Psihopedagogia adolescenţilor şi adulţilor Georgeta Diac

lector univ. dr.

Bibliografie obligatorie

Adams G.R., Berzonsky M, 2009, Psihologia adolescenţei. Manualul Blackwell, Polirom, Iaşi

Muntean A, 2006, Psihologia dezvoltării umane, Editura Polirom, Iaşi

Paloş R, Ungureanu D (coordn) 2007, Educaţia adulţilor. Baze teoretice şi repere practice, Editura Polirom, Iaşi

Obiective:

Identificarea specificului procesului de dezvoltare umană ; Familiarizarea cu principalele teorii şi modele ale dezvoltării

psihice; Utilizarea corectă a terminologiei din domeniul psihologiei

dezvoltării umane şi psihologiei vârstelor; Identificarea particularităţilor procesului de dezvoltare la vârsta

adolescenţei ; Identificarea particularităţilor dezvoltării cognitive la vârsta adultă ; Identificarea principalelor caracteristici ale procesului de învăţare

la vârsta adolescentei si la vârsta adultă; Familiarizarea cu aspectele procesuale în educaţia adulţilor.

Tematica cursului

Dezvoltarea umană- aspecte generale, bazele dezvoltării umane;

Aspecte generale şi specifice ale procesului de dezvoltare psihică;

Modele şi teorii moderne asupra dezvoltării psihice; Aspecte cognitive ale dezvoltării; Aspecte psiho sociale în dezvoltare; Specificul dezvoltării psihice la vârsta adolescenţei; Specificul dezvoltării psihice la vârsta maturităţii Educaţia adulţilor în contextul educaţiei permanente Aspecte procesuale în educaţia adulţilor

Dezvoltarea umană- aspecte generale

Perspective:– Dinamica-sistemica;– Statica/structurala;

Copilul râde:«Iubirea si întelepciunea mea e jocul!Tânărul cântă:«Jocul şi- întelepciunea mea-i iubirea!»Bătrânul tace:«Iubirea şi jocul meu e intelepciunea!»”(Lucian Blaga- Trei fete)

Psihologia dezvoltarii

Definitii

PD –”descrie si explica schimbarile ontogenetice legate de varsta, de la nastere pana la moarte “ ( P Baltes, 1970)

PD - “studiul constantei si dinamicii care se manifesta in conduita umana pe parcursul ontogenezei, de la conceptie pana la moarte. Ea elaboreaza principiile generale referitoare la natura dezvoltarii, diferentele interindividuale, similitudinile intre persoane precum si conditiile care determina plasticitatea intra-individuala” (P Baltes, 1987).

Psihologia Dezvoltarii:

Vizeaza dezvoltarea pe intreaga durata a vietii; Are caracter interdisciplinar (biologie, sociologie, antropologie etc) Are o viziune dinamica, sistemica asupra naturii organismului viu

si a mediului la care el se adapteaza; Se preocupa de descrierea comportamentelor continue si

discontinue; Cauta modul de interactiune a factorilor care actioneaza la

confluenta organism –mediu; Comportamentul se structureaza pe parcursul a diferite stadii si

pe diverse paliere psihice: cognitiv, social, moral, emotional, sexual

Dezvoltarea umana

Perspectiva dinamic-sistemica

Definitii

=crestere a complexitatii organizarii, ce nu se realizeaza printr-o simpla insumare cantitativa, ci presupune o coerenta, prin care organizarea functionarii la o anumita varsta este pregatita de organizarea de la varsta anterioara si conduce, in mod logic, la tiparul adaptativ ulterior (Alain Stroufe, 2005);

= schimbare sistematică, permanentă, stabilă, evident progresivă, care se realizează într-o ordine predictibilă în fiecare perioadă a vieţii, caracterizând toţi indivizii aflaţi la acelaşi stadiu de vârstă, însemnând, în acelaşi timp creştere, atât ca vârstă cât şi ca experienţă (R. Lerner& D. Hultsch, 1983)

Dezvoltarea umana

Dezvoltarea psihica

Dimensiune a ontogenezei constituita din totalitatea schimbarilor biologice, psiho-sociale, individuale aparute pe durata intregului ciclu de viata;

Proces dinamic de formare continua prin invatare a tuturor structurilor psihice

Influenţe exercitate asupra dezvoltării 

determinate de vârstă; de ordin istoric; evenimente cu un impact major asupra

dezvoltarii individului

(P Baltes, 1980)

Influentele asupra dezvoltarii

Biologice; Psihologice; Socioculturale; Determinate de ciclurile vietii

Cavanough, Blanchard-Fields, 2002

INTERACTIUNEA FACTORI BIOLOGICI-FACTORI SOCIALI

Dezvoltarea este aproximativ modul in care copilul “biologic” se transforma in adultul “social”.

Modelul dezvoltării în context U. Bronfenbrenner1979

Dezvoltarea este determinată de suprapunerea unui număr de sisteme sociale diferite :

Macrosistemul ( de ex.sistemul politicilor educaţionale),

Exosistemul (de ex.locul de muncă al părinţilor), Mezosistemul (de ex. tipul de relaţii părinţi -şcoală) Microsistemul (de ex. experienţe individului în situaţii

particulare: corigenţa, conflicte cu profesorii )

R. Havighurst

« Sarcina developmentală se impune unui grup particular de persoane şi rezultă din trei surse diferite : maturizarea fizică, presiunea culturală, sau altfel spus aşteptările sociale şi aspiraţiile sau valorile personale »

Procesele fundamentale ale ontogenezei

Crestere; Maturizare; Invatare.

Cresterea

Specifica periodei copilariei; Este legata de procesele fiziologice si de

metabolismul organismului; Ritmul personal de crestere este determinat

genetic

Maturizarea

Semnifica realizarea, mai mult sau mai putin automata, a potentialului biologic intr-o ordine predeterminata genetic si ireversibila;

Presupune dezvoltarea organelor pana la atingerea capacitatii functionale optime, caracteristica stadiului in care se afla fiinta umana;

Determina aparitia unor noi competente in functionarea organismului;

Inseamna realizarea tiparelor de comportament, a unor functii programate genetic.

Perioadele sensibile in dezvoltare

sunt acelea în care subiectul poate achiziționa anumite structuri psihice sau în care anumite procese psihice au loc cu predilecție;

sunt perioadele în care se produc salturi calitative ale unor procese psihice sau în care modificările lor au loc doar într-un anume interval de timp;

sunt acelea în care subiectul este capabil să-și însușească rapid un anume comportament sau să învețe anumite conduite într-un timp limitat

Invatarea

Produce schimbari in comportamentul unui individ, modificari care sunt mai mult sau mai putin permanente si care au aparut in urma experientelor traite de acesta;

Este conditionata de crestere si maturizare; Anumite comportamente nu pot fi deprinse

decat in anumite stadii ale dezvoltarii fizice si /sau mentale;

Se produce in interactiune cu mediul

Decalajele in dezvoltare:

Transversal (la aceeaşi vârstă cronologică gradul de dezvoltare al fiecărui palier sau aspect de dezvoltare este diferit)

Longitudinal/orizontal (în cadrul aceluiaşi gen de activitate psihică sau palier al dez., acelaşi gen de achiziţie psihică se poate manifesta diferit la vârste cronologice diferite în funcţie de conţinuturi diferite).

Factorii dezvoltarii psihice

Ereditatea (genotip) Mediul Educatia

Modele şi teorii moderne asupra dezvoltării psihice

A. Environmentalistă (totul, mai mult sau mai putin, se invata:

a)behaviorismul (J. Watson, B.F. Skinner, A. Bandura, H. şi T. Kendler)

b) antropologia culturală (M. Mead, R. Benedict);

B. Organicistă (dezvoltarea are loc prin maturizarea structurilor si a functiilor organismului) :

a)maturizaţionismul (G. S. Hall, JJ Rousseau),

b)teoria dezvoltării cognitive (J. Piaget),

c)umanismul (C. Rogers, A. Maslow, C. Bühler)

d)etologia (J. Bowlby);

C.Psihanalitică (S. Freud, A. Freud, M. Klein, E. Erikson)

A.a. Behaviorismul

A. Bandura- modelul învăţării prin observaţie (model of observational learning) potrivit căruia dezvoltarea se produce datorită factorilor : maturizare fizică, experienţa socială, dezvoltare cognitivă ;

conceptul de auto-eficienţă (self-efficacy)

A.b. Antropologia culturala

au fost cei care au accentuat asupra rolului mediului socio-cultural asupra dezvoltării;

Ruth Benedict-propune: – culturi continui (societatile traditionale);– culturile discontinui (sunt cele moderne ).

B.a. Maturizationismul

J.J Rousseau- cursul dezvoltării este unul fixat prin naştere, iar în această situaţie mediul exterior are doar o influenţă secundară asupra acestuia;

G. Stanley Hall credea că dezvoltarea individuală a unui individ repetă în esenţă cursul evoluţiei umanităţii (“ontogeneza repeta filogeneza”)

B.b.Teoria dezvoltarii cognitive

cum este influenţată funcţionarea cognitivă de factorii biologici, genetici, pe de o parte şi de cei de mediu, pe de altă parte;

ce loc ocupă experienţele individuale cu mediul în dezvoltarea mecanismelor cognitive;

ce schimbări apar în funcţionarea cognitivă pe măsura înaintării în vârstă;

cum se explică faptul că uneori copiii pot deţine abilităţi pe care nu le utilizează.

Stadiile dezv. cognitive după concepţia lui J.Piaget

1.Stadiul senzorio-motor sau stadiul inteligentei preverbale (0-2ani)

2. Stadiul preoperational ( 2-7 ani):

3. Stadiul operatiilor concrete (7-11 ani)

4. Stadiul operatiilor formale (peste varsta de 11 ani)

B.c. Teoria umanista

Ch. Bűhler - 1933

Dezvoltarea biologică se desfăşoară pe parcursul a cinci etape, ce pot fi grupate pe trei niveluri: cel de creştere, de stabilitate şi de declin si este dublată de un proces de autodeterminare, de realizare de sine

Procesul de autodeterminare, de realizare de sine

1) faza ce precede elaborarea obiectivelor (0-15 ani);2) faza de programare, de pregătire a realizării de

sine (15-25 de ani);3) faza de finalizare a autodeterminării (25-45 de ani)4) faza de evaluare a propriilor succese şi eşecuri

(45-65 de ani);5) faza de reîntoarcere la preocupările anterioare

(după 65 de ani)

Etologia

natura umană este în esenţă aceea de animal social cu anumite caracteristici specifice speciei umane; inteligenţa, limbajul, ataşamentul social, chiar şi agresiunea şi altruismul sunt specifice naturii umane deoarece ele servesc supravieţuirii speciei;

dezvoltarea este caracterizată atât de schimbări cantitative cât şi calitative;

genotipul şi mediul interacţionează la determinarea tuturor comportamentelor umane; o experinţă particulară are un impact mult mai mare dacă are loc într-o perioadă de sensibilitate critică decât în oricare altă perioadă de dezvoltare;

dezvoltarea caracterizează cu deosebire comportamentele specifice speciei deoarece acestea asigură supravieţuirea; aceste comportamente sunt de ataşament, de dominare-supunere, de hrănire, de îngrijire a copiilor.

J Bowlby (1907-1990)

Teoria atasamentului

Teoria psihanalitica

S Freud Stadiile dezvoltarii:

– Oral (0-2ani);– Anal (2-3ani);– Falic (3-5ani);– Perioada de latenta (5/6-adolescenta);– Genital

Dezvoltarea psihica

Perspectiva structurala

PRINCIPII:

Stadiile sunt descrieri ale organizarii progresive a comportamentului uman pe diferite paliere psihice (cognitiv, moral, social, afectiv, sexual);

Conceptul de stadiu presupune însă ideea discontinuităţii, a existenţei unor decalaje între un stadiu şi urmatorul, fapt subliniat, mai cu seamă, de teoriile asupra crizelor existenţiale (de ex. C. G. Jung);

Stadiile se disting prin transformari calitative si cantitative majore; Tranzitia unei functii de la un stadiu la altul se face sincron cu

numeroase schimbari ale altor aspecte comportamentale; Tranzitia este rapida si produce un consum mare de energie(J Flavell, 1985 apud A Muntean, 2006))

Ciclurile/perioadele vietii:

1.ciclul prenatal;

2.ciclul copilarie, pubertate, adolescenta;

3.ciclul varstelor adulte active;

4.ciclul senectutii, batranetii

Subetapele vârstei adulte tinere

18-24 ani – postadolescenta; 24-28 ani perioada de adaptare (la nivel

familial si profesional); 28-35 ani: este o perioadă de implicare mai

intensă în activitatea profesională

Subetapele vârstei adulte:

Prima perioadă adultă (35-45 ani); Perioada adultă dintre 45-55 ani; Perioada adultă prelungită (55-65 ani)

E. Erikson Stadiile dezvoltarii psihosociale

1) 0-18 luni-conflict incredere-neincredere (corolar axiologic speranta);

2) 18 luni-3 ani –conflict autonomie-nesiguranta, rusine (corolar axiologic vointa);

3) 3-5 ani- conflict- initiativa-vinovatie (corolar axiologic-finalitate in actiuni);

4) 6-11 ani-conflict harnicie-inferioritate (corolar axiologic competenta);

E. Erikson

5)12-17/20 ani- conflict identitate- confuzie (corolar axiologic- unitate)

6) 20-30/35 ani-conflict intimitate –izolare (corolar axiologic-mutualitate afectivă)

7)35-50/60 ani-conflict generativitate/creativitate-stagnare (corolar axiologic-responsabilitate)

8) bătraneţea- conflict integritatea eului-deznădejde (corolar axiologic-întelepciune)

Teoria lui L.S. Vâgotski (1896-1934)

Stadiul I- fiziologic-dependenta de ceilalti; Stadiul II-biologic- independenta fiziologica

dar dependenta psihologica; Stadiul III-control si orientare din partea

adultului prin limbaj; Stadiul IV-initiativa si activitate din partea

copilului prin impulsionari verbale venite din partea adultilor;

Teoria lui Daniel Levinson

scopul dezvoltării în perioda adultă -de a construi o structură de viaţă (life structure) cu două părţi : una internă, personală, alta externă, socioculturală;

stadii şi perioade de tranziţie: 17-22 ani tranziţia către stadiul de adult tânăr-

finalizarea structurii de personalitate specifică adolescentului şi formarea unui fundament psihologic necesar pentru a putea intra în lumea adultului ;

Teoria lui Daniel Levinson

-22-28 ani perioada de adult: se structurează şi se verifică structura de personalitate prin raportare la viaţa socială ;

-30-33 ani perioada de tranziţie –se revizuieşte achiziţia din perioada anterioară şi se pregăteşte temelia pentru o structură mai adaptată în perioada următoare ;

Teoria lui Daniel Levinson

33-40 ani stadiul de echilibru în care individul şi-a găsit un loc în societate şi caută să obţină cât mai multe succese ;

40-45 ani este perioada de tranziţie, criza de la mijlocul vietii (midlife crisis) în care individul îşi rememorează şi reevaluează trecutul ;

45-50 ani stadiul de adult ; 50-55 ani perioadă de tranziţie 55-60 ani cel de-al doilea stadiu de adult ; 60-65 ani perioada de tranziţie către maturitatea târzie-

schimbări în ceea ce priveşte capacităţile fizice intelectuale, dar şi în ceea ce priveşte percepţia asupra morţii ; se observă, de asemenea o rememorare a întregii vieţi

Caracteristicile dezvoltarii

Proces ce se desfasoara pe intreaga perioada a vietii;

Multidimensionala si multidirectionala; Presupune perioade de crestere si declin; Este un proces plastic; Trebuie abordata in maniera interdisciplinara

Concluzii:

Dezvoltarea psihica trebuie sa fie abordata din perspective complementare, inter si transdisciplinare, imbinand maniera statica cu cea dinamica.

