COLORANȚI

Cuprins

1. Generalități 2. Clasificare3. Coloranți azoici

Roșu CongoGalben de metilRoșu PonceauSunset yellowTartazina

4. Concluzii5. Bibliografie

GeneralitățiUn colorant este o substanţă organică sintetică sau naturală, care

are culoare proprie şi care are proprietatea de a colora substraturile pe care e aplicată.

Un colorant conţine:◦un schelet format din nuclee benzenice◦una sau mai multe grupări cromofore (grupe care conferă

culoare): ─N=O, ─NO2 , ─N=N─, >C=O, >C=C<

◦una sau mai multe grupări auxocrome (grupe care intensifică culoarea): ─NH2, ─NH─R, ─NR2, Ar─OH

◦una sau mai multe grupări solubilizante (favorizează solubilizarea coloranţilor în apă): -SO3 H, -COOH

Substanţele cu grupe cromofore (cromogeni) sunt substanţe colorate, dar nu şi colorante. Prin prezenţa grupelor auxocrome substanţa devine o substanţă colorantă.

Clasificare coloranți sintetici După stuctură,coloranții sintetici sunt clasificați în: azoici ( –N=N– ): roșu congo, galben de metil, roșu

ponceau, sunset yellow, tartrazina grupa triarilmetanului: albastru briliant, verde briliant xantenici: eritrozina quinoleinici: galben de quinolină grupa indigoului: indigotina, indigoul

Coloranții azoici Azocoloranții sunt acei coloranți care conțin în molecula lor cel puțin

una sau mai multe grupe azo (-N=N-) legate de atomi de carbon hibridizați sp2, atomi care fac parte ambii sau cel puțin unul, din sisteme aromatice sau heteroatomice.

Obținerea lor implică, de fapt, două procese:Diazotarea

Azocuplarea

R-grupe puternic electrodonoare (grupe amino sau hidroxil)

ROȘU CONGO

Este obţinut prin diazotarea benzidinei şi cuplarea acesteia cu acidul naftionic.

- insolubil în apă

- ușor solubil în etanol

Este un colorant folosit inițial pentru bumbac, abandonat în prezent datorită toxicității sale. Este un indicator acido bazic, având utilizări și în domeniul medicinii, pentru colorarea citoplasmei celulare și a eritrocitelor, iar combinat cu metoda luminii polarizate este folosit pentru colorarea fibrelor amiloidice.

Galben de metilCunoscut sub denumirea de p-dimetilaminoazobenzen, sau N,N-

dimetil-4-aminoazobenzen, galbenul de metil este un indicator folosit pentru determinarea pH-ului dar și drept colorant alimentar.

Galben de metil (pH indicator)

Sub pH 2.9 Peste pH 4.0

↔

Roşu Ponceau 4R (E124)

Este un colorant azoic de culoare roşie, hidrosolubil Se obține prin diazotarea acidului 1-naftilamino-4-sulfonic

Sarea trisodică a acidului1-(4-sulfo-1-naftilazo)- 2-naftol- 6,8-disulfonic

Doza zilnică admisă: până la max. 4 mg / k g corp.Efecte secundare: -probleme la persoanele intolerante la salicilaţi, fiind un eliberator de histamină-intensifică simptomele astmului- poate induce sindromul de hiperactivitate şi deficienţă de concentrare

Sunset yellow (E110)Se obține prin diazotarea acidului sulfanilic și cuplarea acestuia cu

acidul 2-hidroxi-1-naftalin-6-sulfonat

Sare disodică a acidului2-hidroxi-1(4 sulfonato fenilază)naftalin 6 sulfonat

Colorant solubil în apă. Testele efectuate pe animale au evidenţiat apariția tumorilor renale. Doza admisă este de 0-5 mg/kg corp. Efecte secundare: prezintă risc de reacţii alergice, congestie nazală, bronhoconstricţie, tumori renale, reacţii anafilactice, senzaţii de vomă, dureri abdominale, pierderea gustului, hiperactivitate. Este interzis in Norvegia

Tartrazina (E 102) pulbere de culoare galben-oranj,

solubil în apă Se obtine prin diazotarea acidului

sulfanilic si cuplarea acestuia cu acidul 1-(4’-sulfofenil)-5- pirazolon-3-carboxilic

Doza zilnică admisă este de 0-7,5 mg/kg corpEfecte secundare: prezintă risc de reacţii alergice, migrene, tulburări vizuale; suspect de producerea de tumori tiroidiene, modificări cromozomiale şi determină deficienţe în vitamina B6 şi zinc. Totodată generează crize de astm bronsic, urticarie şi hiperactiviate la copii. Este interzis in Norvegia, Austria, Suedia, Elvetia, Marea Britanie, Olanda

ConcluziiAzocoloranților le revine peste 50% din producția mondială de coloranți

organici, deși până în prezent nu s–a găsit nici un azoderivat în natură. Azocoloranții acoperă întreg spectrul de culori din vizibil și satisfac necesitățiile de colorare al oricărui substrat.

Coloranții organici servesc pentru multe scopuri: colorarea pielii tăbăcite, a hârtiei, a alimentelor, a cernelurilor de tipar, a cauciucului, a benzinei și a uleiurilor minerale (coloranți fluorescenți). Mai sunt apoi utilizați în fotografie (ca sensibilizatori ai bromurii de argint pentru lumina roșie si infraroșie), în fotografia și cinematografia în culori, în biologie (pentru colorarea preparatelor microscopice) și în medicină. Unii coloranți insolubili sau complecșii metalici insolubili ai unor coloranți, asa numitele “lacuri metalice”, servesc ca pigmenți, în locul coloranților minerali, la fabricarea de vopsele pe baza de ulei de in sau de nitrat de celuloză. Principala aplicație practică a coloranților organici sintetici rămâne însă colorarea fibrelor textile.