jiului,
Balta Verde, Fântâna Popova și Balta de lângă Grădina Bibescu (Nicolaescu et al., 1997).
Lucrările de amenajare a mlaștinilor și bălților din luncă au fost începute în 1891, cea mai mare
parte a terenului fiind amenajat în perioada 1900 – 1974 (Albă, Zamfir, et al., 2017).
B.b) Caracterizarea Fântânii Obedeanu din punct de vedere al geopatrimoniului
(Geomorphoheritage Characterization)
Fântâna Obedeanu (Fig. 5.5.a.-b.) a fost realizată dupa anul 1774 (Stoicescu, 1970),
probabil în intervalul 1774 – 1780, de Ștefan Parșcoveanul, pe locul fântânii ”Obedencei”, a
cărei construcție fusese începută de Paharnicul Constantin Obedeanu și terminată de soția sa,
Stanca Obedeanu (Vasilescu, 1927), într-o zonă unde existau probabil izvoare seculare (C. G.
Avram, Barbu, Ciobotea, & Osiac, 2005). Reconstrucția vechii fântâni, ”a Obedencei”, era
determinată de deteriorarea acesteia, în special în timpul războiului ruso-turc din anii 1768-
1774. Lângă noua fântână, Ștefan Parșcoveanul își amenajase un heleșteu, o ogradă și un foișor.
În timpul războiului austro-ruso-turc din anii 1789-1792, fântâna s-a deteriorat din nou, foișorul
dispăruse iar heleșteul fusese lăsat în paragină.
Pentru Fântâna Obedeanu s-a calculat un indice VSG = 18 (Albă & Boengiu, 2019)
51
C.b) Caracterizarea Fântânii Popova din punct de vedere al geopatrimoniului
(Geomorphoheritage Characterization)
Fântâna Popova este cea mai veche fântână a Craiovei păstrată până în prezent. Se știe
despre ea ca a fost refăcută de Matei Basarb și domana Elina în anii 1651 – 1652, ceea ce ne
indică faptul că exista cu mult înainte de acest an. Pisania în piatră, în chirilică, cu care a fost
inscripționată la reconstrucția din 1651 (Fig.5.6), includea și mesajul: „Fostau făcută den moşi
den stremoşie Domniei Meale ... ca să fie pomană în veac...” (Pessiacov, 1914), ceea ce
dovedește îndelungata istorie a fântânii.
Indicele VSG pentru cea mai veche fântână a Craiovei care se păstrează și în prezent, este
unul ridicat: VSG = 19 (Albă & Boengiu, 2019).
Identificarea și promovarea elementelor de patrimoniu geo-cultural va genera beneficii atât
în industria turismului, cât și în domeniul cercetării. Siturile analizate și confirmate ca
GEOHERITAGE, pot fi promovate ca produse distincte, ce se adresează segmentului
geoturism sau pot fi integrate alături de alte produse turistice în itinerariile clasice.
Geoturismul țintește sprijinirea patrimoniului cultural și a elementelor geologice ale unei
destinații și trebuie înțeles ca o nouă direcție, în care autoritățile și comunitatea trebuie
implicate (Mazilu, 2012) spre a aduce un plus economiei locale (Comănescu & Nedelea, 2013),
industria turistică fiind, incontestabil, un impuls puternic în creșterea economică (Mazilu,
Dumitrescu, Marinescu, & Baltalunga, 2018).
Pe lângă utilizarea în industria turismului, identificarea elementelor de geo-patrimoniu este
necesară în vederea conservării lor (Comănescu, Nedelea, & Stănoiu, 2017), importanța lor
derivând din relația teritoriu – comunitate, pe care o relevă.
Fig. 5.5.a Fântâna Obedeanu în anul 1927
(”Arhivele Olteniei”, 06, nr.31 Mai-Iunie 1927)
Fig. 5.5.b Fântâna Obedeanu în Nov.2018
52
6. HAZARDURI ȘI RISCURI NATURALE ÎN MUNICIPIUL
CRAIOVA
Hazardul este definit de UNDRR (United Nations Office for Disaster Risk Reduction)
ca un proces, fenomen sau activitate umană ce poate cauza pierderi de vieți omenești, vătămări
corporale sau alte efecte asupra sănătății, pagube materiale, întreruperi sociale și economice
sau degradarea mediului (UNDRR, 2016).
Hazardurile pot fi naturale, antropogene sau socio-naturale. Din prima categorie fac
parte hazardurile asociate cu procese și fenomene naturale ce includ cutremure, activitatea
vulcanică, procese geomorfologice precum: deplasări în masă, alunecări de teren, prăbușiri,
curgeri noroioase. Desi nu sunt hazarduri geomorfologice în sensul strict, cutremurele, erupțiile
vulcanice sau inundațiile sunt strâns legate de procesele de la suprafața reliefului (Keller et al.,
2019), implicând un răspuns al formei de relief la evenimentul produs (Grecu, 2006; Radoane
& Rădoane, 2004), iar în zonele de câmpie din România, principalele amenințări naturale sunt
reprezentate de hazardul seismic și de inundații (Bălteanu, 1997).
6.1 Hazarduri seismice
Conform United States Geological Survey, termenul ”cutremur” descrie atât alunecare
bruscă pe o falie, cât și mișcarea terenului și energia seismică emisă ca urmare a alunecării, a
activității vulcanice sau magmatice sau a unor alte schimbări bruște a stării de tensiune a
pamântului. În glosarul de termeni USGS, hazardul seismic este defint ca orice este asociat
unui cutremur și poate afecta activitatea normală a populației, incluzând: deformarea
suprafeței, mișcarea terenului, alunecări de teren, lichefierea, deformarea tectonică, tsunami și
seișe. Evaluarea hazardului seismic este de obicei utilizată pentru a defini și clasifica zonele ce
pot fi afectate de cutremure și pentru realizarea hăților de zonare seismică, iar principalul scop
al hărților de hazard seismic o constituie stabilirea distribuirii mișcării terenului în orice loc
(Gürboğa & Sarp, 2013).
În analiza hazardului seimic sunt larg utilizate doua metode, ce pot fi redate pe scurt
astfel:
a) Metoda deterministă (DSHA, Deterministic Seismic Hazard Analysis) presupune
analiza mișcării terenului în cazul unui scenariu particular de cutremur.
53
b) Metoda probabilistă (PSHA, Probabilistic Seismic Hazard Analysis) este utilizată
pentru determinarea probabilității anuale de depășire sau perioada de revenire a unui
anumit nivel al mișcării seismice a terenului.
6.1.1 Caracterizarea seismică a zonei în care se încadrează Craiova
Regiunea Vrancea este una dintre cele mai active zone seimice ale Europei (Baron &
Morelli, 2017; Borleanu, De Siena, Thomas, Popa, & Radulian, 2017) iar riscul seimic in
România este unul dintre cele mai ridicate din Europa (Sokolov, Wenzel, & Mohindra, 2009).
Cutremurele cu adâncime intermediară produse în zona Vrancea sunt situate într-un
volum litosferic mic, de unde coboară în manta, provocând hazarduri importante pe distanțe
mari (Borleanu et al., 2017). Desi poate fi afectata și de cutremure produse la distanțe mici, cel
mai adesea în Craiova sunt resimțite cutremurele cu hipocentrul în zona Vrancea.
Conform Codului de proiectare seismică aplicabil la momentul actual în România (P100-1-
2013), teritoriul este împărțit în șapte zone seismice, considerate în funcție de valoarea PGA
pentru intervalul mediu de recurență de 225 ani și probabilitate de depășire de 20% în 50 de
ani. Valoarea PGA în care este încadrată zona Craiovei este de 0,20g. (PGA =Peak Ground
Acceleration = accelerația maximă la nivelul solului, cel mai des utilizat parametru în aplicații
seismice / ag = accelerația terenului pentru proiectare; se exprimă în unități gravitaționale (g)).
