Povestile Celor Care Nu Mai Sunt

35
Povestile celor care nu mai sunt Lumanari in viforul sortii Ghita Bizonu’ Faptele despre care am scris au fost .. poate totusi sa zicem ca le-am prezentat nitel prea “literaturizat” . Viciu de povestitor . Poate nu le-am ales chiar corect – si asta doar pentru ca nu doresc sa plictisesc dintr-o ridicola dorinta de a avea cititori si spun doar ce ar putea fi mai interesant pentru altii. Totusi ma abtin sa dau nume … Doresc sa raman doar Ghita Bizonu’ Scriu cele de mai jos in amintirea celor care nu mai sunt. In amintirea familiei mele in primul rand. Fiinda dupa ce nu voi mai fi nimeni nu le va mai povesti . In amintirea domnului Cara Ion caruia nimeni nu ii mai spune povestea . A doamnei Gobjila In amintirea altor cunoscuti de-ai mei – de exemplu nasul meu , domnul G . Pentru fica Mariusei ….desi.. Marturisesc pentru ei povestile lor . Din familie De neamul Bizonilor Tatal Unchi-meu ofiteru’ Basarabia – in memoria mamei Azi noapte la Prut Altele 1

description

Scrise in amintirea celor care nu mai sunt . In amintirea familiei mele.In amintirea domnului Ion Cara caruia nimeni nu-i mai spune povestea. In amintirea altor cunoscuti . Marturisesc pentru ei povestile lor.....

Transcript of Povestile Celor Care Nu Mai Sunt

Page 1: Povestile Celor Care Nu Mai Sunt

Povestile celor care nu mai sunt

Lumanari in viforul sortii

Ghita Bizonu’

Faptele despre care am scris au fost .. poate totusi sa zicem ca le-am prezentat nitel prea “literaturizat” . Viciu de povestitor .Poate nu le-am ales chiar corect – si asta doar pentru ca nu doresc sa plictisesc dintr-o ridicola dorinta de a avea cititori si spun doar ce ar putea fi mai interesant pentru altii.Totusi ma abtin sa dau nume … Doresc sa raman doar Ghita Bizonu’

Scriu cele de mai jos in amintirea celor care nu mai sunt. In amintirea familiei mele in primul rand. Fiinda dupa ce nu voi mai fi nimeni nu le va mai povesti .In amintirea domnului Cara Ion caruia nimeni nu ii mai spune povestea . A doamnei Gobjila In amintirea altor cunoscuti de-ai mei – de exemplu nasul meu , domnul G .Pentru fica Mariusei ….desi..Marturisesc pentru ei povestile lor .

Din familie

De neamul Bizonilor Tatal Unchi-meu ofiteru’Basarabia – in memoria mamei Azi noapte la Prut

Altele

Grupul 8 BoPi la Stalingrad – in amintirea cmdr ing av Cara Ion Dna Gobjila, nascuta baroana AngelfedtMariusia si relativitatea punctelor de vedere Nenea Kolea si nenea Kotea.Nea Tache Vana de Bou

Ion Ionescu, zis Itic si alte povesti “antisemite”Convertirea unui rabinCum nasesti un mozaic

RIP toti cei ai caror provesti le-am spus

1

Page 2: Povestile Celor Care Nu Mai Sunt

Tata (babacu , batranu’)

Tatal meu , Emil, s-a nascut in satul Saliste ( azi este parte a orasului Noua Sulita din Regiunea Cernauti ). Intr-un colt al Imperiului Austriac . Si cand zic colt nu glumesc , ca dimieata auzea cocosii din 2 imparatii si un regat. Prin fundul gradinii curgea un parau care marca granita dintre austrieci si rusi ( Noua Sulita incepea de peste parau ) si la cateva case mai la Rasarit era Prutul si pe malul celalat era Romania. In sat ziceau ca merg sau vin de la tamojna ( vama in ruseste) ori de la vama .. ca se cam putea circula fara mare sucar . Azi imi dati cu globalizarea si libertatea de circulatie – insa bunicul meu trecea fara suparare lunar cel putin o granita . Dl G , care mult mai tarziu mi-a fost nas , avea casa in Saliste si mosia peste Prut , in Romania . Ca orice zona imperiala care se respecta zona era destul de pestrita din punct de vedere etnic . La Cernauti si-n imrejurimi invatai ceva straineza si pe strada! Daca aveai talent ca babacu, stiai mai mult (babacu: franceza germana, rusa, idis plus se descurca in ucraineana ba stia si un minim de poloneza! Idem si pentru mijlociul , Ion. Franceza si germana erau invatate din scoala- Liceul Aron Pumnul..Ca car ca mar nu stiu cum tatal meu si fratii sai au mers si la liceu .. la Cernauti. Ah, da . Incurcaturile provocate de primul razboi – deplasati pana in Astrahan !- i-au facut sa inceapa scoala mai tarziu astfel incat tata si unchiu Ion erau in aceiasi clasa , desi Ion era cu 2 ani mai mic . Mezinul, Mircea era menit sa ramana acasa , sa mosteneasca casa si pamantul insa ”soi rau” dorea sa invete. Pana la urma, si de gura bunicii si pesemene satul sa-l tot bata bunicu Gheorghe a acceptat ca nici unul dintre fii nu va ramane acasa ... si l-a trimis si pe el la Aron Pumnul ( desi in Noua Sulita era un liceu economic.. da nu era Aron Pumnul ! Ca neamul meu se cam distingea prin fala , iar bunica era din neamul Slanina ... care si azi mai provoaca zambete prin zona aia ... falosi rau !!! Oricum cand am ajuns pe acolo toti se mirau ce om modest sunt eu .... dar termenii de comparatie erau neamurile Slanina !). Oricum bunica era mandra tare – am apucat sa o aud zicand : cine mai era ca mine cu 3 baieti cu facultate ?!Ca dupa liceu tata si mijlociul au facut si facultate la Cernauti – tata dreptul , mijlociul litere specializarea principala franceza . Ala micu insa s-a facut ofiter . Trebuie insa sa zic ca in general au fost bursieri ...

Si acum sa trecem si la parti mai interesante ....

Tata era cam sa zic asa cam naiv politic . Vremuri tulburi . Era insa foarte puternic si sa o zic p’a buna bataus ( el si mezinu Mircea au cam fost „campionii” liceului Aron Pumnul). Asta era un avantaj prin vremurile alea ... De exemplu cand niste studenti legionari au vrut sa bata un coleg evreu taica-miu s-a bagat si nu a mai fost nici o bataie ca vreo 3 legionari stiau prea bine ce poate babacu’ . Sau alta data cand a propus legionarilor sa se impace cu unii mai liberali si sa cante impreuna imnul ( traisca regele – exact cand legiunea era la cutite cu rexi. Noroc ca-l stiau de frica, asa ca s-au “razbunat” intrebandu-l pe tata cand a cazut de pe luna ). A tot pe aici , un cunoscut de-al sau evreu era intr-o situatie cam nenorocita . Avusese o „discutie neprincipiala” cu tata si-i purta ceva pica. Insa a doua zi dupa incident tatal meu a intervenit sa-i apere logodnica ( si viitoarea soacra) lasand lati in strada doi derbedei . De aici si situatia nefericita – sotia lui avea o consideratie usor deplasta pentru taica-miu pe care il slavea ca pe o incarnare a lui

2

Page 3: Povestile Celor Care Nu Mai Sunt

Galahad sau cam asa ceva .Naspa pentru sot, nu?

Ma rog dupa terminarea facultatii ( in 3 ani . ca erau unii de 3 ani in facultate cand a intrat tata au mai stat alti 3 si degeaba . C’asa era pe atunci! Sora mamei mele a stat 8 si nu s-a straduit sa-si ia licenta .. Unchiu Ion a stat numa 6 da’ nu si-a dat licenta . Si nu erau cazuri deosebite ..exceptia mai degraba a fost tata) a fost secretar de pretura la Sadagura ... apoi pe motiv de alegeri a fost notar comunal . Pe motiv de alegeri – era cinstit, prost de cinstit si nu dorea sa se amestece in fraudari .Oricum ajugea des la Cernauti si apoi chiar a fost functionar la prefectura Cernauti . Oras in care si-a dat de 2 ori in petec... Nu mai tin minte numele restaurantului preferat ... insa intr-o seara cheama pe kapelmaistru si-i cere o piesa. Kapelmaistul stramba din nas – noi nu cantam la cerere ! Tata scoate portofelul si kapelmaistru’ se intoarce spre orchestra : Intr-o piata persana !! Piesa favorita a tatalui meu (imi pare rau, nu am avut ocazia sa o inregistrez pe cand mai traia ). Alta data tata a trecut dintai pe la bucatrie , a vazut o cega de numai 8 kile si a zis sa ii fie preparata .. Pana sa vina cega a „ciugulit” vreo doua farfurii cu mezelicuir band si cateva paharele de schnaps. Si apoi cega ! Care a necesitat numa 4 litri de vin Garoflid ( alb, foarte tare.). Apoi a platit si s-a indreptat spre usa ..

- Sa va conducem domnule ?- Nu ... ma simt bine.- Sa va aducem o trasura ?- Nu.. o mica plimbare imi va face bine .

A doua zi acelasi restaurant . Aceiasi chelneri :- Va simtiti bine domnule ?- Multumesc, da . Dar de ce?- Pai stiti cega ...- Multumesc dar azi nu vreau peste ... ce aveti ca imi este nitel foame .- ?!!!??!!!!!

