REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE ... · Horia BADESCU: „Nu poþi despãrþi...

www. revista-mozaicul.ro

Pãtrunderea în sfere con-siderate încã tabu, pre-cum ºi încercarea de a

resuscita epoci supuse, pe bunãdreptate, severitãþii examenuluiaxiologic, reprezintã, deopotrivã,probe ale temeritãþii. Cei care îºipropun, pe o agendã extrem decomplicatã, asemenea experienþe,sfideazã establishmentul ºi seexpun atât unor derute lãuntrice,cât ºi înfruntãrii, adesea riscante,a friponilor drapaþi în faldurile în-ºelãtoare ale bunei-credinþe.

Rãsfoiesc, mefient, albumul-catalog Idealismul sovietic (1925– 1939), editat în cadrul Festiva-lului Eoropalia de cãtre Muzeulde artã valonã din Liége, sub co-ordonarea Ecaterinei Degot. De-mersul reamplasãrii tipologice aartelor vizuale din timpul stalinis-mului se vrea, explicit, o replicã la„un îndelungat act denigrator”.Manevrarea oximoronicã a con-ceptelor („realismul idealist”, „oaltã avangardã rusã” etc.) estecontrazisã de chiar imaginile exal-tând grandiosul monoton, de re-torismul exacerbat, de evidenþacliºeului proletcultist. De altfel,„organizarea” tematicã a volumu-lui: Elanul, Tribunul (= Stalin),Munca, Parada, Femeia nouã,Sloganul, Lupta argumenteazã,mai degrabã, convenþionalismulde ilustratã coloratã a unei artece ce îºi revendicã sarcina de areprezenta faþa sovietelor cãutân-du-ºi inspiraþia mai mult în docu-mentele de partid ºi în literaturapropagandisticã decât în realita-tea, de altfel, contorsionatã ºi,prin urmare, extrem de expresivã.

Alãturi de aceastã contrarian-tã încercare de reabilitare a unuitrecut ce încã terorizeazã spiritulcontemporan, regãsesc, între noi-le apariþii editoriale, un titluºocant: Sexe au Vatican (Ed.

discernãmântºi prudenþã

CONSTANTIN M. POPAavantext

Michel Lafon, 2011, 414p.). Estetraducerea francezã a cãrþii luiCarmelo Abbate, subintitulatã înoriginal, ironic ºi incitant, Viag-gio segreto nel regno dei casti(Cãlãtorie secretã în regatulneprihãniþilor).

Autorul, redactor-ºef al jurna-lului italian de investigaþie „Pan-orama”, întreprinde o serie deanchete în teritoriul interzis alproblematicii sexuale ce agitã, înactualitate, lumea bisericii catoli-ce, utilizând mijloacele epicului,fãrã însã a trece dincolo de gra-niþa ficþionalizãrii. Dialoguriletranscrise în autenticitatea lor,mãrturiile ºi scenele desprinsedintr-un ciné-verité greu de ima-ginat compun un documentar re-velator despre statutul marital alpreoþilor, cauzã a tuturor devian-þelor ºi exceselor asupra cãroras-a instituit tãcerea. CarmeloAbbate denunþã prin tranºanþadeclaraþiei sale: „Je garde le si-lence”, de fapt, situaþia miilor deslujitori ai bisericii prizonieri aiunei doctrine sexuale aberante,umilinþele nenumãratelor cãlugã-riþe abuzate, manipulate ori, purºi simplu, ignorate, tainele ce în-conjoarã manifestarea unor ori-entãri sexuale diferite, frustrãrilela care sunt supuºi copiii pentrucare identitatea tatãlui-preot rã-mâne pecetluitã.

Divorþul, interzicerea avortu-lui („cecul prin care Vaticanul plã-teºte muºenia” clerului ºi a cre-dincioºilor), dar ºi alte subiectesensibile sunt tratate fãrã mena-jamente, fãrã limitãri, de unde ºitentaþia generalizãrii zonelor denegativitate, ceea ce înseamnã,fãrã îndoialã, o exagerare.

Deºi de semn contrar, celedouã cãrþi reclamã aceeaºi solu-þie a receptãrii: discernãmânt ºiprudenþã.

