1. ACTUALITATEA PROMOVĂRII NOILOR TEHNOLOGII

DE PRODUCERE A ENERGIEI.....................................................................................................

1.1. Cadrul normativ-legislativ în domeniul promovării surselor regenerabile........................

1.1.1. Legislaţia UE în domeniul surselor regenerabile de energie...............................................................

1.1.2. Instituţii ce promovează politicile energetice în Republica Moldova.............................................

1.1.3. Cadrul normativ-legislativ naţional ce priveşte surselor regenerabile de energie............................................................

1.1.4. Actualitatea temei tezei de licenţă..............................................................................................

1.2. Generalități privind biogazul.................................................................................

1.2.1. Biogazul – sursă regenerabilă de energie..............................................

1.2.2. Materia primă utilizată la producerea biogazului...........................................

1.2.3 Factorii care influenţează producerea de biogaz..................................

1.2.4. ................................

1.3. Durabilitatea materiei prime utilizate la producerea biogazului

........................................................................................................................

1.3.1.....................................................................................................................................

1.3.2.........................................................................................................................................

1.3.3....................................................................................................................................................

MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea de Energetică și Inginerie Electrică

Catedra Termotehnică şi Management în Energetică

Tehnologii de producere și modalități de valorificare a biogazului

Practică de Licență

În cadrul Agenției pentru Eficiență Energetică

Student: Nicolae MAGDÎL

Conducător: Olga ȘVEȚ

Chişinău, 2015

1. ACTUALITATEA PROMOVĂRII NOILOR TEHNOLOGII DE PRODUCERE A ENERGIEI

1.1. Cadrul normativ-legislativ în domeniul promovării surselor regenerabile

1.1.1. Legislaţia UE în domeniul surselor regenerabile de energie

Sursele regenerabile de energie (eoliană, solară, hidro, energia oceanelor, geotermală, biomasă și

biocombustibili) alternative la combustibilii fosili care contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu

efect de seră, în scopul de a diversifica aprovizionarea cu energie și a reduce dependența de

combustibili fosili, în special petrol și gaze.Uniunea Europeană este lider în tehnologiile pentru

producerea de energie din surse regenerabile. Acesta deține 40% din brevetele din domeniul

energiei regenerabile la nivel mondial, iar în 2012, aproape jumătate (44%)din UE a producției

globale de energie electrică a fost produsă din surse regenerabile (cu excepția hidroenergetice).

Aproximativ 1,2 milioane de persoane lucrează în industria energiei regenerabile în UE. Legislația

UE tinde să promoveze surse regenerabile a căror tehnologii s-au schimbat semnificativ în ultimii

ani.

Publicată în 1997 Cartea albă privind sursele regenerabile de energie ,astfel punânduse temelia

legislației în domeniul SER , UE a stabilit obiectivul ca până în 2010, 12% din consumul de energie

și 22,1% din consumul de energie electrică urmează să fie generată din surse regenerabile de

energie. Directiva 2001/77 / CE privind promovarea electricității produse din surse de energie

regenerabile pe piața internă a energiei electrice, ținte stabilite pentru fiecare stat membru. După

extinderea UE în 2004, UE-25 a stabilit un nou obiectiv de a crea 21% din electricitate din surse

regenerabile de energie. Lipsa de progrese în realizarea obiectivelor pentru anul 2010 au dus la

adoptarea unui cadru legislativ mai cuprinzător.

Noua directivă privind energia regenerabilă, adoptată în co-decizie la 23 aprilie 2009 (Directiva

2009/28 / CE a Consiliului de abrogare a Directivelor 2001/77 / CE și 2003/30 / CE ) a stabilit un obiectiv

obligatoriu care stipulează , până în 2020, o proporție de 20% din consumul de energie al UE să

provină din surse regenerabile de energie, defalcate pe sub-obiective țintă național obligatorii, luând

în considerare diferitele puncte de inițiere ale statelor membre. În plus, toate statele membre trebuie

să se asigure că, până în 2020, 10% din combustibilii de transport provin din surse regenerabile. De

asemenea, directiva a definit, mecanisme diferite pe care statele membre le pot aplica pentru a

atinge obiectivele (sisteme de sprijin,securitate domestică, proiecte comune, de cooperare între statele

membre și țările terțe) și criteriile de durabilitate pentru biocarburanți.

În 2010, statele membre au adoptat planuri naționale de acțiune în domeniul energiei regenerabile.

