Povestile Pelesului Ed.2 - cdn4.libris.ro Pelesului Ed.2 - Carmen Sylva.pdf · grGsuf, Traducere de...
19
PovEgrILE PnLE9ULUI CannnBN SywA, RscrNa Er,rseeEre e RotvtANlsI i.-\ -"-. #\-,-*$;;-"'\, 3 ."r-:;;*63'.y'S ,* i # I S ",..J{..^\}l;-'-';clQ,. W .' &s i \ i -,./ s- -l ** 'qo * '- .;l j '-..*-:*q**"-d $s,q '."***;-" Editia a II-a ad[ugiti Cuvint-inainte de PnrNcrpesl IsessrrE os WIEo , Volum ingrijit qi postfa
PovEgrILE PnLE9ULUICannnBN SywA, RscrNa Er,rseeEre e RotvtANlsI
i.-\ -"-. #\-,-*$;;-"'\, 3 ."r-:;;*63'.y'S ,*i # I S ",..J{..^\}l;-'-';clQ,. W .' &s i\ i -,./ s- -l ** 'qo * '- .;l j'-..*-:*q**"-d $s,q '."***;-"
Editia a II-a ad[ugiti
Cuvint-inainte de
PnrNcrpesl IsessrrE os WIEo,
Volum ingrijit qi postfa
CupnrNs
CuvANr-iNeINrn 7
Coprrron 9
Pnrngul 11
Vi.npul cu Don t4FuaNrce zz
Pnrne Ansi. 29
|nerr 34
C.l.uriraeNur, 43
Pegrnnelerourlnr +8
Ouur 53t
Ver,se Csnnurur 68
Crrerna BAsnr 77
Prscur CArNrrur 86
CreHLiut 97
VLrelRre Lo4
Ronu. Prr,ngur,ur 11o
Ar,survr: Pnnrcnna.nncar-i Canor I qr Eus,Lnnre r,a Clsrrrur Perng 45FLnuncur Rrcanurur iNnsp;.nrer. Culruu popuren.L nouANpnscl iN oprnl. urnn.nni.
I RpcrNer Canunx Syrvl.. Posrreli or Srr,vr.n Inrx,q. ZruvreRMANN zo9
Nori. -Lsupne EDITIEI A rr-A z3g
Mur,luurnr 24o
r& /4T,G- \r/-*{\z} ''' "-": -;*Y,.*{", .tj!:;'i',c-
6uuqnt-tnnante
PRrNcrpnse IsRrnrLE DE WIrp
Elisabeth Konigin von Ruminien,die zu den bedeutendsten Frauen ihrerZeit gehorte, war mit Leib und Seele
und viel Disziplin Landesmutter.
Elisabeth, die schon wdhrend ihrerVerlobungszeit Ruminisch lernte undviel irber die rumdnische Geschichte,
die Kultur und das Volksbrauchtumgelesen hat, hatte die besondere Gabe
das Schone in anderen Menschen und
fremden Kulturen zu entdecken und zu
fordern. Sie setzte sich als Person, aber
auch mit ihrem Status und ihrer sozia-
len Position als Konigin, zlrm Wohle
des Landes und der Bevolkerung ein. InRum6nien, wie auch im Ausland, trugSie hiiufig die ruminische Volkstracht,lies sich in dieser fotografieren und
warb fiir das Konigreich Rumiinien. Sie
forderte die schdnen Kiinste, die Musikund die Literatur. Sie iibersetzte rumd-
nische Dichter um Sie einem breiteren
Publikum zuginglich zu machen. So
etwa erstmalig den bedeutendsten Na-
Regina Elisabeta, una dintre cele mai
cunoscute personalitili ale vrernii sale,
a fost cu sufletul gi cu multi disciplini o
mami a poporului ei.