BAZELE DEZVOLTARII UMANE/PSIHICE

PRINCIPII:

Dezvoltarea copilului depinde de ingrijirile primite, mai ales in primii ani de viata;

Experienta timpurie joaca un rol crucial in influentarea existentei individului;

O dezvoltare coerenta presupune in permanenta schimbare si continuitate;

Individul poate fi inteles doar in cadrul unor tranzactii continue intre persoana aflata in dezvoltarea si provocarile externe.

Influenta experientelor timpurii in dezvoltare

Maturizarea ; Mentinerea; Facilitarea; Sincronizarea; Inductia.

– (Fitzgerald, Stromenn, Mc Kinney, 1982)

Maturizarea

Semnifica realizarea, mai mult sau mai putin automata, a potentialului biologic intr-o ordine predeterminata genetic si ireversibila;

Mentinerea

=cantitatea si calitatea experientelor necesare pentru mentinerea cursului normal al dezvoltarii, asa cum este el programat genetic.

Facilitarea

Tipuri de experiente care grabesc procesul de maturizare

Sincronizarea

Tipuri de experiente care compatibile, sincrone cu capacitatile copilului il conduc pe acesta la depasirea nivelului determinat genetic.

Inducerea

Tipuri de experiente ce conduc la formarea unor deprinderi pe care, in absenta unor conditii speciale culturale, economice, tehnice ale mediului, indivizii nu le-ar fi dezvoltat.

Factori de risc din mediu care afecteaza dezvoltarea umana

Saracia si statul socio-economic scazut al familiei; Malnutritia; Bolile infectioase; Incompatibilitatea sangvina; Drogurile si medicamentele; Radiatiile; Varsta inaintata a parintilor; Parinti adolescenti; Starea emotionala a mamei; Prematuritatea

De retinut!

Vulnerabilitatea organismului la diversi factori stresori variaza in functie de stadiul de dezvoltare in care se afla organismul;

Fiecare agent teratogen actioneaza intr-un mod specific si provoaca tipare specifice de anomalii de dezvoltare;

Vulnerabilitatea unui organism fata de tipul si cantitatea de agent teratogen la care este expus este diferita de la o persoana la alta;

Vulnerabilitatea copilului aflat in perioada de dezvoltarea intrauterina depinde de starea fiziologica a mamei

De retinut!

Cresterea timpului de expunere si a concentrarii factorului teratogen va conduce la o crestere a riscului unor dezvoltari anormale;

Agentul teratogen, care poate produce anomalii organismului in dezvoltarea, este posibil sa nu afecteze deloc mama sau poate doar foarte putin.

NEVOILE FIINTEI UMANE

Nevoi de ordin biologic; Nevoi de ordin cultural; Nevoi de ordin psihosocial

– (Hinde, Stevenson-Hinde, 1993)

Bruce Perry (2002)

Nevoia de continuitate; Nevoia de predictibilitate; Nevoia de dragoste.

Abraham Maslow (1970)

1.      Nevoi fiziologice, 2.      Nevoi de linişte şi protecţie, 3.      Nevoi de dragoste, apartenenţă, 4.      Nevoi de stimă, 5.      Nev. cunoaşterii şi înţelegerii, 6.      Nev. estetice, 7.      Nev. de autoactualizare.

Mihaly Csikszentmihaly (1990, 1997)

Teoria psihologica a “curgerii”– Rolul trebuintelor de nivel superior in dezvoltarea

fiintei umane

“Curgerea”= senzatie holista traita de oameni cand acestia actioneaza cu o implicare totala”

(a da un sens vietii )

“A fi in curgere”

Concentrare totala asupra sarcinii si implicare participativa a persoanei;

Sarcina de realizat se potriveste cu abilitatile persoanei;

Absorbit de sarcina, omul o va face si o va reface mereu pana va deveni din ce in ce mai bun;

“A fi in curgere”

Cand nivelul de stimulare este corect, persoana functioneaza la maximum si nu mai are nevoie de recompense externe;

Feedbackul este rapid si clar; Actiunea ocupa total constiinta; Sarcina fiind provocatoare, persoana isi va

potrivi abilitatile pentru a-i face fata, traind si sensul noutatii;

“A fi in curgere”

Experienta curgerii creaza sentimentul libertatii;

Experienta curgerii contribuie la dezvoltarea personala;

Experienta curgerii valorizeaza la maximum unicitatea individului, potentialul sau unic si ii furnizeaza respectul celorlalti.

Conditiile favorabile aparitiei starii de flux:

1. Scopuri clar definite ale activitatilor in care ne implicam; 2. Posibilitatea ca in aceste activitati sa obtinem un raspuns

rapid la actiunile pe care le intreprinde, pentru a stabili daca suntem sau nu pe drumul cel bun;

3. Existenta unui echilibru permanent intre aptitudini si provocari:- daca provocarile sunt prea mari fata de aptitudini apar frustrarea, ingrijorarea, anxietatea;- daca provocarile sunt prea mici fata de aptitudini apar relaxarea si apoi plictiseala;- daca atat provocarile cat si abilitatile persoanei sunt minore apare apatia.

C Rogers

nevoia de autoactualizare (necesitatea de realizare a potenţialului propriu fiecărei persoane);

nevoia preţuirii necondiţionate.

Nevoi de ordin emotional

De dragoste si securitate; De experiente noi, de stimulare, De a fi laudat si recunoscut ca fiind capabil; De responsabilitati.

Importanta nevoilor fiintei umane

asigura adaptarea rapida, maturizarea; evolutia ei prin echilibru si autodeterminare.

Mecanismele de apărare

strategii inconştiente ale psihicului uman de a reduce, controla sau tolera disconfortul, tensiunea generată de solicitările interne sau externe care depăşesc resursele personale de a le face faţă

Tipuri

Intelectualizarea ; Negarea; Regresie; Represia; Identificarea; Proiecţia; Raţionalizare; Fixaţia; Compensarea; Refularea; Conversia.

Intelectualizarea

Supralicitarea aspectelor cognitive ale unei probleme şi distanţarea de componenta emoţională. Exprimarea emoţiilor se face sub forma unor discursuri abstracte;

Negarea

Mecanismul prin care o persoană nu recunoaşte existenţa unei probleme.Se neagă astfel vulnerabilitatea personală, emoţiile negative;

Regresie

Revenirea la un stadiu anterior de dezv. sub influenţa unor evenimente extreme. Este vorba de folosirea unor strategii de comportare specifice unei perioade anterioare de dezvoltare (copil care merge la scoala cu papusa, adolescent care plange ca un bebelus)

Represia

Nemanifestarea emoţiilor şi cogniţiilor intolerabile, nedureroase prin eliminarea din câmpul de conştiinţă. Prin acest mecanism sentimentele, amintirile, impulsurile inacceptabile sau în dezacord cu exigenţele eului social sunt menţinute în afara câmpului de conştiinţă.

Identificarea

Tendinţa unei persoane de a prelua comportamentele altor persoane cu scopul de a-şi creşte valoarea personală.

Proiecţia

Atribuirea altor persoane a unor emoţii, atitudini sau comportamente dezonorante pe care subiectul refuză să le recunoască şi să şi le asume, deşi acestea îi aparţin. Prin acest mecanism se atribuie altora propriile erori sau probleme;

Raţionalizarea

Procedeu prin care subiectul încearcă să dea o explicaţie coerentă din punct de vedere logic sau acceptabilă d.p.d v moral unei atitudini , acţiuni, idei, unui sentiment ale căror motive adevărate nu-i sunt accesibile;

Fixaţia

Ataşare puternică faţă de persoane şi/sau imagini care produc satisfacţie;

Compensarea

Acţiunea de contrabalansare a unei deficienţe de natură fizică sau psihică. Ea se concretizează prin dezvoltarea unor comportamente alternative ca soluţie la aceste probleme

Refularea

Subiectul încearcă să respingă sau să menţină în inconştient reprezentări legate de o pulsiune; se produce în cazurile în care satisfacerea unei pulsiuni riscă să provoace neplăcere în raport cu alte exigenţe;

  Conversia

Constă în exprimarea unor conflicte sau tensiuni psihice în reacţii somatice (dureri de cap, de stomac, indispoziţii).

Sistemul emotional si atasamentul

Definitie

Emoţiile sunt trăiri subiective ce rezultă din acordul sau discrepanţa dintre trebuinţele/expectanţele unei persoane şi realitate. Ele sunt stări interne caracterizate prin: reacţii fiziologice, gânduri specifice şi expresii comportamentale.

Emotiile implica anumite componente neurobiologice, experientiale si expresive, fiind programate genetic si avand o componenta invatata (Carol Izard).

Rolul emotiilor in dezvoltare

Emotiile apar in interactiunea individului cu mediul, fiind o exprimare comportamentala a gradului de adecvare intre nevoile individului si context.

Emotiile au un rol adaptativ, pentru ca ele mobilizeaza toate resursele pentru a restabili o stare de echilibru a organismului

Rolul emotiilor in dezvoltare

Asigura supravietuirea, luarea deciziilor, stabilirea limitelor;

Emotiile au o functie de diferentiere a individului dar si de integrare cu ceilalti;

Ele asigura integrarea atat la nivelul proceselor mentale ale individului , cat si comunicarea interpersonala;

Emotiile reprezinta un ghid al intelegerii de sine;

Baza fiziologica a emotiilor

Sistemul nervos autonom si sistemul endocrin; Sistemul nervos autonom nu este controlat

voluntar si conduce viata vegetativa si pe cea emotionala a individului;

Sistemul limbic este considerat sediul vietii emotionale, in special nucleul amigdalian

Emotii de baza

Interes, bucurie, surpriza, tristete, manie, dezgust, dispret, frica, culpabilitate, rusine, timiditate, ostilitate fata de sine insusi – (Carole Izard, 1971)

Tipuri de emotii

Primare –legate de nevoile primare (foame, sete, durere)

Secundare – sunt expresii invatate Dupa calitatea /tipul emoţiei:

– Pozitive (bucurie, interese, surpriza)– Negative (tristete, manie, dezgust)

Tipuri de emotii

Dupa criteriul stabilităţii în timp:– emoţia ca stare-generată de un stimul, o situaţie– emoţia ca trăsătură – se referă la tendinţa

generală de a ne simţi într-un mod sau la uşurinţa cu care stimuli/situaţiile/evenimentele ne activează emoţia.

Dezvoltarea emotiilor la copil

Emotiile sunt universale; Se manifesta devreme la copil;placerea, durerea, frica,

mania, interesul si dezgustul sunt prezente inca de la nastere;

La copil sunt mai bine dezvoltate emotiile decat cognitia;

Rezonanta emotionala prezenta inca de la nastere asigura comunicare copilului cu lumea;

Temperamentul si emotiile sunt interconectate

Dezvoltarea emotiilor la copil

zambetul neonatal, tristetea (raspuns la durere), dezgustul apar de la nastere si sunt precursori ai zambetului social, ai surprizei si ai supararii care apar mai tarziu;

La 3 ani copilul are un set intreg de emotii:– zambetul social apare la 4-6 saptamani;– furia, surpriza, supararea la 3-4 luni,– teama la 5-7 luni;– rusinea, jena , sentimentul de sine la 6-8 luni,– multumirea, vinovatia la 2 ani si jumatate

Teoria inteligentei emotionaleD Goleman

Inteligenta emotionala = abilitatea persoanei de a identifica, exprima şi controla emoţiile.

Componentele principale ale IE sunt: Conştientizarea de sine Conştientizarea socială Managementul personal Deprinderi sociale

Activitatea nr 1

ObiectivObiectiv: Identificarea: Identificarea nivelului inteligentei emotionale ; nivelului inteligentei emotionale ; SarcinSarcinii de lucru: de lucru: Prezentăm ȋn continuare zece situații ȋn care se poate afla Prezentăm ȋn continuare zece situații ȋn care se poate afla

orice om. Imaginați-vă că vă aflați ȋn situațiile respective și orice om. Imaginați-vă că vă aflați ȋn situațiile respective și arătați cum veți proceda ȋn mod concret. Pentru aceasta, veți arătați cum veți proceda ȋn mod concret. Pentru aceasta, veți alege una dintre cele patru variante de răspuns.alege una dintre cele patru variante de răspuns.

ObservatieObservatie: acest chestionar are un scop didactic, ajutandu-: acest chestionar are un scop didactic, ajutandu-va sa intelegeti care sunt aspectele pe care le vizeaza va sa intelegeti care sunt aspectele pe care le vizeaza inteligenta emotionala. inteligenta emotionala.

1. Sunteți ȋntr-un avion care intră brusc ȋntr-o zonă de turbulență și ȋncepe să se balanseze puternic ȋntr-o parte și alta. Ce faceți?

a.Continuați să citiți sau să vă uitați la film, dând puțină atenție turbulenței;

b.Vă ȋngrijorați, urmăriți stewardesa și citiți fișa cu instrucțiuni ȋn caz de pericol;

c. Câte puțin din a și b;d.Nu observați nimic.

2 . Mergeți ȋn parc cu un grup de copii de patru ani. O fetiță ȋncepe să plângă deoarece ceilalți copii nu vor să se joace cu ea. Ce faceți?

a.Nu vă amestecați, lăsați copii să rezolve singuri problema;

b. Vorbiți cu ea și o ajutați să găsească o modalitate de a-i face pe ceilalți să se joace cu ea;

c.Ii spuneţi cu o voce blândă să nu plângă;d. Incercați să-i distrageţi și ȋi arătați câteva lucruri cu

care se poate juca.

3. Imaginați-vă că sunteți student și doriți să obtineți o medie mai mare pentru bursă. Ați observat că una dintre note vă scade media. Ce faceți?

a. Vă faceți un plan special pentru a vă ȋmbunătăți nota la cursul respectiv, fiind hotărât să urmați planul;

b. Vă propuneți ca ȋn viitor să luați note mai bune la acest curs;c. Considerați că nu contează mult ceea ce ați făcut la acel curs și vă

concentrați asupra altor cursuri, la care notele dvs sunt mai mari;

d. Mergeți la profesor și ȋncercați să discutați cu el obținerea unei note mai mari.

4. Imaginați-vă că sunteți agent de asigurări și telefonați la clienți pentru prospectare. Cincisprezece persoane la rând v-au ȋnchis telefonul și sunteți descurajat. Ce faceți:

a. Vă spuneți ”Ajunge pentru azi!”sperând că veți avea mai mult noroc mâine;

b. Vă evaluaţi calitățile care , poate, vă subminează abilitatea dvs de a face vânzări;

c. Incercați ceva nou la următorul apel telefonic și vă străduiți să nu vă blocați ;

d. Găsiți altceva de lucru.

5. Sunteți managerul unei organizații care ȋncearcă să ȋncurajeze respectul pentru diversitate etnică și rasială. Surprindeți pe cineva spunând un banc rasist . Ce faceți?

a. Nu-l luați ȋn seamă –este numai o glumă;b. Chemați persoana respectivă ȋn biroul dvs pentru a-i face

observații ;c. Vorbiți pe loc, spunând că asemenea glume sunt nepotrivite și nu

vor fi tolerate ȋn organizația dvs;d.Ii sugerați persoanei care a spus gluma să urmeze un program de

informare privind diversitatea.

