oveSttdin

fol clorul g"rmani lordin

Rom6nia

Traducerea gi adaptarea:

Roland Schenn

llustralii:\X/alter Riess

CORINT JUNIOR

CLJPRI NS

Neinfricatul Hans gi preafrumoasa Hanna

Cutiuta vrdjitd

LupulsimS$arul

Vulpea, porumbita si ursul

Jdranulsidracul

lSranul cel viteaz

Mezinulcelbun la sufiet(Bucovina - din folclorulyipNerilor) ................. 41

Fata cea harnicd gizAna.cea bund(Maramure; - din folclorulgipgerilor) ............4g

Maria, garpele 9i prinlul

Duhul pddurii, ne$ustorul 9i hangiul cel z$Arcit(Satu Mare - din folclorul ;vabilor)..

Cum s-a lecuit un bo$5tag de-un obicei prost s

Vulpea giariciulsau cine r6de la irm5, rAde mai bine(din folclorul sagilo4 dupd Josef Haltrich)........... .................... 71

Cum q ajuns lupulmare cAntSre!(din folclorul sagilo4 dupd Josef Haltrich)........... ................... 73

Lupul cel lacom si vulpea(poveste din folclorul sa;ilo6 dupdJosef llaltrich)..............:................... ...............,,......... 75

Neinfricarul fl anS si

prafrurnoasa Hanna(Sibiu - din folclorul Iandlerilor)

fost odatd ca niciodatd un fi5cdu al cdrui nume era l-Jans. Si Hansal nostru, dra$i copii, era bSiat sdrman, cdci de mic rdmdsese orfan deamAndoi pdrinlii sifusese crescut de bunica lui. Da, numai cd bunica ple-case gi ea la Ceruri si rdmdsese b,ietul Hans sin$ur-sin$urel pe lume.

Mare Iucru nu ii lSsase brunica lui decAt o cdsutd micd-micd, Ia o mar-

$ine de sat, 9i un cal de care nu s-ar fi despdrtit in ruptul capului.Hans avea $rijd mai intAi de armdsarul sdu si abia apoi de sine insugi!

El putea sd rabde de foame, dar calului nu trebuia s5-i lipseascd nimic.Si muncea Hans al nostru pe Ia cine apuca. Norocul lui era cd peste

tot pe unde se ducea sd munceascd dddea peste oameni de treabd, careil rdsplSteau ega cum se cuvine.

Ei, 9i tot muncind el aga, cAnd pe la unu[, cAnd pe la altul, tot auzi

vorbindu-se de preafrumoasa Hanna, pe care un zmeu ar fine-o osta-

ticd in palatul sdu din inima unei pdduri mari-mari, care s-ar fi afiat hdt,

departe, tocmai la capdtul lumii'

Tot auzind de Hanna, Hans al nostru tgi spuse cd eltrebuie sd fie cel

care o va scdpa pe preafrumoasd fatf din ghearele zmeului.

intr*o sear5, Hans spuse incet ca pentru sine, in timp ce iqi trecea

de$etele prin coama armdsarului sdu:

- MAine pornim la drum, bdiete! Trebuie sd $5sim castelulin care

se afid Hanna! Cred cd o sd avem un drum lung de strdbdtut!

- Nu-i nimic! spuse un $las. Te voi duce unde vei voi, cdci 9i tu,

stdpAne, ai avut mereu $rijd de mine!

- Cine-a vorbit? intrebd Hans uimit'

- Eu, stdp6ne, armdsarulteu!veni numaidecAt rdspunsu[.

- Tu?

- Da, eu, stdpAne! zise calul. Yezi, eu nu sunt un cal ca oricare, ci

un armdsar fermecat, inzestrat cu darul vorbirii.

*"q

Vulp*, po rurn b iqa ;i u rsu l

(Timi9 - din folclorulsvabilor)

e spune cd odatd o vulpe intrase in $ospoddria unui !5ran instdrit. $icum era ea lihnitd de foame, mAncd o $5ind pe nerdsufiate,

,l .,. .ce-o in$hitise, ii rdmase un os in $At.Simlind cb abia mai poate respira, cumdtra o Iud la

nebuna, nemaistiind ce sd fac5.

Ajungand la un rau cu apd limpede si rece, vulpea bdu ce bdu, dar de os

tot nu izbutea sd scape.

$i iar incepu cumdtra vulpe sd aleryie gi, cum aler$a ea aga, iatd cd veniin zbor o porumbi!5, care o intreb'd cu $las blAnd:

- De ce fu$i aga, cumdtrS? E cineva pe urmele tale?

- Vai mie! izbuti sd spund vulpea, mi-a rdmas un os in $At gi zdu, simtc5-mi dau duhul! Poate mi-l poti scoate tu, cd te-oi r5splSti cum se cuvine!

- la cascS$ura, sd vdd ce potface!Deschise vulpea $ure maaare, maaare gi porumbila ii scoase osul din gAtl

- iti multumescr porumbitol zise vulpea cu glas mieror, dupl ..- -IscSpdde necaz. Fdrd tine nu stiu, zdv, ce m-a$ fi fdcut!

%ffidw4*;

numai cd de iute

fugd 9i alergd ca

ex*'%of vg