Zonarea pentru proiectare, în funcție de condițiile seismice, evidențiază condițiile locale
ale terenului prin valorile perioadei de control Tc, a spectrului de răspuns. (Tc = perioada de
control (de colț) și exprimă timpul necesar pentru realizarea unei oscilații complete a undei
seimice, exprimat în secunde). Municipiul Craiova este încadrată în zona de proiectare cu
Tc = 1,0s, stabilit prin P100-1-2013.
Conform INFP (Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Fizica Pământului)
mare parte din cutremurele subcrustale vrâcene importante au fost resimțite și au avut
consecințe și în Craiova. Există referințe despre cutremure produse pe teritoriul României
începând cu anul 455, dar primul cutremur cu data sigură a fost înregistrat la 29 august 1471
iar cele mai puternice și distructive cutremure sunt considerate cele din 26 octombrie 1802 și
4 martie 1977.
▪ Cutremurul din 26 octombrie 1802 este considerat cel mai puternic cutremur produs in
România și a fost resimțit violent in Moldova, Muntenia, Oltenia, dar si in Transilvania,
precum și în țările vecine. Seismul a fost creditat cu M 7,6-7,7 grade pe scara Richter,
54
Mw de 8,2 și o intensitate XII, fiind considerat catastrofic. A fost urmat de mai multe
replici moderate în perioada ocombrie – noiembrie 1802.
▪ Cel mai distructiv cutremur de pe teritoriul Romaniei și al Craiovei a fost cutremurul
produs la data 4 martie 1977 în zona seismică Vrancea. În urma cutremurului cu Mw 7,4,
produs la ora 21.22, la Craiova s-au înregistrat sute de răniți și cateva zeci de decese.
Printre cladirile avariate se numără: clădirea Universității din Craiova, Muzeul de Artă,
Muzeul Olteniei, sediul Comitetului județean al PCR Dolj, Liceul Nicolae Bălcescu,
Liceul Frații Buzești, Casa Băniei, Hotelul București, Facultatea de Mecanică, Facultatea
de Agricultură, Tribunalul Județean, Teatrul de Păpuși, Casa Universitarilor, hotelul
Palace, Biblioteca Judeteana Aman. Distrugeri majore au suferit clădirile de pe strada
Unirii și zona Madona Dudu – Mercur, situate pe terasa T1. La Fabrica de Confecții,
situată în Lunca Jiului au fost înregistrate 10 decese și 40 de raniți, principala cauza fiind
panica și aglomerația creată pe scări.
În toata aria în care s-a propagat, de la Iași până în sudul-estul Olteniei, inclusiv în zona
Craiovei, la cutremurul din 1977 terenul a fost afectat de procese de alunecare și lichefiere
(Mandrescu, 1984).
O analiză a frecvenței producerii cutremurelor cu Mw > 7,0 care au afectat Craiova în
perioada 1700 – 2019 arată că nu există o ciclitate constantă a perioadei de revenire, seismele
fiind dependente de cauze complexe ale mișcărilor din scoarță.
În ceea ce privește seismele în general, s-a demonstrat ca acestea nu au o frecvență
lineară, fiind fenomene haotice (Kagan, 1997), ceea ce trebuie urmărit însă este pregatirea
pentru diminuarea efectelor seisemlor atunci când acestea apar. În acest sens, trebuie respectate
standardele de construcție, identificate clădirile vulnerabile și consolidate, diseminarea
procedurilor ce trebuie urmate în rândul populației, dezvoltarea sistemelor de avertizare rapidă
după producerea șocului. Implicarea în prevenția și managementul hazardurilor naturale
impune și dezvoltarea ”culturii riscului” în rândul comunităților expuse, pentru a le face mai
adaptabile atunci când astfel de evenimente se produc (Comănescu & Nedelea, 2016).
Deși sunt larg utilizate în analiza hazardului seismic, metodele deterministă (DSHA) și
probabilistă (PSHA) sunt considerate de unii cercetători limitate sau total ineficiente (Huang,
Wang, Brant, & Chang, 2012; Mulargia, Stark, & Geller, 2016). Aceștia au arătat că multe
cutremure, precum cele din Spitak, Armenia 1988, Tohoku, Japonia, 2011 s-au produs în
regiuni care erau cartate în zone cu un risc scăzut al hazardului seismic.
55
6.1.2 Simularea efectelor în cazul cutremurelor viitoare în Romania
Monitorizarea cutremurelor pe teritoriul României se realizează prin intermediul a 148 de
stații ce formează Rețeua Seismică Națională. INFP utilizează un sistem de estimare rapidă a
pagubelor rezultate în urma cutremurelor produse în România iar versiunea SeisDaRo3 a
sistemului cuprinde un modul ce utilizează metodologia ShakeMap USGS, cu ajutorul careia
au fost generate hărți ale valorilor estimate de intensitate și hărți de zonare în functie de PGA.
Hărțile au fost generate pe baza unui scenariu de cutremur cu magnitudinea de 7,5 și
adâncimea de 140 km, produs în zona Vrancea, într-o simulare din cadrul exercițiului
SEISM2018.
Conform simulărilor din 2018, Craiova s-ar încadra în zona de intensitate VI pe scara
MSK, deși la cutremurul din 1977 intensitate a fost mult mai ridicată - IX MSK, iar conform
simulării, din punct de vedere al PGA, s-ar încadra în zona 0,041 – 0,1, deși încardarea actuală
a Craiovei este în zona cu PGA 0,2 g.
6.1.3 Hazardul seismic în corelație cu tectonica și litologia zonei
Prezența faliei crustale a Jiului, orientată pe direcție NV-SE, ce traversează zona
Craiovei (Fig. 6.1) și care intră în rezonanță cu undele produse de cutremurele vrâncene se
consideră a fi o cauză a seismicității ridicate a Craiovei.
Fig. 6.1 Schița tectonică a spațiului moesic
(Mutihac & Mutihac, 2010 , după Visarion et al., 1988)
56
În ceea ce privește distrugerile provocate de cutremurul din 4 martie 1977 la Craiova,
s-a apreciat că una dintre cauze a fost crearea unui focar nou, secundar, ”prin transportarea
energiei pe planuri de falii în depresiunea Loviște-Brezoi, ce a afectat orașele Râmnicu Vâlcea
și Craiova, având legături prin fracturi crustale cu depresiunea aminită” (Lupei, 1979).
Deși viteza de propagare a undelor seismice este mai mare în rocile compacte, efectele
cutremurelor se consideră mai distrugătoare în zonele cu straturi de pietrișuri și nisipuri
necoezive (Grecu, 2006). Din punct de vedere litologic, teritoriul Craiovei este format din
straturi de nisipuri, prafuri lessoide, amestecuri de nisip cu pietriș și argile, în zona teraselor și
depozite aluvionale în luncă, deci predispus la întreținerea undelor seismice.
O alta cauză importantă a distrugerilor cutremurului din 1977 a fost considerată
lichefierea solului, zona Craiovei fiind și ea afectată de acest fenomen. Predispuse la lichefiere
sunt în special terenurile necoezive, saturate sau parțial saturate cu apă și depozitele aluviale.
Conform caracteristicilor fenomenului de lichefiere, se poate considera că în Craiova
ar putea fi mai expuse procesului de lichefiere cartierele Craiovița Veche, Brestei, Nisipuri,
Catargiu, 1 Mai, fiind situate în lunca Jiului, pe terenuri neconsolidate sau slab consolidate.