Elisabeta a invifat limba romini gi
a citit despre cultura, istoria ;i obice-
iurile populare din Rom6nia incl dintimpul logodnei sale gi a avut o inzes-
trare deosebiti de a descoperi gi scoate
in evidenfi frumusefea oamenilor gi a
altor culturi. S-a dedicat personal, dininalta sa pozifie sociali ca Regini, bi-nelui [irii gi al poporului. A imbricatportul romdnesc atat ln Rominia, cAt
gi in strlinitate,. s-a ldsat fotografiatd
astfel, fhcdnd publicitate cu imaginea
ei Regatului Rominiei. A promovat ar-
tele, literatura qi muzica. A tradus dinpoefii romdni pentru a-i face accesibili
unui public mai larg, publicindu-I, ast-
fel, pentru prima dat[ ln Germania, pe
cel mai important poet nafional romdn,
Mihai Eminescu, in anul 1878. A ini-
liat gi incurajat relafiile dintre RomAnia
':-sa
tionaldichter Rumdniens Mihai Emi-nescu im |ahr 1878. Sie bewirkte undforderte eine starke Wechselwirkungzwischen Ruminien und Neuwied,aber auch ganz Deutschland in fast al-len Bereichen, wie z.Bsp. der Kleidung,dem Handwerk, der Musik, der Litera-tur sowie caritativen und sozialen Ein-richtungen. So war die Blindenschulein Neuwied das Modell fi.ir die Blinden-schule ,Vatra Luminoasa" in Bukarest.
Sie verfasste unter ihrem allbekannten
Pseudoryan Carmen Sylva unzfilige Bi.i-
cher und verwendete die Einnahmen frirdiese ihr so am Herzen liegenden Projekte.
Bei den Pelesch-Miirchen berufiztSie uns aus Mirchen und Sagen ver-traute Figuren, setzt diese in rumdni-sche Landschaften und Gegenden underweckt somit eine Vertrautheit. Mitihrer Ausdrucksweise appelliert Sie an
die Sinne und will dariiber ein Heimat-gefi.rhl, eine Heimatverbundenheit undeinen Heimatstolz bei der damaligen
|ugend wecken und fordern.Mit den Pelesch-Mrirchen setzte Ko-
nigin Elisabeth dem rumdnischenKonigshaus ein literarisches Denkmal,indem sie das Konigsschloss Pelesch,
die Wiege der jungen rumdnischenDynastie, als,,Mirchenschloss" weltweitbekannt machte.
gi oragul Neuwied, precum gi cu in-treaga Germanie, in diferite domenii,de exemplu imbriclmintea, megtegu-
gurile, mrzica, literatura, instituliile ca-
ritabile gi sociale. $coala de nevlzitoridin Neuwied i-a fost un model pentrucolonia de orbi Vatra Luminoasi dinBucuregti.
Regina Elisabeta a scris sub pseudo-
nimul ei bine-cunoscut Carmen Sylva
nenumirate c[r[i gi a folosit cdEtigul
din vinzlri,pentru proiectele ei carita-bile, de suflet.
in Pov e;tile Pele;ului,Regina foloseqte
figuri din bine-cunoscutele povegti gi Ie-
gende germane, le transpune in peisajulromAnesc, evocAnd astfel o anumiti fa-
miliaritate. Prin stilul ei de exprimareapeleazd la sentimente, incercAnd si ri-dice la cei tineri simful patriotic gi si letrezeascl, gi incurajeze mdndria ;i ataga-
mentul faf|depatrie.Grafie Pove;tilor Pele;ului, Regina
Elisabeta a creat un monument literarCasei Regale a Romdniei, ftcAnd cunos-cut Castelul Peleg, vatra tinerei dinastiiromAneEti, in intreaga lume, ca pe un,,castel de poveste'i
Traducere de Silvia Irina Zimmermann
Pentrudin
gi le-
peisaiul
fa-
sa n-qi sA Ie
ata$a-
Regina
literarcunos-
dinastii
Pe un
6ryothrTraducere de Romanita Constantinescu
Unde piscuri-nalte codrul incununi,Iar rAul silbatic in vale rlsun[,Mii de flori imi infloresc,
Dulci miresme rlspA.ndesc,
Acolo e loc de grldini, pimint liudat,Al meu regat.