Comisia Europeană a evaluat progresele realizate de statele membre în vederea atingerii

obiectivelor stabilite pentru 2020 privind energia din surse regenerabile în anul 2011 (COM (2011)

0031) și în 2013 (COM (2013) 0175). Cel mai recent raport arată că creșterea în domeniul energiei

regenerabile sa îmbunătățit semnificativ, iar majoritatea statelor membre au ajuns la obiective

intermediare stabilite în directivă din 2009. Totuși, deoarece devine mai greu de atinge obiectivul

final, aproape toate statele membre ar trebui să depună eforturi suplimentare pentru a atinge

obiectivele stabilite pentru 2020. cele mai recente cifre de la Eurostat arată că energiile regenerabile

au reprezentat 14% din consumul de energie în UE-28 în 2012. În raportul său, Comisia atrage

atenția asupra unui număr de preocupări despre evoluțiile ulterioare: abaterea statelor membre de

propriile lor planuri naționale de acțiune în domeniul energiei regenerabile, barierele administrative

ce îmiedică calei de exploatare a energiei regenerabile, perturbând modificările recente din

schemele naționale de sprijin pentru energiile regenerabile și, în cele din urmă, transpunerea tardivă

a directivei în legislația națională. Comisia a inițiat deja o serie de acțiuni în constatarea

neîndeplinirii obligațiilor referitoare la transpunerea directivei de către unele state membre ( în

special Polonia și Cipru).

În comunicatul din 06 iunie 2012 intitulat "Energia regenerabilă: un jucător important pe piața

energetică europeană" (COM (2012) 0271), Comisia Europeană a identificat domeniile în care ar

trebui intensificate eforturile până în 2020 pentru ca producerea de energie din surse regenerabile

în Uniunea Europeană să continue să crească până în 2030 și, ulterior, în special pentru ca

tehnologiile din sectorul energiei regenerabile să devină mai puțin costisitoare, mai competitive și,

în cele din urmă, determinante de piață (cu sisteme de sprijin prevăzute la numai tehnologii mai puțin

dezvoltate) și să încurajeze investițiile în sectorul energiei regenerabile (prin reducerea treptată a

subvențiilor pentru sectorul combustibililor fosili, o piață funcțională a emisiilor de carbon și impozite în

domeniul energetic). În noiembrie 2013, Comisia a precizat orientări suplimentare privind schemele

de sprijin pentru energia regenerabilă și privind utilizarea mecanismelo de cooperare pentru

atingerea obiectivelor de energie regenerabilă la costuri minime (COM (2013) 7243). Comisia a

anunțat o revizuire completă a subvențiilor pe care statele membre sunt autorizate să le ofere

sectorului energiei din surse regenerabile, preferând ofertele publice, primele fixe și obligațiile

privind cota în locul tarifelor fixe utilizate în mod obișnuit. Noi orientări privind ajutoarele de stat

în domeniul mediului și al energiei, care urmează a fi publicate în iulie 2014, vor modela noul

cadrul privind sistemele de sprijin pentru energiile din surse regenerabile.

UE a început deja să se pregătească pentru perioada de după 2020 cu scopul de a clarifica din timp

regimul prevăzut pentru investitori după 2020. Energia din surse regenerabile joacă un rol-cheie în

strategia Comisiei pe termen lung descrisă în comunicarea sa intitulată „Perspectiva energetică

2050” (COM(2011)0885). Proiectele de decarbonizare din sectorul energiei propuse în foaia de

parcurs indică atingerea unei proporții a energiilor din surse regenerabile de cel puțin 30 % până în

2030. Totuși, foaia de parcurs sugerează și faptul că, în lipsa altor intervenții, după 2020 creșterea în

sectorul energiei din surse regenerabile va încetini. În urma publicării în martie 2013 a Cărții verzi

intitulate „Un cadru pentru 2030 pentru politici în domeniul climei și al energiei” (COM(2013)0169),

Comisia, în comunicarea sa din 22 ianuarie 2014 intitulată „Un cadru pentru politica privind clima

și energia în perioada 2020-2030ˮ (COM(2014)0015), a propus să nu reînnoiască obiectivele

naționale obligatorii pentru energia din surse regenerabile după 2020. Obiectivul obligatoriu ca 27

% din consumul de energie trebuie să provină din surse regenerabile este prevăzut doar la nivelul

UE. Comisia se așteaptă ca obiectivele naționale obligatorii privind emisiile de gaze cu efect de seră

să stimuleze creșterea în sectorul energiei. Această schimbare de direcție a condus la dezbateri

intense cu Consiliul și Parlamentul.

