POXVIROZEPOXVIROZE

Poxvirozele sunt boli infecțioase, produse de cele mai mari virusuri animale(diametru 200‐350 nm) cu virioni anvelopați, paralelipipedici.

Poxvirusurile se replică în citoplasmă şi grație unei transcriptaze proprii potsintetiza timpuriu un ARNm care codifică proteine decapsidării complete. In funcție de

d f ă f i l î bf ili Ch d i i ( l b l )gazda afectată preferențial, în subfamilia Chordopoxvirinae (ale vertebratelor) suntcuprinse următoarele genuri : Orthopoxvirus, Parapoxvirus, Capripoxvirus, Suipoxvirus,Leporipoxvirus şi Avipoxvirus, încadrate în familia Poxviridae

Boli produse de poxvirusuriFamilia Subfamilia Genul Specia Entitatea determinată

Vaccinia virus Variole la diferite speciide animale

Orthopoxvirus Cowpox virus Variola bovină

Uasin gishu virus Leziuni cutanate la cai

Camelpox virus Variola la cămile

idae

xviri

nae

Ca e po v us Va o a a că e

Parapoxvirus

Orf virus Ectima contagioasă aoilor şi caprelor

Bovine popularstomatitis virus

Stomatita populară abovinelor

Paxv

iri

Cho

rdop

ox stomatitis virus bovinelor

Pseudocowpoxvirus Pseudovariolataurinelor

Goatpox virus Variola caprelorSh i V i l ilCapripoxvirus Sheeppox virus Variola oilorLumpy skin diseasevirus

Dermatita nodulară ataurinelor

Avipoxvirus Fowl poxvirus Variola păsărilorSuipoxvirus Swine poxvirus Variola suinelor

Leporipoxvirus Myxoma virus Mixomatoza iepurilor

Ectima contagioasă

Ectima contagioasă (în greceşte "ekhtuma"= erupție pustuloasăcutanată), denumită popular "zăbală", "caş la gură", "bube dulci", etc,este o boală infecto‐contagioasă, ce afectează caprele şi oile, manifestatăprin erupție veziculo‐pustuloasă crustoasă cu localizări predominantprin erupție veziculo pustuloasă crustoasă cu localizări predominantbucale, podale, genitale, mamare şi oculare.

l lă d b l l• 1787 ‐ Primele semnalări privind existența bolii la oaie aufost făcute în Germania• 1903 ‐ Termenul de dermatita pustuloasă contagioasă afost prima dată utilizat.▫ Multă vreme ectima a fost confundată cu variola şinecrobaciloza.

â f f ă ă▫ In România, ectima a fost identificată şi descrisă deRiegler(1935). Ulterior, boala a fost studiată de Isopescu (1936),Borcilă şi col.(1937), Grigore(1957), Paul şi col.(1982), Cuciuc(1984),etc, fiind semnalată în repetate rânduri în toate regiunile(1984),etc, fiind semnalată în repetate rânduri în toate regiunilețării.

• Boala este răspândită în toată lumea şi determină pierderi• Boala este răspândită în toată lumea şi determină pierderiînsemnate turmelor contaminate, prin procentul ridicat demortalitate, mai ales la tineret şi prin frecvențacomplicațiilor care prelungesc şi agravează evoluția.p ț p g ş g ț

Etiologieg• Agentul cauzal este "virusul Orf" (Orf virus), încadrat taxonomic în genul genulParapoxvirus, subfamilia Chordopoxvirinae, familia Poxviridae. Virusul areformă ovoidă, cu dimensiuni de 160‐250 mm, epiteliotrop, cultivabil pe

t t d l l b i it li l i l d i dmonostrat de celule embrionare epiteliale şi renale de ovine, pe care produceefect citopatic evident. Nu se cultivă pe embrioni de găină de 10‐12 zile şi nicipe culturi de fibroblaste de embrioni de găină, ceea ce îl deosebeşte deOrtopoxvirus.

• Virusul ectimei contagioase nu este unic; se cunosc 6 tipuri diferite antigenic.Aceasta explică apariția bolii în turmele imunizate activ, ca urmare aintervenției unui nou tip de virus. Totodată, imunitatea față de ectimă esteintervenției unui nou tip de virus. Totodată, imunitatea față de ectimă estehumorală şi celulară ceea ce face ca protecția de origine clostrală pentru mieisă fie uneori insuficientă.

R i t ț i l i î dițiil di l i t t f t A tf l î• Rezistența virusului în condițiile mediului extern este foarte mare. Astfel, încrustele descuamate din interiorul adăposturilor, poate rămâne virulent, de laun an la altul (chiar 23 ani), dar pe păşuni sub acțiunea directă a razelorsoarelui este distrus în câteva luni (Levingston şi col.,1960). In mediu umed, lat t i d 58 60°C t di t î 30 i t i l 64°C î 5 i ttemperaturi de 58‐60°C este distrus în 30 minute, iar la 64°C în 5 minute.Dezinfectantele uzuale îl distrug cu uşurință; glicerina îl conservă.