După cum s-a aratăt anterior, la cutremurul din 1977, efectele distructive s-au resimțit
și în lunca Jiului (Fabrica de Confecții), deși extinderea construcțiilor în luncă la momentul
respectiv era mai redusă decât în prezent.
Distrugerile majore suferite în special pe terasa I a Jiului pot fi cauzate de sistemul de
falii, iar amplificarea cutremurului poate fi explicată și prin fenomenul de lichefiere.
6.2 Riscuri hidrologice urbane în municipiul Craiova
Punctul slab al analizelor de risc în ceea ce privește inundațiile extreme sau seceta este
că se bazează pe înregistrările anterioare, fără să ia în calcul modificarea condițiilor climatice
și hidrologice la nivel global (Mulargia et al., 2016), care au determinat creșterea frecvenței și
intensității fenomenelor extreme.
În plus, efectele urbanizării în procesul hidrologic sunt vizibile prin schimbarea
acoperirii suprafeței terenului (Yamashita, Watanabe, & Shimatani, 2016) și prin creșterea
vitezei de scurgere a apei pluviale (Li & Wang, 2009), ceea au ca rezultat creșterea riscului
urban de inundații (Chen, Zhou, Zhang, Du, & Zhou, 2015; Mahmoud & Gan, 2018).
Șiroirea naturală pluvială, devenită excepțională în cazul ruperilor de nori, are
consecințe distructive în mediul urban prin urmele lăsate pe clădiri, a noroaielor, prin riscul de
57
prăbușire a clădirilor, distrugerea rețelelor subterane, umidificarea tuturor bunurilor (Urcan,
2012).
În condițiile unui trend crescător al cantităților de precipitații căzute în 24 ore și a
intensificării fenomenelor extreme, în acest capitol s-a urmărit identificarea zonelor joase ale
orașului supuse riscului inundării în timpul ruperilor de nori.
6.2.1 Colectarea datelor GNSS GPS
Identificarea zonelor predispuse la inundații în timpul ploilor torențiale s-a materializat
prin realizarea hărții ”Bluespots map”, în care principalul inpunt l-a constituit suprafața
topografică. Pentru realizarea hărții am creat Modelul Digital de Elevație al terenului în
programul ArcGIS, pe baza măsurătorilor efectuate pe teren.
Măsurătorile au fost colectate în 2200 puncte din oraș cu ajutorul tehnologiei GPS
GNSS South S82T, instrument pus la dispoziție de Universitatea din Craiova. Campania de
măsurători pe teren a fost realizată în zile cu condiții meteo favorabile, în perioada 2017 –
2018, beneficiind în cadrul campaniei și de ajutorul unei echipe de colegi de la Universitatea
din Craiova.
Rezultatul aplicării metodei ”Bluespots map” sunt poligoane reprezentând zonele joase
inundabile în timpul ploilor torențiale. Peste ariile cu potențial de inundabilitate rezultate a fost
suprapus un extras din harta cadastrală a Craiovei, rezultatul fiind o hartă a clădirilor ce pot fi
afectate de inundații la ruperi de nori.
6.2.2 Harta zonelor inundabile (”Bluespots map”) la ploi torențiale
și validarea pe teren
Realizarea ”Bluespots map” pentru Craiova s-a bazat pe metoda creată de Thomas
Balstrøm (Balstrøm, 2015), utilizând extensia Cloudburst din ArcGIS10.
”Bluespots map” a fost utilizată prima dată în 2015 de guvernul danez, pentru a identifica
ariile cu risc de inudații în timpul ruperilor de nori într-un cartier din Copenhaga și apoi de
Universitatea ”The Richard M. Fairbanks School of Public Health” din Indiana, pentru a crea
”Bluespots map” a zonei ”the Near West Neighborhood” din Indianapolis (Prather et al., 2015).
T. Balstrøm a creat în ArcGIS un ModelBuilder ce curpinde două fluxuri de procese, ale
căror etape sunt visible în Fig. 6.2, în care dreptunghiurile de culoare bluemarin reprezintă
58
”intrările / inputs”, dreptunghiurile galbene reprezintă ”ieșirile / outpus” iar formele ovale -
procese executate de ArcGIS (Albă, Zamfir, & Boengiu, 2018). La finalul primului proces sunt
identificate ”bluespots”, iar în al doilea proces este suprapusă zonelor inundabile identificate,
harta cadastrală a Craiovei.
În Fig. 6.3 este prezentat rezultatul primului flux de procese, pe hartă fiind marcate zonele
inundabile în timpul ploilor torențiale. Rezultatul celui de-al doilea proces al ModelBuilder-
ului este reprezentat în Fig. 6.4, unde clădirile suprapuse sau adiacente poligoanelor
”bluespots” sunt marcate cu galben.
După aplicarea metodei create de Balstrøm și obținerea hărților, s-a urmărit în perioada
aprilie – septembrie 2018, validarea rezultatelor pe teren. În multe arii indicate pe hartă s-au
produs, într-adevăr, acumulări temporare de apă în timpul ploilor torențiale, însă nu în toate,
cel puțin nu în perioada menționată.
Metoda aplicată de noi în zona centrală a orașului se poate transforma într-un intrument
util autorităților și dezvoltatorilor imobiliari și poate fi imbunătățită prin corelarea cu cantitățile
maxime de precipitații căzute într-un timp scurt și cu capacitatea de absorție a sistemului de
canalizare.
Output Workspace
Small sinks Filled All sinks Filled
Minus
Fill all sinksFill sinks less than DEM vertical accuracy
DEMVertical accuracy
(meters)
Get cell differences for the DEMs
1
Assign value = 1 to all bluespot cells. Other cells = No Data
Raster to Polygon (2)
Bluespot Depths Cell by Cell
Preliminary Bluespots
Bluespots with ID
Bluespots Polygons
Bluespots
Region Group
Con
Dissolve
Make Feature Layer (2)
Fill (2)Fill
Bluespots Layer
Buildings
Polygon to Raster
Buildings Raster
Convert buildings to raster
Raster to Polygon
Convert back to polygons
BuildingsPolygons
Make Feature Layer
Buildings Layer
Select Layer By Location
Selected Buildings
Copy Features
BUILDINDS TOUCHING BLUESPOTS
Convert feature to layer
Select buildings that intersect bluespots
Copy selection to feature class
Assemble bluespot regions
Convert to polygons
Assemble polygons by gridcode
Convert feature to layer
Fig. 6.2 Fluxurile de lucru reprezentând ModelBuilder-ul utilizat pentru realizarea hărții zonelor inundabile și a
clădirilor afectate (Albă et al., 2018, după ModelBuilder-ul creat în ArcGIS de T. Balstrøm)
59
Modelul ”Bluespots” este utilizabil și în cazul rețelelor rutiere, incluzând drumuri
naționale și autostrăzi, pentru care inputurile ar trebui să fie: DEM-ul adaptat hidrologic,
cantitățile de precipitații, date legate de trafic etc.
Hărțile Bluespots ar putea fi utilizate în România pentru planificarea zonelor urbane, a
stațiunilor montane sau în proiectarea autostrăzilor.
6.3 Alte riscuri generate de procese geomorfologice
Tasarea este o problemă comună asociată zonelor cu populație numeroasă, printre
factorii care contribuie la tasare în zona urbană enumerându-se compactarea sedimentară și
extracția apelor subterane (Aly, Zebker, Giardino, & Klein, 2009).
