CĂDEREA COMUNISMULUI ÎN UNGARIA1. Constituirea partidelor de opoziţie în Ungaria2. Restructurarea Partidului Comunist Ungar1. Constituirea partidelor de opoziţie în Ungaria. Putem spune că Ungaria a avut parte de cea mai liniştită şi fructuoasă revoluţie dintre toate statele vecine din lagărul sovietic. Pe de o parte ea a beneficiat de o opoziţie puternică care s-a constituit în diferite partide: Alianţa Tinerilor Democraţi (FIDESZ), Forumul Democrat Maghiar, Alianţa liber democrată. Al doilea factor determinant au fost schimbările la vârful Partidului Comunist Ungar, care au culminat, în decembrie 1988, cu renunţarea lui Károly Grósz la şefia partidului şi a guvernului în favoarea lui Miklós Németh. Conducerea Partidului Comunist Ungar se vede obligată să facă din ce în ce mai multe concesii forţelor de opoziţie, fiind pusă chiar în situaţia de a negocia cu aceste forţe căi şi modalităţi de guvernare a ţării împreună. Iniţial, Parlamentul adoptă un proiect de revizuire a Constituţiei considerat, pe moment, apogeul reformei politice. În proiect erau trecute ideea creării postului de preşedinte al republicii ales prin vot universal (desprins astfel de sub tutela partidului). În fine, la mijlocul lunii aprilie are loc o remaniere drastică a Biroului Politic, ocazie cu care poziţia reformatorilor din elita partidului – noţiune inexistentă, spre exemplu, în Partidul Comunist din România – se întăresc considerabil, profitând de intrarea în guvern, în iunie 1988, a comunistului reformator Imre Poszgay.

Au fost eliminaţi din funcţie ministrul afacerilor externe, Peter Varkonyi, ministrul industriei Frigyes Berecz, ministrul culturii, dr. Jobor Czibere .Aceste acţiuni exprimă dorinţa lui Károly Grósz de a rezolva problemele socialismului pe căi democratice, în cadrul unui sistem pluripartidist. În cadrul partidului s-a constituit un „cerc al reformei” care preconiza împărţirea puterii cu alte forţe politice. Una dintre aceste forţe era Forumul Democratic Ungar, înfiinţat în decembrie 1988. La 7 iunie 1989 s-a constituit Mişcarea pentru o Ungarie Democrată. Această escaladare a forţelor pro-democratice spre preluarea puterii se definitivează odată cu organizarea unei „mese rotunde”, după modelul polonez. Primele tratative între reprezentanţii Partidului Muncitoresc Socialist Ungar şi cei ai grupărilor şi partidelor din opoziţie a avut loc pe 13 iunie 1989 când s-au exprimat poziţii, din partea reprezentanţilor PMSU, cu privire la continuarea negocierilor cu opoziţia. Au fost prezenţi de asemenea şi 120 ziarişti, majoritatea fiind străini.

Momentul de răscruce al revoluţiei maghiare îl reprezintă data de 16 iunie 1989, când au avut loc evenimentele pentru reînhumarea rămăşiţelor pământeşti ale lui Imre Nagy şi colaboratorilor săi condamnaţi şi executaţi pentru rolul jucat în evenimentele din 1956. Aproximativ 200.000 de personae participă la festivităţi precum şi reprezentanţii instituţiilor de bază din Ungaria. Ceremonia are efectul pe care l-a avut vizita Papei în Polonia în vara lui 1979. După acest eveniment, regimul este golit de orice legitimitate, iar transformările politice, economice şi sociale vor găsi un sprijin tot mai puternic în statele occidentale. Conducerea Ungariei a invitat la Budapesta reprezentanţii exilului românesc pentru a participa la funeraliile victimelor represiunii din 1956. Cu acest prilej a fost adoptată Declaraţia de la Budapesta din 16 iunie, în care se stipula că Transilvania era un spaţiu de complementaritate, în cadrul căruia dreptul de reprezentare politică autonomă trebuia garantat.