Caractere epizootologice• Sunt receptive la infecția cu virusul ectimei numai oile şi caprele. Tineretul estemai sensibil decât adulții. Cei mai sensibili sunt mieii sugari începând de lavârsta de 2‐3 săptămâni şi tineretul până la 2‐3 luni.S ibilit t l i f ți t i l i l l di l li t i l• Sensibilitatea la infecție este mai mare la animalele din rasele ameliorate şi lacele cu o stare proastă de întreținere.

• Celelalte specii de animale fac forme inaparente de boală. Omul este receptiv,Celelalte specii de animale fac forme inaparente de boală. Omul este receptiv,dar se îmbolnăvesc mai mult persoanele care vin în contact cu animale(ciobani, îngrijitori, mulgători, personal veterinar, etc.) şi se manifestă prin febrăşi erupție veziculo‐pustuloasă pe față, mâini, mucoasa bucală, cu evoluțiebenignă şi vindecare în 10‐15 zile.benignă şi vindecare în 0 5 ile.

• Sursele de infecție sunt reprezentate de animalele bolnave şi vindecate, darpurtătoare de virus în cruste. Virusul este prezent în concentrație mare înlichidul ve icular şi în crustele care se desprind şi care repre intă principalalichidul vezicular şi în crustele care se desprind şi care reprezintă principalasursă de infecție. Virusul nu se găseşte în lapte, fecale şi urină.

• Ca surse secundare de infecție pot servi adăposturile, aşternutul, padocurile,instrumentele de tuns, furajele, apa, vehiculele, păşunile, drumurile, etc.

• Contaminarea se poate face pe cale directă şi indirectă, iarpătrunderea virusului în organism se face, de obicei la nivelulmicrotraumelor existente pe piele buze mucoasa bucalămicrotraumelor existente pe piele, buze, mucoasa bucală,etc.

• Ectima evoluează enzootico‐epizootic, cu difuzibilitate mareîn focar. Boala apare în orice anotimp, dar este mai frecventăprimăvara şi vara.. Hrănirea animalelor, mai ales a tineretului

t î ță t f j d ț d lit t tărecent înțărcat, cu furaje dure, țepoase, de calitate proastă,favorizează apariția şi evoluția gravă a bolii.

• Morbiditatea, deşi poate ajunge la 90% mortalitatea înectimă nu depăşeşte 15%. Totuşi, în focarele grave,complicate, pierderile pot ajunge la 25% şi chiar şi 75%.

PatogenezăPatogeneză• Pătruns în organism, virusul are o electivitate particulară pentruepiteliul de tranziție între piele şi mucoase şi pentru pielea fină.• La poarta de intrare virusul se replică în celulele epiteliale careproliferează, suferă un un proces de degenerare balonizantă şi apoide liză.L i il t t di ti ă l i f î t l i li• Leziunile cutanate din ectimă au aceleaşi faze ca în exantemul variolic(maculă, papulă, veziculă, pustulă, crustă), dar cu evoluție mult mairapidă, astfel că ceea ce se observă la examenul clinic este faza decrustă.• Prin deschiderea pustulelor, se formeaza cruste bine ancorate înstraturile celulare subiacente.• Sub cruste se formeaza niste excrescențe cu aspect verucos, uneori

dcu o grosime de peste 1 cm.• In absența unor complicații, crustele se detaşează după aproximativtrei săptămâni.L i ti d i ti it t â ă l i t l i ității• Leziunea se extinde prin contiguitate până la instalarea imunității.• Trecerea prin boală conferă animalelor o imunitate durabilă (cel puțin2‐3 ani).

Tabloul clinic▫ După o perioadă de incubație de 6‐8 zile, apar simptomeleclinice şi boala poate evolua supraacut, acut şi subacut cul li ă ilocalizări.

• Forma supraacuta sau fulgerătoare, întâlnită foarte rar,se manifestă prin tulburări generale de septicemie gravă,p g p gînsoțite de edem al botului, uneori al capului,limforeticulită submaxilară şi erupție masivă veziculo‐pustuloasă pe buze şi mucoasa bucală. Animalele mor înp p şdecurs de 30‐40 de ore de la debut.• Forma acută debutează prin febră, tulburări generaleurmate de apariția erupției veziculo‐pustulo‐crustoasă cuurmate de apariția erupției veziculo pustulo crustoasă culocalizare peribucală, podală, perineală, vulvară, etc.Evoluția se termină fie prin moarte, fie prin trecerea înforma evolutivă subacutăforma evolutivă subacută.

• Forma subacută este frecvent întâlnită. Se manifestăprin apariția erupției veziculo‐pustuloase cu localizăridiferite fără a fi însoțită de febră şi tulburări generale.In funcție de sediul erupției specifice, se constatăurmătoarele localizări:Localizare peribucalăsau labială se manifestăsau labială, se manifestăprin proeminenţecrustoase şi eroziunisuperficiale pe buze,i i â f l b l i icomisuri, vârful botului şi

aripile nărilor, uneori peobraji, urechi, pleoape şiîn alte regiuni corporale.în alte regiuni corporale.Sub crustă apar proliferăriepiteliale excesive cuaspect papilomatos.C t l ă d iCrustele se usucă, cad şidacă nu apar complicaţii,animalele se vindecă.