Unde in ochi curafi 9i addnci se ascunde
Vhpaia basmelor clrunte,Vidind atita adevirare,
Iar dragostei, credin[l mare,
Acolo e de-o primiviratici boare scildatAl meu regat.
Acolo unde prin vii gi munfi,Un cintecel zglobiu asculli,
Unde cefurile qoptesc gi se strAng,
Picituri de ploaie pling,Acolo numai plutegte in desig neumblat
Al meu regat.
I!
rl@*tsu6 &t6s6rt
Din fiecare verde llstar,Printr-al razei dumnezeiesc har,
in formi qi frumoasi alcituire,Dupi a devenirii lege gi fire,
Creqte - Copii, sunt un om atit de bogat! -Al meu regat.
--x:-- \ r* a " "/- -l\ -
i" I o \i\--,.r..,.-'"f' 5. 6 r- "t/'>
10
EnESrfoE
?&.&ft*
Ctfrrhf dc-a
f,pch
Ele
ftculn htimce, ce
APotbri.-. dat fiseaci
grGsuf,
Traducere de Dimitrie A. Sturdza
in Bucegiul care, vechi de bitrdn ce este, a vdzut aga de multe,
incAt nici nu-i mai vine s[ se mire de nimic, se avAnti clocotind
un pirAu de munte, atit de silbatic gi de nivalnic, incAt parc[, inrisfifarea lui, ar voi sd cutreiere lumea toatl.
E un voinic minunat Peleg, cu pirul cref gi cu adinci ochi albagtri, Ei e atit de
voios qi de puternic, fiindci d-a niscut ln adAncimile unui munte uriag. Se zice cd
vine dintr-un lac niprasnic, ascuns in fundul pdmdntului gi in care locuiesc zinele
apelor. $i daci stai mult lingd PeleE, aEa de mult cAt si ui{i lumea, auzi cu totul
deslugit cdntirile zAnelor.
Chiar se iveqte, din cind in cind, cAte o zdnd, care, plutind pe o frunzi mare 9i
lati de-a lungul Peleqului la vale, alunec[ din treaptd in treapt[ peste cascadele apei
gi privegte cu ochi voiogi la lume. Dar nu poate si o vadd decit acela care s-a niscutpe la toaci gi n-a avut niciodatd vreun cuget rdu in sufletul lui.
Ele netezesc cu degetele lor gingage pletele crefe ale lui Peleq 9i vorbesc pe gop-
tite cu dAnsul despre leaginul lor cel ascuns in tainifele muntelui, apoi, el Ie pune
in fa!6 oglinzi mititele, ca si-gi vadi chipurile trandafirii. Iar Eoaptele lor sunt tai-
nice, ca gi cind s-ar furiga prin frunzig adierea unui vint domol.
Apoi, Peleg niciodati nu obosegte, atAt de mare ii este puterea gi de gribitd cali-toria. Darnic din fire, igi reinnoieqte mereu valurile spumoase 9i nu se intreabi cita dat Ei cit ii mai r[mine. $tie prea bine cd jos, ln adALncime, e lacul mare, care nu
seaci niciodate cat6 vreme Bucegiul nu se va fi prdbugit gi marea nu va fi acoperit
:.1
-i.iil-
&ouan6 &tZGs"6,l
Carpafii. El, Peleg, nu gtie deloc a socoti si nu zice niciodati: ,,Nu vreau s[ md is-tovesc ca nu cumva si r[mdi s[rac!" O, nu, harnic Ei darnic lgi arunci valurile prinlume la vale, ca oameni gi vietifi, gi ierburi sd se rf,coreasci din ele!