A da . Era un macau de prima clasa .. Insa era si puternic . Era deja notar si era singurul aflat pe acasa la bunicul . Si bunicu Gheorghe avea o arie de treierat si era si nitel cam strans la punga .. Asa ca au treirat in doi intreaga arie ( se pare ca e mult !) tata cu imblanciul si bunicu alergand sa aduca snopii ( snopii se puneau si se luau cu furca ) si tata meu : Mai iute tata ! Ca seara avea bal ... si a doua zi era duminica ! Performanta a fost mai ales a bunicului care era invalid de piciorul drept ( era acar CFR si a fost un accident si si-a pierdut dreptul de sub genunchi. Se pare ca sacrificase cam mult mult lui Bachus ). Oricum prin 1989 – 90 mai erau cativa prin Saliste care isi aduceau aminte de isprava cu treieratu . Ca si alta cu tata intrand in moara cu cate un sac de grau pe fiecare umar ( adica per total 200 kile ). Oricum erau de pomina si li se zicea unor mai tineri ( sub 20 de ani ) ce ma ai facut 10 clase ( in sistemul sovietic asta inseamna liceu ) si ti-e rusine ? Pai era aici o familie in care un fecior era notar, altu ofiter , altu profesor si se urcau la 3 dimneata in caruta sa mearga la camp cu tatal lor !Sau alta din Cernauti . Un croitor ( evreu ) cu pravalia cea mai buna vine cu o cerere ( nu mai stiu ce aviz adminstrativ ) si ii da lu tata un plic. Tata citeste, aproba si da hartia si inapoiaza plicul. Petentul incearca sa intoarca plicul insa tata il zice ca ii rupe aprobarea si-l mai arunca si-n strada ... Petentu era cat pe ce sa-si faca cruce ... Ceva mai tarziu tata a ajuns la pravalia astuia sa-si faca un costum . A aparut proprietarul sa ii ia masurile ( atelier mare , asa ca in mod normal alt mester trebuia s-ai ia masurile , patronul lua

3

Page 4: Povestile Celor Care Nu Mai Sunt

masurile doar pentru musterii de soi !) si i-a zis : - Domnule , de cand ma stiu si aud nu am pomenit functionar sa nu primeasca ! Si avea pravalia din timpu lu Franz Joseph si preacinstetei adminnistrarii autriece ! Au mai avut o scurta discutie cand i-a prezentat tatei devizu – la pretul de cost ! - Domnule, aici esti in pravalia mea ! Ori accepti devizul ori mergi in alta parte ! Eh oricum s-au inteles foarte bine . Iar unul dintre croitorii mai tineri din pravalie , domnul Freiberg , a ajuns si el in Bucuresti si a ramas croitorul lui tata si mi-a facut si mie doua costume ..

Hm.. printre cunoscutii din Cernauti era si pictorul baron von Lovenstein si fica sa . Unchiul Mircea ( cel mai tanar ) se nimerise sa-l cunoasca si pe Paul Celan la Cernauti...

Ultimatu sovietic l-a luat din „scurt”. Adica de abia a apucat sa se urce pe scara unui tren... daca nu cumva ultimul ... A ajuns la Iasi, de aici a picat la Cincu in Fagaras ca notar comunal . De aici , printr-un cunoscut legionar a ajuns la prima Romanizare ( a legionara.) Unde s-a apucat cu mainile de cap : ba ! voi habar n-aveti de lege, metoda ce sa zic va doare-n cur ! ba ar fi bine sa va doara .. Nu stiu cum si ce insa s-a inteles destul de bine cu „romanizatii” . Dupa rebeliune cand s-a desfiintat prima Romanizare a fost angajat la firma unui evreu care se ocupa de comertul cu produse petroliere . Dupa cateva luni l-a mancat unde nu-i durea pe legionarii de la prima Romanizare si s-a intors in adminsitratia locala ... Patronul l-a luat la 3 pazeste :

- Domnu Bizonu’ esti om destept .. citesti ziarele . Ce nu stii ca va fi razboi ? Ca vom intra si noi ? Ramai aici ca te mobilizez ”pe loc” si dupa 8 ore faci de vrei , dormi in pat cald unde vrei ..

- Nu dom’le eu vreau in administratie!- Da .. idealul romanului – sa faca scoala ca bursier la stat , sa fie functionar la stat

si sa moara pensionar la stat ..Oricum patronului ii parea rau sa piarza un functionar bun cu care se intelegea -chiar si in idis !.( L-am intrebat pe tata ce a mai fost cu patronu asta. Se pare ca desi evreu a trecut cu bine prin dictaura antonsesciana , a trait linistit pana la sfarsitul razboiului dupa care i s-a „reprosat” ca a vandut produse petroliere si armatei romane pe frontul de Est ba si Wermachtului ... si ca a facut ceva puscarie pentru „colaborare cu fascismul”.)Si in scurta vreme tata a fost mobilizat ... deh nu stia ca-l trage ata sa o cunoasca pe mama ...Taica-meu crez ca era cel mai a-tehnic comandant de piesa – obuzier usor 100-105 mm – din toate armatele din Europa!. Participarea sa la razboiul de eliberare a Basarabiei si Bucovinei de Nord s-a cam petrecut asa. Prima oara comandantul comandantul de obuzier caporal TR Bizonu’ a fost remarcat de comandantul de divizon (asa se cheama batalionul la artilerie si cavalerie) : ba caprar da’ ce meserie ai ma!? (babacu era cumplit de atehnic! Si-n plus fusesera facuti unii TR cu scoala de meserii). Notar sa traiti! Ha! Dom’le asa un nepriceput cand avem nevoie de oameni sa traga cu tunu! Dupa ceva timp : caporal Bizonu’ daca esti notar poate te pricepi sa-mi tii hartiile ca habar n-ai ce aia un tun ! Ma rog cand se indreptau spre Odesa a fost „inaintat” la cancelaria unui general . Peste ceva timp, dupa cucerirea Odesei a fost descaltat de bocancii lu statu’. Generalu’ care-l facuse ceva gen sef cancelarie regreta lasarea la vatra a tatalui meu: dom’le pacat ca pleci ca natarai sa traga cu tunu’ am destui!!

4

Page 5: Povestile Celor Care Nu Mai Sunt

Apoi tata a ajuns – inevitabil ! – in adminsitratia de stat . Pretor si apoi prim pretor in judetul Chisinau ... Unde s-a facut cunoscut din nou ca om cinstit, comptetent si mare mancau .. Cea mai notabila ispava a sa a fost salvarea viilor taranilor . Se daduse un ordin ca viile hibride sa fie taiate si inlocuite cu vita de soi superior. Tatal meu a cerut cate o mostra de de la producatorii mai importanti , a umplut ditai ladoiul ( cu sticle mici , din alea de farmacie ! ) si l-a trimis la Bucuresti la analiza . In timpu asta a dat ordin ca viile sa fie crutate pana la primirea buletinelor de analiza .. si sosesc buletinele si cu o scrisorica care zicea cam asa : „probele expediate de dumneavoastra au un continut de tanini mai mici decat cantitatile acceptate in mod normal si sunt mai recomandate consumului decat vinurile din comert.. Nu se recomanda inlocuirea vitei de vie”. Si asa au fost crutate viile ... cu adaosul ca daca se afla intr-o deplasare prin judet se sucareau cam multi fiindca nu puteau prezenta mostre ale recunostintei lor ( recunostinta depasea cu mult capacitatea tatalului meu ..care numa mica nu era !! ). Nu va scandalizati , in Basarabia vinul si mancarea erau ieftine si ospitalitarea de-a dreptul agresiva .

Ar mai fi de zis cum a cunoscut-o pe mama ...Mama a fost luata la plimbare de o prietena .. Era vara, era cald .. frumos , geamurile deschise si la case si la birouri ... Si prietena zice hai sa iti prezint noul meu curtezan . Se apropiau de sediul preturei ( mai degraba 200 metri decat 100 ) cand se aude un muget pe toata strada :

- Bagati -va mintile in cap ! Respectati legea ! Respectati ordinu ca altfel vin va bag va scot samd .

Da .. era taica-miu . Mama catre prietena - Vai da cine ?- Pai el !- Ziceai ca este politicos si amabil !- Cu femeile , da !

Ma rog s-au facut prezentarile . Pe urma mama si-a intrebat prietena: da cum poti sa te uiti la asa un pistruiat ? Pai dupa ce-l cunosti nu mai observi pistruii !! ( a fost foarte pistruiat pana dupa 50 de ani... eu pana pe la 20) . A , da .. motivele urletelor – l-am intrebat pe babacu’. Un plontoner de jandarmi capos si abuziv care nu dorea sa inteleaga . Pana la urma tata a vorbit la Legiunea de jandarmi si ala a ajuns nitel mai la Est daca intelegeti . Plontoneru cred ca in final a inteles .Ceva mai tarziu tata a intrat in Directoratul Romanizarii din Guvernamatul Basarabiei , unde director era domnul G care mi-a fost nas in 52 . Si mama a fost si ea angajata acolo.Insa in vara lui 44 parte a serviciului a fost mutata la Cahul . Tata la ordin si mama voluntara ..( damele au fost intrebate ). Dupa sfarsitul zilei de munca mama o cam intindea la Dunare sa inoate .. Tatal meu o observa dezaprobator – fata asta nu stie decat sa se plimbe ?!E si din observatie critica in dezaprobare pana la urma...Dar asta mai tarziu caci la un moment dat mama a ajuns pentru un timp la Sibiu .. unde a prins sa vorbeaca nemteste cu accentul local ...

Si inainte sa ma apuc si de altele ... vremurile pe atunci erau mai altfel. Si asa se face ca tatal si fratele mijlociu erau foarte tineri dar au ajuns partenerii de biliard ai fostului lor director de scoala ( primara ) domnul L Si fiindca se pierdeau prea multe seri la biliard

5

Page 6: Povestile Celor Care Nu Mai Sunt

domana L . fosta lor invatatoare – a inceput sa aiba ganduri ca este „tradusa” . Asa ca cei doi frati au mers si au explicat situatia ... crezuta destul de greu . Si pe urma hazul de pe lume incetau partida de biliard sa-si duca fostul director de scoala acasa ! De haz elevi de liceu zicand unui dascal „ gata domnule , trebuie sa va ducem acasa “ insa asta era spre linsitea doamnei . Oricum pe vremea aia erau si „ocupatii” mai rele – de exemplu jocurile de pocher ( tata s-a lasat dupa ce a pierdut leafa pe 6 luni , mama a pierdut numa pe 2 luni . Nu strambati din nas , jocul de carti era o pacoste generalizata ! ).