• Localizarea bucală sau stomatita pustuloasa este frecvent întâlnită lai ii î â tă d 2 3 ă tă â i i l S if tă i ițimieii învârstă de 2‐3 săptămâni şi la capre. Se manifestă prin apariția

erupțiilor cu aspect eroziv‐necrotic sau enzootic verucos, inițial pe gingiişi bureletul incisiv, apoi pe limbă, bucce şi vălul palatin. Intervențiagermenilor de asociație complică leziunile, apărând necroze difuze, urâtg ț p , p ,mirositoare, (stomatita difteroidă sau necrobacilară).

• Localizarea podală se manifestă prin apariția erupției la coroană,Localizarea podală se manifestă prin apariția erupției la coroană,spațiul interdigital, călcâie şi uneori se extind până la genunchi.Leziunile se pot complica cu o floră bacteriană diferită şi animalulsimulează semnele pododermatitei infecțioase.

ă î â î• Localizarea mamară se întâlneşte Ia oile în lactație. Erupțiaveziculo‐pustuloasă este localizată pe mamelon şi mai rar pe glandamamară. Traumatismele şi infecțiile secundare duc la mamite.• Localizarea genitala se manifestă la femele printr o erupție• Localizarea genitala se manifestă la femele printr‐o erupțieveziculo‐pustuloasă pe mucoasa vulvo‐genitală, perineal şi la bazacozii. La masculi, erupția se localizează pe pielea furoului şi uneoripe toatămucoasa peniană.• Localizarea oculară primară se întâlneşte foarte rar, de obicei apareîn urma extinderii procesului din regiunea peribucală. Se manifestăprin conjunctivită veziculo‐pustuloasă, uni‐ sau bilaterală, adeseoricomplicată cu cheratită simplă sau ulceroasă Pleoapele secomplicată cu cheratită simplă sau ulceroasă. Pleoapele setumefiază, animalul prezintă epiforă, fotofobie.

• La tineretul provenit din oi importate s‐au descris forme generalizateîn care suprafața cutanată din regiunea dorsală şi lombară prezintăîn care suprafața cutanată din regiunea dorsală şi lombară prezintăproeminențe nodulare, roşietice, cu diametrul până la 1,5 cm.Pustulizarea şi deschiderea ulterioară a acestor focare este urmată deaglutinarea firelor de lână, care formează o adevărată carapace

it tă b t ți ă i i l it li ă I f țilcrepitantă, sub protecția căreia pielea se reepitelizează. Infecțilesecundare pot duce la formarea de ulcere de diferite dimensiuni ca şila apariția de flegmoane subcutanate.

T bl l t t l iTabloul anatomopatologic• Examenul necropsic evidențiază erupția pustulo‐crustoasă cu localizare peribucală, labială şi bucală, mairar podal, mamar, genital, ocular sau în alte regiuni cupiele glabră. In formele grave, mortale, erupția poatep g g pț pcuprinde şi mucoasa faringiană şi pulmonul, ca şiprestomacele, cheagul şi intestinul.• Leziunile organelor interne sunt lipsite de specificitate,Leziunile organelor interne sunt lipsite de specificitate,fiind determinate de germenii de asociație. Ele suntreprezentate prin bronhopneumonii purulente, necrozehepatice intestinale şi uneori ale rețelei peritonitehepatice, intestinale şi uneori ale rețelei, peritoniteadezive, etc.• Histopatologic, se evidentiaza modificari ale epidermuluiîn faza de papulă pustula si crustaîn faza de papulă, pustula si crusta.

Diagnosticulg• Caracterul contagios, localizările (peribucală, bucală şi podală) şi morfologia

erupției sunt suficient de concludente pentru a permite stabilirea diagnosticului,fără a mai fi necesare examene speciale de confirmare.In sit ațiile rare în are se imp ne tot şi omfirmarea se poate re r e la• In situațiile rare, în care se impune totuşi comfirmarea, se poate recurge laexamene de laborator (virusologic, histopatologic, bioproba pe miei).

• Pentru izolarea şi cultivarea virusului se pot folosi culturile celulare (epiteliale deovine sau rinichi şi testicul bovin).Id tifi i ti i i l i i l t f i ți d t li• Identificarea şi tipizarea virusului izolat se face prin reacția de seroneutralizare,imunodifuziune în gel de agar, reacția de fixare a complementului şi ELISA. Cel maisigur, evidențierea virusului se face cu ajutorul anticorpilor monoclonali (testeleELISA şi immunoblotting) şi PCR(reacția în lanț a polimerazei).

• Ectima se diferențiază uşor de alte boli eruptive, asemănătoare cum sunt:▫ variola ovină,

f b ft ă▫ febra aftoasă,▫ dermatita (dermatoza) ulceroasă,▫ necrobaciloza mieilor,▫ pododermatita infectioasă.

Prognosticul este variabil cu forma clinicăPrognosticul este variabil cu forma clinică.