Se nec[jegte cu toate aceste gi el cAteodata, cAnd primdvara nu vrea si soseasc[,
ori toamna pleaci prea in pripi, atunci se face de tot galben gi se umfla in mAnia luiaEa de tare, incAt rupe qi sfAEie tot ce-i cade la indemAni. Iar crivilul rAde de ddnsulori, drept pedeapsi, il biciuiegte Ei-i arunci-n drum copaci mari, ca si-l oboseascd
cu ei pe neribdltorul copil, cu pletele crefe gi cu inima indArjita.Dar nici nu e cu putinfi si nu-l apuce necazul, cAnd iarna vine a9a degrabd.
ii este un lucru nesuferit c6nd copacii igi arunci frunzele in el Ei trebuie si le
poarte acum neinsuflefite, pe acelea cu care nu glumise toati vara; apoi 1l supir[gi gheafa, care-l strAmtoreaz[ gi vrea si-l sileasci a tice6. Cici un p[cat mare are
PeleE: voiegte si stea, mereu s[ stea de vorbi, cu florile, cu copacii, cu pisirile, cu
vinturile, chiar gi cu mugchii de pe pietrele din albia lui, ba, in cele din urmd, si
cu sine insugi, cdnd nu mai e cine s[-1 asculte. $i care e omul ce-ar voi si stea cu
sine insugi de vorbd? Fie cel mai cuminte, tot i s-ar uri in curdnd, cum i se uristede multe ori gi celui mai bun al slu prieten, care s-a putut deprinde la ribdare faficu dAnsul.
Iari lui Peleg ii place prea mult ca allii si se minuneze de povegtile lui, Ei nu finedeloc s[ pilstreze tainele ce i s-au lncredinfat, degi munfii l-au mustrat adeseoripentru limbufia lui, zicAndu-i ,,Bab[ betrenili Dar el gi-a scuturat pirul cre! qi a
aruncat o privire Etrengireasc[ la codru, ca gi cdnd ar voi si-i zicl: ,,Aqa-i ca fie-fiplace si m[ asculli?"
Am stat ceasuri multe gi indelungate ldngd el gi am ascultat spusele lui, Ei cite-odati parc[ vedeam vdrful degetului vreunei zdne, ori piciorul trandafiriu, ori opleati din pirul ei; gi am auzit adeseori cAntiri minunate. Acum am s[ vi le poves-
tesc toate.
Cici nu e taind ceea ce Peleg a spus; o gtie o mulfime de lume, o gtiu feriga gi
mugchiul, gi floarea nu-m[-uita, qi fagii, gi brazii, iar acelora care n-o Etiu le-ospune vAntul, ce scuturi mereu fr:onzele, pAn[ ce nu le spune toate, ca p[sirile siduc[ vorba mai departe peste noul mdri qi nou[ fari, pAn-acolo unde nu mai suntfurtuni, fiindcd nu mai este nici aer. Fiindci insi' eu nu am aripi, nu pot purta
t2
i
ai
-{
I
sa ma ls-
valurile prin
sa soseasca,
ln manla lurrtde de dinsulsi-l oboseasci
aqa degrab[.gi trebuie si le
apoi il supirlpicat mare are
cu pisdrile, cu
din urmi, Ei
voi s[ stea cu
i se urlEtela ribdare fa15
lui, qi nu fingadeseori
pirul cre| gi a
.Aqa-i c[ fie-fi
lui, qi cAte-
u, orl osi vi Ie poves-
o gtiu feriga gi
n-o gtiu le-oca pislrile s[
nu mai suntnu pot purta
@ouwn6 &,6"ilirt
poveqtile departe-n lume, ci trebuie si le spun, pentru ca si mergefi qi voi si-lve-defi pe Peleg.
Poate ci el are si vi povesteasci mult mai multe ca mie, iar acelora care n-auavut incl niciun cuget rlu in sufletul lot li se vor arita gi zinele.