6. Incercați să calmați un prieten ȋnfuriat pe un șofer care era să-l accidenteze grav. Ce faceți?

a. Ii spuneți să uite evenimentul pentru că nu a pățit nimic;b. Incercați să-i distrageți atenția de la acest eveniment vorbindu-i

despre lucrurile care-i plac foarte mult sau care ȋl interesează;c. Ii dați dreptate, considerând, la fel ca și el, că celălalt i-a pus viața

ȋn pericol;d. Ii relatați că și dvs vi s-a ȋntâmplat mai demult ceva asemănător ,

dar după aceea v- ați dat seama că, după cum conduce, șoferul va ajunge ȋn mod sigur la spitalul de urgență

7. Dumneavoastră și prietenul (prietena dvs) ați intrat ȋntr-o discuție aprinsă, care a devenit foarte repede un meci de țipete. Sunteți amândoi furioși și ȋn focul furiei, recurgeţi la atacuri personale pe care ȋntr-adevăr nu le ȋnțelegeți, dar le continuați. Care este cel mai bun lucru de făcut?

a. Luați o pauză de 20 de minute și apoi reluaţi discuţia;b. Opriți cearta de ȋndată , pentru că nu contează ce spune celălalt;c. Spuneţi că vă pare rău și ȋi cereţi prietenului să ȋși ceară la rândul

lui iertare;d. Vă opriți un moment, vă adunați gândurile și apoi, vă precizați

punctul dvs de vedere.

8. Imaginați-vă că ați fost numit șeful unei noi echipe care ȋncearcă să găsească o soluție creativă la o problemă sâcâitoare de serviciu. Care este primul lucru pe care ȋl faceți?

a. Notați pașii necesari pentru rezolvarea rapidă și eficientă a problemei;

b. Cereţi oamenilor să-și facă timp pentru a se cunoaște mai bine ȋntre ei;

c. Incepeți prin a cere fiecărei persoane idei privind rezolvarea problemei, cât timp ideile sunt proaspete;

d. Incepeți printr-o ședinţă de dezlănțuire a ideilor, ȋncurajând pe fiecare să spună orice idee ȋi vine ȋn minte, indiferent cât de fantastică pare.

9. Fiul dvs este extrem de timid și a fost foarte sensibil și un pic ȋnfricoșat de locurile și de oamenii străini, de când s-a născut. Ce faceţi?

a. Acceptați că are un temperament sfios, timid și căutați căi de a-l proteja de situații care să-l tulbure ;

b. Il duceți la un psihiatru de copii;c. Il expuneți intenționat la mai mulți oameni și ȋn locuri străine, astfel

ȋncât să-și poată ȋnfrânge frica;d. Organizați o serie neȋntreruptă de experienţe care să-l ȋnvețe pe

copil să ia treptat contact cu oameni și cu situaţi noi.

10. Considerați că de mulți ani ați dorit să reȋncepeți să practicați un sport pe care l-ați ȋncercat și ȋn copilărie , iar acum, pentru distracție, ȋn sfârșit, v-ți hotărât să ȋncepeți. Doriți să vă folosiți cât mai eficient timpul. Ce faceţi?

a. Vă limitați la timpul strict de exercițiu ȋn fiecare zi;b. Alegeți exercițiile care vă forțează mai mult abilitatea (care vi se

par mai grele) ;c. Exersați numai când , ȋn mod real, aveţi dispoziție ;d. Incercați exerciții care sunt cu mult peste abilitățile dvs.

Modul de notare și de interpretare a răspunsurilor

Hans Selye

Evenimentele neplacute produc modificari organice importante cunoscute sub numele de stres.

Stresul are o coloratura emotionala negativa, declansand o stare de dezorganizare, dar si o valoare pozitiva, obligand la reorganizare in vederea depasirii evenimentului agresiv;

Schimbarile neurofiziologice pe care le provoaca stresul sunt rapide, dar reversibile;

Stresul extrem sau prelungit in cursul unor perioade critice ale dezvoltarii poate afecta dezvoltarea creierului

Stresul la copil

Creierul copilului supus la stres se dezvolta de parca intreaga lume ar fi haotica, violenta, imprevizibila, infricosatoare si lipsita de afectiune (B Perry, 2001);

Copilul traumatizat va prezenta hiperactivitate motorie, anxietate, schimbari bruste de dispozitie, comportament impulsiv, tahicardie, insomnie;

in cazul sindromului postraumatic se pot observa modificari ale anatomiei creierului

Scale de evaluare a stresului existential(Stroufe, Egeland, Carlson, Collins, 2005)

Somajul parintilor; Probleme legate de conditiile de viata; Probleme la locul de munca; Schimbarea locului de munca; Schimbarea orarului de lucru; Promovarea sau schimbarea responsabilitatilor la locul de

munca; Schimbarea locuintei; Imprumuturile financiare; Vecini noi; Certuri cu vecinii

Complexele personale

Sistem/segmente de conduita constant prezente care nu au fost niciodata complet integrate.

O experienta traumatizanta ce nu a putut fi depasita sau a fost depasita cu un efort extraordinar va deveni factor declansator pentru un complex (M Roco)

Complexele personale

Un complex deranjant este format dintr-un ansamblu de elemente cu o foarte mare încărcătură emoţională, adunate în jurul unui nucleu organizator inconştient. Aceste complexe se trădează prin comportamente tipice, stereotipe, repetitive, disproporţionate faţă de situaţie.

Forme de manifestare

suportat=acceptat atunci când persoana consideră că formele de manifestare specifice complexului fac parte din zestrea lui caracterială;

compensat-atunci când individul încearcă să-şi ascundă complexul;

supracompensat-când compensarea este exagerată; persoana în cauză se comportă a.Î. nimeni nu poate bănui existenţa complexului.

Tipuri de complexe

Complexul de inferioritate Complexul de abandon Complexul de culpabilitate Complexul Oedip/ Electra; Complexul rivalitatii fraterne; Complexul de nesiguranta (de insecuritate)

Complexul de inferioritate

Suportarea acestui complex se face prin:-acceptarea incapacităţii proprii;-refuzarea competiţiei-supraevaluarea superiorităţii celorlalţi-încercarea de a trece neobservat-teama de orice situaţie nouă-încercarea de ascundere a complexului

Compensarea se face prin:-limitarea incapacităţii presupuse-dezvoltarea unei competenţe deosebite într-un singur domeniu

Supracompensarea:-pretenţia superiorităţii în toate domeniile-căutarea perfecţiunii, a inaccesibilului-dezvoltare unei competenţe ieşite din comun-lăudarea faptelor proprii şi pe cele ale apropiaţilor

Complexul de abandon

Originea lui –sentimentul unei privări de dragoste în perioada copilăriei timpurii. Situaţii de abandon: absenţa fizică sau psihică a mamei.

J. Bowlby a dezvoltat teoria privării materne (în 1951)

Complexul de abandon

Varianta suportată:-dramatizarea absenţei celuilalt -admiterea că alţii au motive de a-l abandona -a încerca să-şi dovedească că nu este recunoscut

Varianta compensată-caută să se facă cunoscut -intră în relaţii cu multe persoane -îi părăseşte pe ceilalţi

Varianta supracompensată-sare în ajutorul celor abandonaţi -forţează anumite relaţii-încercă să se pună în valoare pentru a fi admirat şi recunoscut

Complexul de culpabilitate

suportat: acceptarea pedepsei considerată meritată, trăirea sentimentului de vinovăţie, victimizarea permanentă, experimentarea eşecului din dorinţa de a fi pedepsit.

compensat: refuzarea culpabilităţii excesive, aruncarea întregii responsabilităţi asupra altuia, încercări de purificare şi de ispăşire a vinovăţiei

supracompensat: încercări de pedepsire a vinovaţilor, manipulări de persoane şi situaţii pentru a arunca vina asupra altor persoane, căutarea perfecţiunii, proslăvirea severităţii morale, denunţarea injustiţiei.

Complexul Oedip/ Electra

Este vorba de un singur complex cu două variante pentru băieţi (complexul lui Oedip) şi varianta pentru fete (complexul Electra).

Varianta pt. băieţi a fost teoretizată de S. Freud, iar cea pt. fete de C G. Jung.

Se naşte în urma raporturilor socio-afective dintre copii şi părinţi.

Apare în mod normal în copilărie, dar mai apoi trebuie să dispară progresiv, dacă se realizează un echilibru emoţional- afectiv normal şi stabil între copii şi părinţi.

Complexul rivalitatii fraterne

Se mai numeste si complexul Cain; Se manifesta prin sentimente de gelozie intre frati; Cauza aparitie- reactiile parintilor, atitudinile lor

fata de copii lor; Forme:

– Benigna- perceperea situatiilor sociale, afective, familiare in termeni de rivalitate, competitie;

– Supracompensata- protectie activa, paradoxala fata de cel care ar putea sa-I fie rival

Complexul de nesiguranta

Se manifesta prin anxietate Forme:

– Benigna- hiperemotivitate anxioasa, stare de teama pentru lucruri neinsemnate;

– Compensata- sentiment de insecuritate, precautie, zgarcenie;

– Supracompensata- negarea fricii pana la extrem prin conduite de sfidarea a mortii.

Relatia de atasament

=o legatura afectiva stabila pe care copilul o poate stabili cu o persoana cu care interactioneaza. Comportamental se manifesta prin cautarea proximitatii si a contactului cu persoana numita figura de atasament, in momentele de dificultate.

-se creaza si se dezvolta intre doua sau mai multe organisme in momentul in care sistemele lor fiziologice si comportamentale intra in raport de afinitate si rezonanta reciproca (Field, 1994)

Importanta

Ii permite copilului sa-si formeze un model al lumii, al figurii de atasatament si al relatiei cu ea, al lui insusi si al respectului de sine;

Constituie baza pentru toate relatiile ulterioare si un predictor pentru dezvoltarea sanatoasa a copilului si adultului;

Calitatea atasamentului depinde de calitatea interactiunii dintre cei doi;

Se construieste gradual.

Innascut sau invatat?

J Bowlby- fiinta umana este dotata biologic cu anumite tipare comportamentale (contactul fizic cu copilul, luarea in brate a acestuia, mangaiatul, leganatul lui) care sunt activate de mediu;

Apropierea fizica de copil, caracteristicile vorbirii adultului- sunt ereditare;

Plansul copilului, zambetul lui declanseaza la adult aceste conduite biologice

M Ainsworth (1970)

-organizeaza experimentul “situatiei neobisnuite”;

grup tinta -copii de 7-9 luni; -experimentul avea mai multe faze de crestere

graduala a nivelului de stres resimtit de copil in conditiile in care mama paraseste incaperea in care acesta se afla si este inlocuita de un strain.

Tipuri de atasament

Tip A -atasament evitant; Tip B -atasament securizant; Tip C –atasament insecurizant, ambivalent,

rejectant; Tip D -dezorganizat

Atasamentul evitant

Copilul tipa cand mama pleaca, dar o evita cand revine;

-10% din copiii examinati au dezvoltat acest tip de atasament

Atasament securizant

Sunt tristi cand mama pleaca dar se lipesc de ea cand se intoarce;

-60% din populatia studiata manifesta acest tip de atasament

Atasament insecurizant, ambivalent

Copiii traiesc o stare de disconfort, sunt excesiv de suparati la plecarea mamei si ambivalenti la sosire;

205 dintre copii studiati au manifestat acest tip de atasament

Rolul atasamentului

Atasamentul sanatos, securizant il ajuta pe copil sa se dezvolte autonom, competent si increzator in sine;

Atasamentul insecurizant va conduce la dezvoltarea unei personalitati instabile, necontrolate.

Dupa cum apar tipurile de atasament, la varsta de 7-9 luni se poate prognostica evolutia la varsta prescolara

Particularitati

Fiecare partener il stimuleaza pe celalalt; Fiecare partener are un efect modulator asupra

nivelului de excitare a celuilalt; Relatia faciliteaza atingerea unui nivel optim

de dezvoltare, iar acesta este amenintat daca relatia se modifica cumva;

Atasamentul este un factor de reglare a functiilor organismului

Factori cheie in dezvoltarea atasamentului

Sensibilitatea adultului, care il va face capabil sa raspunda adecvat la semnalele copilului;

Abilitatea adultului de a initia diverse interactiuni, stimuland adecvat copilul.

Influentele atasamentului in dezvoltare

Satisface nevoia de siguranta si sentimentul de a fi protejat;

Contribuie la organizarea sistemului de procesare a informatiei;

Asigura dezvoltarea aptitudinilor de integrare sociala;

Determina construirea identitatii de sine prin dezvoltarea sentimentului valorii de sine

Concluzii

Exista o mare coerenta intre tipul de atasament stabilit la varsta prescolara si ceea ce se petrece cu individul de-a lungul vietii;

Exista o considerabila posibilitate de schimbare a modelului internalizat de functionare a lumii prin experiente pozitive de afiliere sau de atasament de-a lungul intregii vieti

Adolescenta

Identitate de sine Emotiile la adolescenti

Activitate individuala

ObiectivObiectiv: Identificarea: Identificarea aspectelor critice specifice varstei aspectelor critice specifice varstei adolescentei;adolescentei;

SarcinSarcinii de lucru: de lucru: Refaceti mental (cronologic, factual) perioada

adolescentei; Identificati conflictele interne si externe pe care le-ati

experimentat in acea perioada; Identificati cauzele acestor conflicte…

Aspecte critice in adolescenta(Shapiro si Hertzig, 1988)

Dependenta vs.independenta in raport cu familia nucleara;

Licente comportamentale vs. Control comportamental; Loialitate fata de familie vs.grupul de similaritate; Functionarea normala a nevoii de impartasire a

gandurilor si sentimentelor cu cei de aceeasi varsta vs nevoia de izolare;

Aspecte critice in adolescenta

Idealizarea vs devalorizarea parintilor si a celor de aceeasi varsta;

Formarea identitatii, a caracterului si asumarea de roluri;

Consolidarea raporturilor sexuale si cautarea partenerului sau a partenerilor;

Definirea, apararea si consolidarea modului propriu de gandire

Perspective teoretice asupra dezvoltarii personalitatii adolescentului

G Stanley Hall; S Freud; Anna Freud; E Erikson

G Stanley Hall

Adolescenta =“furtuna si stres” Transformarile fizice cauzeaza schimbarile

psihologice

S Freud

Adolescenta-stadiul genital

Anna Freud

Libidoul –ameninta echilibrul din etapa anterioara

Mecanismele de aparare a eului cu rol important in aceasta etapa: intelectualizarea si ascetismul

Dezvoltarea identitatii de sine Aspecte generale si

specifice

Ce este identitatea?Ce este identitatea?

interacțiunea psihicului sau eului/sinelui cu socialulinteracțiunea psihicului sau eului/sinelui cu socialuleste dezvoltată în timpul adolescenței este dezvoltată în timpul adolescenței proces important care va influența toate interacțiunile proces important care va influența toate interacțiunile sociale ulterioaresociale ulterioare

Identitate de sine:

Ceea ce oferă continuitate fiintei psihice Liantul permanent al conţinuturilor psihice

supuse schimbării Pol stabil al psihismului Ceea ce este mereu identic cu sine însuşi

Definitie

Sinele=sistem organizat si dinamic de atitudini, credinte, opinii pe care fiecare persoana le considera ca fiind adevarate si importante despre sine.

Sinele cuprinde un set de reguli personale ce ghideaza actiunile noastre sociale si personale si ne asigura continuitatea in timp;

Sinele este fundamentul cognitiv si motivational al identitatii noastre;

Sinele- internalizarea imaginii celorlalti despre noi

Terminologie

Ego – în latină, Self, I, Me - în engleză, Je, Moi, Soi - în franceză, Eu, Mine,Sine - în română.