Si ca o ciudatenie cam din epoca aia tata s-a imprietenit cu domnul G .. “boierul” local. Domnul G avea casa in Saliste (cam unde era sediul militiei in 1989) si mosia dincolo de Prut , dintotdeauna in Romania . Era si avocat- studiile nu la Paris ci la Cernauti - fiu de avocat si avea cam cu mai bine de 10 ani mai multi decat tata. Multe deosebiri insa prieteni sinceri. Iar mezinul familiei a fost vreo doi ani vedeta a clubului de fotbal Dragos Voda sustinut de domnul G .

Si ca m zis ca tatal meu era foarte cinstit ( exagerat chiar) . In 1946 lucra la Ministerul de Finante si se ocupa de despagubirile de razboi catre URSS . Un afacerist i-a facut o propunere sa fim cinstiti irezistibila . Un apartament de 3 camere intr-un bloc nou din Cotroceni (tatal meu era refugiat si avea doar gemantanul , Larousu din 38 si o vaza de flori presupun ca e nitel Lalique ori Galle – uneori folosita si ca oala de noapte – le am si acu- si locuia cu chirie intr-o camera de vreo 8 metri patrati ). Irezistibila da nu pentru tata .. Mama povestea ca i-a zis oftand :Draga stiu ca suntem saraci .. dar nu am decat numele asta si nu vreau sa-l stric .Las ca si mama ii era pereche potrivita ( ce sa ma mir ca nu am fost in stare sa ma invart in anii astia din urma ?). Ma rog afaceristu a facut treaba cu altu’ si au ajuns amandoi nitel in pensiunea lu Statu’ . L-am intrebat pe tata daca el putea “s-o faca” legal. Raspunsul lui a fost : puteam sa o fac inatacabila, sa fie perfect legala insa oricum nu era corecta ! Mult mai traziu, cand dupa pensie a fost administrator de bloc nu s-a “invartit” sa se faca administrator la 4 ori 5 blocuri sa scoata 4000 ori 5000 lei pe luna .. fiindca nu era corect ca sa se “prefaca” doar ca are grija de bloc (a fost unul dintre cei mai buni adminsitratori de bloc din Bucuresti .. insa nu uitati el administrase si un judet!).

Unchi-meu ofiteru’

Unchi-meu ofiteru’ visase sa se faca inginer. Era la liceul Aron Pumnul si mai scotea un ban meditand la mateoftica p’un coleg fiu de colonel. Si nitel inainte de bac au o discutie in 3, cei 2 baieti si colonelu. Colonelu:

- Un baiat destept azi da la scoala de ofiteri, o termina si dupa un an intra la facultatea tehnica pe care o doreste . Si nu va fi un prapadit de student ci va fi sublocoteneti cu solda de sublocotenent!

- Si fiul dumbnevoastra?- Pai merge la scoala de marina!- Atunci merg si eu!- Ntz, ca sunt decat 5 locuri. Eu am aranjat c’un contraamiral, aghiotantul printului

6

Page 7: Povestile Celor Care Nu Mai Sunt

Nicolae (fratele lu’ Carol II si inspectoru’ Marinei Regale) a mai aranjat 2, restu…?!

Asa ca unchiu’ s-a dus la scoala de ofiteri de artilerie si a fost al treilea din promotie. Tinerii sublocotenenti erau repartizati intr-un mod care va fi copiat de facultatile din timpu socialismului: intra primul adica cu cea mai buna nota, se uita pe lista si alegea. Ultimul ramanea cu ce ramanea… Acu’ va dati seama ca daca erai al treilea intrebai pe primii doi si-ti faceai linistit planu’… Si unchiu alesese Sibiul – daca nu ma-nsel. Da’ o loaza – unu mai al treilea din coada ii zice:

- Mai Mircea, stai potolit ca ala-i locu meu!- Fii serios, ca pina sa ajungi tu la comisie…

Si intra unchi-miu la comisie. Si citeste lista de sus in jos. O mai citeste odata, si-ncodata. O citeste si de jos in sus, si de la stanga la dreapta, si de la dreapta la stanga, si pe 2 diagonale da’ postu cautat nexam!

- Hai domu subloconetent hotaraste-te!- Sadagura!!- Dom’le n-are rost sa te superi pe viata si sa faci pe nebunu! (Nu stiu de ce

Sadagura nu avea o reputatie prea buna, ca oricum arata mai bine deact Topraisaru’n ’70! si de obicei aici ajungeau loazele asa ca onor comitzia credea ca unchiu face demonstratie ostila)

- Pai stati asa sa va raportez: familia e din Noua Sulita, de langa Sadagura iar secretaru’ de pretura din Sadagura e frate-miu (asta era taica-miu)

Si peste 2 zile se intalneste cu ala de-i zisese ca nu prinde Sibiul. Tu unde?!- Pai aici , ti-am zis!- Ce naiba ca nu era pe lista?- Mai Mircea da tu nu stii cine e sor-mea?- Secretara si dactilografa generalului!- Pai vezi?!

Simplu, surioara omisese sa dactilografieze postu’ ravnit de fratior!!! Si cum secretarele si pe-atunci riscau sa intretina relatii neprincipiale cu superiorii iar ofiterii profitau din plin ca nu erau loctiitori politici nu era cazu sa faci nazuri (ca nefiind loctiitori politici ofiterii se distingeau prin 3 naravuri: femei, bautatura si pocher! stiu ce zic ca majoritatea batranilor cu care am avut de-a face erau fosti ofiteri burjui).

A da .. era sa uit . Dupa terminarea scolii de ofiteri unchiu a avut o ultima vacanta si is-a dat un purcoi de bani pentru echipament ( numa saua, hamul si coburii faceau 12.000 lei cand salariul unui invatator era de 3000 si al unui functinar simplu doar 800 ). Si-a pus banii de echipament bine si cu restul s-a dus la mare … Pe atunci era o singura statiune , Carmen Silva ( dupa pseudonimul reginei Elisabeta , sotia lui Carol I , devenita apoi Vasile Roaita si azi Eforie Sud ). Si in Carmen Silva doar un singur hotel – Cazino – si vile . Unchiul s-a dus la hotel … A vrut camera cu vedere la mare … Apoi a fost intrebat daca nu doreste sa plateasca in avans si mesele . aAzis da si s-a rusinat sa zica da ceva mai ieftin nu aveti? Si a fost intrebat daca nu vrea o gustare pe la 11 ( niste icre, masline, mezelicuri , o tuica – votca inca nu “prinsese” – un pahar de sifon … ( si a facut greseala sa zica da - oricum avea doar 23 ani si prea putina experienta de viata ). Si de unde se gandea ca va sta la mare vreo 2 luni … banii i-au ajuns o saptamana !!! Oricum prin anii 80 ii cam trecuse oftica si zicea ca pana la urma a fost o saptamana boier : sa te uiti spre

7

Page 8: Povestile Celor Care Nu Mai Sunt

plaja si cand vezi chelneru defiland cu tava sa incepi sa inoti spre mal si chelneru’ sa se joace de-a statuia vreo 15 minute pana cand ajungi la sezlong … Oricum scump … altii mai avuti se fereau sa plateasca atata …Asa ca dupa o saptamana a fost silit sa se intoarca acasa unde s-a “distrat” bine facand conditie fizica la camp ( si peste ceva timp facea haz de unii soldati din aceiasi Sadagura : Ba Grigore esti la fel de incet si la tun si la sapa !!! ).

Unchiu asta n-a mai ajuns inginer. Ca atunci cand a vrut sa mearga la Politehnica:- - Domnule sublocotenent nu citesti ziarele? Nu ai radio?! Nu stii ca in Europa

incepe razboiul? Avem mai multa nevoie de artileristi decat de ingineri! Si peste 3-4 luni urma ultimatu’ lu’ Stalin.

Sublocotenetu’ Bizonu’ s-a oferit voluntar sa mearga la punctul de observatie avansat sa dirijeze tragerea unitatii .. A plecat repejor cu 2 soldati transmisonisti care carau telefonu si bobinele cu fir (in anii aia radio ranita nu aveau decat americanii .. ) . A inceput barajul de artlierie si i-a prins la mare fix. Un soldat a fost ucis unchiu i-a luat bobina si tunde-o la punctul de observatie . Mi se pare ca si al doilea transmisonist a fost ucis .A intrat in punctu de observatie, a apucat sa urle ceva gen Morgen ! ( mai erau 2 ofiteri germani ) si a trantit telefonu’ si a inceput sa dirijeze tragerea. Nemtii l-au pansat …. Ca el habar nu avea ca fusese ranit ! I s-a sugerat ca fiind ranit sa fie inlocuit. Unchiul a refuzat ( zicea ca oricum cel mai inteligent era sa stea acolo decat sa mai treaca prin ciocanu de foc!) …iar nemtii au fost impresionati au facut raport. Lent colonelul dorea si el decoratii ( comandantu; ia decoratii si daca are multi subordonati decorati ) a facut si el un raport ultralaudativ de era sa lesine nevasta si soacra cand au vazut in nu stiu ce ziar titlu cam in genul eroul sublocotenent Bizonu’ (si era sa lesine si unchiul cand a gasit ziarul respectiv prin 50 cand cumat-su Traian a fost nitel arestat pe motiv de apartenenta la tineretul taranist)…. Oricum mult timp dupa asat nu a mai fost subloctenent …

Bateria a fost trimisa in refacere la Cahul. Si domnul locotenet (la exceptional) Bizonu’ da nas in nas cu un fost coleg, evreu. Ce-i ba cu tine aici? Domnule locotenet sa traiti Ba de cand ….-ti ma domnesti pe mine?! Pai Bizoane uite ca am fost trimisi in ghetoul de aici si da raportu si cine mai e cati mai sunt. Poti sa-mi scoti o echipa de munca (cazarma era intr-o stare proasta). DA! Si uite asa se facu echipa de lucru si pe baza permiselor ei iesea in oras mai bine de juma din ghetou. Da un majur de jandari a gasit de cuviinta sa numere cati au voie si cati nu. Si e anuntat unchi-miu. Si acu dadu plontoneru de belea asta-i tinuta? (unchiu ca la reglement si cu decoratii pe piept si ala burtos cu uniforma cam mica si descheiata). Cand auzi plontoneru ala si de front si eroism dadu-n balba si a inceput sa ocoleasca cu mare grija ghetoul!