Acum, ascultali ce.a fost, cum a fost odati gi, daci n-ar fi fost, nici n-ar povesti-o
Peleg.
se*-#r
13
-rq
t
f tu %-0,Traducere de Dimitrie A. Sturdza
ost-a odati la Sinaia o horl precum n-a mai fost. Era o sirbitoare mare
gi cllugdrii din manistire impirliseri pograni ciubere intregi gi tofimAncaserl de se sdturaseri. Oamenii veniserd de departe: de la Izvor Ei
de la Poiana Jbpului, de la Comarnic 9i de la Predeal gi de peste munte.
Soarele strilucea qi incdlzea toatd. valea, de-gi azvirleau fetele basmalele de pe cap gi
de-gi puneau fllc[ii piliriile acoperite cu flori pe ceafa.La joctuturor le era foarte cald.
Femeile miritate gedeau jur-imprejur pe iarbi verde gi fineau copilagii la sAn.
Maramele lor luceau de departe, albe gi gingage ca nigte flori.Ce joc vesel! Ce tropiit! Ce strigitel Fetele parci pluteau in aer. Picioarele lor
gingage care se zdreau sub vAlnicile cele inguste parcl nici nu atingeau p[mintul.Iile lor erau bogat cusute. Ele strdluceau de culorile cele mai vii 9i de aur, ca gi baniide la gAt. Hora se-ntorcea gi se legana necontenit in cercuri mai mici gi mai mari,lacAntecul neobosit al liutarilor, cum bate sAngele prin vine, cum urmeaz[ unele dupialtele valurile apei.
Ceva mai departe stitea un cioban frumos, rczemat de toiagul siu cel lung. Ochiis[i negri ca murele se uitau spre hor[. Era sublirel ca un brad. Pletele cele crefe gi negre
ii cideau pe umeri de sub ciciula de oaie cea albd. CimaEa-i era cenugie. Un brAu latde piele o linea imprejurul Eoldului in cre{i mari. in picioare purta opinci. Ochii luididuri intr-o clip[ o roati peste toati hora. indat[ ei gisiri ce ciutau gi-gi fintirlciut[tura lor str[lucitoare pe o fati, care se pirea ci nici nu-l bag[ in seami. Fru-moasi erufata;frumoasi ca ceamai frumoasi floare. Ba mai frumoasd decdt tranda-firul Bucegiului gi mai gingagl decAt floarea-reginei. Ochii ei aveau doui lumini: una
-: :.i"-:-- :.:t El: IrcG
::::'.:-" :.1 AIl
--": i: '.-:::" si 6::li:-3'. S. :; :{-)ale
;:,::::-- ;.. rlinj
.:;:: :o Lealte t
Jer'rca:: inl:c :e:e s:r lra{ i:.::,:. lrsi l-een:
- I-ealol zis
::r-: trebuie s.i m:.:.re. i:: Dof:oBF.a nu-mi :ramur
- Ce si-ti sp
- \tai 'l:ne<
- -\ces:ea su
-Cesi:accIleana se uiti
- Ceea ce nr
- Eu por toq
- \ul Ceci f;
- Fara oile n
-\ezicanugurul Iucru ce-1i
- Si dacA totFlacaii s: tbte
,,Nu o tal" striga
Atunci iesi dstufoase si puse r
- Lasi retelc
tine. Nu stii ru c:
&c,uun6 fft6sfirt
in negrul din mijlocul ochilor, alta in cercul cel cipriu care imprejura acest negru.
Dinfii li striluceau cind ea-gi deschidea buzele de trandafiri. Pirul ei era negru ca
pripastia din care fulgeri un gipot de api gi cununa din pir nu se vegtejea, ca 9i cum
i-ar da via|[ gi frlgezime. Trupul ei era aga de sublire, parci l-ai fi putut fringe cu
mina, gi cu toate acestea se vorbea de puterea ei. Dar! Frumoasl era Ileana! $i Ionel,
ciobanul cel tAnlr, necontenit se uita la dAnsa. in sfirgit, gi el se apropie de hor[ gi
apucl pe Ileana de mAn6. Fetele se uitard la ea gi surdseri, iar Ileana rogi.