Construirea sinelui

In relatie cu corpul propriu si fiziologia acestuia (schema/imaginea corporala);

In relatie cu obiectele lumii externe; In comunicarea cu partenerii sociali

(Trevarthen, 2001)

Construirea sinelui= adaptare=

Integrarea autoreglarii corporale; Atasamentul fata de persoanele care ingrijesc

si reconforteaza copilul; Acompanierea oferita de parteneri cu experinta

avand scopuri clare fata de copilul pe care-l acompaniaza. (Trevarthen, 2001)

Adams & Marshall (196)

Identitatea se dezvolta in urma proceselor individuale si sociale;

Procesele de diferentiere si integarea stau la baza relatiei dintre individ si context;

Identitatea modeleaza si este modelata de mediul inconjurator

Etape ale construirii sinelui

0-4 luni- perioada pre-sinelui- la sfarsitul perioadei zambetul are valoare sociala, copilul recunoscand chipurile familiare;

4-8 luni- incepe procesul de recunoastere proprie in oglinda; 8-12 luni se construieste sinele ca obiect permanent, copilul isi

recunoaste numele, intelege semnificatia lui NU; 15 luni – recunoastre in oglinda; 18-24 luni- incepe procesul constientizarii de sine; 2-3 ani – Nu-ul copilului ca modalitate de diferentiere prin limitare, prin

diferentiere de ceilalti (A Muntean, 2006); 3-5 ani- se formeaza perspectiva fizica asupra sinelui (schema corporala),

autocontrolul, autoservirea, initiativa, conceptul de sine, conceptul de gen si relatiile cu ceilalti copii;

6-11 ani- dezvoltarea abilitatilor de adaptare interpersonala/sociala

Teorii

Teoria psihanalitica (sinele se construieste in jurul relatiei obiectuale cu mama;

Teoria atasamentului (sinele se dezvolta in cadrul relatiei de atasament ce se construieste cu mama, figura de atasament);

Teoria psihosociala a lui E Erikson

Influente negative asupra conceptului de sine

Dependenta; Judecatile; Comparatiile; Asteptarile; Sindromul “copilului nevoias”; Autoimportanta. (Marry Looms, 1991)

Stadiile dezvoltarii psihosociale E. Erikson

1) 0-18 luni-conflict incredere-neincredere (corolar axiologic speranta);

2) 18 luni-3 ani –conflict autonomie-nesiguranta, rusine (corolar axiologic vointa);

3) 3-5 ani- conflict- initiativa-vinovatie (corolar axiologic-finalitate in actiuni);

4) 6-11 ani-conflict harnicie-inferioritate (corolar axiologic competenta);

E. Erikson

5)12-17/20 ani- conflict identitate- confuzie (corolar axiologic- formarea identitatii);

6) 20-30/35 ani-conflict intimitate –izolare (corolar axiologic-mutualitate afectivă);

7)35-50/60 ani-conflict creativitate-stagnare (corolar axiologic-responsabilitate);

8) bătraneţea- conflict integritatea eului-deznădejde (corolar axiologic-întelepciune)

Teoria dezvoltării psihosociale a lui Erikson – adolescenţa ca sinteză a identităţii.  

Identitatea unei persoane se manifestă atât pe plan conştient cât şi pe plan inconştient

Rădăcinile identităţii sunt în copilărie - identificări ale copilului cu persoanele semnificative din viaţa sa

copilul trebuie să rezolve cu succes probleme precum încrederea, autonomia, iniţiativa, rezistenţa la efort şi identificarea

abordare psihosocială față de înțelegerea identității

Contributia lui E Erikson

Identitatea ego-ului; Criza de identitate; Procesul de formare a identitatii; Moratoriul psihosocial

Identitatea ego-ului

=perceptia constienta a unicitatii individului=recunoasterea din partea celor care conteaza pentru noi;

efortul inconstient de a obtine continuitatea experientei=a sti catre ce ne indreptam;

o identitate optima perceputa ca un sentiment psihosocial de bine= sentimentul de confort in propria piele(J Kroger, 2009, apud Adams&Berzonsky, p.241)

Criza de identitate

Punct critic in viata unui individ , punct in care dezvoltarea nu poate avea loc decat, adoptand un nou curs directional;

La adolescenta aceasta criza se traduce prin conflictul dintre identitate vs neclaritatea rolului

Difuzia identitatii este traita la nivelul a patru componente:

Intimitatii (lipsa de incredere in ceilalti deoarece altfel ar putea sa-si piarda sentimentul identitatii;

Difuzia timpului (neincredere ca timpul poate sa aduca schimbari, dar si neincredere ca se vor produce schimbari in starea actuala ) ;

Difuzia efortului personal; Identitate negativa= atitudine ostila fata de rolul

considerat dezirabil de ceilalti (Erikson, 1968)

Procesul de formare a identitatii

Abilitatea ego-ului de a sintetiza si integra identificari importante mai timpurii intr-o forma noua, pur personala;

prin recunoasterea de catre comunitatea a importantei persoanei tanarului;

prin recunoasterea acestui sentiment de catre adolescent.

Moratoriul psihosocial

Proces de dezvoltare in care tinerii experimenteaza liber diferite roluri de adult pana il gasesc pe cel care li se potriveste (Erikson, 1968).

Teoria statusurilor identitare - James Marcia

Identitatea = structură de valori, credinţe şi direcţii vocaţionale care disting o persoană de alta

Identitatea matură este capabilă să aibă angajamente puternice, conştiente şi alese în deplină cunoştinţă de cauză .

Marcia identifică 4 statusuri 1. identitatea difuză

2. forcluderea

3. moratorium-ul sau criza de identitate

4. identitatea realizată

Statusurile identitare

Difuza –fara preocupari in ceea ce priveste asumarea rolurilor si valorilor de adult.

In moratoriu (criza identitara)-proces de cautare a rolurilor si valorilor de adult, cu care adolescentii se identifica;

Fortata tradusa prin conformism fata de valorile parentale;

Dobandita, realizata

Adolescentii cu Identitate difuza

Niveluri scazute de autonomie, stima de sine si simt al identitatii;

Probleme de adaptare si predispusi la timiditate;

Niveluri ridicate de nevroza; Stil cognitiv caracterizat de taraganare si de

evitare a problemelor

Adolescentii cu Identitate in moratoriu

Sunt in proces de cautare a identitatii ceea ce provoaca multa anxietate;

Folosesc negarea, proiectia si identificarea pentru a limita manifestarile anxioase;

Sunt sceptici in legatura cu ceea ce stiu sau cu ceea ce vor putea sa achizitioneze in plan cognitiv;

Au un stil analitic/filosofic de a aborda problemele; Stabilesc relatii apropiate de prietenie caracterizate de

respectul fata de integritatea celorlalti; Relatii ambivalente cu familia

Adolescentii cu Identitate fortata/ bazata pe compromis

Niveluri ridicate de conformism, autoritate si schimbari ale aspiratiilor asociate cu anxietate si atitudini defensive;

Putin deschisi spre experiente noi Locusul controlului in exterior; Putin capabili de a integra idei noi si de a

gandi analitic;

Adolescentii cu Identitate dobandita:

Niveluri ridicate de motivare, respect de sine si ale locusului de control intern;

Grad scazut de nevroza; Scazuta utilizare a mecanismelor de aparare; Multa constiinciozitate si extravertire; Niveluri scazute de timiditate; Capacitate de a functiona adecvat in conditii de stres; Judecata morala superioara, sociabilitate, atasament fata de

familiile lor ; Nivele de dezvoltare a ego-ului inalte; Apropiere fata de cei apartinand celorlalte statusuri

Activitate de grup

ObiectivObiectiv:: Construirea a patru repertorii comportamentale Construirea a patru repertorii comportamentale concrete pornind de la cele patru modele identitare;concrete pornind de la cele patru modele identitare;

SarcinSarcinii de lucru: de lucru: Pornind de la schita teoretica a fiecarui tip de identitate,

va rog sa realizati patru scenarii care sa suprinda profilul comportamental al fiecarui tip comportamental

Structura Sinelui

Sinele actual/real este rezultatul experienţelor noastre in cadrul socio-cultural în care trăim.

Sinele viitor constă în felul în care persoana îşi percepe potenţialul de dezvoltare şi se proiectează în viitor.

Sinele ideal este ceea ce ne dorim să fim dar suntem conştienţi că nu avem resurse reale să devenim

Componentele sinelui actual

Sinele fizic (imaginea corporală, identitatea de gen etc.)

Sinele cognitiv (identitatea intelectuală)

Sinele emoțional (modul în care își percepe emoțiile, capacitatea de reglare emoțională)

Sinele social (modul în care persoană crede că o văd ceilalți)

Sinele spiritual (percepția cu privire la valorile sale)

Cunoastere de sine

proces de autoreflexie care se dezvoltă o dată cu vârsta şi cu experienţele prin care trecem,

este un proces continuu care nu se încheie o data cu sfârşitul perioadei tinereţii;

este un proces cognitiv, afectiv, motivaţional care suportă influenţe puternice din partea mediului.

Imaginea de sine

totalitatea percepţiilor privind abilităţile, atitudinile şi comportamentele personale;

o reprezentare mentală sau o structură organizată de cunoştinţe declarative despre sine care ghidează comportamentul social.

imaginea de sine se reflectă în răspunsul la întrebarea “ cine sunt eu?!”

Imaginea de sine

Se exprima prin trei elemente: informatii despre sine; autoprezentarea; stima de sine

Stima de sine

= dimensiunea evaluativă şi afectivă a imaginii de sine.

-se referă la modul în care ne evaluăm pe noi înşine, cât de “buni” ne considerăm comparativ cu propriile expectanţe sau cu ale altora.

Termeni inruditi pentru stima de sine:

A avea incredere in sine; A fi multumit de tine; A fi sigur de sine; Iubire de sine; Amor-propriu; Cunoastere de sine; Afirmare de sine; Acceptare de sine; A crede in sine; A fi mandru de sine; A avea o inalta valoare de sine.

Componentele stimei de sine

iubirea de sine ce presupune respectul de sine indiferent de ceea ce ţi se întâmplă, adică a-ţi asculta nevoile, aspiraţiile proprii.

încrederea în sine = a te considera capabil să acţionezi în mod adecvat în situaţii importante;

concepţia despre sine=a crede în capacităţile tale şi a te proiecta în viitor.

Stima de sine pozitiva

asumarea responsabilităţilor; comportament independent; mândri de realizările lor; realizarea fără probleme a sarcinilor noi; posibilitate de exprimare atât a emoţiilor

negative cât şi a celor pozitive; oferă sprijin şi ajutor celorlalţi.

Stimă de sine negativa

nemulţumiţi de felul lor de a fi; evitarea realizarii sau implicarii în activităţi noi; sentimente ca sunt neiubiţi şi lipsiti de valoare; blamarea celorlaţi pentru eşecurile lor; uşor influenţabili; nu pot tolera un nivel mediu de frustrare; pretind că nu le pasă de sentimentele lor; par rebeli sau dimpotrivă prea “cuminti”

Activitate de grup

ObiectivObiectiv:: Identificarea tiparelor Identificarea tiparelor comportamentale ale adolescentilor cu stima de comportamentale ale adolescentilor cu stima de sine negativa si cu stima de sine pozitivasine negativa si cu stima de sine pozitiva

SarcinSarcinii de lucru: de lucru: Pornind de la modelele teoretice ale stimei de sine pozitive/negative, va rog sa imaginati doua situatii concrete din clasa din care sa rezulte faptul ca adolescentii- actorii celor doua adolescentii- actorii celor doua situatii, manifesta stima de sine pozitiva/negativa. situatii, manifesta stima de sine pozitiva/negativa.

Experienţele din copilărie care dezvoltă o imagine de sine negativă la copil:

Este des criticat; Este ignorat, ridiculizat; I se vorbeşte pe un ton ridicat; Este comparat frecvent cu ceilalţi; Ceilalţi se aşteaptă să fie perfect; Este des pedepsit

Formarea stimei de sine

Calitatea relatiilor afective cu parintii; Raportare/comparare inconstienta si permanenta

la persoane semnificative pentru individ; Perceperea reusitelor si esecurilor proprii; Interiorizarea modului de gandire si comportare a

celor semnificativi (stilurile educative ale parintilor); Distanta dintre realizari si reusite

Pentru o stima de sine pozitiva, formatorii trebuie sa:

Să exprime expectanţe rezonabile în raport cu vârsta copilului; Să planifice din timp activităţile elevilor; Să formuleze clar ce aşteaptă de la elevii lor ; Să se focalizeze asupra aspectelor pozitive ale elevilor; Să ofere recompense ; Să ofere posibilităţi şi opţiuni elevilor ori de câte ori este nevoie, în

aşa fel încât aceştia să-şi poată afirma şi dezvolta calităţile; Să accepte sentimentele negative ale copiilor; Să fie suportivi în ceea ce priveşte identificarea, exprimarea şi

controlul emoţiilor negative trăite de copii.

Activitate individuala

ObiectivObiectiv:: Formarea stimei de sine Formarea stimei de sine pozitive/negative la adolescenti;pozitive/negative la adolescenti;

SarcinSarcinii de lucru: de lucru: Va rog sa imaginati 5 mesaje care ar putea

sa contribuie la formarea stimei de sine pozitive/negative

Dezvoltarea emoţională a adolescentului

Perspective

1. adolescenta este un portal catre viata de adult, iar modificarile ce o caracterizeaza sunt o adaptare la transformarea din copil in adult;

2.adolescenta are caracteristici unice ce nu persista in viata de adult

In raport cu emotiile:

1. caractersiticile corpului adult sunt pentru prima data legate de atractia sexuala, cognitie si aspect fizic;

2. evenimentele cognitive si fiziologice influenteaza in mod unic perceptia adolescentilor despre dezvoltarea lor

Viata emotionala

EMOTII PRINCIPALE

(interes, bucurie, dezgust, tristeţe,

furie, teamă)

EMOTII COMPLE

XE

Dezvoltarea CONSTIINTEI DE SINE (al doilea an de viata)

Dezvoltarea emotiilor pana la adolescenta

-emotiile principale apar in primul an de viata; emotiile complexe apar in legatura cu dezvoltarea

constiintei de sine ; -3-4 ani copii inteleg ca nu se accepta sa te manifesti

dupa cum simti; -6 ani copii inteleg ca exista diferente intre emotiile

simtite si cele manifestate; -in preadolescenta sunt prezente capacitatile de a

controla manifestarile emotionale (Saarni, 1984)

Influente asupra vietii emotionale a adolescentului

Dezvoltarea cognitiva (cunoasterea lumii prin evenimente imaginate si deduse, recunoasterea relatiilor-cauza –efect, schimbari la nivelul memoriei, si procesarii informatiei) ;

Schimbarile hormonale; Evenimentele existentiale; Transformarea cerinţelor şi aşteptărilor sociale provocată de

debutul adolescenţei; Orientarea catre colegii de generatie; Schimbarea structurilor identitatii-cand experientele emotionale

se schimba, identitatea se schimba

Ce sa nu-I spui unui adolescent si de ce ! Activitate individuala

Cititi afirmatiile/interogatiile de mai jos si mentionati ce efecte produc asupra adolescentilor:

– “Si? Ce-ai facut azi?” – “De ce nu-i spui sa te lase in pace?”

“Cu ce era imbracata?”– “De ce esti asa de sensibil?” / “De ce te superi;– De ce ai facut asta?! / Ce-a fost in capu’ tau?!– De ce nu i-ai refuzat??

 

 Dezvoltarea cognitivă

dobândirea cognitivă a operaţiunilor formale şi o adaptare emoţională faţă de acest mod nou de a percepe lumea

adolescenţii înţeleg ce înseamnă să ştii ceva adolescenţii incep să înţeleagă oamenii ca „personalităţi” recunoaşterea propriilor emoţii, complexe, multiple şi

plurideterminate, precum şi pe cele ale altora; îşi pot analiza propria personalitate şi pe cea a celorlalţi introspecţii

tinerii pot să aibă, simultan, reprezentări cognitive ale propriilor idei, precum şi ale altora.

tinerii inteleg relativitatea cunoasterii; -isi analizeaza eforturile de descifrare a

informatiilor ambigue

Evenimentele hormonale schimbări biologice semnificative instabilitatea emoţiilor la începutul adolescenţei poate fi legată de

fluctuaţia nivelurilor hormonale ce caracterizează această perioadă schimările hormonale pot influenţa experienţa subiectivă sau privată

a emoţiilor, deoarece fluctuaţiile hormonale dau naştere predispoziţiilor emoţionale.

schimbările evidente în ceea ce priveşte aspectul fizic au

capacitatea de a influenţa imaginea despre propriul corp.

