Vasile Voiculescu se impune in contextul literaturii romane ca un inovator in ceea ce priveste evolutia prozei fantastice. Preocupat de o lume fabuloasa, concepe povestirile in acord cu o afinitate personala, el considerand ca lumea fabuloasa a apelor are ceva magic si,poate, tocmai de aceea in volumul Iubire magica isi propune sa exploreze aceasta lume.

Povestirea se defineste ca o naratiune subiectivizata , povestirea este realizata din perspectiva naratorului care este atat participant cat si mesager al intamplarii, care se limiteaza la nararea unui singur fir epic. Se manifesta interes nu atat fata de personaje cat si fata de situatia creata, fapt din care deriva caracterul etic sau exemplar al povestirii.

Povestirea fantastica Lostrita are ca subiect legenda despre tanarul Aliman si lostrita fermecata pe care pescarii de pe malul Bistritei o povestesc de generatii intregi.

Ne aflam astfel intr-o lume fabuloasa imaginata de scriitor, salbatica, plina de vitalitate, cu eroi aflati sub semnul magiei, autorul dezvoltand un mit frecvent intalnit in literatura universala : atractia exercitata de fiintele apelor asupra omului. Spiritualitatea primitiva nu cunostea ruptura dintre fictiune si realitate , dintre normal si anormal, dintre sacru si profan,. Recunoasterea si existenta fantasticului sunt posibile numai atunci cand oamenii au afectiv constiinta fantasticului.

Astfel, fantasticul este relevat de prezenta unor fapte, evenimente sau intamplari neclare, vagi sau ciudate care ies de sub incidenta normalului, dand cititorului o stare de incertitudine. Alt element de factura fantastica este reprezentat de trecerea din plan real in plan imaginar si invers, fara a exista o delimitare intre ele. Personajele unei opere fantastice au un comportament ciudat, iar deznodamantul este ambiguu, indecis sau vag.

Incipitul il constituie superstitia poporului ca diavolul ia diverse infatisari pentru a atrage oamenii spre distrugere. Asadar, lostrita este in acest caz duhul rau al apelor sau dracul de balta care a vrajit multi barbati cu iubirea ei. Rezultatul a fost dezastruos deoarece multi pescari furati de stralucirea ei s-au inceat in apele Bistritei. Observam inca de la inceput ca realul fuzioneaza cu fantasticul astfel spatiul este real , reprezentat de un sat de pe malul Bistritei, iar timpul este mitic sau fabulos. Cele 2 ipostaze ala lostritei: regina pestilor din epele de munte si fata cu apucaturi ciudate, probeaza faptul ca ea este perceputa ca o valorificare a mitului sirenei. Tocmai aceasta legenda il determina pe tanarul Aliman, un flacau frumos si voinic,fascinat de pescuit si de lumea acvatica, sa nutreasca dorinta de a o prinde, macar pentru o clipa.

In acord cu dorinta acestuia, lostrita i se arata, de fapt a reusit sa o prinda in brate, dar i-a scapat din maini ca o sageata licaritoare, moment in care aliman a ramas buimac si vrajit. Incearca necontenit sa o prinda din nou dar ultima lui speranta era un batran cu experienta care ii confectioneaza o lostrita din lemn, asemanatoare cu cea din Bistrita, pe care trebuia sa o elibereze in rau in miez de noapte dupa ce ii spunea un descantec, descantec care are rolul de a ne ilustra lepadarea lui Aliman de lumea lui Dumnezeu, acesta facand un pact cu diavolul, amintindu-se astfel de mitul faustic.Flacaul adoarme dar cand este trezit vede in valurile Bistritei o fata pe care o salveaza. Aceasta isi revine cu usurinta, le fel de repede cum i se usuca parul si hainele.

Aliman o duce la el acasa,petrec mult timp impreuna, fiind foarte fericit, dorindu-si chiar sa se insoare cu fata pe care o numise Ileana, nume cu rezonanta fantastica. Insa fata cand auzi de nunta si popa, ii spuse tanarului ca nu acesta era scopul ei in viata, iar ca element specific fantasticului, mama fetei apare de nicaieri si o pe aceasta acasa, mai repede decat isi putea Aliman imagina.

Aliman o cauta,dar in zadar. Indurerat si demoralizat, Aliman s-a inchis in el, moment propice pentru ca o fata indrazneata din sat sa actioneze, determinandu-l sa se insoare cu ea. In noaptea dinaintea nuntii Aliman viseaza ca se casatoreste cu lostrita, cununati fiind de batranul vraci, vis care il bulverseaza si mai tare. A doua zi, in timpul ospatului, Aliman este anuntat ca lostrita a aparut si, ametit de bautura, porneste spre valurile Bistritei, cu gandul sa o omoare, insa el este cel care se pierde in valurile involburate, dupa ce anterior striga asemenea unui posedat am sa te prind si sa te mananc la nunta mea pentru a se cufunda in final cu ea in brate pentru totdeauna. Moartea sa dramatica sugereaza ideea ca cel ce are tentatia absolutului devine victima propriei sale aspiratii.

Povestirea are un caracter simetric pentru ca incepe si se finalizeaza prin legenda care face referire la lostrita, perceputa in totalitate ca personaj fantastic, iar prin imbinarea planului real cu cel fantastic, fara a se stabili niste granite fixe, putem spune ca se configureaza atat o poveste de dragoste, cat si o poveste de vanatoare.