Tehnicile de măsurare punctuală a deformării terenului precum GNSS GPS sunt larg
utilizate la scară mondială, însă aceste instrumente oferă informații limitate spațial în ceea ce
privește deformarea terenului. O tehnică mult mai performantă pentru monitorizarea deformării
terenului utilizează Radarul cu Diafragmă Sintetică Interferometrică (InSAR), ce furnizează
măsurători ale deformației cu acuratețe la nivel milimetric pentru arii întinse de teren (Aly et
al., 2009). Procesarea datelor SAR se realizează în software-uri specifice, așa cum sunt:
DORIS, GMT5SAR, SARPROZ, ESA SNAP-StaMPS, GAMMA, SUBSOFT, SARSCAPE,
SPN etc.
Fig. 6.3 ”Bluespots map” în zona centrală a
Craiovei
- Zone inundabile în timpul ploilor torențiale
(Albă et al., 2018)
Fig. 6.4 Harta clădirilor ce pot fi afectate în timpul
ploilor torențiale, în zona centrală a Craiovei
- Zone inundabile în timpul ploilor torențiale
- Clădiri ce pot fi afectate de inundații în timpul
ploilor torențiale (Albă et al., 2018)
60
Monitorizări ale deformării terenului în mediul urban din România s-au efectuat în
București, unde folosindu-se tehnica InSAR și date satelitare ERS-1/-2, ENVISAT și
TerraSAR-X din perioada 1992 – 2014, s-au monitorizat terenurile pe care sunt situate mai
multe parcuri industriale (Armas, Necsoiu, Mendes, Gheorghe, & Popovici, 2015). Rezultatele
au arătat o relativă stabilitate a ariei, cu deformări medii estimate între -8 și +2 mm/an.
Mișcările de ridicare din zona celor mai multe parcuri au fost explicate prin reducerea
extracțiilor de apă din zonă, o dată cu restrângerea activității în perioada post-comunistă, iar
subsidența rezultată în cazul Parcului Berceni a fost asociată continuării și extinderii activității
industriale a acestuia.
Într-un alt studiu efectuat pentru București, Gheorghe și Armaș (2016) au realizat o
comparație a tehncilor PS (Permanent Scatterers) și SBAS (The Smal Baseline Subset),
utilizând 27 achiziții satelitare TerraSAR-X din perioada martie 2011 – decembrie 2014.
Rezultalele au evidențiat, de asemenea, o relativă stabilitate, viteza medie de deplasare fiind
cuprinsă între -2 mm și +2 mm/an în cazul algoritmului PS și de la -1,6 mm până la +1,6 mm/an,
în cazul algoritmului SBAS (Gheorghe & Armaş, 2016).
Studii de monitorizare a deformării terenului efectuate în alte zone urbane ale globului
indică deformări ce variază între -60 și +25 mm/an, în cazul Indoneziei, subsidențe ce variază
între -3 și -12 mm /an în zona Metropolitană Roma, cu o accentuare de -20 mm în cazul
aeroportului Fiumicino și aici analiza bazandu-se pe imagini Sentinel-1, dar utilizând metoda
Persistent Scatterer Interferometry (Delgado Blasco, Foumelis, Stewart, & Hooper, 2019).
Monitorizarea pe temen lung a tasării a demonstrat că fără reglementări aplicate
activităților industriale, acest proces se poate transforma într-un geo-hazard, producând
distrugeri asupra clădirilor, infrastructurii rutiere sau tunelurilor. Astfel, în Shanghai, în
perioada 1921 – 1965, subsidența maximă cumulativă a ajuns la 2,6 m (aproximativ 59 mm/an),
după care extragerea apei subterane în zona urbană a fost interzisă iar începând cu anul 1985
subsidența a fost menținută sub control, înregistrând valori de aproximativ 1 mm/an (He, Yang,
Shen, Xu, & Arulrajah, 2019).
Tasări accentuate ale terenului, de până la câtiva cm, pot apărea însă și pe termen scurt
(2 – 3 luni) în cazul construcțiilor urbane, atunci când se execută noi clădiri iar incinta excavată
nu este protejată adecvat.
Realizarea unei clădiri generează întotdeuna tasări ale terenului în ”zona de influență”,
ce pot fi de ordinul submultiplilor milimetrilor și până la mai mulți centrimetri (Coman, 2014),
iar fenomenul de tasare evolueză de-a lundul lunilor și anilor (Marcu et al., 2007), astfel că
reglementările legale în privința noilor construcții trebuie să țină permanent pasul cu ritmul în
61
care se construiește și cu deformările deja produse terenului sau anticipate a se produce ca
urmare a viitoarelor construcții.
Sufoziunea, procesul de dislocare a particulelor fine din rocile afânate sau poroase este
activă în rocile loessoide, însă poate avea o extindere accelerată în cazul intervențiilor
antropice, precum epuismentele (Josan, 2014). Sufoziunea hidrodinamică se produce în roci
nisipoase sau amestecuri de nisipuri și alte roci și poate lua o formă rapidă sau foarte rapidă în
aria săpăturilor pentru fundații (Grecu, 2009). Depresiunile sau pâlniile sufozionale pot fi foarte
periculoase în zonele urbane și se pot transforma în fenoneme de hazard, de multe ori cauza lor
fiind legată de conductele de apă avariate (Iwanek, Suchorab, & Karpińska-Kiełbasa, 2017),
apa subterană fiind principalul declașator al proceselor sufozionale (Colombo, Gattinoni, &
Francani, 2014).
În municipiul Craiova, pe fondul unei litologii predispusă proceselor sufozionale, pot
fi afectate infrastructura rutieră și clădirile în timpul construcțiilor sau în timpul exploatării. În
vederea evitării riscurilor, analiza terenurilor se face in situ prin teste SPT, tomografii
geoelectrice, foraje etc.
În intravilanul municipiului Craiova, caracterizat de o declivitate și energie de relief
reduse, apariția alunecărilor de teren ar putea fi cauzată doar de intervențiile antropice
incorecte.
Riscuri induse de alunecări de teren ar putea apărea însă în cazul extinderii teritoriului
orașului pe malul drept al Jiului, unde se îmbină mai mulți factori declanșatori: declivitate
cuprinsă între 10 – 30°, valori mari ale energiei de relief (peste 80 m), eroziune la baza
versanților în cazul Jiului și a afluenților, structura litologică slab coezivă.
Studii în ceea ce privește alunecările de pe malul drept al Jiului, în apropierea Craiovei
au fost efectuate de Boengiu, Avram & Vlăduț (2009) la Breasta, marcând și influența climatică
asupra proceselor gravitaționale. Totodată a fost evidențiat gradul redus de susceptibilitate la
alunecări pe malul stâng al Jiului, în perimetrul orașului, comparativ cu malul drept.
62
Concluzii
Cratonizarea soclului Platformei Valahe la sfârșitul ciclului cadomian a fost urmată de
patru cicluri de sedimentare submersă, cele mai vechi depozite interceptate prin intermediul
forajelor în zona Craiovei aparținând Ordovicianului. Depozitele cuaternare sunt cele care au
modelat teritoriul pe care s-a dezvoltat orașul și care au fost, la rândul lor, remodelate de acesta
de-a lungul veacurilor.
Caracteristicile geomorfologice ale teritoriului Craiovei sunt generate de localizarea
orașului la contactul dintre Piemontul Getic și Câmpia Olteniei, pe terasele Jiului.
Mișcările neotectonice din timpul fazei Pasadena (Pleistocen Mediu) au reactivat
ridicarea Balș-Optași, conducând la deplasarea Jiului către vest și generarea sistemului de
terase pe partea stângă a Jiului, pe care s-a dezvoltat orașul.