Experienţele de viaţă experienţe inedite care servesc pentru prima

dată ca declanşatoare emoţionale evenimentele sunt normative şi previzibile

(tranzicţia şcolară), în timp ce altele sunt întâmplătoare (destrămarea familiei, mutarea într-o nouă comunitate, începerea unor relaţii sentimentale).

factori importanţi de stres

Diferenţe de gen Fetele– sunt mai predispuse decât baieţii să prezinte factori asociaţi

cu depresia;– prezintă stări mai accentuate de ruşine, vină, tristeţe,

timiditate, şi ostilitate îndreptată spre sine, mai ales în contexte interpersonale;

– traiesc mai intens sentimentele de rusine provocate de schimbările fizice decat baietii

Baietii – au sentimente negative cu privire la activităţi şi realizări,

decât legate de viaţa interpersoanală.

Viata emotionala cotidiana a adolescentilor

Larson-1990, Lampman- Tetraitis- 1989 “metoda esantionarii experientelor”- Rezultate: experienta emotionala a adolescentilor difera ca intensitate,

frecventa si persistenta de cea a persoanelor mai in varsta sau mai tinere; - adolescentii au limite mai extinse in ceea ce priveste extremele

emotionale si cele intre care oscileaza dispozitiile; Adolescentii au dispozitii negative mai frecvente decat adultii; La 13 ani se intensifica simptomele depresive la fete;ele sunt insotite de

diminuarea stimei de sine, perceperea negativa a competentelor scolare si sociale, a aspectului fizic, a sprijinului acordat de parinti si congeneri;

La baieti – predispozitia de a–si nega sentimentele cu desavarsire. Rusinea – un sentiment prezent, mai ale la fete, generat de aspectul

fizic, dorintele sexuale, acceptarea cele din jur

Deprinderile/abilitatile dezvoltate in adolescenta

Emotiile mixte; Disimularea emotionala; Empatia=rezultatul actiunii coordonate a

proceselor emotionale si cognitive (Hoffman, 1984)

Competente emotionale la adolescenta

A-si regla emotiile intense; A-si nuanta/modula emotiile care oscileaza rapid; A se linisti singuri; A constientiza si a se ocupa de propriile emotii fara a fi

coplesiti de ele; A intelege urmarile manifestarilor autentice ale

emotiilor in comparatie cu cele ale disimularii lor asupra sinelui si asupra celorlalti;

Competente emotionale la adolescenta

A gestiona stimularea emotionala a experientelor empatice si de compasiune;

A folosi deprinderile cognitive pentru a aduna informatii despre natura si sursele emotiilor.

Competente emotionale la adolescenta

A folosi gandirea simbolica pentru a re(in)cadra un eveniment mai putin placut in unul mai placut;

A separa experienta emotionala de identitate si de a recunoaste ca sinele poate ramane intact si continuu in ciuda fluctuatiilor emotionale;

A distinge sentimentele de fapte pentru a evita rationarea bazata pe emotii;

A negocia si a mentine relatiile interpersonale in prezenta emotiilor puternice;

Dezvoltarea identitatii sexuale

Perspectiva psihanalitica diferentierea sexuala se realizeaza prin

descoperirea diferentelor anatomice; 4 ani varsta diferentierii de gen prin trairea

sentimentului castrarii

Teoria psihanalitica

S Freud Stadiile dezvoltarii:

– Oral (0-2ani);– Anal (2-3ani);– Falic (3-5ani);– Perioada de latenta (5/6-adolescenta);– Genital

Dezvoltarea identitatii sexuale

Perspectiva cognitivista (L Kohlberg)

-achizitia rolului sexual se bazeaza pe dezvoltarea capacitatii mentale a copilului cu privire la imuabilitatea sexului individului, indiferent de circumstante, aparente.

-La 4 ani se definitiveaza identitatea sexuala

Dezvoltarea identitatii sexuale

Modelul comportamental- (Mischel-1966, 1970)

-diferentierea sexuala se realizeaza printr-un proces de invatare complexa;

-factorii care contribuie la instalarea si mentinerea unui comportament sexual: puterea de atractie a modelului, caracteristicile procesului de selectie si de integrare a noilor comportamente

Dezvoltarea identitatii sexuale

Modelul interactiv –(J.Money)

-rolul activ al subiectului in procesul de structurare a identitatii lui sexuale;

-etape de structurare:

-intrauterina-prin impregnare hormonala;

-in copilaria mica-prin fixarea stimularilor de care beneficiaza copilul in timpul activitatilor ludice si a relatiilor cu parintii.

Dezvoltarea identitatii sexuale

Modelul construirii identitatii sexuale in procesul de comunicare cu ceilalti (Roge si Ionescu, 1996)

-identitatea sexuala apare in contextul schimburilor de mesaje in procesul de comunicare sociala

Diferentele de gen

Sunt vizibile mai pregnant la nivelul : Deprinderilor verbale; Abilitatilor spatio- temporale; Agresivitatii

Aspectele cognitive ale dezvoltarii

Specificul dezvoltarii cognitive si al invatarii la adolescenti si adulti

Activitate independenta

Ce stiu despre felul meu de a gandi ?!

-Ce informatii /cunostinte am despre felul in care gandesc adolescentii, in general si eu, in particular?

-ce abilitati/competente cognitive cred ca ma caracterizeaza?

- ce stari afective/ sentimente /emotii am fata de activitatea de invatare?

J Piaget

Stadiile dezvoltarii cognitive:

1.Stadiul senzorio-motor sau stadiul inteligenţei preverbale(0-2ani)

2. Stadiul preoperaţional( 2-7/8 ani):

3. Stadiul operaţiilor concrete (7/8 ani-11/12 ani)

4. Stadiul operaţiilor formale(peste vârsta de 11 ani)

Adolescenta=Stadiul operaţiilor formale

abilitatea de a raţiona abstract fără a se mai raporta la obiecte sau evenimente concrete;

capacitati de rezolvare a problemelor la nivel mental;

capacitati de folosire a tuturor operatiilor gandirii; folosirea gandirii critice; gandire divergenta si convergenta; gandire creativa

Adolescenta=Stadiul operaţiilor formale

cresc performantele in intelegerea afirmatiilor deductive si a celor inductive si a valorii lor;

renuntarea la propriile convingeri pentru a evalua rationamentul altuia;

pot sa analizeze argumentele la nivel obiectiv; se aseamana cu gandirea adultului

Adolescenta=Stadiul operaţiilor formale

Inteleg diferenta dintre optiunile care pot sa duca la indeplinirea mai multor obiective si cele care duc la indeplinirea unui singur obiectiv;

Pot sa anticipeze o gama mai larga a consecintelor actiunilor lor;

Invata din esecul si succesul deciziilor lor

FACTORI CARE MODEREAZA EXPRIMAREA DEPRINDERILOR COGNITIVE LA ADOLESCENTI SI ADULTI

Continutul sarcinii date; Stimulentul motivational al sarcinii; Cererile de procesare a sarcinii; Emotiile

– Adams&Berzonsky, 2009, p 277

Criticii teoriei piagetiene

Lewis -50-60% dintre copii de 17 ani s-au folosit de logica operational-formala

Keating (1980)- 50-60% dintre copii cu varste cuprinse intre 17-20 ani au folosit gandirea operational –formala si, daca au procedat astfel, au facut-o cu inconsecventa ;

Dezvoltarea cognitiva este influentata de cultura si gen.

Activitate independenta

Amintiti-va un conflict cu un adult. Reamintiti-va care a fost:– contextul in care a aparut,– cauzele care l-au declansat, – Cum s-a rezolvat?– De ce nu s-a rezolvat ?– Ce v-a diferentiat de adult in felul in care v-ati

raportat la elementele conflictului (factori, cauze , modalitati de rezolvare etc )?

– Comparati acest conflict cu unul avut cu un coleg/prieten de aceeasi varsta cu dvs

Extinderi ale teoriei lui J Piaget (I) Riegel (1973, 1975, 1976):

– gandirea la varsta adulta are un caracter dialectic in sensul ca adultii accepta moduri alternative, relativ diferite, de a gandi fenomenele;

– accepta contradictia ca o proprietate fundamentala a gandirii si actiunii umane.

– Adauga un alt stadiu- cel al operatiilor dialectice, dupa cel al operatiilor formale

Extinderi ale teoriei lui J Piaget (II)

Arlin (1975, 1984)- etape in dezvoltarea gandirii:– Etapa de rezolvare a problemelor ( se suprapune

peste etapa operatiilor formale );– Etapa de “punere a problemelor”-gandire creativa

vizavi de problemele descoperite

Extinderi ale teoriei lui J Piaget (III)

Pascual- Leone (1983)–stadiile dezvoltarii cognitive:– Stadiul gandirii formale tarzii;– Stadiul predialectic;– Stadiul dialectic;– Stadiul transcedental

Merriam, Caffarella-1991

Cognitia adultului presupune mai mult decat capacitatea acestuia de a gandi in termenii logicii formale, abstracte ci presupune asumarea unor responsabilitati /angajamente

Dezvoltarea adultului (ca si cea a adolescentilor si copiilor) nu poate fi separata de contextul ei socio-cultural

Modelul “incapsularii”Rybash, Hoyer, Roodin

Procesarea informatiei (modul in care abilitatile mentale si resursele psihologie ale individului sunt utilizate in aceste sens);

Actiunea de a cunoaste (felul in care informatiile sunt reprezentate, accesate si folosite);

Gandirea (felul in care oamenii isi dezvolta capacitatile de intelegere a cunostintelor);

Inaintarea in varsta determina diminuarea anumitor capacitati de cunoastere si procesare, dar in acelasi timp indivizii devin “experti intuitivi intr-un domeniu determinat”.

Idei generale despre raportul inteligenta-varsta

Evolutia, stabilitatea si declinul sunt fenomene coexistente in procesul dezvoltarii intelectuale a omului;

Inteligenta functioneaza, cel putin la nivel mediu, pana la varsta de 60 ani (uneori chiar mai mult);

Daca exista un declin al abilitatilor cognitive, acesta se constata in legatura cu functionarea lor la nivel maxim mai degraba decat cu referire la potentialul intelectual mediu, caracteristic fiecarei persoane;

Idei generale despre raportul inteligenta-varsta

Exista dovezi si cazuri de mentinere a stabilitatii functionale a capacitatilor intelectuale ale unor persoane si chiar de crestere a acestora;

Exista posibilitati ca schimbarile inregistrate in dinamica intelectuala a oamenilor sa implice acele functii care se sprijina pe cunostintele acumulate si pe experienta de viata a indivizilor.

Botwinick, 1991

Intelerea notiunilor de varsta si inaintare in varsta;

Definirea inteligentei; Tipurile de teste utilizate pentru masurarea

inteligentei; Metodele de cercetare si capcanele lor

Varsta si inteligenta

Teorii asupra inteligenţei: R. B. Cattell:

-inteligenţa cristalizată –aplicabilă la situaţii tip, creste o perioada si apoi se mentine la o stare de stabilitate relativa

-inteligenţa fluidă-ce este folosită mai cu seamă la situaţii neobişnuite si care se degradeaza mai repede

Teoria triarhica R Sternberg

Contextuală- determinata de contextul cultural în care se manifestă comportamentul inteligent

Empirică- întemeiată pe modul în care experienţa trecută afectează modul de comportare a unui individ

Categorială- întemeiată pe mecanismele cognitive de bază care sunt implicate în comportamentul inteligent

Teoria inteligentei emotionaleD Goleman

Inteligenta emotionala = abilitatea persoanei de a identifica, exprima şi controla emoţiile.

Componentele principale ale IE sunt: Conştientizarea de sine Conştientizarea socială Managementul personal Deprinderi sociale

Teoria inteligenţelor multiple- H. Gardner

lingvistică logico-matematică spaţială muzicală kinestezică interpersonală intrapersonală naturală

Chestionar pentru identificarea inteligentei predominante

Consemn– Bifaţi afirmaţiile care vi se potrivesc în interiorul

fiecărei categorii de inteligenţă. Adăugaţi informaţii care nu apar în inventar, dar vi se par relevante;

– La final observati pentru care tip de inteligenta ati facut cele mai multe alegeri, cele mai multe completari.

1. Inteligenţa verbală/lingvistică

1.Cărţile sunt foarte importante pentru mine; 2. Aud cuvintele în minte înainte de a le citi, spune sau scrie; 3.Reţin mai mult din ceea ce aud la radio sau de pe o casetă, decât de la televizor

sau din filme; 4.Imi plac jocurile de cuvinte precum scrabble, anagrame,rebus; 5.Imi place să-i distrez pe ceilalţi cu frământări de limbă, rime fără sens sau jocuri de

cuvinte; 6. Adeseori ceilalţi se opresc să-mi ceară explicaţii asupra înţelesului

cuvintelor pe care le folosesc în scris sau în vorbire; 7.Româna, socio-umanele şi istoria mi se par mult mai uşoare decât matematica şi

ştiinţele exacte; 8.Când conduc/merg pe strada acord mai mare atenţie cuvintelor de pe

indicatoare decât decorului; 9. Conversaţiile mele includ referiri frecvente la lucruri pe care le-am citit sau auzit; 10. Am scris recent ceva care m-a făcut să mă simt mândru/ă şi mi-a adus

recunoaşterea celorlalţi; 11. Alte aspecte relevante: ………

2. Inteligenţa logico-matematică

1. Pot efectua calcule mintale cu uşurinţă; 2.Matematica şi/sau ştiinţele exacte au fost printre materiile mele favorite

în şcoală;3. Imi plac jocurile şi problemele care necesită gândire logică;

4. îmi place iniţiez mici experimente de tipul „ce-ar fi dacă“; 5. Mintea mea este în căutarea tiparelor, regulilor, secvenţelor logice; 6. Mă interesează noile orientări din ştiinţă; 7. Cred că aproape orice poate fi explicat raţional; 8. Uneori gândesc într-un mod abstract, fără imagini sau cuvinte; 9. Imi place să găsesc firul logic în ceea ce oamenii spun sau fac; 10. Mă simt mai confortabil într-o situaţie atunci când ceva a fost măsurat,

analizat, categorizat sau cuantificat în vreun fel; 11. Alte aspecte relevante:……………………..

3.Inteligenţa vizuală/spaţială

1.Vizualizez frecvent imagini când închid ochii; 2. Sunt sensibil la culori; 3. Folosesc frecvent aparatul de fotografiat sau camera de luat vederi

pentru a înregistra ce se întâmplă în jurul meu; 4. îmi place să rezolv puzzle-uri; 5. îmi amintesc visele; 6. Mă orientez uşor în spaţii care îmi sunt nefamiliare; 7. îmi place să desenez sau să mâzgălesc; 8. Geometria mi s-a părut mai uşoară decât algebra; 9. Pot să-mi imaginez cum ar arăta lumea dacă ar fi privită de

– deasupra, prin ochii unei păsări; 10. Prefer să citesc texte bogat ilustrate; 11. Alte aspecte relevante:………….