Cand se-ntoarse din Cehia maioru (la exceptional) Bizonu’ fu trimis prin zona Harcov. Divizionul avea unde sa se instaleze, ramanea problema incartiruirii cadrelor. La prefectura prefectu nem tudom, vicele’ cateva cuvinte romanesti (unchiu: fr, germana, ceva rusa, ucraineana si idis- Cernauti deh – da nema* ungureste) si pina la urma reuseste sa –i comunice maiorului ca incartiruirea cadrelor se rezolva intr-o comuna de romani la 20 km! Cearta si aia 2 nimic. Se infurie maioru’ iese si da un ordin. In 20 de minute o sectie (2 piese) e adusa in piata pusa in pozitie de tragere si se deschide

8

Page 9: Povestile Celor Care Nu Mai Sunt

antetrenul (adica unde se tineau proiectilele). Anunt in 30 minute ori incartiruirea ori bombardez prefectura! Si in 10 minute (deh nu te pui cu ala venit de pe front cocosat de decoratii!) prefectu incepea sa tudom si subprefectu vorbea fluent romana si locuinte se gaseau! (si pe unchi-meu l-au prostit securistii?! Auz?)

Asta-mi aduce aminte de Nicusor, cumnatu ofiterului . Era ofiter – de spate – si intrasera tot in zona Hargita-Covasna. Si le vine o idee idioata, sa bea lapte. Dupa care le vine rau. Noroc ca era un soldat care avea alergie la lapte si prefera taria asa ca era teafar si a putut aduce un doctor cu baioneta-n spate si promisiunea ca il omoara daca nu-i salveaza camarazii. Spalaturi stomacale, etc si scapa. Ala de preparase laptele cu soricioaica disparut. Peste ceva timp si 100 km la vest Nicusor da nas in nas cu vanzatoru de lapte. Ala cade in genunchi, cere iertare ca are copii, ca nu el e de vina ci asa a fost invatat sa-i urasca pe romani etc si Nicusor il iarta. Adica nici macar nu-l da pe mana politiei militare.

Si tot unchi-meu : in 46 vine-n Bucale. Si-si cauta casa. Dintai in Domenii sau Cotroceni: chiria era cat solda pe o luna a unui maior comandant de divizion!!! Asa e pentru aia care cred ca profesorii stateau prin cartierele astea.

* Ah uitai si nema e in ucraineana. Ca-n cantecul de retragere al Wermachtului „nema iaetz, nema kurka/dasvidanie hazeaica” si care se termina cu nicevo ni panimaiu –adica : nu-i nici ou/nu-i nici gaina/la revedere gazda!) si terminarea strofei era si nimic n-am inteles! Da … hazeaica e de fapt proprietareasa casei in care locuiesti (chirie, incartiruire). Asta parca e din amintirile unui corespondent britanic, aparute prin 70-72 sau asa ceva.

Basarabia

"Trecuta prin foc si prin sabie,Tradata, furata mereu Esti floare de dor Basarabie,Esti lacrima neamului meu."

Mama s-a nascut in Basarabia . La Cetatea Alba . Apoi s-au mutat la Hotin unde bunicul meu a fost profesor de latina . Pe la 12 ani s-au mutat la Chisnau ( a fost cee mai mare trauma a tineretii ei… Vorbea mereu de Hotin .. si la un moment dat mi-a picat fisa : da tu la ce varsta ai plecat din Hotin ?!). Asa ca intelegeti ca am o afiniate aparte fata de Basarabia ( chit ca la un moment dat m-am cam saturat si i-am zis mamei : “voi basarabenii sunteti ciopor ca si evreii!!” . Dupa un timp o prietena de-a mamei, evreica , mi-a dat telefon: pardon, eu sunt basarabeanca si pe urma evreica !! Ntz . Doamna nu luase in rau ce auzise de la mama ci a inceput sa rada …).Uneori se zice ca Basarabia era o regiune saraca . Sub multe aspecte asta era adevarul . Inpoiata -idem .

9

Page 10: Povestile Celor Care Nu Mai Sunt

Basarabia mai era si relativ mozaicata etnic , asa cum este si normal pentru o zona imperiala . Romanii – procentual mai multi decat acum – erau majoritatea populatiei rurale. Mai erau si rusi , ucrainnieni, hoholi . Erau si sate colonizate cu germani – nu stiu cati dar destui . La Şaba taranii isi mai manau boii in limba lui Racine . Da , in franceza . Stramosii lor fusesera colonizati de Alexandru I si proveneau din Champagne . Nu venisera cu mana goala ci adusesera cu ei vitele de vie de acasa. Asa ca am cunoscut cativa domni care sustineau ca sampanie e cea franceza ( dar nu Mott – alea cu Cordon ! ) si cea de la Şaba ( cred ca stiau ce ziceau …nu de alta dar fusesera oameni bogati, cu stare si au avut mijloacele sa faca comparatii , unul din ei chiar in Champagne !! ). Am mai cunoscut un domn Kent very british . Orasele erau tinute in majoritate de rusi si evrei. La Chisnau ( ca si la Cernauti ) cam juma’ din firme erau in idisch . Situatie cam coloniala.In sud mai erau gagauzi si ceva tatari .

Insa observ ca nu am auzit sa fi fost probleme etnice … Desigur au fost functionari veniti din regat – nu intotdeauna de cea mai buna calitate – dar cei care au stat mai mult “s-au dat pe brazda” si au devenit basarabeni. Daca nu ei macar copii lor. Prin 30 dupa moda europeana a inceput sa fie interzis copiilor rusofoni sa vorbeasca rusa in scoala . In clasa unde invata mama “abonata” era pentru pedeapsa Neta – tatal ei era directorul puscariei din Hotin si “venit” din Regat ! Si am mai auzit ca si alti copii ai functionarilor romani se autodenuntau ca ei au vorbit ( in rusa ) . Asa ca am impresia ca pana la urma totul s-a terminat intr-o mare de lehamite … si in plus cand deveneai prieten cu prea multi “bastinasi” pedepseai copii otova fiindca au vorbit in timpul orelor fara sa-ti mai pese de limba !!Am zis deveneai prieten cu prea multi ? Atmosfera era in genral cordiala , primitoare . Asa ca localnicii te adoptau si pana la urma deveneai “localnic”. Am auzit de un caz in care un profesor a fost “corupt” de bunicul meu matern … Era profesor venit recent , singur. Bunicul l-a invitat de ziua sa, sf Mihai … Si apoi l-a mai invitat …Si apoi l-au invitat si altii si scortosu in 2 ani era deja basarabean . A sa nu uit – invitatiile bunicului meu erau apreciate si de colegii de cancelarie si de elevi in egala masura (dar din motive diferite !). Ca ziceau ca daca “ieri au salvat de la inec cocosul profesorului S … , azi sunt ingaduitori!” ( cocosul – un clondir in care se afla un cocos … asa ca clondiru trebuia uscat sa nu se inece cocosul ! Da nu stiu cum iar se umplea si iar se salva !! Il mai sa;vez si eu din cand in cand .)

A da . Sa nu uit . Rusii si ucrainienii din Basarabia nu prea se omorau dupa URSS. Dimpotriva. Multi dintre ei erau cam albi . Iar dezordinile produse de bandele bolsevice in 1918 erau tinute minte – si multi au zis Bogdaproste cand armata romana i-a poftit ( cu varful baionetei) pe bolsevici sa treaca Nistrul … Si pana prin 1924 au fost mereu incursiuni si ciocniri pe granita asa ca se uitau la drapelul roman mai cu dragoste decat popa la prapuru bisericii … Pentru mai multe precizari va recomand cartile profesorului Alexandru Boldur ( unchiu Şaşa cu zicea mama .. ma rog nu de sange ci afin).

10

Page 11: Povestile Celor Care Nu Mai Sunt

Basarabencele erau urate de femeile din restu tarii fiindca daca logodnicii erau trimisi cu serviciul in Basarabia de cele mai multe ori trimiteau scrisoare de despartire si se insurau loco . Ca si profesorul de mai sus….

Ca am zis de ospitalitate. Povestioara auzita din intamplare ( nu din cercul familiei ). Un domn isi aducea mainte ca la un moment dat a avut o treaba de serviciu la Hotin . .. si treaba s-a intins nitel mai mult asa ca a trebuit sa ramana in Hotin si de Craciun.. Singur si daravelile sale nu erau de natura sa stimuleze ospitalitatea celor cu care a fost in contact. S-a dus la biserica … a iesit cam abatut .. si a fost acostat de un domn care l-a intrebat ce este cu el.. A spus pe scurt povestea lui si a fost imediat invitat sa petreaca Craciunul cu famila respectiva … Dupa vreo 50 de ani isi mai aducea aminte de cat a trebuit sa manace atunci …Fiindca in Basarabia era desfraul burdihanelor. Poate ati auzit de mesele moldovenilor nostri – ei bine ! sunt sa zic asa cam frugale fata de Basarabia !! Cu ani in urma , dupa cea mai cumplita masa din viata mea ( piftie de porc, de pasare, de peste … friptura de porc si pasare , am scapat de ciuperci doar cu marturia mamnei mele ca nu le suport , cozonac, fursecuri, 2 linguri de pasca ruseasca – care ele singure fac cam cat un pranz – au aparut torturile [singular tortura ] , 3 – unul facut de doamna in varsta, altul de prietena mamei si altul de fica ! Eram cel mai tanar asa ca a trebuit sa onorez totul si desi eram iesit din armata doar de 2 luni .. a fost greu ! ca deh hai mai ia ca nu ai probleme cu ficatul.. cu stomacul .. ia ! ) la plecare gazdele isi cereau scuze pentru cat de putin a fost !! Eu cum putin ?! Pai pe vremuri in Basarabia de abia de acu inainte incepeam sa mancam ! Nu stiu cum de reuseau sa treaca de 50 de ani si ca dupa fiecare sarbatoare mai mare nu se umpleua cimitirele de cei loviti de infarct ori dambla !! Bine-ntels totul era udat din plin cu votca si mult da’ mult vin ..Cel putin la bunicul meu ( profesor de liceu si apoi pensionar ) purcelu de lapte nu lipsea nici de Pasti . Cozonaci ? Pai se incepea cu 10 kile de faina !! Restul era prezent cu tot atat moderatie …Un profesor trimis la Chisinau s-a dus la piata … si a intrebat cat este oul… cand a auzit raspunsul s-a indignat : cum asa de trei ori decat oul in Buucresti? Dupa cateva minute taranca s-a prins ce-l nelamurea pe profesor : “ un ou ?! Pai cine cumpara un ou ? Eu vand cu diseatca “ ( diseatca – cate zece . Atat cumparau cei cu probleme de sanatate ca restu … ). Bunicul se ducea la piata sa cumpere pepeni … Alegea dupa inspiratie o .. caruta si cerea sa se dea dop din cativa pepeni .. mai de sus, mai de dedesubt, margine samd. Si apoi discuta pretul si zicea hai dupa mine …. Umplea pivnita si se punea si o butie – doua la murat .Domnul Cara - v mai jos Grupul 8 – povestea ca la comitetul parohial ( in general oameni mai cu stare ) din care facea parte si tatal se facea o mica sedinta inainte de Craciun si Pasti : cine o duce mai prost ? Asta ca sa aiba toata lumea un cozonac, oua , o pulpa si o sticla de vin de sarbatori …. Tot domnul Cara povestea ca de Pasti, usile sufrageriei ( duble, mari), care dadeau spre curte cu vedere la strada erau larg deschise . Si in coada amesei erau vreo 3 tacamuri libere .. Daca trecea careva pe strada si zicea Hristos a inviat Cara senior sarea iute de pe scaun raspundea si iesea afara cu o farfurie pe care erau 2 oua si 2 paharele de votca . Ruga trecatorul sa ciocneasca un ou, ciocneau si paharele si apoi il invita la masa ( bine-nteles sub rezerva ca respectivul sa se fi