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XIV • NR. 8 (154) • 2011 • 20 PAGINI • 2 lei

Silviu Bârsanu

Horia Bãdescu Iulian Boldea Nicolae Coande Gelu Vlaºin George Popescu Petriºor

Militaru Gabriel Nedelea

amintindu-mi-lpe Virgil Mazilescu.corespondente.

















2 , serie nouã, anul XIV, nr. 8 (154), 2011

ab

le o

f c

on

ten

ts

In this issue:

AVANTEXTConstantin M. POPA: Autoritatea

modeluluiIn his editorial “The model”, C.M. Popa

speaks of «manufacture» and exacerba-tion of ethical models starting from twoexamples of showbiz. 1

MIªCAREA IDEILORNarcisa ªTIUCÃ: „…sã studiem Cã-

luºul în dinamica lui, sã consemnãm cuonestitate transformãrile ºi sã încurajãmpãstrarea lui în dominantele originare”

Responding to the journalistic propo-sed by Mozaicul literary magazine on thesignificance of Cãluºari, Narcisa ªtiucãbelieves that staging the Cãluºari helpedkeeping its vitality. 3

Anca GIURCHESCU: „…cetele de cã-luºari au capacitatea de a se dedubla ºide a performa cu aceeaºi convingere ºicredinþã atât în context tradiþional câtºi scenic”

Anca Giurchescu believes that Cãlu-ºari’s roots are deeply embedded some-where in a (or more) cultural layer(s) thatonly a process of “cultural archeology”might find it. 4

Ionuþ SEMUC: „…Cãluºul constituiecel mai evident exemplu de trecere alunui obicei de la rit la ceremonial ºi apoila spectacol”

Ionut Semuc highlights several featu-res of the Cãluºari, but its capacity to trans-form is due to its polysemy, that ensuredits survival in a changing society. 5

ªtefan ENACHE: „Azi, Cãluºul este undans de virtuozitate, desprins de contex-tul istoric care i-a dat naºtere”

For ªtefan Enache, Caluºul is a mythand a cultural-historical document of theRomanian people’s fundamental that a fewmillennia of historical existence commoncause, from Neolithic through to medie-val times and modern Christian era. 6

Cornel BÃLOSU: „Trebuie sã afirmcã, tot cãutându-i originile, am uitat, defapt, ce este Cãluºul”

In Cornel Bãlosu’s view the magicaland religious complexity of the Caluºulritual is given by sacred rites and actionsthat lead to a default of maximum symbo-lic efficiency. 7

Carmen BANÞA: „Valoarea cãluºu-lui este astãzi tridimensionatã”

Carmen Banþa says that from its multi-ple meanings, Cãluºari has preserved themagical one (to boost fertility, protectionagainst evil forces and especially thau-maturgy). 7

Ioana REPCIUC: Cãluºul din judeþulTeleorman: de la ritualul secular la con-temporaneitate

About the book signed by Stan V. Cris-tea, Ioana Repciuc says that it belongs toregional research hypostasis, while exce-eding this level by the aspiration to setup a general framework, like national onefor different rites specific to a certain coun-ty. 8

CRONICA LITERARÃIon BUZERA: ContraexpresionismulIn his article, Ion Buzera analyzes the

volume of poetry Miºcãri de insectã sig-ned by Ionel Cipureanu. The world of hispoetry, says the critic, a bottle-enclosed,self-sufficient, making chaos, terror andgrotesque presence quiet like the bottomMississippi herbs, including alligatorslazy walks: opaque figures of speech. 11

LECTURIMihai GHIÞULESCU: Despre sursa

rãului comunistThe article The source of the commu-

nist evil reviews Stéphane Courtois mostrecent book, Communism and totaliaria-

nism, which gathers several studies pre-pared by the author during the last tenyears, after the publishing of the BlackBook of Communism. The main idea is thatthe source of the evil should be soughteven in the communist founding fathers’thought and not only in the communistregimes’ practices. 12