Adaptarea infrastructurii de energie electrică pentru utilizarea pe scară largă a surselor de energie

regenerabilă este una dintre principalele obiective ale "Strategiei Energie 2020" Este sprijinită și în

foaia de parcurs pentru 2050 și în pachetul privind infrastructura energetică, promovarea și

dezvoltarea de noi tehnologii de producere a energiei din surse regenerabile este de asemenea, unul

dintre elementele-cheie ale planului strategic pentru tehnologiile energetice (Planul SET).

În prezent, UE urmărește două obiective privind combustibilii, și anume de a genera 10% din

combustibilii destinați transportului din energia din surse regenerabile până în 2020 [Directiva

privind energia din surse regenerabile (2009/28/EC)] și de a impune furnizorilor de combustibili de a

reduce cu 6% intensitatea emisiilor de gaze cu efect de seră a combustibililor până în 2020

[Directiva privind calitatea carburanților (2009/30/CE)]. În comunicarea sa din 22 ianuarie 2014

intitulată „Un cadru pentru politica privind clima și energia în perioada 2020-2030ˮ

(COM(2014)0015), Comisia a propus abandonarea acestor două obiective până după 2020. Această

schimbare este legată de incertitudinea privind modalitatea de a reduce efectul indirect al emisiilor

legate de schimbarea utilizării terenurilor asociate biocombustibililor. În octombrie 2012, Comisia a

prezentat propuneri de modificare a legislației actuale privind biocombustibilii, cu scopul de a

limita emisiile legate de schimbarea utilizării terenurilor prin limitarea contribuției

biocombustibililor produși din culturile alimentare la obiectivul UE de 10% stabilit pentru energia

din surse regenerabile folosită în sectorul transporturilor și de a stabili un mecanism de încurajare a

producției de biocombustibili care nu generează o cerere suplimentară de terenuri. Cu toate acestea,

procedura privind adoptarea noului act legislativ a fost blocată din cauza disensiunilor din cadrul

Consiliului și al Parlamentului. Comisia ar trebui să prezinte o propunere de revizuire a Directivei

privind calitatea carburanților în următoarele luni.

În urma publicării criteriilor facultative pentru biomasă în februarie 2010 (COM(2010)0011),

Comisia a decis să revizuiască măsurile, să evalueze succesul recomandărilor sale inițiale și să

hotărască dacă în viitor va fi necesar să se adopte norme obligatorii. O nouă propunere din partea

Comisiei privind criteriile de sustenabilitate pentru biomasă a fost prevăzută pentru 2013, însă a fost

amânată.

În contextul revizuirii a celei de a doua strategii politici energetice, dinnoiembrie 2008, la 13

noiembrie 2013, Comisia a publicat un raport intitulat "Energia eoliană offshore: Acțiuni necesare

pentru atingerea obiectivelor politicii energetice pentru 2020 (COM (2008) 0768), pentru a facilita

dezvoltarea energiei marine și energia eoliană offshore în UE.

20 ianuarie 2014, Comisia a stabilit un plan de acțiune pentru a sprijini dezvoltarea energiei

oceanelor, inclusiv cu energie din valuri, energia mareelor, conversia energiei termice și a energiei

gradientului de salinitate (în raportul său intitulat „Energia albastră - Acțiuni necesare pentru

valorificarea potențialului exploatării energiei oceanice în mările și oceanele europene până în 2020

și ulteriorˮ (COM(2014)0008).

1.1.2. Instituţii ce promovează politicile energetice în Republica Moldova

Odată cu aderarea la Comunitatea Energetică (Din septembrie 2008 şi până la semnarea

Memorandumului de finalizare a negocierilor de aderare a RM la Comunitatea Energetică au avut loc trei

runde de negocieri. Memorandumul a fost semnat la Chişinău pe data de 29 aprilie 2009. În decembrie 2009,

la Zagreb (Croaţia), Consiliul Ministerial a acceptat aderarea R. Moldova la Comunitatea Energetică.)

Republica Moldova și-a luat angajamentul să transpună legislația europeană în domeniul energetic,

și să asigure implementarea directivelor si politicilor la nivel de țară , astfel dirijor fiind guvernul

țării În prezent această funcţie o îndeplineşte Ministerul Economiei şi Comerţului (MEC) care este

organul central de specialitate al administraţiei publice, abilitat să monitorizeze şi să coordoneze

sectorul real al economiei, precum şi să promoveze, în scopul asigurării creşterii economice,

politica unică a statului în domeniul transformărilor structurale, dezvoltării afacerilor şi cooperării

externe, industriei şi energeticii, administrării proprietăţii publice şi privatizării, comerţului şi

protecţiei consumatorilor, demografiei, muncii şi migraţiei de muncă, securităţii industriale,

infrastructurii calităţii”.