11

Page 12: Povestile Celor Care Nu Mai Sunt

incadrat intr-o limita a decentei … nu chiar rupt, nu murdar …pentru cazurile astea erau si cateva pachete pregatite).Vinuri ? Pai v-am zis de Şaba , da ? Dar mai era si zona Cricova . La Cricova si azi strazile vechi poarta frumoase nume precum Aligote, Pinot , Cabernet … Sus vezi case , insa sub case toata strada este un beci ! Si care este numele strazii asta este depozitat in pivnite !!Vin era mult Si bun, Insa in unele zone era cam greu de scos “afara”. De exemplu la Cahul cand intrai in restaurant plateai o “burta de vin” si primeai o ulcica …. In fundul salii se vedeau fundurile a 3-4 butoaie uriase, inzidite . Burta era o masura teoretica cam cat bea un om normal la o masa masa normala intr-o zi normala si la un pret de-a dreptul modic… Nimeni nu te intreba de cate ori umpli ulcica .. insa daca nu doreai sa te deplasezi chemai un baiat si indicai numarul butoiului preferat ( insa dadeai un bacsis baiatului )… Iar friptura era ieftina si pestele si mai ieftin si abundent si pe alese ( deh brat de Dunare !)

Poate prea idilic ce am scris mai sus … hai sa zic si punctele negre – la Hotin mai scapau porcii pe strada mare ..la Chisnau erau si cartiere sarace .. Satele erau cam prapadite . Cand a aparut la Hotin primul radio cu galena era cam dupa 1930 ..si a fost halima mare. Prin zona de sud iarna era pe nasoale .. lipsea lemnull, baza incalzirii era stuful …Insa nu uitati Chsinaul era al doilea oras ca marime si daca ma iau dupa Fundacul Varlamului ( Ionel Teodoreanu ) avea o viata de noape destul de agitata .. Ma rog cu scolile superioare o ducea mai prost – doar Teologie si Agricultura . Dar in apropiere era Iasiul care inca concura cu Bucrestiul la capitolul care este capitala culturala Romaniei ..

Si a urmat ultimatumul sovietic … Lumea a ramas trasnita … Carol II asigurase ca Romania este inconjurata cu un brau de beton, fier si foc … Multi nu stiau ce sa faca .. sa-si abandoneze agoniseala ? Am auzit de un procuror pensionar , venit de pe partea asta a Prutului care nu s-a hotarat sa isi paraseasca casuta – buna, vreo 5 camere, pe 2 niveluri, gradina mare – si a ramas … dar nu pentru multa vreme ca a avut grija de el NKVDul..( Hm .. in 1989 casa era locuita de o procuroare sovetica pensionara … fosta colega de liceu cu mama . D’aia stiu casa si gradina . Si d’aia nu am avut incredere in Moses Rosen cand sustinea 400.00 evrei ucisi fiindca dupa socoteala lui Rosen procurare aia era moarta. Cam prea vorbareata pentru o moarta .. Asa cum am mai conversat cu vreo 2 morti pe la Ceranauti .)Un fost general tarist ( si el afin cu mama – in general daca sunteti afiliati cumva “clanului Laşcu” apai suntem cam afini – cel putin toti cei din generatiile vechi asa ma considerau: vai esti baiatul Muzei …) si-a zis ca dupa atatia ani, cand regimul s-a stabilizat s-a mai si civilizat. Acelasi NKVD i-a spulberat ideile preconcepute . Cadavrul sau a fost identificat intr-o groapa de var .. Oricum ar fi trebuit sa tina cont ca nu era recomadabil sa ai un pechinez care sa raspunda la numele de .. Lenin ( cred ca i s-ar fi tolerat al doilea pechinez: Trotzky !). Sau era altul ?! Alec Boldur a disparut si el cam pe vremea asta ( mai-iunie) si nimeni nu a mai stiut nimic. Oricum a luat o decizie cam gresita mai ales fiindca era un mare admirator al lui .. ei da Hitler ( boala comuna intre tinerii din epoca . Nu va scandalizati, in definitv prin anii 20 chiar si WS Churchil a avut cateva cuvinte bune despre Musolini )

12

Page 13: Povestile Celor Care Nu Mai Sunt

Mama era la o scoala de adminsitratie prin Bucuresti . Cursurile se tineau pe la ASE I-a fost frica sa ramana singura si … si s-a intors. Tanti Lealea a ramas … Sa fim cinstiti ca pana atunci basarabenii erau priviti ca potentiali “bolsevici” si nu erau priviti cu simpatie. Insa dupa cedare s-a schimbat foaia – de exemplu Lealea ramasese fara sustinere financiara ( tatal ei preot nu a vrut sa-si paraseasca parohia si oricum rapiditatea cu care a fost ocupata Basarabia de abia a permis retragerea trupelor si a functionarimii ) , zic ramasese fara sustinere dar iute iute a aparut un ordin pentru burse pentru studentii si elevii in situatia ei .

Asta insa merita povestita .Mai tineti minte de Neta care se autodenunta ca vorbeste rusa ? Tatal ei era directorul puscariei din Hotin… un om foarte cumsecade ( prea .. asemator unor scene din Revizorul desi domnul B era venit in Basarabia ) . A eliberat detinutii le-a tinut o scurta cuvantare : vedeti ce faceti ca acu’ Siberia este disponibila si se zice ca este cam frig acolo !! Si a dat sa plece . Insa careva (poate la fel de dornic sa plece) i-a furat caii .. Asa ca detinutii mai voinici s-au inhamat la caruta : hai dom director ca nu te lasam , ca esti om ! si l-au condus la granita . Unde s-au despartit calduros urandu-si reciproc sanatate ! Nu glumesc. Si daca nu dau nume .. daca o L… o sa citeasca insailarea asta apai stiu ca o sa – mi zica ceva nu chiar amabil (nepoata ) si s-ar putea sa indispun si pe ginerele (acum in varsta )

Asa ca nu va mirati ca in 1944 s-au refugiat in Romania cu totii – si rusi, si romani, si evrei si alte natii . Ca in Basarbia mai ramesesra doar vreo 18 cu studii superioare ( declaratia dlui Iura Bogaci ce nu a apucat sa fuga … ) si maxim 200 cu liceul facut .Si cam orice om cu ceva stare ….

Acest capitol scrisu-l-am in memoria mamei mele …care a scapat ca prin urechile acului sa fie deportata .

Azi noapte la Prut

Mama isi aducea aminte in fiecare an ca pe 22 iunie a inceput razboiul . Nu am intrebat nicodata precis ce sentimete a avut . Oricum puternice daca si dupa 50 de ani tinea minte ziua ...Si am facut prostia de neiertat sa nu intreb cand mai aveam pe cine intreba ...Din putinul care il stiu.

Familia mamei a fost trezita din somn, batea careva la usa . Unu’ care predase radioul da "uitase" galena acasa. A anuntat ca incepe razboiul . Nu cred ca au fost prea tristi cu deporati in famile si mama scapata ca prin urechile acului....Ah, da . Stateau in Chisnau .

Tata- Emil - fusese mobilizat . Nu stiu pe unde era divizonu ( ai mei au fost artileristi. Si la artilerie batalionu se cheama divizion) . Alarma in miezul noptii. Agitatia normala, atelarea cailor, incarcarea antetrenurilor si atentie ! Si colonelu (presupun lt colonel) anunta : baieti mergem la razboi contra rusilor !! Se pare ca taica-miu a dat un ura de s-au speriat si cai ... (era de langa Cernauti . parintii sai ramasesera dincolo) Si au strigat ura

13

Page 14: Povestile Celor Care Nu Mai Sunt

sa-si sparga plamanii cam toti basarabenii si bucovinenii . Au iesit din unitate si au plecat in trap intins. Incepea sa se intrevada lumina zilei , pasarile incepeau sa cante , numai tacanitul ritmic al copitelor , dimineata placuta de vara ... si deodata un zgomot de furtuna!In razmont, mai sa ia varfurile plopilor multe - poate peste 100 si mai bine - de avioane nemtesti indreptandu-se spre Nord !! Mergeau la Cernauti unde au distrus la sol circa 200 de avioane sovietice Idem unchii mei Micea si Ioan si dl Guriteanu - tot artileristi – da’ fara avioane. Ce este ciudat toti isi amineau plecarea .... la fel. Sfarsit de noapte , trapul intins , lumina ce se iveste , pasarile... o atmosfera zau asa idilica . Unchiu Traian era infanterist . Sublocotenent. Avea in subordine si niste basarabeni . Unul dintre ei a inceput sa urle ca lupu tragand degetul mare pe gat ... a murit din primul asalt dar lichidand cuibul de mitraliera .Cara Ion era comandant de escadrila . Primisera ordin sa stea langa avioane ... si nu erau chiar fericiti . Si vine ordin sa deschida plicul .... si apoi debandada organizata a oricarei alarme "pe bune'. La 4 dimineata avioanele (PZL 24 ) fusesera verificate , alimentate si stateau gata de decolare cu pilotii la mansa . Ma rog nu a fost atunci nevoie de ei, caiamcu l-a luat nu’sh ce grup dotat cu Heinkel 112 ....