În vederea analizei morfografice și morfometrice a teritoriului municipiului Craiova, a
fost delimitat un perimetru mai cuprinzător, în care a fost inclus și malul drept al Jiului,
evidențiindu-se în primul rând desfășurarea treptată a reliefului de pe partea stângă a Jiului,
comparativ cu malul drept, abrupt, lipsit de terase. Cea mai mare parte a teritoriului
municipiului se încadrează în treapta hipsometrică 65 – 155 m, prezintă o densitate a
fragmentării predominant ≤ 2 km/km2 și o energie de relief redusă, în mare parte ≤ 40 m. Și
harta declivității evidențiază pretabilitatea deosebită pentru construcții și infrastructuri urbane
în limitele intravilanului, comparativ cu malul drept al Jiului unde declivitatea este cuprinsă
între 15 - 30°. În perimetrul municipiului predomină suprafețele plane și cvasi-plane, versanți
cu expoziție sud-vestică și sudică distingându-se la contactul cu Piemontului Oltețului.
Analiza elementelor morfografice și morfometrice ale zonei ne schițează imaginea
pretabilității terenurilor din limitele actuale ale municipiului, dar și cele din proximitate, în
partea nord-estică și estică, ce pot reprezenta o resursă potențială pentru utilizarea urbană;
dimpotrivă, dincolo de limita vestică a orașului caracterizarea morfometrică ne subliniază
restrictivitatea terenului.
Legat de cadrul natural al Craiovei, o contribuție pe care o aduce lucrarea prezentă
rezidă în clarificarea numărului de terase ale Jiului și delimitarea acestora, pe fondul unei
controverse a studiilor anterioare care descriau în zona Craiovei un număr oscilant de terase,
între 2 și 5, în funcție de autor. Concluzia cercetărilor proprii ne relevă păstrarea în aria Craiovei
a unui număr de 3 terase ale Jiului, cu altitudini relative de 15 – 25 m (T1), 35 – 40 m (T2), 45
63
– 60 m (T), determinate pe baza corelației altitudinii relative și a pantei, a profilelor transversale
și a observațiilor în teren.
Tendința de creștere a temperaturilor și intensificarea anomaliilor legate de cantitățile
de precipitații, semnalate de analiza datelor climatice pentru perioada 1961 – 2016, confirmă
schimbările climatice globale și atenționează asupra aplicării unor măsuri în vederea
ameliorarii fenomenelor extreme.
Pe lângă reliefarea organismelor hidrografice ce se regăsesc în perimetrul Craiovei,
caracterizarea hidrografică din subcapitolul 2.6 întărește rolul definitor pe care Jiul îl are în
dezvoltarea și alimentarea orașului.
În capitolul 3, expansiunea orașului este prezentată într-o abordare diacronică, în care
este evidențiată importanța decisivă a suportului de relief în apariția și dezvoltarea așezării. Tot
aici este prezentată dinamica populației Craiovei, omul fiind creatorul peisajului urban.
Punctarea domeniilor de activitate în care este atrasă populația, permite conturarea unei imagini
a influenței industriale actuale reduse asupra reliefului, mare parte a populației fiind implicată
în comerț, sănătate, administrație publică, învățământ, IT etc.
Capitolul 4 face o analiză a relației mutuale natural – antropic, din punct de vedere
geomorfologic, fiind precizați factorii favorizanți: poziționarea orașului la contactul dintre
piemont și câmpie, sistemul de terase, extinderea culoarului la ieșirea din piemont, utilizarea
platformei Oltețului pentru elemente de infrastructură, dar și restricțiile geomorfice
reprezentate de prezența istorică a mlaștinilor în lunca Jiului sau construcția căii ferate în partea
nord-estică. Este tratată aici intervenția antropică asupra terenului orașului prin crearea tramei
stradale, a pasajelor și parcării subterane din centrul orașului, a căii ferate, aeroporului,
extinderea ansamblurilor rezidențiale și infrastructurii edilitare. Un alt element urban, simbol
al Craiovei, care a necesitat reconfigurarea terenului, a fost Parcul Nicolae Romanescu. Însă
cea mai spectaculoasă transformare o ilustrează metamorfozarea pe care a suferit-o hidrografia
Craiovei între anii 1880 și 2018. Pentru a evidenția în special transformarea mlaștinilor și
bălților din luncă, a căror suprafața a fost redusă de aprox. 10 ori, a fost reconstituită harta
hidrografiei Craiovei la sfârșitul secolului al XIX-lea și comparată cu harta hidrografiei actuale.
În acest capitol s-a urmărit înfățișarea teritoriului orasului înainte, și după dezvoltarea urbană.
64
În capitolul 5 propunem spre includere în categoria GEOHERITAGE elemente inedite ale
patrimoniului geomorfologic urban – Fântânile Seculare ale Craiovei. Calitatea de
GEOHERITAGE o au acele elemente, primare (naturale) sau secundare (create de om), ale
geodiversității care furnizează dovezi științifice despre evoluția vieții, dau un sens locului, au
valoare pentru comunitatea pe care o reprezintă, au o valoare estetică, potențial turistic și
importanță pentru educație. Multe dintre dovezile ce prezintă expansiunea Craiovei și
dezvoltarea comunității sunt consemnări referitoare la fântânile din vatra orașului sau despre
fântânile ce se construiau la intrarile în oraș. După analiza documentelor și a hărților istorice s-
au selectat spre evaluare trei elemente: ”Valea Celor 7 Fântâni” situată în interiorul nucleului
inițial al așezării, Fântâna Obedeanu, situată dincolo de bariera spre Drobeta Turnu Severin și
Fântâna Popova, cea mai veche fântână a orașului, păstrată până în prezent. Elemente precum
”Valea Celor 7 Fântâni”, un sit invizibil în prezent, o formă de relief distrusă de activitățile
antropice, se remarcă ca GEOHERITAGE prin importanța economică ce o avea în trecut pentru
localnici și vizitatori, dar și prin relevanța educațională actuală, în evidențierea transformrii
antropice a terenului.
Ultimul capitol este dedicat analizei riscurilor naturale, în prima parte realizându-se
încadrarea seismică a Craiovei și redarea principalelor cutremure care au afectat Craiova. Se
subliniază aici cauzele seismicitității ridicate a Craiovei: falia Jiului, care intră în rezonanță cu
undele produse de cutremurele vrâncene și lichefierea solului, care se presupune că a survenit
în cazul cutremurului din 1977, soldat cu numeroase victime și pagube materiale.
Subcapitolul 6.2 a avut ca țintă identificarea zonelor inundabile în cazul ploilor
torențiale, aplicând o metodă creată de T. Balstrøm, tehnică (probabil) neutilizată în România.
Utilizarea ModelBuilder-ului ArcGIS a avut ca finalitate crearea ”Bluespots map”, harta
zonelor cu potențial de inundare și a clădirilor ce pot fi afectate în timpul ruperilor de nori.
”Bluespots map” a fost realizată pe baza a 2200 măsurători realizate pe teren în perioada 2017-
2018 cu ajutorul tehnologiei GPS GNSS South S82T. Validarea rezultatelor pe teren s-a
urmărit în perioada aprilie – septembrie 2018, timp în care s-au confirmat parțial ariile indicate
pe hartă.
În încheierea capitolului sunt menționate alte procese geomorfologice ce se pot
transforma în riscuri pentru comunitate și care trebuie considerate de autorități și dezvoltatori
atunci când se vizează extinderea urbană a municipiului Craiova.
65
Bibliografie
Albă, C. D., & Boengiu, S. (2019). Urban Geoheritage. The Secular Wells of Craiova,
Romania. Quaestiones Geographicae - În curs de publicare.