ProfilaxiaProfilaxia• Pentru prevenirea introducerii bolii în efectiveleindemne, se va evita contactul cu turmelecontaminate, iar animalele nou achiziționate vor fiținute în carantină profilactică.• Specific pentru imunizarea preventivă a animalelor în• Specific, pentru imunizarea preventivă a animalelor învârstă de peste o lună, din focare cronice de boală(unități şi localități cu antecedente de boală în ultimele

l ) ă12 luni) se practică vaccinarea cu un vaccin contraectimei contagioase "Ectivac" constituit dintr‐osuspensie de virus viu atenuat cultivat pe culturi dep pcelule renale de vițel, în amestec cu mediu protector.

C bCombaterea• In focar, animalele bolnave se izolează (mieii împreună cu mamele).• In formele evolutive benigne cu localizări peribucale este suficientă• In formele evolutive benigne, cu localizări peribucale, este suficientăasigurarea unor condiții de igienă şi mai ales de alimentație adecvate(barbotaje, furaje moi şi de bună calitate, etc.) pentru a asiguravindecarea.I l f l l i li ( i li ) ib l i• In cazul formelor evolutive maligne (mai grave, complicate), peribucale şibucale, se poate institui un tratament local, ce constă din îndepărtareacrustelor şi aplicarea de pensulații cu albastru de metilen 2%, violet degențiana, lotagen sau pomezi cu cloramfenicol racemic, teramicină 1/1,i d 3 5 il (P i l 1975)timp de 3‐5 zile (Pop şi col.,1975).

• In localizările podale, după o toaletămecanică, se recomandă tamponareacu soluție de formol 10% sau de sulfat de cupru 1‐30%, etc.De asemenea,se pot folosi antibioticele şi sulfamidele sub formă de unguente.p ş gConcomitent se vor asigura condiții optime de igienă.

• In unitățile în care boala evoluează grav, animalele sănătoase şi în specialmieii, se pot imuniza activ. Pentru imunizare se foloseşte vaccinul viu,modificat, din focar, constituit din triturat de cruste în ser fiziologicmodificat, din focar, constituit din triturat de cruste în ser fiziologicglicerinat 50%, cu adaos de penicilină şi streptomicină.

Mixomatoza

Mixomatoza este o boală infecto‐contagioasă,specifică iepurilor, caracterizată clinic prinblefaroconjunctivită şi apariția de tumefacțiiblefaroconjunctivită şi apariția de tumefacțiiedematoase cutanate în diverse regiuni corporale.

• Boala a fost descrisă prima dată de Sanarelli in 1898, înUruguay.• In 1952 este introdusa în Franța o tulpină de virusbrazilian, întrebuințat în laborator, pentru ca apoi săapară în Belgia Olanda Germania Spania Anglia şi înapară în Belgia, Olanda, Germania, Spania, Anglia şi înalte țări, provocând o mortalitate în masă nu numaiprintre iepurii de casă sălbatici dar şi în crescătorii.• In România, boala a fost diagnosticată în vestul țării decătre Garoiu şi col.(1961) şi de Olarian şi Perianu(1976) în Moldova(1976) în Moldova.• Mixomatoza prezintă o deosebită importanță, întrucâtpe teritoriile afectate poate cauza decimareaefectivului de iepuri.

EtiologieEtiologie• Agentul viral este virusul mixomatos („Myxoma virus”), genulLeporipoxvirus, familia Poxviridiae.• Virusul este înrudit antigenic cu virusul fibromului iepurelui("fibromul Shope"), are dimensiuni de 125‐360nm, conține ADN şieste de formă paralepipedică.

• Se cultivă pe culturi celulare de iepure (mai ales celule renale),veveriță, hamster tânăr şi anumite țesuturi umane, fibroblaste depui de găină şi pe ouă embrionate de găină unde produce efectpui de găină şi pe ouă embrionate de găină unde produce efectcitopatogen.• In ouă embrionate determină formare de pustule pe membranacorioalantoidă.• Este de rezistent față de acțiunea factorilor fizici şi chimici silsensibil la actiunea dezinfectantelor uzuale.• Este unic din punct de vedere antigenic, dar diferă din punct de

d i ă iivedere a patogenității.

Caractere epizootologiceCaractere epizootologice• Sunt receptivi iepurii de casă şi sălbatici (Oryctolagus, Sylvilagus, Brachilagus în special) şi mult mai puțin iepurii de câmp (Lepus).Brachilagus în special) şi mult mai puțin iepurii de câmp (Lepus). Rasele ameliorate (Angora belgiană) şi tineretul sunt mult mai sensibile şi fac de obicei forme mai grave. 

• Sursele de infecție sunt reprezentate de animalele bolnave şi de cele trecute de curând prin boală, care elimină virusul prin secreția nazală, contaminând furajele şi apa.. Cadavrele, părul, pielea, carnea gunoiul obiectele de inventar etc contaminate pot devenicarnea, gunoiul, obiectele de inventar, etc., contaminate pot deveni surse importante de infecție. 

• Animalele se pot contamina prin contact direct şi indirect, prinAnimalele se pot contamina prin contact direct şi indirect, prin hrană şi apă, dar mai ales prin insectele hematofage: flebotomi, purici, țânțari (Anopheles, Aedes şi alții). • Boala este mai frecventă în anotimpurile calde, în sezoanele de 

b l i l h f i i ă izbor ale insectelor hematofage şi este mai rară iarna.