4. Inteligenţa muzicală/ritmică

1. Am o voce plăcută; 2. „Pot să spun când o notă muzicală sună fals; 3. Ascult des muzică la radio, casetofon sau CD player; 4. Cânt la un instrument; 5. Viaţa mea ar fi foarte săracă fără muzică; 6. Mă surprind adesea plimbându-mă în timp ce îmi răsună în minte o reclamă sau

un refren; 7. Pot cu uşurinţă să ţin tempoul unei piese muzicale cu un simplu instrument de

percuţie; 8. Ştiu începuturile multor cântece şi piese muzicale; 9. Dacă aud o secvenţă muzicală o dată sau de două ori, pot să o reproduc cu

acurateţe; 10. Adesea bat ritmuri sau cânt în timp ce lucrez, studiez sau învăţ ceva nou ;

11. Alte aspecte relevante:………..

5.Inteligenţa corporal-kinestezică

1. Practic în mod regulat cel puţin un sport sau o activitate fizică 2. Mi se pare dificil să stau nemişcat/ă o perioadă mai lungă de timp 3. Imi place să lucrez folosindu-mi mâinile în activităţi precum:

cusutul, ţesutul, sculptură, dulgherie, modelaj 4. Cele mai bune idei îmi vin în timpul plimbărilor îndelungate sau când

sunt angajat/ă în vreo activitate fizică 5. Imi place să-mi petrec timpul liber afară 6. Gesticulez când vorbesc cu alţii 7. Trebuie să ating lucrurile pentru a putea învăţa mai multe despre ele 8. îmi plac drumeţiile îndrăzneţe sau alte experienţe fizice palpitante 9. Am o coordonare motrică bună 10. Am nevoie să exersez o nouă abilitate mai mult decât să citesc sau să

văd o descriere a acesteia 11. Alte aspecte relevante:

6. Inteligenţa intrapersonală

1. Petrec mult timp singur/ă meditând, reflectând, gândindu- mă la aspecte importante ale vieţii;

2. Am urmat şedinţe de consiliere sau ateliere de dezvoltare personală pentru a învăţa mai mult despre mine;

3. Sunt capabil/ă să fac faţă dificultăţilor cu optimism; 4. Am un hobby sau o preocupare specială pe care le păstrez pentru mine; 5. Am câteva ţinte importante în viaţă, la care mă gândesc constant; 6. Am o perspectivă realistă asupra puntelor mele tari şi slabe (generată de

feedback-urile primite de la alţii); 7. Prefer să-mi petrec week-end-ul într-o cabană la munte decât într-un

hotel plin de lume; 8. Mă consider o persoană hotărâtă şi independentă; 9. Ţin un jurnal; 10. Sunt liber profesionist/ă sau cel puţin m-am gândit serios să dezvolt o afacere

personală; 11. Alte aspecte relevante: ……….

7. Inteligenţa interpersonală

1. Sunt genul de persoană la care ceilalţi vin pentru sfaturi; 2. Prefer sporturile de echipă celor individuale; 3. Când am o problemă mai degrabă caut pe cineva care să mă ajute decât să o

rezolv eu singur/ă; 4. Am cel puţin trei prieteni apropiaţi; 5. Imi plac jocurile de societate (monopoly, bridge) mai mult decât cele individuale

(jocuri video, solitaire); 6. Imi place să învăţ pe alţii ceea ce ştiu să fac; 7. Mă consider leader (sau alţii mă consideră astfel); 8. Mă simt confortabil în mijlocul unei mulţimi; 9. îmi place să mă implic în activităţi cu nuanţă socială la serviciu, biserică sau în

comunitate; 10. Mai degrabă mi-aş petrece serile la o petrecere însufleţită, decât să stau

singur/ă acasă; 11. Alte aspecte relevante:……………….

Modele teoretice asupra raportului varsta –dezvoltare intelectuala

Modelul abordarii dual-procesuale a inteligentei;

Modelul optimizarii selective si al compensarii.

Modelul abordarii dual-procesuale a inteligentei;

Procese specifice:

-mecanica inteligentei=operatiile si structurile cognitive de baza implicate in procesarea informatiei (perioada copilariei si adolescentei);

-pragmatica inteligentei=adaptarea “rationala “ la diferite situatii si contexte, bazandu-ne pe cunostinte si procedee mentale specifice (perioada maturitatii si la varsta a treia)

Modelul optimizarii selective si al compensarii(P Baltes)

Pe masura inaintarii in varsta, oamenii pot selecta acele zone ale intelectului pe care sa le dezvolte pentru a face fata unor scopuri adaptative

Cum invata adolescentii?!

Strategia de invatare

=ansamblu de tehnici sau procese care faciliteaza achizitia, inmagazinarea si utilizarea informatiilor (D Dansereau, 1985, apud D Salavastru).

=patternuri ale activitatilor de procesare a informatiei pe care individul le aplica atunci cand se confrunta cu o situatie de invatare (Legendre, 1993)

Alegerea strategiei de invatare

Stilul de invatare; Scopul invatarii; Cunostintele metacognitive; Tipul materialului de invatat.

Stilul de invatare

=modalitate particulara in care o persoana percepe si prelucreaza informatia (S. Bernat, 2003, p.217)

=maniera in care elevul este <programat> pentru a invata in modul cel mai eficace, adica pentru a receptiona, a intelege, a retine si a fi capabil sa utilizeze o informatie (Reinert, 1976, apud D Salavastru, p 156);

IDENTIFICAREA STILULUI DE INVATARE:

Autoobservarea propriei conduite de invatare, analiza, reflectarea asupra propriilor experiente de invatare;

Utilizarea unor instrumente de masura a stilului de invatare;

Utilizarea descrierilor, a explicatiilor, si exercitiilor oferite de diferiti autori pentru recunoasterea si caracterizarea propriului stil de invatare (D Salavastru, 2009, p 162-163)

Activitate individuala

Propuneti o lista cu intrebari care sa orienteze procesul de autoobservare a conduitei de invatare, analiza, reflectarea asupra propriilor experiente de invatare

Stilurile de invatareModalitatea senzoriala

(Modelul Fleming si Mills, 1992)

Emisfera cerebrala

Tipul de inteligenta

Verificarea cunostin telor

AuditivVizualKinestezicCitit -scrisMultimodal

Global

(dreapta)Secvential

(stanga)

LingvisticLogico-matematicMuzicalSpatialKinestezicInterpersonalIntrapersonalNatural

SentimentePerceptieGandireExperimente

MODELUL FLEMING ŞI MILLS

Chestionar pentru identificarea preferinţelor perceptive– Acest chestionar vă ajută să vă identificaţi preferinţa

pentru modul în care percepeţi informaţia. – Alegeţi răspunsul care vi se potriveşte cel mai bine;– Puteţi alege mai mult de un răspuns la fiecare

întrebare. – De asemenea, puteţi să nu alegeţi nici un răspuns

în cazul întrebărilor care nu vi se potrivesc, dar încercaţi, să răspundeţi la minim 10 din cele 13 întrebări.

Chestionar pentru identificarea preferinţelor perceptive

1. Este nevoie să oferiţi instrucţiuni unei persoane care se află lângă dumneavoastră. Persoana locuieşte la un hotel din oraş, a închiriat o maşină şi doreşte să vă viziteze acasă. Cum procedaţi?

– a. îi desenaţi o hartă. – b. îi daţi instrucţiuni verbale. – c. îi daţi instrucţiuni scrise.– d. O luaţi de la hotel cu maşina.

2. Nu sunteţi sigur(ă) în legătură cu felul în care se ortografiază un cuvânt. Cum procedaţi?

– a. Vă uitaţi în dicţionar. – b. Vizualizaţi cuvântul în minte. – c. Auziţi cuvântul în minte.– d. Scrieţi ambele versiuni şi alegeţi una.

Chestionar pentru identificarea preferinţelor perceptive

3. Tocmai aţi primit itinerarul unei excursii în jurul lumii, fapt ce este de interes şi pentru un prieten de-al dvs. Cum procedaţi?

– a. îl sunaţi imediat şi îi spuneţi.– b. îi trimiteţi o copie a materialului.– c. îi arătaţi itinerarul pe o hartă. – d. îi împărtăşiţi ce intenţionaţi să faceţi în fiecare loc pe care îl veţi

vizita.4. Vă pregătiţi să gătiţi ceva special pentru familia

dumneavoastră. Cum procedaţi?– a. Gătiţi ceva cunoscut, pentru care nu aveţi nevoie de cartea de

bucate.– b. Răsfoiţi cartea de bucate ghidându-vă după ilustraţii pentru

a alege.– c. Folosiţi o anumită carte de bucate, în care ştiţi că este o reţetă bună

Chestionar pentru identificarea preferinţelor perceptive

5. Trebuie să informaţi un grup de turişti despre rezervaţiile naturale din zona dumneavoastră. Cum procedaţi?

– a. Ii duceţi cu maşina la o rezervaţie. – b. Le arătaţi fotografii şi diapozitive ;– c. Le daţi broşuri sau cărţi care prezintă rezervaţia;– d. Le faceţi o expunere despre rezervaţie

6. Vă pregătiţi să achiziţionaţi o combină muzicală. In afara preţului, ce altceva vă va influenţa decizia?

– a. Vânzătorul care vă spune ceea ce doriţi să aflaţi. – b. Detaliile pe care le citiţi.– c. Butonarea pentru a testa calitatea sunetului.– d. Faptul că arată elegant şi modern.

Chestionar pentru identificarea preferinţelor perceptive

7. Reamintiţi-vă un moment în care aţi învăţat un joc nou. Cum aţi învăţat cel mai bine?

– a. Din indicii vizuale (ilustraţii, diagrame, schiţe).– b. Din instrucţiunile scrise.– c. Ascultând explicaţiile cuiva. -– d. încercând să jucaţi.

8. Aveţi o problemă cu ochii. Preferaţi ca oftalmologul să:– a. vă spună ce este în neregulă.– b. vă arate o diagramă cu ce este în neregulă.– c. să folosească un mulaj pentru a vă explica problema.

Chestionar pentru identificarea preferinţelor perceptive

9. Vă pregătiţi să învăţaţi cum se utilizează un nou program pentru calculator. Cum procedaţi?

– a. Vă aşezaţi la calculator şi începeţi să apăsaţi tastele.– b. Citiţi manualul utilizatorului.– c. Sunaţi un prieten şi îl întrebaţi.

10. Locuiţi într-un hotel şi aţi închiriat o maşină. Intenţionaţi să vizitaţi un prieten a cărui adresă nu o cunoaşteţi. Ce aţi dori să facă prietenul?

– a. Să vă deseneze o hartă. – b. Să vă dea instrucţiuni verbale.– c. Să vă dea instrucţiuni scrise. – d. Să vă ia de la hotel cu maşina.

Chestionar pentru identificarea preferinţelor perceptive

11. Cu excepţia preţului, ce altceva vă influenţează decizia când cumpăraţi un manual?

– a. Faptul că aţi folosit un exemplar înainte.– b. Faptul că un prieten v-a vorbit despre manual.– c. Citirea rapidă a câtorva fragmente.– d. Felul cum arată (este atractiv).

12. La cinema rulează un film nou. Ce vă determină să mergeţi sau nu să îl vizionaţi?

– a. Cronica pe care aţi auzit-o la radio. .– b. Cronica pe care aţi citit-o în ziar.– c. Reclama pe care aţi văzut-o.

Chestionar pentru identificarea preferinţelor perceptive

13. Preferaţi un profesor care recurge la– a. manuale, suporturi de curs, texte?– b. diagrame, tabele, grafice?– c. vizite, experienţe de laborator, sesiuni practice?– d. discuţii, lectori invitaţi?

Fişă de calcul a scorului:încercuiţi litera/literele care corespund răspunsurilor dumneavoastră. De exemplu, dacă la întrebarea nr. 3 aţi răspuns „b" şi „c" încercuiţi literele „C" şi „V".

întrebarea a b c d

1 V A C K

2 C V A K

3 A C V K

4 K V C

5 K V c A

6 A c K V

7 V c A K

8 A V K

9 K c A

10 V A C K

11 K A C V

12 A c V

13 C V K A

Pentru calcularea scorului urmaţi paşii :

1. calculaţi numărul total al răspunsurilor care corespund fiecărei litere:– V =… A =….C=….K =…

2. scrieţi totalurile parţiale în ordine descrescătoare, notând în dreapta litera care îi corespunde fiecăruia;

3. Stilul dvs preferat este cel la care aveti cel mai mare total partial; 4. Adunaţi totalurile parţiale; verificaţi ce cifră îi corespunde acestei sume în tabelul de mai josSuma totalurilor parţiale este între…… Cifra corespunzătoare este

1. 10-16--------------------------------------------------12. 17-22---------------------------------------------------23. 23-30---------------------------------------------------34. >30 ------------------------------------------------------4

5. Componenta modală rezultă din combinarea acelor stiluri pentru care diferenţa dintre totalul parţial mai mare şi următorul total parţial nu depăşeşte cifra din tabel, care corespunde sumei totalurilor parţiale.

Modelul lui Honey şi Mumford (1986)

au elaborat patru stiluri individuale de învăţare, pe baza ideii că fiecare persoană percepe, procesează şi reprezintă informaţia într-un mod diferit. Achiziţiile se produc la un nivel calitativ superior atunci când experienţele de învăţare angrenează stilul preferat al unei persoane.

Cele patru stiluri sunt: teoreticienii, pragmaticii, activiştii şi reflexivii

Teoreticienii se întreabă constant cum se relaţionează un lucru cu altele. Preiau informaţiile prin analiză, observaţie şi gândire. Punctul lor forte constă în abilitatea de a crea modele teoretice. Fraza cheie: Dacă e logic e bine.

Pragmaticii se întreabă mereu cum pot pune în practică o idee. Cel mai tare punct al lor este că observă latura practică a informaţiilor. Achiziţionează cunoştinţele prin experienţă directă, simţuri, acţiuni. Au interese legate de tehnică şi se specializează adesea în fizică. Fraza cheie: Dacă funcţionează e bine.

Activiştii sunt gata să încerce orice. Acordă semnificaţie unei experienţe prin angajare imediată în folosirea sau realizarea acesteia. Punctul forte al lor este faptul se implică în experienţe noi. Excelează în a se adapta la circumstanţele imediate ale contextului. Rezolvă problemele intuitiv, bazându-se pe informaţia de la alţii. Fraza, cheie: Voi încerca orice măcar o dată.

Reflexivii preferă sa aibă timp să mediteze asupra unui subiect. Acordă semnificaţie unei experienţe reflectân la ea şi încercând să identifice toate posibilităţile. Punctul lor forte constă în abilitatea imaginativă. Au interese culturale variate şi le place arta. Pot deveni consilieri, directori de resurse umane, artişti. Fraza cheie: Am nevoie de timp să mă gândesc la acest lucru.

Chestionar pentru identificarea stilului de învăţare preferat

Bifaţi afirmaţiile cu care sunteţi mai mult în acord decât în dezacord. Marcaţi cu „x" afirmaţiile cu care sunteţi mai mult în acord decât în dezacord.

Chestionar pentru identificarea stilului de învăţare preferat

__ 1 Acţionez adesea fără să ţin seama de consecinţe__ 2 Când aflu o teorie nouă mă întreb ce aplicaţii are în practică__ 3 Mă pasionează aspectele care ţin de autodisciplină (îmi supraveghez

dieta, fac sport regulat, am anumite tabieturi)__ 4 Sunt mândru/ă când duc un lucru până la capăt__ 5 Mă potrivesc mai bine cu persoanele logice, analitice, decât cu cele

spontane, iraţionale__ 6 Mă atrag mai mult ideile noi şi neobişnuite decât cele practice__ 7 în discuţii îmi place să merg direct la ţintă __ 8 Am grijă să nu trag concluzii prea rapid__ 9 Prefer să mă raportez spontan şi flexibil la evenimente, decât să le

planific dinainte__ 10 Cred că hotărârile luate în urma unei analize complete a informaţiilor

sunt mai puternice decât cele bazate pe intuiţie

Chestionar pentru identificarea stilului de învăţare preferat

__ 11 Sunt perfecţionist/ ă__ 12 Regulile sunt făcute pentru a fi încălcate__ 13 Sesizez adesea modalităţi mai bune, mai practice de a face lucrurile__ 14 Dacă am de scris ceva, prefer să fac multe schiţe înainte de versiunea

finală__ 15 în discuţii sunt realist/ă, îi readuc pe ceilalţi la subiectul discuţiei şi evit

speculaţiile__ 16 în conversaţiile cu ceilalţi sunt cel/cea mai obiectiv/ă__ 17 Când ceva merge rău mă bucur să las baltă acea activitate__ 18 E preferabil să te gândeşti bine înainte să acţionezi__ 19 Nu mă deranjează să rănesc sentimentele celorlalţi atâta timp cât

lucrurile se finalizează__ 20 îmi plac şedinţele care se desfăşoară metodic

Chestionar pentru identificarea stilului de învăţare preferat

Calcularea scorului: Pentru fiecare răspuns bifat adăugaţi un punct

lângă litera corespunzătoare (de exemplu, dacă aţi bifat întrebarea 1 puneţi 1 punct lângă litera A). Adunaţi punctajul corespunzător fiecărei litere. Cea la care obţineţi cel mai mare scor reprezintă stilul de învăţare pe care îl preferaţi.