Albă, C. D., Mititelu Ionuș, O., & Boengiu, S. (2017). Geomorphological facilities and
constraints in urban expansion of Craiova city. Proceedings of Romanian
Geomorphology Symposium, 33rd edition, 1, 149. doi:10.15551/prgs.2017.17
Albă, C. D., Zamfir, A. G., & Boengiu, S. (2018). Urban hydrography and Bluespots map of
Craiova (Romania). Journal of the Geographical Institute "Jovan Cvijic", SASA, 68(3),
321-332. doi:doi.org/10.2298/IJGI181009008A
Albă, C. D., Zamfir, A. G., Boengiu, S., Șoșea, C., & Mititelu Ionuș, O. (2017). The impact of
the urban expansion on the Jiu floodplain. Case study – Craiova, Romania. Forum
geografic. Studii și cercetări de geografie și protecția mediului, XVI(2).
doi:10.5775/fg.2017.011.d
Aly, M. H., Zebker, H. A., Giardino, J. R., & Klein, A. G. (2009). Permanent Scatterer
investigation of land subsidence in Greater Cairo, Egypt. Geophysical Journal
International, 178(3), 1238-1245. doi:10.1111/j.1365-246X.2009.04250.x
Armas, I., Necsoiu, M., Mendes, D., Gheorghe, M., & Popovici, D. (2015). Ground
Displacement Trends in an Urban Environment Using Multi-Temporal InSAR Analysis
and Two Decades of Multi-Sensor Satellite-Based SAR Imagery. Paper presented at the
9th International Workshop Fringe 2015 Advances in the Science and Applications of
SAR Interferometry and Sentinel-1 InSAR Workshop, Frascati, Italy.
Aur, N. (1996). Piemontul Oltețului. Studiu geomorfologic. Craiova: Editura Universitaria.
Avram, C., Pleniceanu, V., Ciobotea, D., Lukacs, S., Nicolaescu, L., & Zarzara, I. (1998).
Craiova Pagini de istorie și civilizație III Amenajarea apelor, canalizarea și
termoficarea orașului (L. Nicolaescu Ed.). Craiova: Editura Helios.
Avram, C. G., Barbu, P.-E., Ciobotea, D., & Osiac, V. (2005). Dicționarul istoric al
localităților din județul Dolj (Vol. 5). Craiova: Editura Alma.
Badea, L. (1967). Subcarpații dintre Cerna Oltețului și Gilort. Studiu de geomorfologie.
București: Editura Academiei Republicii Socialiste România.
Badea, L. (1992). Piemontul Getic. Relieful. Geneza și trăsăturile generale. In L. Badea, D.
Bugă, V. Băcăuanu, I. Berindei, A. Cioacă, G. Erdeli, G. Neamțu, M. Sandu, S. Vlad,
& U. Zăvoianu (Eds.), Geografia României. Regiunile pericarpatice: Dealurile și
Câmpia Banatului și Crișanei, Podișul Mehedinți, Subcarpații, Piemontul Getic,
Podișul Moldovei (Vol. IV, pp. 345-351). București: Editura Academiei Române.
Balstrøm, T. (2015). Find Areas at Risk of Flooding in a Cloudburst. University of
Copenhagen. Retrieved from https://learn.arcgis.com/en/projects/find-areas-at-risk-of-
flooding-in-a-cloudburst/
Baron, J., & Morelli, A. (2017). Full-waveform seismic tomography of the Vrancea, Romania,
subduction region. Physics of the Earth and Planetary Interiors, 273, 36 - 49.
doi:10.1016/j.pepi.2017.10.009
Bălteanu, D. (1997). Romania. In C. Embleton & C. Embleton-Hamann (Eds.),
Geomorphological Hazards of Europe (pp. 409-427): Elsevier.
Bălteanu, D. (2016). Unitățile pericarpatice. In D. Bălteanu, M. Dumitrașcu, S. Geacu, B.
Mitrică, & M. Sima (Eds.), România. Natură și Societate. București: Editura Academiei
Române.
Blaga, L., Josan, N., & Ilieș, D. C. (2014). Relieful și Amenajarea Teritoriului Oradea: Editura
Universității din Oradea.
66
Boengiu, S. (2004). Stadiul de evoluție al alunecării de teren de la Bucăvăț (Dolj). Revista
Forum Geografic – Studii şi cercetări de geografie şi protecţia mediului, 3, 57-60.
Boengiu, S. (2008). Piemontul Bălăciței. Studiu de geografie. Craiova: Editura Universitaria.
Boengiu, S., Avram, S., & Vlăduţ, A. (2009). The influence of climate on gravitational
processes within the Jiu River Valley: G.I.S. applications. Central European Journal
of Geosciences, 1, 303-311. doi:10.2478/v10085-009-0025-4
Boengiu, S., Avram, S., & Vlăduț, A. (2011). Perspectives in the analysis of the terraces of the
Danube within the Oltenia Plain (Romania). Analele Universității din Oradea - Sera
Georgafie, XXI(2), 181-191.
Boengiu, S., Ionuș, O., Simulescu, D., & Popescu, L. (2011). River undercutting and induced
landslide hazard. The Jiu river valley (Romania) as a case study. Geomorphologia
Slovaca et Bohemica(2), 46-58.
Borleanu, F., De Siena, L., Thomas, C., Popa, M., & Radulian, M. (2017). Seismic scattering
and absorption mapping from intermediate-depth earthquakes reveals complex tectonic
interactions acting in the Vrancea region and surroundings (Romania). Tectonophysics,
706-707, 129 - 142. doi:10.1016/j.tecto.2017.04.013
Buce-Răduț, M. (2008). Trecutul în Craiova de astăzi. Craiova: Sim Art.
Buce-Răduț, M. (2011). The Past in Craiova of Today: Sim Art.
Chen, Y., Zhou, H., Zhang, H., Du, G., & Zhou, J. (2015). Urban flood risk warning under
rapid urbanization. Environmental Research, 139, 3 - 10.
doi:10.1016/j.envres.2015.02.028
Ciobotea, D., Bădescu, I., Zarzără, I., Pleniceanu, V., Avram, C., & Lukacs, S. (1999).
Grădinile și Parcurile Craiovei (Vol. VI). Craiova: Editura de Sud.
Ciulache, S. (1980). Orașul și clima. București: Editura Științifică și Enciclopedică.
Ciulache, S. (2004). Meteorologie și climatologie. București: Editura Universitară.
Clivaz, M., & Reynard, E. (2017). How to Integrate Invisible Geomorphosites in an Inventory:
a Case Study in the Rhone River Valley (Switzerland). Geoheritage.
doi:10.1007/s12371-017-0222-7
Clubb, F., M. Mudd, S., Milodowski, D., Valters, D., Slater, L., Hurst, M., & Limaye, A.
(2017). Geomorphometric delineation of floodplains and terraces from objectively
defined topographic thresholds. Earth Surface Dynamics, 5, 369-385.
doi:10.5194/esurf-5-369-2017
Coates, D. R. (1976). Urban Geomorphology. Boulder, Colorado: The geological Society of
America.
Colombo, L., Gattinoni, P., & Francani, V. (2014). Suffosion hazard for building and
infrastructure in the high lombardy plain (northern Italy). International
Multidisciplinary Scientific GeoConference Surveying Geology and Mining Ecology
Management, SGEM, 2. doi:10.5593/SGEM2014/B12/S2.111
Coman, M. (2014). Evaluarea tasărilor admisibile ale clădirilor existente în vecinatătea unor
construcții în curs de executie. Revista Construcțiilor, 110.