Avalanşa schimbărilor nu putea ocoli nici partidul în sine – la 23 iunie o şedinţă a Comitetului Central alege o conducere colectivă a partidului, cu Rezső Nyers ca preşedinte şi Károly Grósz ca secretar general – şi nici un monstru sacru al regimului: la 8 mai 1989, Kadar este exclus din Comitetul .Evenimentele reformiste din Ungaria au atras atenţia celorlalte state socialiste care doreau să urmeze acelaşi drum, dar erau împiedecate de liderii conservatori aflaţi la conducerea partidului comunist. Cel mai mare ecou pe care masa rotundă din Ungaria l-a produs a fost în RDG. Începând cu 2 mai, Ungaria produce o surpriză mondială prin ridicarea – în egală măsură simbolică şi pragmatică – a sârmei ghimpate de la graniţa cu Austria. Ceea ce va urma devenea previzibil: un adevărat exod a germanilor spre RDG via Ungaria. Acest lucru a devenit oficial începând cu seara zilei de 11 septembrie când ministrul de externe al Ungariei, Gyula Horn a făcut publică rezolvarea situaţiei refugiaţilor est-germani din Ungaria. El declara că posesorii de paşapoarte est-germane pot pleca din Ungaria în orice direcţie vor. Explicaţia pentru acest gest era că „Ungaria nu mai poate tolera situaţia existentă, ea punând în pericol securitatea graniţelor ungare în actuala stare de dezordine şi indisciplină ce domneşte la frontieră”. La această soluţie, cancelarul Helmuth Kohl a avut o reacţie extreme de relevantă. El considera că ceea ce a făcut Ungaria pentru germani nu va fi uitat niciodată. Ungaria a intrat în vizorul Marilor Puteri, în special al Americii, care dorea să ghideze într-un fel evoluţia evenimentelor de la dictatură la democraţie. La 11 iulie, preşedintele american George Herbert Bush, după o escală de 48 de ore în Polonia, face o vizită la Budapesta. Mesajul său pentrucomuniştii reformatori şi membrii opoziţiei îndemna la prudenţă în acţiunile întreprinse pentru a nu-I supăra pe conservatorii sovietici. Poziţia prudentă a lui George Bush poate fi explicată prin faptul că situaţia din Europa de Est este fluidă, nimic nu este decis. Situaţia din Ungaria şi Polonia poate oricând să ia un curs nedorit. Pierderea puterii de către Gorbaciov ar fi blocat procesul democratizării în Europa de Est. Conservatorii de la Kremlin nu trebuie alimentaţi cu argumente prin declaraţii imprudente. Susţinerea lui Gorbaciov este deci o parte esenţială a politicii SUA.

2. Restructurarea Partidului Comunist Ungar. În aceste conjuncturi interne şi internaţionaleextrem de fluctuante, trendul reformist din PMSU a fost confirmat la congresul extraordinar din 6-7 octombrie, când s-a hotărât transformarea Partidului Comunist în Partidul Socialist Ungar, noul partid abandonând principiile centralismului democratic şi dictaturii proletariatului. Momentul nu a marcat însă dispariţia PMSU din spectrul politic maghiar. A fost organizat un congres, la 17 decembrie, cel deal XIV-lea congres al partidului. Congresul a adoptat noul statut şi a ales noul preşedinte al partidului,45 în persoana lui Gyula Thurmer (35 ani), cu studii în Uniunea Sovietică. Partidul numărând în acest moment cca. 65.000 de membrii, a avut un impact electoral neglijabil. La 18 octombrie, în Parlamentul maghiar a început discutarea şi adoptarea amendamentelor constituţionale asupra cărora s-a căzut de acord la negocierile din cadrul „mesei rotunde”. S-a hotărât consultarea populaţiei în cadrul unui referendum. Acesta a fost organizat pe 26 noiembrie. Populaţia a fost chemată să-şi spună cuvântul asupra a patru chestiuni: menţinerea gărzilor muncitoreşti, desfiinţarea celulelor comuniste la locul de muncă, contabilizarea bunurilor partidului şi preluarea lor de către stat şi desfăşurarea alegerilor prezidenţiale la 7

ianuarie 1990. Peste 95% din cei prezenţi la vot s-au pronunţat pentru desfiinţarea celulelor comuniste la locul de muncă şi a gărzilor muncitoreşti, contabilizarea bunurilor partidului. La 21 decembrie, când Ceauşescu ţine ultimul discurs în faţa mulţimii, Adunarea Naţională votează la Budapesta dizolvarea sa şi organizarea de alegeri libere pentru 25 martie 1990.

În primăvara anului 1990 au loc alegerile în Ungaria câştigate de Forumul Democratic şi astfel comuniştii au fost răsturnaţi de la putere prin voinţa societăţii. Acesta s-a pronunţat pentru construirea unui stat de drept, autoconducere democratică, privatizarea întreprinderilor falimentare şi pentru trecerea mai rapidă la economia de piaţă. Liderul Forumului Democratic, J. Antall a devenit primministru şi a format un guvern de coaliţie în care au mai intrat Partidul Independent al Micilor Proprietari. În august a fost ales preşedinte al Republicii Ungaria Arpad Goncz, lider al Alianţei Democraţilor Liberi. Astfel în Ungaria s-a pus capăt dictaturii comuniste. Reformele economice promovate în anii ’70-’80 au pregătit, în mare măsură trecerea accelerată la economia de piaţă. Din primele luni ale anului 1990 statul a sistat investiţiile în agricultură. Întreprinderile industriale au trecut la un rapid proces de privatizare. Putem conchide că revoluţia antisocialistă din Ungaria s-a caracterizat printr-o lipsă a manifestaţiilor de stradă violente de orice fel, ceea ce face cazul Ungariei diferit de cel al Poloniei.

Cazul maghiar de revoluţie rămâne, de asemenea, primul care a demonstrat posibilitatea concretă a folosirii alegerilor libere ca soluţie pentru abandonarea socialismului.