Povestile Tulcei - capitolul IX

      Dacă  în episoadele trecute am vorbit despre românii din Tulcea, e rândul să vorbim acum despre etniile oraşului, care tare multe au mai fost şi încă sunt la număr. Ar fi foarte multe de spus despre fiecare neam în parte, despre obiceiurile şi tradiţiile fiecăruia, dar nu insistăm aici; celor interesaţi le stăm la dispoziţie cu „Ghidul diversităţii etnice” din oraşul şi judeţul Tulcea, editat până acum anual de centrul nostru. Pe noi ne interesează aici mai mult cum trăiau odinioară neamurile din Tulcea, unde s-au aşezat, ce clădiri din Tulcea au construit ş.a.m.d. Şi ca să nu fie cu supărare, să spunem câte un pic de la fiecare, astăzi fiind rândul comunităţii evreieşti.

Comunitatea evreiască

     …din Tulcea cândva era una destul de numeroasă. Prin 1899 erau circa 1903 evrei, însemnând cam 10% din numărul total al locuitorilor Tulcei. Majoritatea se ocupa cu negustoria (de prăvăliile evreieşti din centru şi din fostul Bazar Turcesc îşi aduc aminte încă mulţi tulceni)  dar erau şi buni şi apreciaţi cizmari, croitori, tinichigii, etc. 

    Despre comunitatea evreiască din Tulcea, dar şi despre celelalte naţii din Tulcea de altădată, povesteşte foarte frumos scriitorul tulcean Carol Feldman. (Îndemn la lectură!) Cea mai mare parte dintre evrei a emigrat însă de-a lungul timpului în Israel, aşa că în prezent comunitatea israelită mai numără doar 28 de persoane, dintre care 15 din căsnicii mixte. 

Cartierul evreiesc 

      … se întindea altădată în sudul oraşului, pe Dealul Babadagului. Mahalaua israelită cuprindea la vremea aceea străzile Babadagului, Cuza-Vodă, Orientului, General Anghelescu (astăzi str. Toamnei). 

    Până să înceapă demolările  erau acolo peste o sută de proprietăţi evreieşti, case de locuit, prăvălii. Comunitatea mai avea în zonă trei sinagogi, o şcoală pentru studiul Torei (Talmud Tora), Mikve Teara (casa unde se spălau cei decedaţi înainte de înhumare), o casă de bătrâni, o baie rituală şi organizaţii cultural-sioniste: cluburile Macabi şi Lumina.   

     Din nefericire, însă, cartierul evreiesc  care stătea în calea „progresului”, a reînnoirii oraşului, a fost în cea mai mare parte demolat  pentru a face loc blocurilor actuale de pe strada Babadag şi din împrejurimi. A supravieţuit doar o singură sinagogă, cea de pe strada Babadag şi ici-colea, după blocuri, câteva case. 

Case evreieşti

    Una dintre ele se găseşte chiar în spatele sinagogii, cândva casa familiei Goffman, o casă rămasă stingheră, înconjurată numai de blocuri (cu o poveste foarte interesantă despre cum a reuşit să nu fie demolată şi ea).

    Pe Griviţei mai e în picioare casa Rosman, a unui vestit, la vremea lui, cerealier, care colecta grâu şi alte cereale de la ţărani şi îl ducea mai departe prin portul Tulcea.

   Casa Elveţiană de pe 9 Mai, cea cu stil arhitectonic tirolez, dar şi dobrogean, adică fostul Consulat Austriac, a aparţinut şi ea cândva familiei Bergman. Dar de departe, cea mai făloasă casă evreiască  a fost cea de pe strada Babadag, apaţinând lui Avram Ellman. Acesta a fost preşedinte al Comunităţii israelite şi cel mai înstărit comerciant al oraşului în  momentul anexării Dobrogei.

   De la balconul casei sale, cea mai mare la acea vreme din oraş,  Generalul Anghelescu (cel care conducea armatele române din Dobrogea) a primit defilarea armatei române, aşteptată cu multă emoţie la Tulcea la 14 noiembrie 1878, moment despre care am relatat pe larg acum ceva timp. Mai spunem doar că din cele trei arcuri de triumf amenajate de românii şi celelalte comunităţi etnice din Tulcea, unul a fost realizat şi de comunitatea evreiască. 

    În aceeaşi casă Ellman (care astăzi nu mai există pentru că a fost demolată)  a fost găzduit însuşi regele Carol I, prezent la Tulcea în octombrie 1879. Despre Avram Ellman a mai rămas consemnată o povestioară. În iarna grea a anilor `78 -`79,  cand Tulcea a rămas izolată de restul ţării, iar armata română în pericol de a rămâne fără provizii, Avram Ellman a oferit armatei romane,  în numele comunităţii evreieşti,  o suma considerabilă de bani. Pentru toate faptele sale, A. Ellman a fost decorat cu Steaua României şi onorat cu deosebită atenţie de Curtea Regală.

Templul Coral 

      I-a fost restrânsă mult curtea interioară în timpul rearanjărilor urbaniste din timpul comunismului, a rămas înghesuit nefiresc între blocuri şi a avut de suferit din cauza asta, dar cumva a supravieţuit (spre deosebire de celelalte surate), iar acum se pare că i se pregătesc vremuri mai bune, fiind în plin proces de reabilitare. Era şi timpul, pentru că sinagoga are o vârstă considerabilă de peste o sută şi ceva de ani (unii spun că s-ar fi construit pe la 1888, alţii pe la 1901), care începea să-şi spună cuvântul (structura de rezistenţă afectată, crăpături în pereţii clădirii).

    Chiar şi în starea de degradare în care se afla, Templul Coral din Tulcea era singura sinagogă din Dobrogea care putea fi folosită pentru ceremonial (spre deosebire de cea din Constanţa, deja cu un picior sau poate total în groapă).

    Sinagoga din Tulcea are o arhitectură nemaiîntâlnită la alte sinagogi din România: este o clădire impunătoare, cu o faţadă simetrică şi două turnuri robuste.  Pentru cei care nu au apucat să admire interiorul templului (dar cu siguranţă o vor face când se vor termina lucrările de restaurare, iar sinagoga va fi ca nouă), divulgăm câte ceva: are un Aron-Kodeş amplu (Arca Sfântă în care se păstrează sulurile Torei), iar candelabrele şi mozaicul de pe podea sunt de aceeaşi vârstă cu sinagoga. 

   Ultimul rabin în Şil-ul din Tulcea, Isac Iţhac, a oficiat până în 1954, după care au mai venit

ocazional rabini din Galaţi sau Bucureşti. Chiar şi aşa, sulurile Tora au fost scoase tot mai rar, pentru că populaţia evreiască s-a tot împuţinat, iar pentru scoaterea sulurilor e nevoie de prezenţa a cel puţin 10 bărbaţi. 

Ultima căsătorie evreiască… 

      … din Tulcea, la Templul Coral, a avut loc pe 13 februarie 1977, ceremonialul fiind condus de rabinul-cantor Jukovski din Bucureşti. 

      Era pentru prima oară de la 1958, când se oficia o nuntă evreiască la Templul Coral din Tulcea, aşa că sinagoga a devenit neîncăpătoare pentru public. Venise un număr impresionant de tulceni (evrei, dar mai ales de alte naţii),  toţi curioşi să vadă cum decurge un astfel de ceremonial. Informaţia ne-a parvenit chiar de la cei 

pentru care a fost organizat ceremonialul, stabiliţi acum în Israel.