Comănescu, L., & Nedelea, A. (2013). The assessment of geodiversity - A premise for
declaring the geopark Buzǎului County (Romania). Journal of Earth System Science,
121. doi:10.1007/s12040-012-0244-0
Comănescu, L., & Nedelea, A. (2016). Floods and Public Perception on their Effect. Case
Study: Tecuci Plain (Romania), Year 2013. Procedia Environmental Sciences, 32, 190-
199. doi:10.1016/j.proenv.2016.03.024
Comănescu, L., Nedelea, A., & Stănoiu, G. (2017). Geomorphosites and Geotourism in
Bucharest City Center (Romania). Quaestiones Geographicae, 36.
doi:10.1515/quageo-2017-0029
67
Coteț, P. (1957). Cîmpia Olteniei. Studiu Geomorfologic, cu privire specială asupra
Cuaternarului. București: Editura Știintifică.
Cucu, V. (1970). Orașele României. București: Editura Științifică.
Deaconu, L. (2001). Craiova 1898-1916. Saltul la urbanismul modern. Nicolae Romanescu.
Craiova: Sitech.
del Val, M., Iriarte, E., Arriolabengoa, M., & Aranburu, A. (2014). An automated method to
extract fluvial terraces from LIDAR based high resolution Digital Elevation Models:
The Oiartzun valley, a case study in the Cantabrian Margin. Quaternary International,
364. doi:10.1016/j.quaint.2014.10.030
Delgado Blasco, J. M., Foumelis, M., Stewart, C., & Hooper, A. (2019). Measuring Urban
Subsidence in the Rome Metropolitan Area (Italy) with Sentinel-1 SNAP-StaMPS
Persistent Scatterer Interferometry. Remote Sensing, 11. doi:10.3390/rs11020129
Demoulin, A., Bovy, B., Rixhon, G., & Cornet, Y. (2007). An automated method to extract
fluvial terraces from digital elevation models: The Vesdre valley, a case study in eastern
Belgium. Geomorphology, 91, 51-64. doi:10.1016/j.geomorph.2007.01.020
Douglas, I. (2004). Urban Geomorphology. In A. Goudie (Ed.), Encyclopedia of
Geomorphology (Vol. 1). London, New York: Rotledge.
Douglas, I. (2011). Urban Geomprphology. In I. Douglas, D. Goode, M. Houck, & R. Wang
(Eds.), The Routledge Handbook of Urban Ecology. USA, Canada: Routledge.
Douglas, I. (2013). Cities: An Environmental History: I.B.Tauris.
Douglas, I., & James, P. (2014). Urban Ecology: An Introduction: Taylor & Francis.
Enache, C. (2008). Geologia Olteniei. Craiova: Editura Universitaria.
Enache, L. (2012). Meteorlogie, climatologie și agrometeorologie (Vol. 2. Climatologie).
Craiova: Editura Sitech.
Firan, F., & Firescu, A. (1983). Craiova. Ghid de oraș. Bucuresti: Editura Sport Turism.
Georgescu, A. (1936). Târgul Craiovei (Vol. I.). Craiova: Editura Ramuri.
Georgescu, T., Barbacioru, C., & Florea, F. (1977). Istoria Craiovei. Craiova: Editura Scrisul
Românesc.
Gheorghe, M., & Armaş, I. (2016). Comparison of Multi-Temporal Differential Interferometry
Techniques Applied to the Measurement of Bucharest City Subsidence. Procedia
Environmental Sciences, 32, 221-229. doi:10.1016/j.proenv.2016.03.027
Gray, M. (2004). Geodiversity: Valuing and Conserving Abiotic Nature: John Wiley & Sons
Ltd, The Atrium, Southern Gate, Chichester, West Sussex PO19 8SQ, England.
Grecu, F. (2006). Hazarde si riscuri naturale. București: Editura Universitara.
Grecu, F. (2009). Hazarde și Riscuri Naturale. București: Editura Universitară.
Grecu, F., & Comănescu, L. (1998). Studiul Reliefului. Îndrumător pentru lucrări practice.
București: Editura Universității din București.
Grecu, F., & Palmentola, G. (2003). Geomorfologie Dinamică. București: Editura Tehnică.
Grigore, M. (1972). Cartografie Geomorfologică. București: Universitatea din București.
Gürboğa, Ş., & Sarp, G. (2013). Deterministic Seismic Hazard Application On The Area of
1970 Gediz Earthquake. International Journal of Engineering & Applied Sciences
(IJEAS), 15, 18-37.
He, X.-C., Yang, T.-L., Shen, S.-L., Xu, Y., & Arulrajah, A. (2019). Land Subsidence Control
Zone and Policy for the Environmental Protection of Shanghai. International Journal
of Environmental Research and Public Health, 16, 2729. doi:10.3390/ijerph16152729
Hosu, M. (2009). Geomorfologie. Suport de lucrări practice. Cluj Napoca: Editura Risoprint.
Huang, D., Wang, J.-P., Brant, L., & Chang, S.-C. (2012). Deterministic Seismic Hazard
Analysis Considering Non-controlling Seismic Sources and Time Factors. 7520, 550-
557. doi:10.1007/978-3-642-33362-0_42
68
Ielenicz, M. (2007). România. Geografie Fizică. Climă, ape, vegetație, soluri, mediu (Vol. II).
București: Editura Universitară.
Ioneși, L. (1994). Geologia unităților de platformă și a orogenului nord-dobrogean. București:
Editura Tehnică.
Iwanek, M., Suchorab, P., & Karpińska-Kiełbasa, M. (2017). Suffosion holes as the results of
a breakage of a buried water pipe. Periodica Polytechnica Civil Engineering, 61(4),
700-705. doi:10.3311/PPci.9728
Josan, N. (2014). Antropizarea reliefului. Geomorfologie Antropică. Oradea: Editura
Universității din Oradea.
Kagan, Y. Y. (1997). Are earthquakes predictable? Geophysical Journal International, 131(3),
505-525. doi:10.1111/j.1365-246X.1997.tb06595.x
Keller, E., Adamaitis, C., Alessio, P., Anderson, S., Goto, E., Gray, S., . . . Morell, K. (2019).
Applications in geomorphology. Geomorphology.
doi:10.1016/j.geomorph.2019.04.001
Li, Y., & Wang, C. (2009). Impacts of Urbanization on Surface Runoff of the Dardenne Creek
Watershed, St. Charles County, Missouri. Physical Geography, 30, 556-573.
Lóczy, D., & Sűtȍ, L. (2011). Human activity and geomorphology. In K. Gregory & A. Goudie
(Eds.), The SAGE Handbook of Geomorphology.
Lupei, N. (1979). Dinamica terestră. București: Editura Albatros.
Mahmoud, S. H., & Gan, T. Y. (2018). Urbanization and climate change implications in flood
risk management: Developing an efficient decision support system for flood
susceptibility mapping. Science of The Total Environment, 636, 152 - 167.
doi:10.1016/j.scitotenv.2018.04.282
Mandrescu, N. (1984). Geological hazard evaluation in Romania. Engineering Geology - ENG
GEOL, 20, 39-47. doi:10.1016/0013-7952(84)90041-3
Marcu, A., Popa, H., Marcu, D., Coman, M., Vasilescu, A., & Manole, D. (2007). Impactul
realizării construcţiilor în excavaţii adânci asupra clădirilor existente în vecinătate.
AICPS Review, 1.
Marin, C. (2008). Geologia României. București: Editura Fundației România de Mâine.
Marinică, I. (2006). Fenomene climatice de risc în Oltenia. Craiova: Autograf MJM.
Marinică, I., & Marinică, A. F. (2016). Variabilitatea climatică în Oltenia și schimbări
climatice. Craiova: Editura Universitaria Craiova.