Tabloul clinicTabloul clinic• Perioada de incubație are o durată de 2‐10 zile.• Virusul are tropism caracteristic pentru piele,producând pe acesta forme nodulare sau pentrutractusul oculo‐respirator, cu formetractusul oculo respirator, cu formenemixomatoase.• Clinic, mixomatoza nodulară evoluează acut şi

icronic.• Forma acută (generalizată) se întâlneşte deobicei la începutul epizootiei De regulă iepuriiobicei la începutul epizootiei. De regulă, iepuriisunt găsiți morți, fără să prezinte simptomeclinice.Uneori, pot fi surprinse animale cu febră(40 41 °C) i i if ă(40‐41 °C) anorexie şi epiforă.

• Forma cronică (localizată) este frecvent întâlnită.Debutează prin hipertermie, epiforă şiblefaroconjunctivită exsudativă şi edematoasă,imprimându‐i capului un aspect monstruos‐ "capde leu" sau "aspect leonin".

• La masculi se întâlnesc noduli în jurul anusului, lascrot şi la prepuț. Testiculele sunt uneori foartemult tumefiatemult tumefiate.

• Iepurii bolnavi slăbesc, sunt abătuți, nu maiconsumă hrana devin caşectici şi mor după 1‐2consumă hrana, devin caşectici şi mor după 1 2sau chiar mai multe săptămâni.

• In formele evolutive benigne, forma oculo‐In formele evolutive benigne, forma oculorespiratorie fără modificări generale prezintatumefacții mici, de culoare roşie şi cu tendința dea regresa. Animalul se vindecă fără nici ointervenție.

T bl l t t l iTabloul anatomopatologic• Necropsic, se constată conjunctivită seromucoasă saubl f j ti ită l tăblefaroconjunctivitămucopurulentă.• Capul şi mai ales botul sunt tumefiate şi cu prezența pepleoape, bot şi urechi, mai rar în alte zone (perianal,pleoape, bot şi urechi, mai rar în alte zone (perianal,scrotal, membre,etc.) a unor formațiuni edematoasecu aspect tumoral, denumitemixoame.• Organele interne nu prezintămodificări caracteristice.

E l hi t t l i l ă d tă• Examenul histopatologic relevă degenerescentăbalonizantă a epidermului, hipercantoză şi prezența încitoplasma celulelor epiteliale de incluzii caracteristicedenumite incluziile sau „corpii lui Splendore” .

DiagnosticulDiagnosticul• Se confirmă prin examene de laborator (virusologic, histopatologic,biologic).

l l l ă l l l• Izolarea virusului se realizează prin inocularea materialuluipatologic suspect pe ouă embrionate de găină, pe culturi celulareprimare de iepure (RK) sau linii stabilizate ca RK13 şi RL în mediu(MEM).(MEM).• Inocularea iepurilor (proba biologică) oferă, de asemenea,posibilitatea de identificare a virusului.• In serul sanguin se pot evidenția anticorpi specifici prin testeleg p ț p p pserologice: reacția de fixare a complementului, seroneutralizarea şiimunodifuzie în gel de agar.

• Diferențierea clinică se impune față de următoarele entități:▫ fibromul lui Shope,▫ pasteureloza cronică,

b il▫ necrobaciloza,▫ spirochetoza.

Prognosticul clinic şi epizootologic este rezervat.

Profilaxia• Pentru prevenirea introducerii bolii în regiunile indemne, ‐ se interziceimportul de iepuri de casă şi sălbatici sau al produselor provenite de laaceştia, din țările şi zonele unde evolueazămixomatoza;▫ carantina profilactică a iepurilor nou aduşi;▫ evitarea factorilor de stres, legați de furaj, ambianță, vizitatori,etc;evitarea factorilor de stres, legați de furaj, ambianță, vizitatori,etc;▫ protejarea adăposturilor cu plase de sârmă sau plastic contra insectelor

hematofage (țânțari, muşte);▫ executarea dezinsecțiilor profilactice în crescătoriile de iepuri,etc.

• Specific pentru prevenirea mixomatozei se poate practica imunizarea• Specific, pentru prevenirea mixomatozei, se poate practica imunizareaiepurilor, folosind vaccinurileMixoromvac‐H şi Mixoromvac‐O.

Combaterea• Boala este inclusă printre bolile supuse declarării oficiale şi carantinei degradul II. In cazul apariției bolii în crescătorii îndemne, lotul afectat selichidează şi restul efectivelor se supun vaccinăriilichidează şi restul efectivelor se supun vaccinării.

Variola aviarăVariola aviară(Diftero‐variola; Fowlpox)

Este o entitate infecțioasă ce afectează în specialEste o entitate infecțioasă ce afectează în specialgalinaceele, manifestată prin erupție nodulară(variolică) pe piele şi procese pseudomembranoase( ) p p ş p p(difteroide) pe mucoasele capului.

• Boala este cunoscută de foarte multă vreme,însă mult timp s‐a crezut că cele două formeli i t tități di ti tclinice sunt entități distincte.