In Bucuresti ( si alte localitati ) la prima ora s-a anuntat la radio . Si s-a citit si Ordon treceti Prutul ! Apoi au fost pus la radio o inregistrare cu clopotul soborului din Chisnau si multi , inclusiv vitoarea doamna Cara, au crezut ca trupele deja eliberasera Chisanul , (a fost mai tarziu . Armata sovietica se retragea pe bdul Alexandru - cel Bun sub stapanire romenasca, Vicctoriosul sub cea ruseasca, simplu si echivoc Alexandru sub sovietici - si a fost atacata de Stuka . Mama era chiar in catedrala si slujba s-a tinut acompaniata de urletele Stiucilor in picaj , exploziile bombelor care zguduiau catedrala si din cand in cand se auzeau si nechezatul cailor muribunzi si urletele ranitilor - cestie care intarea ardoarea rugaciunii ...cand a iesit a fost un moment de acalmie a atacului aerian si ajuns acasa prin carnagiu .... ).

Ma rog armata a trecut Prutul ceva mai tarziu, dupa 2 saptamani . Si nu mai stiu ce regiment a trecut Prutul ca la balamuc - in picioare in barci ! si cantand Noi suntem romani !! iar ofiterii urlau degeaba adapostiti ! dar erau mandri de regimentu lor )

Cum s-a terminat stim.Insa dna Mariusea mi-a spus - daca razboiul incepea cu 2 saptamani inainte fetita mea mai traia .....

Grupul 8 BoPi Stalingrad

Grup = wing sau altfel zis echivalentul regimentului de aviatie.BoPi=bombardiere in picajGrupul 8 era dotat cu IAR 81 pina afost transformat in Grupul I Asalt.

14

Page 15: Povestile Celor Care Nu Mai Sunt

SiIntr-o dimineata oaresicare o escadrila a grupului a primit vizita unor confrati sovietici: bombe, mitralieri la sol, deh tacam complet. Da la sfarsit, avionul comandant al ciolovecilor mai face o trecere si le arunca o cizma plina cu cacat. Asta i-a hotarit sa restituie cizma, ca altfel ar fi lasat-o moarta. Pun problema la serviciul de informatii, afla cui se datoreaza placerea si in prima zi de vanatoare libera, isi viziteaza amicii: bombe, mitralieri la sol, tot tacamul plus una cizma plina cu flori de camp (in zona neexistind florarii din indolenta intendentei) plus o carte de vizita a cpt ing. av.Ion Cara, comandantul escadrilei . Toate bune si frumoase, dar a fost si-o urmare inedita, pe linga Budapesta. Comandamentul sovietic a solicitat un atac al aviatiei de asalt si lt comandor ing av Ion Cara era ofiterul de legatura. Se prezinta la generalul sovietic de aviatie, care nici una nici doua : Ati comandat escarila aia (numarul l-am uitat, scuze). Da! Sa vina maiorul …ivici! Si a venit maiorul sovietic si generalul face prezentarile., apoi catre roman: Domnule(gaspadin), va multumesc ca ati aratat necivilizatului (neculturmai) asta cum trebuie sa se poarte un aviator! Si catre maior Afara, nesimtitule! Ati ghicit, maiorul fusese ala de initiase schimbul de cizme! (sa ne intelegem, era vorba despre aviatori! care se pretind a fi crema).

Mascota grupului era un caine de talie mica, care facea „echipaj” cu Cara. Bubico era si util, statea cu nasu-n gemu din spate si cum vedea stele rosii incepea sa latre furios, iar pilotu’ degaja imediat. Da odata a dat peste un Ivan mai insistent si mai pregatit care s-a tinut de coada lui si i-a umplut tartita gugustiucului cu plumbi ca atunci cand a aterizat IARul era sub forma de ciur. Si observa careva: dom’le unde ti-e copilotu?! In carlinga sange – da Cara era intreg. S-a gasit o tabachera (adica unu pe la 1,50m si 52-53 kile) care a reusit sa ajunga pina in coada avionului si sa extraga mascota, ranita si in plus cu limba bifurcata de un glonţ sau o schija. Medicu’ grupului n-a facut nazuri si a trecut imediat la ingrijirea combatantului. Peste ceva vreme se lasa cu decoratii si la chef, unu mai cu chef: ba , da Bubi e si el combatant si ranit in lupta! Si e pus Bubi pe masa si i se atarna de zgada o cruce de fier si toti toasteaza in cinstea eroului canin. Da na belea apare un ofiter geman de legatura (venit sa-si felicite camarazii) care cand vede decoratu’ incepe sa urle Gestapo si alte prostii. Asa ca neamtu e imobilizat si primu’ schnaps i se toarna pe gat. Pe urmatoarele le-a baut singur. Si inainte de a cadea lat neamtu’ nost’ a mai apucat sa prezinte onoru la Herr Flugkapitan Bubico. Asa ca a doua zi, cand se trezi neamtu’ care avea dificultati in a-si aminti numele Fuhrerului s-a banuit de delirium tremens si s-a jurat sa nu mai bea cu romanii! Iar Bubico a fost trimis la vatra dupa 23 August, ca in continuare cand vedea stele rosii turba.

Si acu una ciudata rau lt comandor Cara a fost retras din zbor si fiindca stia bine rusa a fost trecut la informatii sa interogheze aviatorii sovietici. Si-i pica in vara lu’ ’44 un maior rus, ciudat rau. Ciudat fiindca dracu stie de ce a intrat ca prostu in spatiul romanesc si a zburat pina i s-a terminat benzina (pe vremea aia avioanele erau PA benzina). Si a sarit cu parasuta, in uniforma – deci nu misiune de infiltrare, da nici nebun nu parea. De gavarit nu gavarea decat fleacuri. Cand sa-l timita la lagar (de prizonieri, va rog) maioru: dom’le stai linistit ca in scurt timp veti lupta alaturi de noi! Cara imediat face raport, ba mai pune in garda special superiori de-ai sai. Urmeaza 23 August. Dupa vreo luna, cand a fost mai linistit (intre timp coloana lu Gernsterberg reusise sa-l doboare) Cara se

15

Page 16: Povestile Celor Care Nu Mai Sunt

intereseaza de maiorul cel ciudat, si afla o alta ciudatenie: pai ala fusese cautat nominal. Au venit 4 sovietici c-o masina, ofiteru comandant l-a scos din lagar, l-a pus cu spatele la primu zid si cei 2 pistolari de-l insoteau l-au plumbuit pe maior de l-au facut sita! Si cu asta basta. Da’ a ramas o nedumerire: ce naiba a fost? Unde n-a ajuns impuscatu?!

Daca stiti pe unde sa cautati veti gasi numele lt cdr ing av Ion Cara, ultimul comandant al Grupului 8 si primul comandant al Grupului 1 Asalt.

Dna Gobjila, nascuta baroana Angelfedt

S-a nascut la Sankt Petersburg. A facut facultatea de litere si s-a maritat cu un mosier basarabean, Gobjila, absolvent limbi orientale (persana) la Sankt Petersburg. Acu’ povestea ca pe 23 oct (stil vechi) 1917 se plimba pe cheiul Ermitajului cu proaspatul ei sot cand o coloana de „moreaci” (marinari militari) cu brasarde rosii coteste frumos la stanga si intra in Ermitaj – eh o delegatie de bolsevici acolo. A doua zi a auzit ca bolsevicii au arestat guvernu provizoriu. Reactia a fost: las c’o sa vad ei! Pana la urma au vazut. Noroc ca sotul avea stare in Basarabia. Si noroc ca amandoi au fost si profesori.Da de ce amintesc de ea: bosevicii au intrat in ordine, nu asalt, nu Aurora etc. Au intrat!

Mariusia si relativitatea pctelor de vedere sau nenorocu vostru

S-a nascut la Chisinau, prin 1918. In 1940 a ramas acasa. La inceputul verii lui 41 a fost deportata , impreuna cu sotul. A nascut in bou vagon, a fost data jos din vagon cu fetita cu tot si si-a intilnit sotul dupa vre-o 3 saptamini la 1000 km N de Cercul Polar. Locuinta un bordei nenorocit, cu o vatra in mijlocul bordeiului. Niste vecini le-au dat 2 cutii goale de conserve- primele „vase” de bucatarie…Bine macar ca nu au nimerit in vre-un lagar.Sotul ei s-a „invartit” si s-a facut ajutor la magazin si s-au mutat in baraca. A fost remarcat – ai dracului oameni, cica-s dusmani poporului, da nu fura! Si-si punctuali!! – si a fost mutat mai la sud, la „centrul” raional. Dupa ce Stalin a dat coltu’ s-au mutat mai la sud, de cercu’ polar si el s-a lipit la o mina de aur, unde a ajuns si director. Apoi a fost facut director si pe alte 2 mine de aur, VIP de regiune cu fotografie permanenta la panourile de onoare, interviuri in ziare locale si loc in tribuna oficiala a regiunii la sarbatori. De iesit la pensie a iesit cu scandal: la ce-ti trebe pensie? Ce nu esti bine asa, persoana stimata in regiune facea secretarul regional. Da’ a iesit, si a ajuns la Odesa (unde l-a ajuns vestea, ca urmasii sai in fonctiile de directori au reinodat traditia intrerupta de el: o data la 2 ani directoru se impusca pentru delapidare si noul director peste doi ani…). In 90 am asistat la o cearta intre ea si fi-su, ea sustinand ca Ucraina nu are nici un drept asupra Cernautiului si a Cetatii Albe, el, nationalist ucrainean nascut din parinti rusi in Sibir… In 93 scria maica-mi ca nu stie de ce e blestemata sa patimeasca atit din cauza URSS, si cand dadu uniunea peste ea si cand cazu…. (in 90 traia binisor conform standardelor locale, avea apartament 2 camere personal si mobila romaneasca si se descurca binisor din pensie, da in 93….).