Chestionar pentru identificarea stilului de învăţare preferat

1. A 6. A 11. T 16. T 2.P 7. P 12. A 17. A 3.T 8. R 13. P 18. R 4.R 9. A 14. R 19. P 5.T 10. R 15. P 20. TCod: A - activiştii, B - reflexivii, P - pragmaticii, T -

teoreticienii

Motivatia pentru invatare

Este un proces individual care se refera la: 1. gradul in care o persoana doreste si se angajeaza intr-o actiune de invatare;

2. efortul /energia pe care persoana respectiva doreste sa il/o investeasca pentru realizarea invatarii;

3.persistenta

Este determinata de Nevoile, Scopurile, Atitudinile si Valorile unei persoane

Nevoile

“forte, in general, naturale si inconstiente, care imping o fiinta spre ceea ce este indispensabil sau util in existenta, conservarea sau dezvoltarea sa “(E Dulama , 2009)

Nevoile academice ale elevilor(1)

Sa inteleaga si sa aprecieze obiectivele invatarii;

Sa inteleaga procesul de invatare; Sa fie implicati activ in invatare; Sa le fie fixate obiective care sa aiba legatura

cu preocuparile si alegerile proprii; Sa primeasca sfaturi care sa le favorizeze

stilul, punctele forte in invatare;

Nevoile academice ale elevilor(2)

Sa perceapa modelul invatarii ca pe un proces interesant si valoros;

Sa experimenteze succesul in invatare; Sa aiba timp sa integreze cele invatate; Sa primeasca un feed-back imediat si real;

Nevoile academice ale elevilor(3)

Sa fie implicati in autoevaluarea eforturilor si rezultatelor invatarii;

Sa fie rasplatiti in mod adecvat pentru performantele obtinute;

Sa beneficieze de un mediu de invatare suportiv, securizant si bine organizat

(Eugene Garcia, 1999, apud V Jones& l Jones, 2007, p. 249)

Relatia nevoi, scop si invatare

Scopul=anticiparea, reprezentarea mentala a starilor potential satisfacatoare pe care persoana doreste sa le atinga;

Atingerea unui scop satisface mai multe nevoi; Efectele scopurilor asupra comportamentelor depind

de: specificitatea, proximitatea si dificultatea lor (Schunk, 1991);

Scopurile pot fi orientate spre sarcina sau orientate spre performanta.

– (E Dulama, 2009)

Activitate individuala

Cititi cu atentie frazele de mai jos si completati-le cu ceea ce considerati ca va caracterizeaza:– Cred ca abilitatile …– Aleg sarcini de lucru care ….– Percep efortul ca ….– Vad succesul ca ….– Consider greselile ca ….– Interpretez esecul ca….– Satisfactia este data de …..

Atitudinile

=complexe sau dispozitii care influenteaza alegerea obiectelor, situatiilor sau actiunilor de catre individ;

Tipuri de atitudini manifestate de catre elevi: de comunicare, de participare activa la instruire si autoinstruire, de exprimare a preopcuparilor, intereselor, de gestionare a resurselor, de respect fata de sine si fata de altii etc

Motivatia pentru invatare

Motivatie = valori x expectante x climat

Valorile = Atitudini de pretuire a unui lucru/fapte/persoane etc considerat/e ca avand valoare prin el/e insusi/insele

Self-efficacy (auto-eficienta)

Perceptia proprie cu referire la capacitatile de a invata si de a performa intr-un domeniu pana la nivelul proiectat/atingerea scopului propus.

Este influentata de factori personali (performantele obtinute, abilitati, nivel de inteligenta etc), sociali (feed back-urile celorlalti), contextuali si poate influenta la randu-i alegerile, efortul, intentiile, succesele.

Self-efficacy (Eficienţa personală) (Bandura 1977;1982 )

iniţierea şi persistenţa în comportamente este determinată de:

1. Valoarea rezultatelor (importanţa anumitor rezultate, consecinţe sau scopuri);

2. Expectanţa cu privire la rezultate (expectanţele privind eficienţa anumitor mijloace comportamentale în a produce aceste rezultate);

3. Expectanţa cu privire la auto-eficienţă (judecăţile şi expectanţele privind abilităţile comportamentale şi probabilitatea de a fi capabil să implementeze cu succes cursul acţiunii ales).

Modelul socio-cognitiv al motivatie in context scolar

R Viau

Cum se invata eficient ?

Orientarea catre un scop Invatarea este activa Invatarea duce la rezultate masurabile

(S Bernat, 2007)

Modelul invatarii eficiente

Aplica si foloseste!

Actioneaza !

Observa si reflecteaza!

Conceptualizeaza si Generalizeaza !

Abilitati de invatare eficienta

1.      Mnemotehnicile; 2.      Luarea notitelor; 3.      Organizatorii cognitivi; 4.      Logica si argumentarea; 5.      Creativitatea; 6.      Gandirea critica; 7.      Strategiile metacognitive(S Bernat, 2007)

Abilitati de invatare eficienta

1. Mnemotehnicile sunt metode prin care se realizează memorarea unor informaţii care sunt dificil de reţinut.

Tipuri de metode : Asocierile, Acronimele, Itinerariul, Gruparea etc

2. Luarea notiţelor

este activitatea de scriere prin care reţinem informaţii atunci când ascultăm un vorbitor ;

Se face prin Inregistare si Prelucrarea informatiilor

Inregistrarea se face prin abrevierile şi prescurtările, schemele, numerotările, marcarea cuvintelor cheie, evidenţierea conţinutului prin aranjarea în pagină, folosirea culorilor.

Sistemul Cornell de luarea a notitelor

3. Organizatorii cognitivi

sunt reprezentări grafice sau structuri verbale care ajută la înţelegerea cunoştinţelor prin clasificare, comparare, exemplificare, rezumare, interpretare;

Ajuta la prelucrarea in formatiilor

Abilitati de invatare eficienta

4. Argumentarea presupune structurarea în mod logic a unui ansamblu de idei pentru a demonstra sau susţine o teză, folosind dovezi sau exemple. A argumenta înseamnă a construi raţionamente.

5. Prin creativitate înţelegem un proces prin care se generează noul sau prin care se asociază şi se recombină concepte şi idei existente.

Abilitati de invatare eficienta

6. Gândirea critică este gândirea care are capacitatea de a se autoanaliza în timp ce elaborează raţionamente pornind de la evaluarea alternativelor, cu scopul de a emite opinii justificabile şi de a acţiona.

Ea presupune evaluarea alternativelor, elaborarea raţionamentelor, formarea opiniilor argumentate, acţiunea şi metareflecţia.

Strategii de dezvoltare a gandirii critice

Lectura activa/critica; Modelul de proiectare didactica –

evocare/realizarea sensului/reflectie; Formularea de intrebari (de ex pornind de la

taxonomia lui Bloom ); Scrierea argumentativa (eseul argumentativ); Dezbaterile

Formularea de intrebari(activitate individuala- formulati intrebari pentru fiecare nivel cognitiv)

Cele şase categorii/niveluri/obiective cognitive pe care le identifică Bloom sunt: cunoştinţele, comprehensiunea, aplicarea, analiza, sinteza şi evaluarea.

Cunoştinţele pun în lumină ceea ce s-a învăţat anterior, prin reactualizarea unor fapte, concepte, răspunsuri. Pentru acest nivel întrebările conţin cuvinte cheie precum: cine, ce, de ce, când, unde, cui, cum, alege, găseşte, află…..

Comprehensiunea se referă la a demonstra că faptele şi ideile au fost înţelese. Pentru acest nivel întrebările conţine cuvinte cheie precum: compară, demonstrează, interpretează, explică, explică, relaţionează, rezumă, transpune, clarifică, reformulează. Exemple: Cum ai clasifica aceste tipuri de ...? Ce aspecte comune există între ... şi ...? Ce deosebiri există? Care este cea mai importantă idee? Cum se poate rezuma? Cum se explică...?

Formularea de intrebari(activitate individuala- formulati intrebari pentru fiecare nivel cognitiv)

Aplicarea se referă la rezolvarea de probleme luând în calcul cunoştinţe, informaţii, modalităţi, reguli. Pentru acest nivel întrebările conţin cuvinte cheie precum: aplică, alege, construieşte, elaborează, dezvoltă, organizează, rezolvă, identifică, utilizează….

Analiza presupune examinarea şi divizarea informaţiei pe părţi, cu scopul de a identifica motivele, de a emite raţionamente şi de a pune în evidenţă dovezile care au dus la generalizare. Pentru acest nivel întrebările conţin cuvinte cheie precum: analizează, categorizează, clasifică, compară, examinează, simplifică, enumera, formulează concluzii….

Sinteza presupune asamblarea informaţiilor în moduri diferite, prin combinarea şi recombinarea elementelor. Pentru acest nivel întrebările conţin cuvinte cheie precum: elaborează, selectează, combină, compune, creează, dezvoltă, estimează, testează, schimbă, imaginează, formulează…

Formularea de intrebari(activitate individuala- formulati intrebari pentru fiecare nivel cognitiv)

Sinteza presupune asamblarea informaţiilor în moduri diferite, prin combinarea şi recombinarea elementelor. Pentru acest nivel întrebările conţin cuvinte cheie precum: elaborează, selectează, combină, compune, creează, dezvoltă, estimează, testează, schimbă, imaginează, formulează….

Evaluarea se referă la prezentarea sau argumentarea unei opinii prin emiterea de judecăţi asupra informaţiilor, validităţii ideilor, calităţii activităţii pe baza unui set de criterii. Pentru acest nivel întrebările conţin cuvinte cheie precum: alege, concluzionează, decide, critică, determină, evaluează, explică, interpretează, valorizează, ierarhizează, estimează…

Scrierea argumentativa (eseul argumentativ)

Cea mai simplă structură a eseului cuprinde:– teza– argumentele '– dovezile– concluzia

7.Strategiile metacognitive

Se referă la tehnici prin care monitorizăm şi controlăm propria învăţare (Radu, 2000), precum şi tehnici prin care ne putem dezvolta potenţialul intelectual.

Conceptele de invatare autonoma, invatare autodirijata (self-directed learning ) si invatare autoreglata (self regulated learning) sunt premise conceptuale ale metacognitiei.

Metacognitia si rolul ei in invatare

Metacognitia=cunostintele pe care le are un individ despre functionarea propriului sau sistem cognitiv

J. Delacour-metacognitia=capacitatea de a-si reprezenta propria activitate cognitiva, de a-si evalua mijloacele si rezultatele, de a o ajusta diferitelor tipuri de probleme sau de situatii prin alegerea deliberata a unor strategii si reguli si de a stabili caracterul adevarat sau fals al unor reprezentari.

F.H.Flavell

Componentele metacognitiei: Cunostinte metacognitive;

– Referitoare la persoane: intraindividuale, interindividuale, universale

– Referitoare la sarcina;– Referitoare la strategii

Gestiunea activitatii mentale=activitati de planificare, control si monitorizare a propriei gandiri

Procedee de dezvoltare a metacognitiei

Protocolul gandirii cu voce tare; Jurnalul invatarii; Planificarea pasilor invatarii; Feed-back permanent din partea profesorului; Autochestionarea; Tehnica inventarii materialului, scopului, strategiilor si

a obstacolelor in invatare; Abordarea logica si sistematica a problemelor.

Planul individual de învăţare

Etapele unui program individual de învăţare sunt: cunoaşterea potenţialului individual de învăţare

personal; identificarea punctelor care necesită dezvoltare; formularea obiectivelor de învăţare; planificarea activităţilor; alegerea metodelor; stabilirea criteriilor de reuşită; realizarea programului.

METODA “RICAR”

R-rasfoire; I-intrebari; C-citirea propriu zisa; A- amintirea; R-recapitularea

Cum invata adultiiAndragogia

Caracteristicile fizice si psihologice

Problema stadializarii la varsta adulta ?! Analiza maturitatii prin focalizarea pe evenimentele majore

ale vietii; Conceptul de “varsta compusa”= media dintre varsta

cronologica, cea functionala (capacitatea de a performa in diverse domenii) si cea existentiala (perceperea subiectiva a varstei);

Tineretea (24/25-35 ani); Varstele adulte mijlocii (35-65 ani)

Tineretea

Cristalizarea subidentitatilor (sociala, profesionala, maritala, parentala);

Dorinta de a iesi de sub influenta parentala si dobandirea independentei;

Maturitate= alegerea unui partener de cuplu, strategii de convietuire cu acesta, dobandirea rolului de parinte, capacitati de educatia copiilor, administrarea caminului, activare profesionala, viata social prin prietenii de lunga durata, gasirea unui loc in comunitatea de care apartine (Havighurst, apud Hughes, 1996)

Varstele adulte mijlocii

Erikson: Conflict intre generativitate si stagnare;

Levinson (1978); 35-45 ani criza de identitate datorata unor probleme:

plecarea copiilor, modificari in structura familiei, decesul apropiatilor, schimbari la locul de munca etc;

C G Jung-criza spirituala

Caracteristicile psihologice ale adultilor

Adultii au un sistem de valori care determina o anumita atitudine fata de invatare, de educatie in general;

Sunt persoane pragmatice cu scopuri bine definite; Isi valorifica cunostintele si experienta de viata; Sunt constransi de factori interni si externi sa invete

toata viata; Au o imagine de sine bine conturata si consolidata,

autodefinindu-se ca persoane autonome, independente si responsabile;

Andragogia

O teorie comprehensiva a educatiei si formarii adultilor– M Knowles

Modelul andragogic al invatarii (Knowles, Holton, Swanson, 1998)

Principii de baza in invatarea adultilor:– 1.Nevoia cursantului de a sti; De ce, ce, cum;– 2.Conceptul de sine al cursantului; autonomie si

autodirectionare;– 3. Experienta anterioara a cursantului; resurse, modele/scheme;– 4. Pregatirea pentru a invata: determinata de problemele

curente ale vietii si are drept scop dezvoltarea;– 5.Orientarea spre invatare; centrata pe probleme,

contextualizata;– 6.Motivatia de a invata; valoare intrinseca, costuri personale

Invatarea autodirijata(self directed learning)

- proces in care initiativa o detin indivizii cu sau fara ajutorul altora, referitor la diagnosticarea propriilor nevoi de invatare, formularea scopurilor invatarii, identificarea resurselor umane si materiale ale invatarii, alegerea si implementarea unor strategii de invatare adecvate, evaluarea rezultatelor invatarii

M Knowles (apud H Siebert, 2001)

Specificul invatarii autodirijate (H Siebert, 2001)

Pune accentul pe insusirea si nu pe trasmiterea de cunostinte;

Are determinare biografica; Este o activitate bazata pe

autoresponsabilizare; Autoorganizarea presupune constructivism; Necesita contexte sociale; Autodirijarea vizeaza nu numai metodele ci si

continuturile invatarii

Specificul invatarii autodirijate (H Siebert, 2001)

Este un proces cognitiv si emotional; Largeste sfera conceptului de invatare de la a

invata sa stii la a invata sa faci, a invata sa fii si a invata sa convietuiesti (J Delors);

Se incadreaza in efortul de invatare permanenta;

Vizeaza dezvoltarea competentelor; Deplasarea accentului dinspre predare catre

consiliere

Invatarea din perspectiva constructivista

Caracteristici:1.Proces de construire a realitatii;

– Învăţarea este un proces activ şi constructiv, care are loc întotdeauna într-un context, deci este situativ, multidimensional şi sistemic. Rezultatele învăţării nu pot fi prevăzute, deoarece procesele de construire a realităţii sunt individuale şi situaţionale” (Reinmann-Rothmeier/Mandl apud Weiner/Mandl, 1997, p.336, din Horst Siebert, Pedagogie Constructivistă, p. 31, 2001)

Caracteristici:

2. Procesul invatarii este recursiv=se desfasoara pe baza unor structuri mentale existente, care, prin implicarea lor in construirea cunoasterii, se reorganizeaza, se modifica si evolueaza

Caracteristici:

3. Realizarea invatarii se face in maniera interpretativa=acceptarea pluralitatii si diversitatii constructiilor realitatii, a adevarurilor relative, a probabilitatii erorilor, pe considerarea cunoasterii ca o constructie personala si /sau colectiva/de grup.