• Forma cutanată era denumită "epiteliomat i ă" i "dift i "contagioasă", iar cea pe mucoase "difterie",

din cauza, asemănării cu difteria omului.I 1902 M k i l t bil ă t l• In 1902, Mark şi col., stabilesc că agentul"epiteliomei contagioase" este un virus, iarCornwarth(1908) demonstrează experimentalCornwarth(1908) demonstrează experimentalidentitatea etiologică a formei variolice şi acelei difteroide, boala fiind denumităcelei difteroide, boala fiind denumitădifterovariola.

Răspândire şi importanțăRăspândire şi importanță

• Variola este răspândită pe tot globul cu oa o a este ăspâ d tă pe tot g obu cu oincidență variabilă, în funcție de zona geografică,de gradul de organizare a măsurilor

d l dantiepizootice, de sistemul de creştere şiexploatare a păsărilor.P d i d i î t tât i t lit t• Produce pierderi însemnate atât prin mortalitate,cât şi prin reducerea producției de ouă, întârziereîn creştere, sacrificări de necesitate cuîn creştere, sacrificări de necesitate cuvalorificare neeconomică, cheltuieli legate deproducerea şi aplicarea imunizărilor,etc.

EtiologieEtiologie• Virusurile variolelor aviare sunt incluse în genul Avipoxvirus, familiaPoxviridae şi manifestă un tropism pentru epitelii (epiteliotrop).Poxviridae şi manifestă un tropism pentru epitelii (epiteliotrop).• Se cultivă uşor pe membrana corioalantoidă a embrionilor de găinăîn vârstă de 9‐12 zile, cu producerea unui efect citopatic.• Rezistența virusului este destul de mare. Substanțele antiseptice îlț ț pdistrug însă destul de rapid (mai ales soda caustică 1‐2%).• Pe baza însuşirilor imunologice şi a patogenității pentru diferitelespecii de păsări, în cadrul virusurilor variolice aviare, au fostindividualizate cel puțin 5 tipuri: galinar columbar de curcă deindividualizate cel puțin 5 tipuri: galinar, columbar, de curcă, decanar şi de prepeliță fiecare având o specificitate patogenă pentrugazda omologă, insa există si tulpini ce afectează 2‐3 specii depăsări.p▫ Virusul columbar nu este patogen pentru găină, curcă şi canar.▫ Virusul de curcă este patogen pentru curcă şi găină.▫ Virusul de canar afectează canarii şi vrăbiile.▫ Virusul de prepeliță afectează numai prepelița.

Caractere epizootologiceCaractere epizootologice• La infecția naturală sunt receptive un număr foarte mare de specii depăsări domestice şi sălbatice: galinacee (găină, bibilică, fazani, păuni,potârnichi) porumbel canari papagali vrăbii păsări răpitoare diurnepotârnichi), porumbel, canari, papagali, vrăbii, păsări răpitoare diurne,ciori, bufnițe, pescăruşi, etc▫ Tineretul este în general mai receptiv, dar la puii de găină boala nu aparede obicei înainte de vârsta de 1‐2 luni. Starea de întreținerețnecorespunzătoare a păsărilor şi evoluția altor boli curente mărescreceptivitatea față de virusurile variolice.

• Sursele de infecție sunt reprezentate prin păsările bolnave de variolăsau trecute prin boală precum şi cadavrele şi organele păsărilor cusau trecute prin boală, precum şi cadavrele şi organele păsărilor culeziuni, care elimină virusul prin crustele desprinse odată cu falselemembrane.▫ Elementele mediului înconjurător contaminate cu materii virulente (furaje,apă, aşternut, adăposturi, vase de hrănit, cuşti, vehicule, etc.) pot constituiimportante surse de infecție.

▫ Insectele hematofage (țânțari, căpuşi,etc.) pot constitui surse de infecțieposibile. De asemenea, păsările sălbatice (vrăbii, ciori, porumbei sălbatici,p , p ( , , p ,etc.) pot fi surse de infecție şi rezervoare de virus, contribuind lavehicularea acestuia la distanță.

• Infecția naturală se poate realiza prin contact direct şiindirect cu păsările bolnave.• Virusul poate pătrunde în organism pe cale respiratorie• Virusul poate pătrunde în organism pe cale respiratorie(inhalarea aerosolilor încărcați de particule virale),digestivă (ingerarea de alimente şi apă contaminate) şi

(cutanată (înțeparea de către ectoparaziți vehiculanți aivirusului, sau prin soluții de continuitate). In timpulnăpârlirii virusul poate pătrunde prin foliculii plumiferi.ăpâ usu poate păt u de p o cu p u e

• Variola aviară evoluează sub formă de enzootii degravitate variabilă în funcție de tehnologia de creştereşi starea de întreținere a păsărilor; pierderile prinmortalitate pot varia între 3‐5% în unele efective şi 30‐mortalitate pot varia între 3 5% în unele efective şi 3050% în altele.