Deodati cdntecul liutarilor stltu, sfArqind cu un sunet ascufit; flicdii invArtirlpe fete sub bral jur-imprejur gi Ionel trase cu putere in jos mAna Ilenei. Asta spunea
mult. insi Ileana didu din umeri Ei surAse.
- Ileano! zise el lncet, vezi tu colo franzele cele galbene ale fagului? A sosit tim-pul: trebuie si m[ duc lavale cu oile mele, in cdmpul Bir[ganului, poate Ei peste Du-
n6re, in Dobrogea, gi nu te voi mai vedea pAni in primlvarl. Zi-miun cuvAnt bun, ca
si nu-mi tremure inima cAnd m[ voi gindi ci te uifi gi la ceilalli fl[cii.
- Ce si-fi spun? Tir nu mi iubegti deloc qi curAnd ai si m[ ui[i.
- Mai bine-oi muri decit si te uit, Ileano!
- Acestea sunt numai yorbe, 9i eu nu Ie dau crezare.
- Ce si fac ca si mi crezl?
Ileana se uiti cu coada ochiului spre fliciu Ei ochii ii scinteiau:
- Ceea ce nu po[i! ii rispunse ea.
- Eu pot tot, zise Ionel incet, ca Ei cum nu ar mai fi gtiut ce vorbegte.
- Nu! C[ci fhri oile tale nu poli trii. Dorul lor mai greu i1i trece decAt dorul meu!
- Firi oile mele! zise Ionel Ei suspini.
- Yezi ci nu pofi fbr[ oile tale? rispunse Ileana rdzdnd.Yezi ci. nu po]i face sin-
gurul lucru ce-fi cer, sd rdmAi sus la munte frri de oi? Vorbe Ei numai vorbe!
- $i daci totuEi {i-ag face dupi plac? zise Ionel, stringindu-gi din}ii.
Fliciii Ei fetele se strAnseser[ imprejurul Ilenei gi al lui Ionel gi ascultau. ,,Fi-o!",
,,Nu o fb!" strigau unii dupd al1ii.
Atunci ieqi din mulfme un cioban bltrdn cu pletele de argint, cu sprincenele
stufoase Ei puse mAna pe umirul lui Ionel:
- Lasi fetele, zise el cu asprime. Ele-|i vor rupe inima gi dupa aceea vor rdde de
tine. Nu qtii tu cd ciobanul care igi pirlsegte oile trebuie sd moari? El se intoarse spre
15
)r
sirbatoare mare
re intregi Ei tolirte de la Izvor gi
de peste munte.
rlele de pe cap gi
r era ioarte cald.
;opilasii Ia sAn.
r. Picioarele lor
6eau pimAntul.
r aur, ca gi baniii gi mai mari,lar"zi unele dupi
r cel lung. OchiiJe crele gi negre
ryre. Un brdu lat
pinci. Ochii luiilau si-gi tintiriin seami. Fru-
si decit tranda-
uri lumini: una
{
I
:
aI
&itueqtt? &i6s,ulirt
l6
Ileana gi o ameninfi cu pumnul. $i tu crezi cd, pentru ci egti frumoasd, pofi face tot Ei
cd mAndria ta nu va mai fi pedepsiti? Dar, fi-o spun eu, r[ul ce-l faci, ]ie insifi ]iJ faci!
Ileana surAse:
- N-are decAt si nu se duci, n-am nevoie de ddnsul. intorcdndu-se in alt[ parte,
ea alergd in ministire, la izvor, ca si bea api.Ionel lnsi nu mai asculta pe nimeni, ci se inturni spre munte, cu fala palid[ Ei cu
buzele strAnse. El trecu pe lAngi Ileana gi-i frcu numai un semn cu mAna:
- Nu o fi! strig[ ea, rdzdnd dimpreun[ cu celelalte fete. Pelequl parci risun6:
,,Nu o fi! Nu o fd! Nu o fb!", insi Ionel nu-l artzea, ci se sui sus la munte.
