Formarea conștiinței istorice

- STUDIU DE CAZ -

,,Şi ca apa în cursul său cum nu să opreşte,

Aşa cursul al lumii nu să conteneşte.

Fum şi umbră sîntu toate, visuri şi parere.

Ce nu petrece lumea şi-n ce nu-i cădere?”

Motto

Cuprins

1. Ce implică formarea conștiinței istorice?

2. Începuturile scrierilor istorice

3. Cronica și letopisețul

4. Grigore Ureche

5. Miron Costin

6. Ion Neculce

7. Moduri de expunere și valoarea artistică

8. Concluzie

Ce implică formarea conștiinței istorice?

Conştiinţa istorică se naşte din încercarea de a construi identitatea unui popor, ea reprezintă sentimentul, intuiţia pe care fiinţa umană o are despre propria existență, care reflectă aparteneţa sa la un anumit grup social, neam, naţiune. Conştiinţa istorică are la bază unitatea de limbă, de teritoriu, de mentalitate, eventual şi religie sau de alte valori.

Începuturile scrierilor istorice

În literatura istorică medievală românească s-au afirmat personalităţi de mare talent recunoscut unanim, fiecare cu stilul său, întâii noştri prozatori precum: Griogore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce. Sufletele acestora au vibrat la ideea că neamul nostru are o origine aşa de glorioasă, deşteptând în ei mândria de neam, patriotismul. ,,Căuta-te acum, cititorule, ca într-o oglindă şi te priveşte de unde eşti…că eşti drept vlah, adică italian şi rîmlean”, scria Miron Costin în ,,De neamul moldovenilor”.

Cronica și letopisețul

Cronica Letopisețul• Cronica este o

lucrare cu caracter istoric, apărută în Evul Mediu, cuprinzând o consemnare cronologică a evenimentelor sociale, politice şi familiale.

• Cronica este sinonim cu letopiseţ şi hronic.

• Letopiseţul este o scriere veche cu caracter istoric, în care evenimentele sunt prezentate în ordine cronologică, conform desfăşurării lor.

• Cuvântul provine din

limba slavă (,,leto”=ani şi ,,pisăţ”=a scrie). Cronicarii sunt autorii de cronici sau de

letopiseţe.

Grigore Ureche

Grigore Ureche (1590-1647) este primul cronicar moldovean de seamă, a cărui operă a înfruntat timpurile, ajungând până la noi.

Spre sfârşitul vieţii, Grigore Ureche a început să scrie „Letopiseţului Ţării Moldovei”, la care a muncit între anii 1642-1647

Monedă din Republica Moldova, ediţie limitată, aniversând 415 ani de la naşterea lui Grigore Ureche

TEHNICA PORTRETELOR (1)

„Fost-au acestu Ştefan vodă om nu mare de statu, mânios şi degrabu vărsătoriu de sânge nevinovat, de multe ori la ospeţe omorîea fără judeţu. Amintrilea era om întreg la hire, neleneşu, şi lucrul său îl ştiia a-l acoperi, şi unde nu gândiiai acolo îl aflai. La lucruri de războaie meşter, unde era nevoie însuşi se vîrîea, ca văzându-l ai săi, să nu îndărăpteze. Şi pentru aceia raru războiu de nu biruia. Şi unde-l biruia alţii, nu pierdea nădejdea, că ştiindu-se căzut jos, se rădica deasupra biruitorilor…”.

(Grigore Ureche, portret din care reies mai accentuate trăsăturile pozitive ale personajului)

Portretul lui Ștefan cel Mare

Bătălia de la Valea Albă

Miron Costin

Miron Costin, cronicarul continuator al operei lui Ureche, defineşte istoria nu numai ca o relatare a faptelor trecute, o povestire epică, dar un instrument spre folosul omului, din care acesta să înveţe. Miron Costin a lucrat asupra unei alte opere de largă rezonanţă şi înaltă ţinută ştiinţifică, intitulată „De neamul moldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor“. „De neamul moldovenilor,

din ce ţară au ieşit strămoşii lor ”

Ion Neculce

Ion Neculce (1672-1745), intră de timpuriu în viața publică și se înalță treptat pe scara dregătorilor. Continuă cronica lui Miron Costin.

Întreaga cronică a lui Ion Neculce este străbătută de dragostea de patrie, manifestând o ură puternică împotriva cotropitorilor turci și dorința de a-și elibera patria de sub jugul otoman.

TEHNICA PORTRETELOR (2)

Dimitrie Cantemir, care în tinereţe se arătase „nerăbdător, mânios, zlobiv la beţie”, încât îi ieşise „numele de om rău”, căpătând domnia, „ştiu să-şi piarză numele cel rău căci doară mai la vârstă venise, au doară chivernisise vieaţa lui unde nu era pace, că aşa se arăta de bun şi de blând, că tuturora le era uşile deschise, şi nemăreţ, de vorovèa cu toţi copiii, încât începuseră toţi a se lipi de el şi a-l lăuda.[…] Era om învăţat. Numai la giudecăţi nu prè putè lua sama bine, poate fi trăind mult la Ţarigrad în străinătate. Lăcomie nu avè mare, lucrurile lui poftiè să fie lăudate”.

(Ion Neculce, portret al lui Dimitrie Cantemir)

Portretul lui Dimitrie Cantemir

Harta lui Dimitrie Cantemir

Moduri de expunere și valoarea artistică

• Cronicarii aduc în limba română şi în literatură toate modurile de expunere, aşadar, pe lângă naraţiune şi descriere, apare dialogul şi monologul.

• Odată cu descrierea, în literatură au pătruns şi figurile de stil, utilizate în mod frecvent de Neculce, luând din vorbirea populară comparaţia, cea mai simplă figură de stil.

„intrat-au tătarii în ţară ca lupii într-o turmă de oi” (Ion Neculce)

Concluzie

Un excelent argument al lui Eugen Lovinescu (1924):

„Apariţia lui Grigore Ureche şi a compilatorului său Simion Dascălul, a lui Miron şi Niculae Costin, a lui Ion Neculce şi, mai apoi, a lui Dimitrie Cantemir, unii purtaţi pe la şcolile Poloniei, mai toţi cunoscători ai limbii latine, conştienţi şi mândri de originea lor romană, unii erudiţi, iar alţii de un însemnat talent literar, a făcut din Moldova veacului al XVII-lea şi începutul veacului al XVIII-lea, sub influenţa culturii apusene, filtrată prin catolica Polonie, adevăratul punct de plecare nu numai al unei culturi superioare, ci şi al difuziunii limbii româneşti în bezna ortodoxismului slavon şi grecesc”.

SFÂRȘIT-VĂ MULȚUMIM PENTRU VIZIONARE-

• COSTACHE VLAD• HOGEA CRISTINA• VÎLCEA

ALEXANDRU

• GOGÎȚĂ PAUL• COCHIRLEA ANITA• CRISTEA RĂZVAN

Profesor coordonator: CRIȘAN ILEANA

Bibliografie

• www.wikipedia.ro• www.istoria.md• Emil Giurgiu, Literatura româna de Emil,

editura Didactica si Pedagogica – Bucuresti• Călinescu, George, Istoria Literaturii

române de la origini până în prezent, Bucureşti, ed. Minerva, 1982

• Manolescu, Nicolae, Istoria critică a literaturii române, Bucureşti, Ed. Fundaţiei Culturale Române, 1997