PatogenezăPatogeneză• Mecanismul patogenetic al infecției diferă puțin de acela al celorlaltevariole, prin unele particularități.

f l d ă ă d î l l ă l d• Astfel, după pătrunderea în organism, virusul se replică la poarta deintrare şi determină apariția nodulilor.• Ulterior, virusul pătrunde în sânge şi produce generalizarea, găsindu‐seîn diferite organeîn diferite organe.• Nodulul variolic cutanat are aspectul unui papilom dur, mărimea unuibob de linte sau de mazăre, culoare cenuşie‐albicioasă, care seformează prin hiperplazia puternică a celulelor epiteliale şi cornificareap p p p p şectoplasmei celulelor hiperplaziate.• Ulterior, din cauza degenerării balonizante, în celulele hiperplaziate selizează citoplasma, nucleul şi corpusculii lui Bollinger, în locul lor

ă â d i l i iapărând vezicule microscopice.• Nodulul cutanat la păsări este lipsit de stadiul de veziculo‐pustulă. Inschimb, la nivelul mucoaselor, după faza de papulă (nodul) se producedegenerarea balonizantă a celulelor hiperplaziate, cu formarea dedegenerarea balonizantă a celulelor hiperplaziate, cu formarea devezicule microscopice care se infectează cu flora banală şi determinăinflamația fibrino‐necrotică sub formă de focare.

Tabloul clinic• Perioada de incubație este cuprinsă între 3‐10 zile,uneori chiar 15 zile.• Clinic variola evoluează acut şi subacut.• Forma acută este rar întâlnită Apare în special la• Forma acută este rar întâlnită. Apare în special latineretul aviar carențat vitaminic. Se manifestă prinfebră, abatere, inapetență, horiplumație, dispnee şiprezența de pseudomembrane în cavitatea bucalăprezența de pseudomembrane în cavitatea bucală.Obişnuit se termină prin moarte, după o evoluție de 5‐8 zile.F b ă i f I f i d• Forma subacută este mai frecventa. In funcție desediul erupției, se întâlnesc localizări cutanate,difteroide şi mixte.

Localizarea cutanată (forma cutanată variolică• Localizarea cutanată (forma cutanată, variolică,epitelioma contagioasă, exantemul variolic) secaracterizează prin apariția de noduli pe creastă, bărbițe,urechiuşe cioc pleoape crupion şi uneori generali aturechiuşe, cioc, pleoape, crupion şi uneori generalizat.• La curci, nodulii apar în regiunea gâtului, cuprindcarunculii şi mărgelele. Uneori confluează, deformândregiunea.• Evoluția completă a nodulilor durează 6‐7 zile, însă dincauza apariției lor succesive, boala se prelungeşte 3‐4 şicauza apariției lor succesive, boala se prelungeşte 3 4 şichiar mai multe săptămâni. Starea generală nu estemodificată, însă când erupția este masivă, păsările suntabătute, nu se hrănesc şi slăbesc.abătute, nu se hrănesc şi slăbesc.

• Localizarea pe mucoase (forma difteroidă, pseudomembranoasă,enantemul variolic) este mai frecventă la galinaceele crescute înenantemul variolic) este mai frecventă la galinaceele crescute încondiții intensive. Se manifestă prin apariția pe mucoasa digestivă şirespiratorie a erupției variolice sub forma unor plăci rotunde, ovalesau neregulate, de culoare roşie‐închis ce se necrozează rapid, seî ă f â d f l b d l i ălb iîngroaşă, formând false membrane de culoare cenuşie‐gălbuie(culoarea gălbenuşului de ou răscopt), aderente de mucoasă şi caredetermină deformarea regiunii. După îndepărtarea lor, prin raclaj,mucoasa rămâne ulcerată şi sângerândăş g

• Leziunile pot interesa mucoasa bucală, nazală, oculară, faringiană,laringiană şi traheală Cea mai frecventă şi mai caracteristică estelaringiană şi traheală. Cea mai frecventă şi mai caracteristică estelocalizarea buco‐faringiană, în care leziunile cuprind mucoasabuccelor, mandibulei şi limbii, comisurile ciocului, palatul şi fantapalatină.• Cu cât leziunile sunt mai vechi, cu atât ulcerația mucoasei este maiprofundă, interesând chiar țesutul muscular, cartilajele şi osul.Starea generală a păsării se menține mult timp modificată.Când leziunile difteroide cuprind laringele şi traheea se formează• Când leziunile difteroide cuprind laringele şi traheea se formeazădopuri şi moartea se produce prin asfixie.• Procesul inflamator specific ce poate extinde şi la mucoasa nazală, asinusurilor şi la mucoasa conjunctivală, determinând tulburărisinusurilor şi la mucoasa conjunctivală, determinând tulburăriclinice variate.

• Localizarea mixtă (forma mixtă) se caracterizează prin evoluția( ) p țsimultană, pe acelaşi individ, atât a erupției cutanate cât şi adepozitelor pseudomembranoase pe mucoase.

Tabloul anatomopatologic• Leziunile sunt în funcție de localizarea procesului infecțios.• Astfel, în localizarea cutanată, se constată apariția unui exantem,caracterizat macroscopic prin prezența unor noduli cenuşii‐maroniiîn zonele fără pene sau generalizat.• Localizarea pe mucoase se caracterizează printr un enantem al• Localizarea pe mucoase se caracterizează printr‐un enantem almucoasei bucale şi cu tendința de a cuprinde tractusul respirator.Pe mucoase se constată, pseudomembrane cenuşii‐gălbui,aderente, urât mirositoare, care prin detaşare lasă o zonăsângerândă.