Pe cdnd soarele era in miaziz| ajunse la stdni, trecAnd prin poienele cele lucii,piEind prin figetul cel umbros qi pe sub braziiceiuriaEi, pe care qase oameni nu-i potincinge jur-imprejur. Oile erau strdnse la stAnl, iar cAinii ii iegird inainte cu un latratprietenesc.
Le trecu cu mdna prin pirul cel stufos Ei chemd la dAnsul pe Miorifa: ,,Brr, oifibrr!" Miorifa veni lndati cu mieluqelul ei gi Ionel ii bigi in ldni garoafa ce-o furase
de la Ileana.
El rugi pe ceilal1i ciobani si ia cu dAngii qi oile lui gi le zise ci va veni mai tirziu,cici a fbcut un jurimAnt gi trebuie sd-l fie. Mirarea cuprinse pe to[i:
- $i dacd nu voi mai veni, incheie el, spunefi ci dorul m-a chemat la nunti.El lui in m6ini buciumul qi se sui tot mai sus, pAni ce ajunse in virful muntelui,
de unde putea privi pAn6la Dunire, qi peste Dunire pind in Balcani. Acolo se opri,
puse buciumul la guri gi-l ftcu de risunl departe cu duiogie gi cu durere. AtuncicAinele-i cel mai credincios veni alergAnd cu iufeald. Ldtra, sirea imprejurul lui, tri-gindu-lde cima96 spre vale, astfel incit Ionel nu gtia cum si scape de dAnsul. in cele
din urmi il intirAt[ cu oc[ri, cu pietre Ei cu lacrimile in ochi. Astfel depirti Ionel pe
cel din urmi prieten al sdu. El stitea acum singur in pustietatea cea mare a muntelui.
Doi vulturi pluteau la picioarele lui. De altfel, domnea linigtea.
Ionel se intinse pe iarbi gi suspini atit de tare, parcd i-ar fi sirit inima din loc,
pAnd ce adormi de dor qi de durere. CAnd se trezi, norii i se invdrteau imprejurulcapului, qi se apropiari tot mai mult, mai intii cu mare iufeali; pe urma se aqezarl
pe dinsul ca o neguri deas[ gi intunecati gi steteri nemigcafi, de nu se putea vedea
la un pas.
' :.1 rf,3i; r1rue
De..'j;:a nr
Lr i:U:li:-iete I:
:-u:ind i: aer
::ereu rlseeri:::arel Iar ele ii
- Fii:iu i:irtiie. Ic,nel i
-\:nerf'entru ''-e;ie-
La a.este c
lreaum :-; s-e
:n'trr ca:e curi
- \ .:olAargini.
- \::. rint;are. 1un:nati
inlaun:rul
-a si de le acl
pamant- si x- -{.: r-on
dobital
- \umairlogodnica me
- \-reau er
Si. turtind r
toti mun:ii si (
si de arsint Iabietului tlacau
atragatoare. zi
-\uamr-{tunci neg
inconiurat cuintricosaior. S
&ouesn6 E$fuu6,t
Deodatl norii igi luari forme diferite. Se pirea cI sunt nigte fiinfe femeiegti de
o frumusele rar[, cu veEminte albe gi strllucitoare ca om[tul, gi ci se fin de mAni,plutind in aer qi legdnAndu-se imprejurul lui Ionel. El igi freci ochii, cici credea cimereu viseazi. Atunci auzi doina 1or. Doina rlsuna atit de dulce gi ca din depirtaremarel Iar ele intindeau spre dAnsul brafele lor albe ca Ei crinul.
- Fliciu frumos! Fii al meu! Fii al meu! Vino cu mine! Asa se auzea din toate
parlile. lonel ins[ cldtina numai din cap.