În domeniul Energetic a MEC intră, ( Direcţia generală securitate energetică, Direcţia electroenergetică

şi cooperare a sistemelor electroenergetice,Direcţia gazificare şi resurse energetice, Direcţia

termoenergetică.) În scopul sporirii eficienţei funcţionării, asigurării şi promovării concurenţei

însectoarele electroenergetic, termoenergetic şi de gaze prin Hotărârea Guvernului RM Nr.767din

11.08.97, pe lînga Guvernul Republicii Moldova, a fost creată Agentia Naţionala pentru

Reglementare în Energetică (ANRE), în funcţiile căreea intră, reglementarea activităţii economice

şi comerciale desfăşurate în sectoarele electroenergetic, termoenergetic şi de gaze naturale prin

acordarea de licenţe, asigurarea funcţionării pieţei de energie şi gaze, promovarea unei politici

tarifare adecvate şi protecţia drepturilor consumatorilor. În anul 2010 prin hotărîrea Guvernului

nr.1173 din 21.12.2010 a fost creată Agenția pentru Eficiență Energetică fiind responsabilă de

implementarea politicilor statului în domeniul creării premiselor pentru îmbunătăţirea eficienţei

energetice; susţinerea activităţii structurilor antrenate în elaborarea şi realizarea programelor,

planurilor, prestarea serviciilor energetice; a altor măsuri de eficientizare a consumurilor de energie.

Prin Hotărârea Guvernului RM Nr.420 din 11.05.99] a fost instituit Inspectoratulenergetic de stat

(IES) in calitate de organ al supravegherii energetice de stat. Sarcina IES constă în controlul unic

asupra respectării de către agenţii economici a prevederilor normelor, regulamentelor, actelor

normative şi tehnice la montarea, deservirea şi funcţionarea instalaţiilor energetice în scopul

asigurării utilizării lor eficiente şi raţionale. Împuternicirile IES se răspândesc asupra tuturor

consumatorilor de energie electrică şi termică, întreprinderilor de producere, transport şi distribuţie

a acestora amplasate în teritoriul Republicii Moldova indiferent de statutul, apartenenţa

departamentală şi forma lor de proprietate. În domeniul cercetare-dezvoltare a sectorului energetic

activează Institutul de Energetică al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (IE AŞM). Direcţiile

principale de cercetare ale IE AŞM includ, (securitatea energetică şi eficacitatea funcţionării complexului

energetic al Republicii Moldova, utilizarea raţională a energiei electrice şi termice, instalaţii şi sisteme de

conversie a energiei surselor renovabile în condiţiile Republicii Moldova).

În acelaşi domeniul de cercetare-dezvoltare, precum şi la pregătirea cadrelor inginereşti pentru

sectorul energetic activează Universitatea Tehnică a Moldovei: Facultatea de Energetică. şi

Facultatea Urbanistică şi Arhitectură, ultima pregătind cadre la specialitatea „Alimentări cu Căldură

şi Gaze, Ventilaţie.

1.1.3. Cadrul normativ-legislativ naţional ce priveşte sursele regenerabile de energie.

În prezent, Ministerul Economiei este autoritatea centrală responsabilă pentru elaborarea

politicilor energetice în RM. Ministerul Economiei este responsabil de elaborarea tuturor

documentelor politice, strategiilor şi programelor care se referă la sectorul energetic. De

asemenea, la elaborarea politicilor sectoriale trebuie să ia în calcul realităţile, oportunităţile şi

riscurile economice, sociale şi de securitate energetică.

Directiva 2006/32/CE privind eficienţa energetică la consumatorii finali şi serviciile energetice

Directiva 2006/32/CE a fost aprobată de Parlamentul şi Consiliul European. Conform acestei

Directive, RM trebuie să promoveze reducerea consumului de energie şi a pierderilor de

energie, şi să întreprindă următoarele acţiuni: Stabilirea obiectivelor indicative, stimulentelor și

cadrului instituţional, financiar și juridic necesare pentru eliminarea barierelor de piaţă și imperfecţiunile

care împiedică consumul eficient de energie; Crearea condiţiilor pentru dezvoltarea și promovarea unei

pieţe a serviciilor energetice și pentru furnizarea de programe de economisire a energiei și a altor

măsuri care vizează îmbunătăţirea EE pe partea consumului final.