Fazele realizarii invatarii

Deconstructia=punerea sub semnul intrebarii a unor cunostinte, mentalitati, reprezentari individuale/colective referitoare la realitate si la cunoasterea acesteia

Constructia=procesul de construire a unor sensuri si semnificatii ale realitatii percepute;

Reconstructia=schimbarea structurala produsa in cognitiile subiectului, in strategiile de rezolvarea a problemelor

Carl Rogers Invatarea experientiala

Principii:– Indivizii au un potential natural de a invata;– Invatarea apare cu adevarat atunci cand cursantul sesizeaza

relevanta continutului;– Invatarea implica schimbari de autoperceptie si de

autoorganizare;– Invatarea cu mai multe semnificatii se produce aplicand practic;– Cand adultul initiaza invatarea, se implica cu totul;– Independenta, creativitatea si increderea in sine sunt facilitate

de simtul critic si de autoevaluare.

D Kolb

Ciclul invatarii experientiale:– experienta concreta-observatii si reflectii– formularea conceptelor abstracte si a generalizarilor– testarea implicatiilor conceptelor in situatii noi– experienta concreta

J Mezirow

Invatarea transformativa-etape:1.dezorientare dilematica;

2. autoexaminare cu sentimente de teama, furie, vinovatie;

3.evaluarea critica a asumptiilor;

4. recunoasterea discrepantelor si acceptarea necesitatii transformarii;

5. explorarea optiunilor pentru noi roluri, relatii

J Mezirow

6.planificarea actiunii;7.achizitionarea de cunostinte, si deprinderi pentru

realizarea planului;8. incercarea noilor roluri;9. construirea competentei si a autoincrederii in

performarea noilor roluri si relatii;10. reintegrarea in cotidian, pe baza noilor perspective

Variabilele invatarii la varsta adulta

Contextul invatarii; Caracteristicile fizice si psihologice ale

personalitatii adultului; Procesul efectiv de invatare.

Contextul invatarii

Ambianta fizica; Climatul emotional; Influente determinate de folosirea tehnologiei; Influente socio-culturale

Relatia mediu fizic- invatare

Fulton –1991:-aspecte arhitecturale;

-aspecte psihologice (=atribute de mediu care dau posibiltatea manifestarii anumitor comportamente);

-aspecte sociologice (=aspecte de mediu care faciliteaza latura relationala);

-aspecte etice (=relatia valori-comportamentul persoanei);

-training efectiv =armonizarea mediu-individ=conditii optime pentru obtinerea performantei.

Modelul SPATIALFulton 1991

Nivelul 1-invatarea modulata de gradul de satisfactie, participare, realizare a obiectivelor propuse;

Nivelul 2-invatarea modulata de aspectele fizice ale mediului precum si de cele subiective =perceptia asupra mediului fizic;

Nivelul 3 –invatarea influentata de natura/ locul controlului pe care cursantul il are in mediul de invatare, de autoritatea care se reflecta in mediul de invatare.

Climatul emotional

Se defineste prin : Relatiile cu ceilalti membri ai grupului; Relatia cu formatorul; Relatia cu continutul propus

Crearea unui mediu educativ

Respectul pentru personalitate celuilalt; Implicarea acestuia in luarea deciziilor; Asumarea responsabilitatii in definirea obiectivelor,

planificarea si desfasurarea activitatilor de invatare si evaluare;

Libertatea de exprimare; Disponibilitatea informatiilor.

Modelul PERC

1. clarificarea scopurilor (purposes);

2. clarificarea asteptarilor (expectations);

3. clarificarea rolurilor formatorului (roles);

4. clarificarea continuturilor (contents)

(Pratt-1984)

Influente determinate de folosirea tehnologiei

Asupra persoanei adulte; Asupra continuturilor de invatat

Exigente ale folosirii tehnologiei in educatie

Definirea obiectivelor invatarii in concordanta si cu tehnologia utilizata;

Dotarea cu echipamente, dar si cu softul adecvat acestora si mai cu seama experientelor de invatare proiectate;

Design corespunzator si mobilier adecvat; Proiectarea si cunoasterea politicilor si procedurilor de

lucru in spatiul de invatare; Personal/cursanti pregatit/i pentru lucru cu calculatorul si

alte echipamente

Influente socio-culturale

Rolurile, responsabilitatile adultului in viata cotidiana;

Volumul si calitatea experientelor acumulate de-a lungul timpului;

Transformarile fizice, psihologice si sociale specifice varstei;

Anxietatea si ambivalenta experimentate de adult in situatia de invatare

Blocaje in invatare la varsta adulta

Bariere culturale; Bariere structurale; Bariere personale.

Blocaje in invatare la varsta adulta

Externe/situationale (culturale, socio-politice, structurale- bani, timp, acces la locatii, politici, formatori etc);

Interne/dispozitionale (corelate cu variabilele varsta, sex, statut socio-economic);

Informationale (gradul de informare si constientizare a oportunitatilor educationale disponibile la nivel de comunitate

Motivarea cursantilor adulti

Expertiza-formatorul sa fie un expert; Empatia; Entuziasmul; Claritatea prezentarii materialelor; Responsabilitatea respectarii particularitatilor

cursantilor.

Aspecte procesuale in educatia adultilor

Proiectarea

Organizarea

Evaluarea

E Faure

Educatia adultilor-scopuri: Reprezinta substitutul educatiei initiale elementare sau

profesionale; Prelungeste educatia individului; Perfectioneaza educatia acelora care poseda o educatie

de nivel inalt; Constituie un mod de implinire personala.

Definitie UNESCO

Educatia adultilor= ansamblul proceselor organizate de societate (continuturi, niveluri si metode formale sau informale), care prelungesc sau inlocuiesc educatia initiala gratie carora persoanele considerate adulte isi dezvolta aptitudinile, imbogatesc cunostintele, amelioreaza calificarea profesionala facand sa evolueze atitudinile si comportamentele in dubla perspectiva a dezvoltarii globale a omului si a integrari sale in societate (Nairobi, 1976).

Educatia permanenta

Concept supraordonat aceluia de educatie a adultilor;

Concept teoretic integrator ce contine descrieri referitoare la orientarile politice care se iau fata de sistemul educational, fiind si un principiu de baza al organizarii sistemului de invatamant, pentru a gandi articulat abilitatea individului de a invata.

Educatia permanenta

Dimensiuni:– Orizontala (lifelong learning/education)= vizeaza

continuitatea educationala in plan temporal;– Verticala (life-wide education)= reunirea integrala a

cunostintelor dobandite in maniera formala, nonformala, informala;

– Interioara=multitudinea nevoilor de invatare ale individului.

Factorii impunerii educatiei permanente

Asigurarea unei a doua sanse la educatie; Asigurarea promovarii in cariera profesionala; Asigurarea dezvoltarii personale; Asigurarea participarii active la viata social-

comunitara;

Scopurile programelor educationale /de formare pentru adulti

Incurajarea dezvoltarii continue a indivizilor; Sustinerea lor in efortul de adaptare la

provocarile vietii de adult; Pregatirea pentru piata muncii; Sustinerea organizatiilor pentru atingerea unor

obiective specifice;

Principii didactice in educatia adultilor (I)

Evaluarea nevoilor de formare; Orientarea eforturilor formative catre indeplinirea

acestora; Respectarea particularitatilor specifice acestei varste; Crearea sentimentului de siguranta; Transparenta obiectivelor invatarii pentru

autoevaluarea cursantului; Secventialitate si feedback;

Principii didactice in educatia adultilor (II)

Punerea accentului pe invatarea prin experienta;

Integrarea in predare-invatare a tuturor aspectelor cognitive, afective si psihomotorii;

Conceperea experientei de invatare din perspectiva rezultatelor imediate ale acesteia;

Promovarea muncii in echipa; Implicarea adultului in ceea ce invata.

Proiectarea curriculara

=proces multidimensional prin care se prefigureaza principalele repere educationale (finalitati, de continut, procesul-actionale etc) care vor ghida procesul efectiv de instructie si de educatie;

Trebuie sa urmeze numeroase reguli, principii, determinari, constrangeri de ordin filozofic, psihologic, didactic, sociologic, ideologic, politic;

(C-tin Cucos, 2002)

Niveluri ale proiectarii

Proiectarea programelor; Proiectarea cursurilor; Proiectarea activitatilor de formare

Proiectarea

Ingineria formarii adultilor presupune:1.Analiza nevoilor de formare;2.Definirea obiectivelor formarii prezentate

in termeni de cunostinte, competente (in mod special)

3. Stabilirea designului general al formarii;4.Implementarea programului de formare;5.Evaluarea

Specificului proiectarii in educatia adultilor

Planificare mai flexibila, deschisa, permisiva; Axata pe client; Implicarea directa a beneficiarului formarii in

actul formarii cu efecte asupra proiectarii; Caracter pragmatic-utilitarist in sensul ca

selectia continuturilor de invatare se face in functie de nevoile cursantilor.

1. Analiza nevoilor de formare

Nevoia educationala= discrepanta dintre o capacitate prezenta si una dorita (Sork, 2000);

Nevoile: – Constientizate de cei care invata;– Nevoi atribuite – identificate de cei care formeaza;

Analiza nevoilor de formare

Presupune:– Elaborarea instrumentelor (chestionare) si stabilirea

metodologiei de cercetare;– Aplicarea chestionarelor– Relevarea scopurilor, preferintelor participantilor

prin diverse metode de analiza cantitativa si calitativa;

– Includerea nevoilor identificate in obiectivele programelor de formare

2. Stabilirea obiectivelor

=rezultate anticipate, de obtinut din partea cursantilor in urma unei activitati de formare;

Ele pot fi: generale, specifice, operationale; Reguli:

– Sa se reflecte in schimbarile produse in urma efortului de invatare realizat;

– Ele sa fie fezabile, realiste, consistente;– Trebuie sa se reflecte in rezultate masurabile;– Negocierea schimbarii obiectivelor intre partile implicate

3. Designul formarii

a.Selectarea si organizarea continuturilor; b.Alegerea strategiilor didactice; c.Alegerea modalitatilor de evaluare

a.Selectarea si organizarea continuturilor

Cuprind informatii/cunostinte, deprinderi, abilitati, comportamente specifice domeniului in care se formeaza adultul;

Sunt alese in functie de nevoile identificate; Trebuie sa aiba un caracter practic-aplicativ; Sa fie organizate sintetic in functie de rezerva

de timp; Pot fi propuse de formatori sau de cursanti

b.Alegerea strategiilor didactice

Strategia didactica= o optiune pentru un anumit mod de actiune adecvat, bazata pe un anumit mod de gandire si concretizata in alegerea, constituirea si organizarea rationala si cronologica a unui ansamblu de metode, suporturi didactice, mijloace si forme de organizare corespunzatoare situatie date – ( Cerghit, 2002)

Factorii determinanti in alegerea strategiei optime

Obiectivele invatarii; Continuturile; Cursantii; Transferul invatarii; Caracteristicile metodei; Varietatea procedurala; Contextul; Constrangerile logistice; Timpul; Profesorul

Abordari in predare

Abordarea didacticista; Abordarea socratica/euristica; Abordarea facilitatoare.

Sugestii metodice in predare-invatare (I)

Ajutati cursantul sa-si revizuiasca atitudinea fata de subiectul de parcurs, respectiv imaginea de sine cu privire la capabilitatea sa de a parcurge continutul propus;

Ajutati cursantul sa identifice/constientizeze propriile tehnici de invatare;

Ajutarea cursantului in largirea sferei de raportare, extrapolare a celor invatate (transfer);

Sugestii metodice in predare-invatare (II)

Sprijin in explorarea critica si sistematica a propriei experiente si deschiderea catre alte experiente relevante;

Sprijin in contextualizare si decontextualizarea celor invatate;

Centrarea pe probleme nu pe continuturi

Metode de utilizat

Metode de debut al lectiei; Metode de derulare:

– centrate pe profesor: prelegerea, demonstratia;– de interactiune, centrate pe cursant: lucrul in grup,

dezbaterea, brainstormingul, harti mentale, studiul de caz;

– de actiune, de tip “proiect”: miniproiectele de cercetare, experimentul

4.Desfasurarea formarii

Resurse tehnice; Resurse umane (stiluri, atitudini, reprezentari

etc); Strategii, metode, tehnici folosite in predare-

invatare (strategii centrate pe profesor si/sau centrate pe cursanti)

c.Alegerea modalitatilor de evaluare

Evaluarea:

Identifica, estimeaza si cuantifica valorile

demersului formativ; Regleaza, optimizeaza itinerariul formativ atat

cantitativ cat si calitativ (proiectarea, alegerea strategiilor etc)

Parametrii evaluarii (I)

In ce scop se face evaluarea; De catre cine se realizeaza; Asupra a ce se face evaluarea; Cum se realizeaza efectiv; Cui ii este necesara; Cand demareaza si cat dureaza; Cum se finalizeaza; Ce efecte ale evaluarii sunt scontate;

Parametrii evaluarii (II)

Care sunt sursele de informare cele mai relevante pentru culegerea datelor;

Cine va prelucra si interpreta datele obtinute; Ce costuri, ce resurse implica evaluarea

respectiva;

a.Tipuri de evaluare

Prealabile, diagnostico-prognostice si orientative;

Evaluarea programelor in derulare; Evaluarea ulterioara derularii programului.

b.Tipuri de evaluare

Evaluarea programelor; A cursurilor; A activitatilor

Scopurile evaluarii

Identificarea cunoasterii, experintei si atitudinilor cursantilor in faza initiala;

Optimizarea punerii in practica a programelor aferente; Asistarea cursantilor in parcurgerea programului de

formare; Identificarea, cuantificarea si compararea valorica a

rezultatelor partiale si finale ale formarii cu obiectivele initiale;

Obtinerea de date relevante pentru o secventa de formare ulterioara, dar si pentru o evaluare strategica globala

Exigentele evaluarii

Relevanta; Obiectivitatea; Transparenta; Compatibilitatea cu filosofia organizatiei

beneficiare a programului de formare

5.Evaluarea formarii

Speficitati:– Combinarea evaluarii initiale cu cea finala;– Evaluarea competentelor dobandite;– Incurajarea autoevaluarii

Evaluarea programului

Evaluarea cursantului adult; Evaluarea profesorului/formatorului; Evaluarea situatie de predare-invatare; Evaluarea continutului de invatat

Evaluarea cursantului adult

Presupune: – Evaluarea nevoilor sale de invatare;– Identificarea stilurilor de invatare;– Evaluarea rezultatelor invatarii;– Evaluarea finala, mai ales a competentelor

dobandite

Evaluarea profesorului/formatorului

Identificarea stilului de predare; Evaluarea de catre cursanti; Evaluarea de catre ceilalti colegi

Evaluarea situatie de predare-invatare

Evaluarea mediului fizic; Evaluarea resurselor; Evaluarea strategiilor didactice; Evaluarea mediului social

Evaluarea continutului de invatat

Flash list; Evaluarea scrisa; Portofoliul.