- Nu ne uri, strigi una. Noi vrem s[-[i facem orice pl6cere, ca s[-fi uifi valea
pentru vecie.
La aceste cuvinte, ea imprigtie negura cu mAna, Ei iati o poiani plin[ de flori,precum nu s-a mai vdzut vreodatd, gi in poiani o stAnI de frunze de trandafiri, cu unizvor care curgea peste mugchiul cel moale.
- Vino! Acolo vom locui! ii zicea una din femeile cele frumoase, cu o voce ca de
argint.
- Nu, vino la mine! zicea alta, qi clidea dinaintea ochilor lui, din neguri, o casi,
care, luminati de soare, se pirea a fi un curcubeu.
inliuntrul ei, toate erau moi, ca de 16na cea mai sublire. Din pod Ei de pe perefi,
ca gi de pe acoper[mdnt, se desdceau piciturile de curcubeu, care de-abia atingeau
pimAntul gi se prefrceau in ierburi qi flori.
- Aci vom locui, ii zicea fata frumoasi, te voi impodobi cum sunt gi eu impo-dobit[!
- Numai una singur[ are voie sd mi impodobeasci, rispundea el tulburat, numailogodnica mea.
- Vreau eu si-!i fiu logodnic[! zise o a treia. Uiti-te aci si vezi zestrea mea!
$i, turtind negurele, ea ficea din ele oi, gi tot multe gi mai multe, incAt tot muntele,
toli munfii qi cerul erau acoperi{i de oi. Ele erau albe gi strilucitoare, cu telinci de aur
9i de argint la git, gi sub picioarele lor cregteau voioase toate plantele cimpului. Fala
bietului flac[u pdr[sit se lumini; daa dup[ o clipi, el alungi de la sine arltarea cea
atrigitoare, ziclnd:
- Nu am decAt o singuri turmi, turma mea, gi nu-mi trebuie alta.
Atunci negurele incepuri a se indesi mai tare 9i a se intuneca mai mult, qi Ionel fuinconjurat cu iufeali de nori negri, din care fulgera gi tuna tot mai aproape gi tot maiinfricogltor. $i din tunet, el arzea aceste cuvinte:
t7
i face tot gi
iti !-l faci!
L alta parte,
nlidd qi cu
ci rasunS.:
: Cele luctr,
ni nu-i potrr un lltrat
r -Brr, oiflce-o lurase
mai tdrziu,
Dunta.
I muntelui,
olo se opri,ere. Atunci
ml lui, tri-sul. in cele
ti Ionel pe
r muntelui.
na din loc,
imprejurulr se agezar[
mtea vedea
ffortf,ro ,rqoh
6*of I q, 6f,softn h $a,stefif &t6t
;,6;-q.:Y: #G q
ArsuIvI
{3_ffiFotografii din Arhiva Princiarl de Wiedgi din coleclia Silvia Irina Zimmermann
f,
&our,sn6 ,ffi6s"6rt
/4
Domnitorul Carol gi Elisabeta Doamna cca 1875, hDomnitorul Carol gi Elisabeta Doamna,cca 1877 . Fotografie de Franz Duschek, Bucureqti.
\\
Domnitorul Carol gi Elisabeta Doamna,cca 1878. Fotografie de Franz Mandy, Bucuregti.
EIL<a:eta Drr"i:ttr,L ::a 1875, la Sinaia.
@ouesn6 &t6sr,fit
l. il
r48
Domnitorul Carol, cca 1870.Fotografie de Franz Duschek, Bucuregti Fotogr
&iuesti6, &i6,su6,t
t49
Domnitorul Carol, cca 1870.
Fotografie de Franz Duschek, BucureEti.n:cu resti.
L.- n
c9iue1il6 @i6s"6rt
150
Elisabeta Doamna in port popularromAnesc, cca 1870.Fotografie de Franz Duschek.