Legea cu privire la EE, nr. 142 din 02.07.2010

Legea cu privire la EE transpune cea mai mare parte a prevederilor Directivei europene, care se

referă, printre altele, la următoarele aspec- te majore: Elaborarea Programului Naţional pentru

Eficienţa Energetică şi a Planului Naţional de Acţiune pentru Eficienţa Energetică de către

Ministerul Economiei, cu participarea AEE şi a autorităţilor locale; Elaborarea Programelor locale

pentru EE şi a Planurilor pentru EE. Potrivit Legii, fiecare raion şi consiliu municipal trebuie să

elaboreze Programe de EE pentru o perioadă de trei ani.

Planul privind EE este elaborat în baza Programului local privind EE aprobat pentru o

perioadă de un an. Ambele documente urmează să fie aprobate de către consiliile raionale şi

municipale doar după aprobarea lor de către AEE; Raportarea privind implementarea

Programului Naţional de EE este realizată de către AEE pe baza informaţiilor prezentate de

către Consiliile raionale şi municipale, care aprobă anual raportul privind implementarea

Programului Local de EE; Crearea funcţiei de Manager Energetic şi desemnarea de către

Consiliul raional şi municipal a că unor personae calificate a căror responsabilitate vor fi

planificarea şi monitorizarea măsurilor de EE incluse în Programul de EE şi Planul de EE;

Servicii de audit energetic: Autorizarea, retragerea licenţei, efectuarea auditului energetic în

cazul proiectelor finanţate din Fondul pentru EE, bugetele de stat sau locale; Serviciile

energetice: Implementarea contractului pentru performanţa energetică ca un instrument pentru

îmbunătăţirea EE (companii pentru servicii energetice).

După cum s-a menţionat mai sus, Legea prevede crearea unei instituţii separate responsabilă

pentru promovarea EE-AEE, şi instituirea Fondului pentru EE.

Hotărîre Nr. 102 din 05.02.2013cu privire la Strategia energetică a Republicii Moldova pînă în anul

2030.

Strategia energetică a Republicii Moldova pînă în anul 2030 oferă repere concrete pentru

dezvoltarea sectorului energetic în Republica Moldova, cu scopul de a asigura baza necesară

creşterii economice şi a bunăstării sociale. Prin acest document, Guvernul Republicii Moldova

prezintă viziunea şi identifică oportunităţile strategice ale ţării în contextul energetic aflat într-o

rapidă schimbare din spaţiul geopolitic ce include regiunea Europei Centrale, de Est şi de Sud,

Rusia şi regiunea Caucazului. Strategia evidenţiază problemele prioritare ale ţării, care solicită

soluţii rapide şi o redimensionare a obiectivelor în conformitate cu necesitatea realizării unui

echilibru optim între: resursele interne şi necesităţile de urgenţă ale ţării, obiectivele Uniunii

Europene şi ale Comunităţii Energetice şi ţintele naţionale, obligaţiile internaţionale privind

tratatele, acordurile şi programele (inclusiv politica de vecinătate) la care Republica Moldova este

membră. Sînt definite obiectivele Sînt definite obiectivele strategice generale pentru perioada 2013-

2030 şi obiectivele strategice specifice pentru etapele 2013-2020 şi 2021-2030, cu specificarea

măsurilor de implementare a acestora.

1.1.4. Actualitatea temei tezei de licență

Ținând cont de situația la nivel global și în țara Moldova asupra mobilizării spre folosirea rațională,

și efcientă a energiei cît și sporirea intereselor utilizării surselor de energie regenerabile , prezenta

temă este de primă actualitate . Biogazul fiind o alternativă rentabilă a combustibililor fosili care

este fi în stare să îi substituie în viitorul apropiat ,din cauza varietății de materie prime ce poate fi

folosită ,orice deseu organic biodegradabil , cît și tehnologiile simple de producere a biogazului care

permit generarea lui chiar și în condiții domestice . Prezenta temă are ca scop descrierea

tehnologiilor folosite la producerea biogazului cît și cele de conversie a lui în alte forme de

energie ,cum ar fi cea electrică ,termică , mecanică, și combinarea lor întru obținerea unor rezultate

mai eficiente .

1.2. Generalități privind biogazul