Mazilu, M. (2012). The Romanian Tourism - A Promoter of Globalization and Sustainable
Development Factor: WSEAS Press
Mazilu, M., Dumitrescu, D., Marinescu, R., & Baltalunga, A. (2018). New Trends in Romanian
Tourism in 2018. Journal of Tourism & Hospitality, 07. doi:10.4172/2167-
0269.1000372
Mihăilă, N., Patrulius, D., & Giurgea, P. (1968). Harta Geologică. Craiova. Notă explicativă.
București: Comitetul de Stat al Geologiei. Institutul Geologic.
Mulargia, F., Stark, P., & Geller, R. (2016). Why is Probabilistic Seismic Hazard Analysis
(PSHA) still used? Physics of the Earth and Planetary Interiors, 264.
doi:10.1016/j.pepi.2016.12.002
Mutihac, V. (1990). Structura geologică a teritoriului României. București: Editura tehnicǎ.
Mutihac, V., & Mutihac, G. (2010). Geologia României in contextul geostructural central-est-
european. București: Editura Didactică și Pedagogică, RA.
Nicolaescu, L., Luckacs, S., Avram, C., Ciobotea, D., Zarzără, I., & Pleniceanu, V. (1997).
Craiova - pagini de istorie și civilizație I. Alimentarea cu Apă. Craiova: Editura Aius.
Papacostea, Ș. (1998). Oltenia sub stăpânirea austriacă (1718 - 1739). București: Editura
Enciclopedică.
69
Patton, N., Lohse, K., Seyfried, M., Godsey, S., & Parsons, S. (2019). Topographic controls of
soil organic carbon on soil-mantled landscapes. Scientific Reports, 9, 6390.
doi:10.1038/s41598-019-42556-5
Pessiacov, A. (1914). Schite din Istoria Craiovei (II-a ed.). Craiova: Institutul de Arte Grafice
”SAMITCA”.
Pica, A., Fredi, P., & Monte, M. (2014). The ernici mountains geoheritage (Central Apennines,
Italy): Assessment of the geosites for geotourism development. GeoJournal of Tourism
and Geosites, 14, 176-189.
Pica, A., Luberti, G. M., Vergari, F., Fredi, P., & Monte, M. (2017). Contribution for an Urban
Geomorphoheritage Assessment Method: Proposal from Three Geomorphosites in
Rome (Italy). Quaestiones Geographicae, 36. doi:10.1515/quageo-2017-0030
Popescu, A., & Enache, C. (2001). Geologia Olteniei și Bogățiile Subsolului. Craiova: Editura
Sitech.
Popescu, L. (2008). Urbanization and Internal Migration within Oltenia during the 1977 - 2002
period Geographical Phorum – Geographical studies and environment protection
research, 7, 145-150.
Popilian, G. (1979). Craiova în epoca Post Romană. In I. Cetățeanu & I. Hinoveanu (Eds.),
Craiova - trecut, prezent și viitor (pp. 315). Craiova: Scrisul Românesc.
Prather, J., Chesher, J., Ashby, J., Frost, K., Henn, M., Skoglund, R., . . . Wang, Y. (2015).
Effects of Climate Change on the Future of Local Communities in Indianapolis: A
Prototype Tool. Indianapolis.
Radoane, M., & Rădoane, N. (2004). Geomorfologia aplicată în analiza hazardelor naturale.
Riscuri si catastrofe, 57-68.
Reynard, E., Pica, A., & Coratza, P. (2017). Urban Geomorphological Heritage. An Overview.
Quaestiones Geographicae, 36. doi:10.1515/quageo-2017-0022
Roşca, D., & Rosca, A. (2018). Considerations on the Influence of Micro Urban Heat Islands
to the Temperature - Humidity Index During July 2017 in Craiova City Centre. Forum
geografic, XVII, 21-30. doi:10.5775/fg.2018.031.i
Savin, C. (1990). Resursele de apă ale luncii Jiului. Craiova: Scrisul Românesc.
Sharples, C. (2002). Concepts and principles of geoconservation. In. Retrieved from
https://dpipwe.tas.gov.au/Documents/geoconservation.pdf
Sokolov, V. Y., Wenzel, F., & Mohindra, R. (2009). Probabilistic seismic hazard assessment
for Romania and sensitivity analysis: A case of joint consideration of intermediate-
depth (Vrancea) and shallow (crustal) seismicity. Soil Dynamics and Earthquake
Engineering, 29(2), 364 - 381. doi:10.1016/j.soildyn.2008.04.004
Stoicescu, N. (1970). Bibliografia Localităților și monumentelor feudale din Romania (Vol. 1:
A-L): Mitropolia Olteniei.
Stout, J., & Belmont, P. (2014). TerEx Toolbox for semi-automated selection of fluvial terrace
and floodplain features from lidar. Earth Surface Processes and Landforms, 39.
doi:10.1002/esp.3464
Stroe, R. (2003). Piemontul Bălăciței. Studiu geormorfologic. București: Editura MondoRO.
Surd, V., Bold, I., Zotic, V., & Chira, C. (2005). Amenajarea teritoriului și infrastructuri
tehnice. Cluj Napoca: Presa Universitară Clujeană.
Tigkas, D., Vangelis, H., & Tsakiris, G. (2015). DrinC: a software for drought analysis based
on drought indices. Earth Science Informatics, 8, 697–709. doi:10.1007/s12145-014-
0178-y
UNDRR. (2016). Report of the open-ended intergovernmental expert working group on
indicators and terminology relating to disaster risk reduction. Retrieved from
https://www.unisdr.org/we/inform/publications/51748.
70
Urcan, I. (2012). Risky phenomena and hydrate process in the urban areas Riscuri si catastrofe,
10(1), 49-56.
Vasilescu, A. A. (1927). Fântâna Obedeanului in sec XVIII-lea. Arhivele Olteniei, 06(31).
Vulpe, R. (1979). Pelendava in Tabula Peutingeriana. In I. Cetateanu & I. Hinoveanu (Eds.),
Craiova - trecut, prezent si viitor (pp. 135). Craiova: Scrisul Romanesc.
Yamashita, S., Watanabe, R., & Shimatani, Y. (2016). Smart adaptation activities and measures
against urban flood disasters. Sustainable Cities and Society, 27, 175 - 184.
doi:10.1016/j.scs.2016.06.027
**** (1964). Izvoare privind istoria Romîniei. (V. Iliescu, V. Popescu, & G. Stefan Eds. Vol.
I). București: Editura Academiei Republicii Populare Române
**** (1969). Geografia Văii Dunării Româneşti. București: Editura Academiei Republicii
Socialiste România.
**** (2015). Strategia de Dezvoltare Economico-Socială a Județului Dolj pentru perioada
2014-2020. (2015). Craiova: AVENSA.
**** (2015). Studiu de Istorie Urbană. Studiu de fundamentare pentru PATZ Zona
Metropolitană Craiova. Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia, prin
Compartimentul Pol de Creștere Craiova
Site-uri web:
http:// www.apmdj-old.anpm.ro/ - Agenţia pentru Protecţia Mediului Dolj
http://www.infp.ro/seism2018/ - Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica
Pământului
http:// www.land.copernicus.eu - Copernicus land services European Environment Agency
http://www.omnia.ie
https://www.revistaconstructiilor.eu - Revista Construcțiilor
http://www.rowater.ro - Administrația Națională Apele Române
![MANUAL DE UTILIZARE 1 - de.gopro.com · Apăsați butonul Mode (Mod) [ ] pentru a evidenția cardul pe care doriți să-l reformatați, apoi apăsați butonul Shutter (Obturator)](https://static.fdocumente.com/doc/165x107/5e065573475f24069b448c3a/manual-de-utilizare-1-degoprocom-apfsai-butonul-mode-mod-pentru-a-evidenia.jpg)