16

Page 17: Povestile Celor Care Nu Mai Sunt

Ah, nu v-am zis de fica ei: a trait cativa ani in Nord, la 1000 km deasupra Cercului Polar. Si Mariusea, facuse rost de niste creioane colorate si-i desena flori si copaci si-i explica ce-i aia copac si livada inflorita. Copila s-a imbolnavit, a murit si-a fost ingropata in permafrost. Si in 90 Mariusea avea acelasi cosmar: fetita plingand mama mi-e frig!Si de aceea tanti Mariusea mi-a zis o vorba pe care nu pot sa o uit: Daca razboiul incepea cu 2 saptamini mai devreme, fetita mea ar mai fi trait! (asta ma face sa-mi aduc aminte ca daca cu 2 saptamani –sau daca mama n-ar fi avut nitel noroc –si mama ar fi fost deportata)

Nenea Kolea si nenea Kotea.

Erau amindoi albi, ajunsi in Romania Mare via Odesa. Acu ii mai incurc, parca nenea Kolea fusese ofiter tarist. Si a avut BAFTA, ca era om de omenie si-si trata bine soldatii si ordonanta. Ca atunci cand au fost izgoniti ofiterii, soldatii i-au cerut sa-si scoata singur epoletii (de obicei se rupeau impreuna cu dintii ofiterului) si l-au condus la gara sub paza armata: e al nostru, nu-l sifonati ca e om bun! Si a ajuns in armata lu’ Denikin, daca nu ma-nsel. Si la Odesa, intr-o proasta zi s-a dus la comandament, da sa vezi dracie peste noapte fusese luat de rosii. Asa ca acu era la pastrare la beci (naravu local era sa fie strinsa o partida mai mare, apoi sa se-ncarce pe un remorcher si sa fie inecati in larg). Si na ca pica in inspectie un comisar imbracat in piele de crom din cap pina-n cizme , fosta lui ordonanta! Care cum il vede incepe sa-l injure, sa-i rupa mundirul pe asta eu il omor! Da-l scoate din comandament legat sub pretext de intimitate si-l mana pe stazi. La un moment dat il dezleaga,si :Domn locotenent, la 2 strazi incolo sunt albii. Da vezi fi atent ca daca te mai prind ai mei ne-neaca pe amandoi! Si scoate Naganu’ si trage 2 focuri in aer… A ajuns in Romania, a fost ofiter la granita prin Dobrogea . Doamna lui avea o reteta de oaie ceva … nemaipomenit . la un moment dat , prin Dobrogea a avut la masa un general aflat in inspectie. Normal , doamna a intrebat daca domnul general mai doreste o portie. Da. Si apoi generalul si- a cerut scuze si a mai cerut un supliment . Apoi a multumit din suflet doamnei ca in sfarsit, dupa o saptamana a mancat bine ca pana la ea fusese chinuit doar cu carne de oaie. Nenea Kolea face o mica gafa : Pai si la noi tot oaie ! Generalul holbeaza ochii si dupa cateva secunde : Doamna , mai am o rugaminte : scrieti-mi reteta ca buna mai este !!

Nenea Kostea , apai el dragii mei a trait muult: vreo 95 de ani. In 1917 era in Ohrana, cea de “buna” amintire . Prin iarna 21-22 a trecut Nistrul pe gheata cu Mauseru’ in mana si niste rosii in spate …. noroc ca in zona era o patrula de graniceri romani – ei si? al nspelea incident peste suta !! . Dupa ce a tras ceva timp mata de coada prin Chisnau si Iasi a invatat romaneste si a fost angajat la Ministerul de Interne …. Cu ce se ocupa ? Naiba stie da’ nu cred ca indosaria hartiii !! La ultimatu lu Stalin a avut noroc – familia (nevasta si copii ) erau la Iasi asa ca s-a uschit usor ( devenind si .. hot de cai ! ). Bine-nteles s-a reintors in 41 la Chisnau tot la MI …. In 44 s-a refugiat in tara ( in ultimii ani de viata nu mai zicea in Romania ci in tara … ) … a fost dat afara de la MI si a ajuns marunt functionar nu mai stiu pe unde. A iesit la pensie si a primit pensie si pentru cei 20 de ani de activitate “neprecizata” la Interne in Chisnau …

17

Page 18: Povestile Celor Care Nu Mai Sunt

De la el tin minte ca imi zicea ca ca cu unii muscati de idee nu poti discuta decat cu nagaica si Naganu’ da’ din pacate uzul naganului fusese cam restrictionat in Imperiul Tarist de catre Nicolaska zis Sangerosu si astfel au murit milioane in loc de cateva mii de ... De la o anumita varsta am inceput sa inteleg intelepciunea vorbelor sale ( de ex daca Lenin in drum spre Piter suferea de o intoxicatie cu plumb ? Sau daca tanarul Stalin din “greseala” se impusca in ceafa cu propriul Mauser ?).Si tot el poveste ca prin 1913 a facut un concediu mai lung in Siberia … pe care o descria ca un rai al vanatorilor ( zicea ceva de 2 tigri , 1 bars , nu mai stiu cati ursi ),Oricum era totusi de parere ca in stilu’ in care mergeau in Siberia cei trimisi de el, locu’ nu era chiar placut .A da activitate neprecizata . Oare cu ce se indeletnicea in birourile din Chisinau un fost agent al Ohranei ?!?! Si totusi a primit pensie in RSR si pentru anii aia !!

Nea Tache Vana de Bou

Nea Tache fusese vremurile fericite ale democratiei romanesti agent al Partidului. Adica liberal 1000%. "Aranja" in mod democratic alegerile - suveica, creta, faina - si manuia cu avint si energie mai ceva ca o sticla de Pepsi (asta era reclama Pepsi prin '69)  "electoralu". "Electoralu" era un baston: cu maciulie metalica, ghintuit in partea de jos si avind se pare oaresce plumb prin maduva partii inferioare.Si au venit taranistii la putoare drept care au organizat ei, alegerile. Si taranistii din localitatea care beneficiase de serviciile dimacratice a lu nea Tache s-au gandit sa-l sorcoveasca nitel, drept care unele garduri au ramas cu pari lipsa. Si nea Tache a fugit – el, de data asta - in padure, unde a stat ascuns vreo 3 zile. Apoi pe inserat s-antors acasa, da’ pina la urma tot a trebuit sa-si puna doi dinti de aur. Si, s-a intors rotativa! si au venit liberalii! Si nea Tache si-a revizuit pozitia, A devenit mai suplu din punct de vedere politic. De aici si porecla Vana de Bou! Ca oricum, trebe sa recunostem ca vana e mai supla decat electoralu'. Da’ va dati seama in ce imprejurari nea Tache si-a castigat renumele si porecla. Democratice.A murit - nu stiu cine-l odihneste, ca mai avea si alte "calitati" – da’ dadu coltu amu'  25 de ani.  Am aflat nitel cam tarziu ca a plecat sa-si intalneasca Bratienii iar nepoata care l-a mostenit a aruncat "electoralu" la gunoi, desi "arvunisem" aceasta relicva a democratiei antebelite. Ca vana, saraca, uitata-n pod a fost roasa de sobolani.Ah, era sa uit: prea multe necazuri n-a avut nea Tache dupa '49. Ba a ramas si cu casa!(se mutase in Bucale in timpu razboiului, poate de asta .... a scapat Vana de Bou).

Ion Inonescu, zis Itic si alte povesti antisemite

Nascut pe langa Cernauti, Itzac. Ramas la ultimatumul lui Stalin acasa. Si in sfarsitul lui 41 a ajuns prin Tranasnistria. Unde, intr-o zi da peste el unchi-meu ofiteru’ – se intoracea de pe front in permisie - purtind cu mandrie Coroana Romaniei si Crucea de Fier cls 2a - care de bucuria revederii il daruieste pe Itic cu 2 perechi de palme si apoi il intreaba ce