• Examenul histopatologic relevă hiperplazia epiteliului infectati dif id i i i l i ă i l iicutanat şi difteroid şi prezența intracitoplsmatică a unor incluzii

oxifile, cunoscute sub denumirea de "corpusculii lui Bollinger".

Diagnosticulg• Se confirma prin examen de laborator (izolarea virusului şi evidențierea incluziilor

specifice).

• Virusul variolei aviare poate fi izolat prin inocularea materialului suspect pe ouăembrionate, în vârstă de 9‐12 zile sau pe culturi celulare de pasăre. Prin replicare, încitoplasma celulelor determină formarea de incluzii intracitoplasmatice (corpusculiiBollinger) care conțin mici corpusculi elementari (corpusculii Borrel.

• Imunofluorescența directă efectuată pe țesuturi lezate constituie o metodă rapidă dediagnostic.

• Răspunsul imun al păsărilor trecute prin boală poate fi apreciat prin folosireaurmătoarelor teste serologice: seroneutralizarea, hemaglutinarea pasivă,imunoflorescența, imunodifuzia în gel de agar şi testul ELISA.

• Diagnosticul diferențial se impune, mai ales în cazurile izolate, în fazele incipiente.▫ localizarea cutanată se poate confunda cu leziunile rezultate în urma bătăilor, a zgârieturilor cu

ghiarele şi ciocul pe creastă şi bărbițe, dar acestea evoluează benign şi nu au aspect nodular.▫ Localizarea difteroidă se poate confunda cu: hipovitaminoza A, ‐micoplasmoza respiratorie; ‐coriza

contagioasă

Prognosticul• In localizarea cutanată prognosticul este favorabil în localizarea pe mucoase este cu atâtIn localizarea cutanată prognosticul este favorabil, în localizarea pe mucoase este cu atât

mai grav cu cât leziunile sunt întinse şi localizate în regiuni puțin accesibile unuitratament local direct.

ProfilaxiaProfilaxia• Profilaxia generală, se realizează prin:

– achiziționarea de păsări numai din unități indemne, respectarea carantinei profilactice,dezinfecții riguroase după fiecare depopulare, respectarea sistemului de creştere.

• Specific, pentru imunizarea activă se folosesc vaccinurile Avipox‐col‐81, Avipoxtc‐col‐81şi avipox‐gal.

– Vaccinul AVIPOX‐COL‐81, vaccin viu. Se aplică la vârsta de 8‐10 săptămâni ca acțiunepregătitoare pentru vaccinarea cu AVIPOX‐GAL.p g p

– Vaccinul AVIPOXTC‐COL‐81, vaccin viu. Se foloseşte la vârsta de 8‐10 săptămâni, ca acțiunepregătitoare pentru vaccinarea cu AVIPOX‐GAL.

– Vaccinul AVIPOX‐GAL, vaccin viu. Se foloseşte pentru prevenirea variolei la găini, curci şi fazani.Se aplică prin metoda stick începând cu vârsta de 3 luni, după o prealabilă pregătire prinvaccinare cu AVIPOX COL sau AVIPOX TCvaccinare cu AVIPOX‐COL sau AVIPOX ‐TC.

– De asemenea, se mai prepară vaccinurile Di‐col şi vaccinul Di‐gal şi Nobilis Ovo‐diphtherin.– Vaccinul Nobilis Ovo‐diphtherin, este un vaccin viu, liofilizat contra variolei aviare. Se

inoculează intradermic, cu ajutorul dispozitivului de vaccinare cu două ace, în pliul aripei.

CombatereaCombaterea• La apariția bolii într‐un efectiv, se vor aplica următoarele măsuri :

▫ izolarea imediată a păsărilor bolnave sau suspecte,o a ea ed ată a păsă o bo a e sau suspecte,▫ sacrificarea păsărilor cu forme incurabile▫ distrugerea cadavrelor şi a tuturor materiilor virulente,▫ executarea dezinfecțiilor

î b ătăți dițiil d i i ă it l ă ii▫ îmbunătățireacondițiilor de igienă ,evitarea supraaglomerării.• Păsările cu localizări accesibile intervenției se tratează: îndepărtarea zilnică adepozitelor pseudomembranoase şi badijonarea locului cu soluție 1‐2% dealbastru de metilen sau cu glicerina iodată 10%.

• Păsările sănătoase din efectivele contaminate se tratează preventiv cucloramfenicol în hrană, timp de 3 zile, după care se vaccinează de necesitate,cu vaccin AVIPOX‐GAL sau vaccin Di‐gal.

• Dacă cu toate măsurile luate boala evoluează grav întregul efectiv se poate• Dacă, cu toate măsurile luate boala evoluează grav întregul efectiv se poatesacrifica de necesitate.

• Boala se consideră stinsă şi măsurile sanitar‐veterinare se ridică după 21 deil d l l i l d ifi i d i d ăzile de la ultimul caz de moarte, sacrificare sau vindecare şi după trecerea aminimum 14 zile de la vaccinarea antivariolică de necesitate.