18

Page 19: Povestile Celor Care Nu Mai Sunt

dracu e cu el p’acolo. Dupa explicatie il ia frumusel de guler si-l aburca in trenu militar si asa ajunge seara in fata lu taica-miu pe care il pagubeste de o pereche de palme – da de buna calitate, ca zicea el ca i-au tiuit urechile 2 zile! Si apoi don pretor (taica-miu) rascoleste niste hartii de pe masa si-i comunica vestea cea mare: nu e Itic , e Vanea Ivanovici! Apoi se serbeaza revederea si botezul lui Vanea – platit de unu din Bizoni, ca proaspatul Vanea de unde?! (taica-miu zicea ca de la vin i s-au tras cele 2 zile de tiuituri!). A doua zi, Vanea face cerere de recunoastere a originii etnice romane – martori ofiteru si Ghita Bizonu al batrin venit sa-si vaza fecioru al mare – si semnat de al mare, pretoru! ! Si mai face cerere de redobandire a numelui romanesc si iata-l pe Ion Ionescu!!! Si masa mare, platita se-ntelege de tata. Apoi e angajat paznic in cadrul directiei Romanizarii – deh, roman, garantat de don pretor Bizonu’. Sa vezi peste nitel timp mutra lu’ G, director al romanizarii ( peste 10 ani mi-a fost nas) cand da nas in nas cu Ion Ionescu! Oricum Ionica a fost silit sa admita ca echipa Dragos Voda (sustinuta de nasu) e mai buna ca Venus sau Ripensia!!! Nitel mai taziu prin amabilitatea dnei A L (fosta directoare la scoala unde invatase) reuseste sa aiba diplomele de studii pe numele lui (adica Ionescu Ion, crestin vechi! Da suferind de fimoza- act medical aranjat de dl G!!)Toate bune si frumoase dar in sufletul lui Ion Ionescu crestea navalnic dorul de spatii intinse si ura impotriva comunismului asa ca plin de avint patriotic incalta bocancii lu’ statu si dadu’ fuguta la Cotu Donului unde dadu nas in nas cu plontoneru’ Ion Bizonu’ (fratele mijlociu) care tare se mai mira de cine ii vine-n ajutor (da de-aici n-a colectat nici o palma, ca desi era usor iudeofob plontoneru n-avea nici o datorie fata de raposatu Itic). Si Itic-Ion a luptat bine, chiar eroic si a ajuns si vanator de tancuri si se tinu de prostii reactionare chiar si sub nasu nemtilor iar un tampit de neamt facu raport si capraru Ion se facu si el cu o Cruce de Fier cls 2a (plus barbatie, plus alte medalii romanesti) . Da dupa 23 August 44 rusii l-au luat prizonier si iar avu parte de orizonturi largi. Ba mai rau, fiindca ca tot romanu dovedea conservatorism reactionar traditional si a suparat-o pe tova Pauker refuzind cam zgomotos sa faca parte din divizia Horea Closca si Crisan a stat cam mult in URSS si a ajuns inapoi in tara cu ultimu tren. Pina la urma a dat din nou peste vechea gasca – Bizoni etc ba a stat nitel in gazda la dl. G. Intre timp a avut vesti de la famelie parintii in Israel si sora in URSS (mama ce-o mai injura! din j…ca comunista n-o scotea doar decat s-o faca catea si scroafa comunista!). Singurele lucruri ramase erau actele de scolarizare, original false, – pastrate de dna AL – si vre-o 2 fotografii de pe front pastrate de unchiu Ion plontoneru’ si inca vre-o 2 gasite la taica-miu (astea erau facute inainte ca sa-i ramaie taica-miu dator cu niste scatoalce!). Asa ca ce era sa faca? A ramas Ionescu. S-a casatorit cu o romanca. Copilu i l-a botezat nasu G , fost director al romanizarii (cica facea o mutra mirata nasu la botez!).Si de bine de rau a trait inca ceva ani, pina prin 90 cand s-a dus sa se-ntalneasca cu taica-miu. Si la pomana lui, nu intelegea nevasta-sa de ce unchii mei se mirau: na ca am trait sa mancam si pomana lu’ Ion (ea stia ca Nelu al ei era zis Itic de vechii colegi de scoala, da nu stia si de ce!). Si ca o amintire despre el, cineva , evreu (care-l stia dinainte de 41) s-a plans de zapada alba care i-a facut zile negre , Ion Ionescu a zis ceva in idis din care nu am inteles decat traditionlu Kischman tuhas! si apoi (pe romaneste): trebuia sa fii cu mine la Cotu’ Donului, ca sa vezi ce-am patimit noi! Acu’ sper sa intelegeti ca dau numele nitel aiurea, ca naiba stie cine mai citeste asta si nu stiu daca copchilu’ lui stie de ce pentru vechii prieteni tat’su era Itic. Ca aveau batrinii

19

Page 20: Povestile Celor Care Nu Mai Sunt

unele hibe, da gura stiau sa si-o tina! Si apropos de palmele de care se pagubira doi Bizoni: tineau sa-si plateasca datoriile! si daca imprejurarile ar fi fost mai bune pentru Itic-Ion, apai vai de pielea lui, ca si-ar fi colectat toate creditele! Asa ca a colectat doar in mod simbolic ca doar batranii Bizoni aveau prea mult respect de sine ca sa-si puna mintile cu un amarat!

Convertirea unui rabin

In Chisinau erau multi evrei*. Da’ multi. Binenteles ca cu ocazia ultimatumului lu’ Stalin au ramas pe loc.La ceva timp dupa Ia eliberare de sub jugu carnatzotoresc* * o vecina evreica – ramasa fara magazin – o intreba pe mama: Ei cum ti se pare nunta asta? Ca vecinei nu prea ii mai placea!Tot atunci, la o coada – au venit sovieticii au aparut si cozile! – un tanar evreu a zis ca a venit din Romania special sa traiasca in paradisul sovietic. Zicea ca toate puscariile din lume nu l-ar fi lecuit de iluzii, da 4 luni de URSS da! Gluma locala era ca in sinagogi credinciosii se bateau cu pumnu’n piept zicand samaii vinovatai (suntem singurii vinovati).Ma rog, situatia evreilor s-a stricat radical dupa ce au fost izgoniti sovieticii. Si fiindca erau multi de descurcat se descurcau prost – ca una e sa ajuti pe 1-2 si alta pe 20,nu?! Au fost alungati din case (cei mai multi; au ramas la domitzil doar sarantocii ale caror cocioabe nu erau de folos!), deportati etc.(vorbesc de aia care n-au fost impuscati prin pivnite in primele minute – pivnite, ca unde sa te ascunzi de bombe?!***) Unii au avut noroc. Asa cum un popa – de tanar betiv rau - a luat de perciuni pe-un rabi si l-a deportat cu tot cu famelie in beciu casei parohiale. In lungile controverse teologice care au urmat rabinul a fost convertit. La alcoolism. In anii care au urmat si-au convertit si nevestele….Da mai observ ca destui dintre evreii basarabeni au preferat sa se refugieze in Romania in 44.

* Da in Basarabia mai erau si multi nemti – pe astia i-a dat Stalin lu Adolf. La Saba erau frantuji. Plus gagauzi (sunt si acum). Ba am cunoscut un domn Kent cu un aspect f british.** Parca la Hotin un glumet a dat o sticla plina prostului local si i-a pus in jurul gatului vre-o trei metri de carnati. Si prostu a defilat prin oras stigand ura ca afost eliberat de jugu carnatarilor romani.*** toti s-au bagat in pivnite! Ca asa cum povestea careva zburau pulea prin aer tziu, tziu. Si cucoanele radeau de se prapadeau: pacat ca noi nu eram acolo! Da-n rusa pulea inseamna gloante….Si las’ca si si acu 15 ani se vorbea amestecat: in sumca am bagat hleb, lapte i measa! Iar la Cernauti autobuzul 4 era „patru” nu „cetiri”! Ca sa nu mai zic ca am auzit vorbindu-se rusa da’ cu acshient…

20

Page 21: Povestile Celor Care Nu Mai Sunt

Cum nasesti un mozaic

Nasul meu dl G ca orice mosier din nordul Moldovei avea evreul lui (pe vremea aia se zicea j…nul fara sa se supere nimeni). Care evreu mostenise postu din generatia precedenta. Ca evreul “lui” , era un post. Ceva intre administrator si comanditat, ce permitea o mare intimitate cu afacerile mosiei dar nu cu familia. Dupa ultimatul lu Stalin s-au despartit, dl G (mosier , fost prefect liberal si cam avocat) considerand ca nu-i va prii regimul sovietic. Evreul lui a avut o parere contrara. Peste ceva timp s-au reintalnit cand dl G s-a dus sa vada ce i-a ramas din avere. Evreul lui scapase pana atunci , dar cu dl G a incurcat-o radical: a fost deportat cu tot cu famile la Chisinau drept in birourile romanizarii*! (dl G era directorul) . Ca dl G privea lucrurile mai de sus, dar pentru cautat prin dosare si facturi avea nevoie de om de incredere , si dupa cate stiu dupa mica verificare facuta de evreul dlui G unii patrihoti cu unghii cam lungi au avut parte de mici multumiri : care front, care lagar , care puscarie . In 1944 amandoi au fost de acord ca totusi o cura de apa de Dambovita le face bine la sanatate si au ajuns in Bucuresti amandoi. Vremuri deja destul de grele. Eh, si dl G avea o casa in Bucuresti (nu, nu chiar cine stie ce, dar avea!) . Asa ca pentru nu stiu cat timp a acordat gazduire evreului sau. Care era casatorit si avea si un baiat. Iar baiatul contaminandu-se cultural a inceput sa-i zica dlui G : nasule. Ca fini avea destul nasu. (atentie : tanarul nu fusese botezat crestin! Era evreu practicant, dar dl G era nasul!). Pe urma au emigrat. Dar ani de zile nasu primea felicitari de la finul sau mozaic Si am auzit ca pe baza principiului ca nu are ce sa-i strice nasu a avut parte si de un kadish. (Cam scandaloasa cestia cu kadishu, nu? Da’ am auzit ca si tata a avut parte de unu. Sau si mai buna un preot ortodox a avut grija sa –si inmormanteze un vechi coleg de scoala, din intamplare rabin. Si l-a inmormantat preotul fiindca prin localitate rabinul ramasese singurul evreu … A incercat sa faca lucrurile ca lumea , a chemat un rabin samd dar hartiile si toate alea le-a facut popa. Si cica ani de zile enoriasii aveau o banuiala ca unu din Simionii pomeniti la slujba de duminica …. era rabinul! Oricum nu avea ce sa-i strice raposatului iar popa isi pomenea prietenul de-o viata. Sa nu zic de „tanti” Olga inmormantata dupa toata oranduiala crestina de o Hana venita special din Israel care nu-i era de loc nepoata ci doar fica celei mai bune prietene a „matusii”.)

* nu sariti in sus. Ma refer strict la acest caz , ca stiu ca din pacate nu suntem chiar fara pata. Si oricum , retineti era vorba despre o relatie bine statornicita. Mai bine reflectati la bizareria situatiei ca dl G isi luase evreul si la Romanizare pentru ca avea incredere in cinstea si priceperea lui (ca evreul de mosie era un om cinstit. Ca fusesera si altii, camatari care ii lasasera pre alti boieri fara mosii). Hazul este ca unu’ cu unghii lungi a ajuns mare antifascist. Sarlatanu’ bagase niste bani la avocati , poate si judecatori si scapase de binemeritata puscarie. Dar fiindca nu prea se purta dimacratia a fost expediat in lagar la Tg Jiu pentru specula . Dupa 1944 a devenit si antifascist cu acte-n regula, Da facea ciocu mic in preajma „fascistilor” care-i cunosteau meritele „politice”. Se pare ca a devenit „antifascist” dupa ce evreul de casa (pardon de birou!) al nasului verificase niste acte. Oricum conta al naibii de mult pe cine cunosteai. Ca si azi.

21