Cristina GELEP: Confesiunile uneimaºti – pendularea între mascã ºi sosie

In her article, Cristina Gelep examinesthe novel by Yukio Mishima, Confessionsof a mask, with a key that opens the rea-ding by fragment Brothers Karamazov byFM Dostoevsky, in which beauty is de-scribed as something creepy. 12

Petriºor MILITARU: Ilarie Voronca,omul din douã patrii

In his article “Ilarie Voronca, a man oftwo homelands”, Petriºor Militaru analy-zes the volume Ilarie Voronca, le poèteintegral by Christophe Dauphin, aboutwhich he states that the author knew howto express the homogeneity of Voroca’spoetic universe in all its complexity. 13

Mircea MOISA: Poveste cu ºi despreTudor Gheorghe

In his article, Mircea Moisa examinesMircea Pospai’s book - Tudor Gheorghe,în umbra menestrelului, that focuses onTudor Gheorghe, an unique poet and com-poser. 14

SERPENTINEAdina MOCANU: Los ojos de Julia

(Ochii Juliei)In her article, Adina Mocanu speaks

about film Los ojos de Julia, that is consi-dered a good alternative, especially fortrying to express something else in an areathat is predominantly sentimentalist. 14

Horia BADESCU: „Nu poþi despãrþipoezia de om. Ar fi tot atât de iluzoriu caa despãrþi piatra de tãcerea sa”

Luiza Mitu made for Mozaicul’s readersan interview with Horia Badescu whichstates that the value of silence and spe-ech and the poet’s responsibility in rela-tion to this, the lesson of silence, the poemdenudation of jewelry, sobriety and rigor,the poetic of full vacuum and that of theword before the Word is not taught in avery short time. 15

No 8 (154) • 2011

Revista de culturã editatã deAIUS PrintEd

în parteneriat cu

Casa de Culturãa municipiului Craiova„Traian Demetrescu”

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFConstantin M. Popa

REDACTOR-ªEF ADJUNCTGabriel Coºoveanu

SECRETAR DE REDACÞIEXenia Karo-Negrea

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin BudicãHoria Dulvac

Mircea Iliescu (Suedia)Lucian Irimescu

Ion MilitaruAdrian MichiduþãSorina Sorescu

REDACTORICosmin DragosteSilviu GongoneaPetriºor Militaru

Luiza MituRodica Stovicek

Mihaela Velea

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 1.000 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

9 7 7 1 4 5 4 2 2 9 0 0 2

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

Victor CHIRIÞÃ BÃLCEÞEANU:Monumentul Independenþei de la Craio-va «Cartea de Aur» (II)

In his article, Victor Chiriþã Bãlceþeanucontinue their exposure on the Indepen-dence Monument from Craiova. 16

ARTSIlie GHEORGHE: „Acasã este sinonim

cu spaþiul virtual în care tu respiri, îþicreezi familie, prieteni, te dãruieºti uneiprofesii”

Diana Nedelcu conducted an interviewwith the distinguished Ilie Gheorghe sta-ting at one point that the theater is like achurch, although the tears in a church aresometimes more theatrical than that of anactor. 17

Colibri, Liric ºi CreangãOn May 28, Elena Teodorini Lyric Thea-

tre from Craiova got on stage the actorsfrom Colibri Theatre, who performed theplay The Old Woman’s Daughter and theOld Man’s Daughter by Ion Creangã. 18

Nicolae MARINESCU: Vasile Buz - unrafinat al desenului ºi culorii

In „Ion Þuculescu” Art Gallery openedat Administrative Palace in Craiova by DoljCounty Prefecture Institution, it held onMay 26 a.c. Vasile Buz’ artist exhibition. 18

Gheorghe FABIAN: Concerte de þinu-tã artisticã

Oltenia Academic Philharmonic Chora-le, under the baton of young and talentedconductor Emanuel Pecinginã, gave us aconcert of high artistic performance. 19

George MITRICOF: Portret de artist.Arabela Tãnase

Regarded as a determined and tena-cious nature, uncompromising and wellversed in the mysteries in the preparationof an opera, Arabela Tanase managed overa decade of working closely to study thepossibilities of artistic collaborators thathas highlighted the along the time. 19

The poems published are signed byBucur Demetriad. In its “Translations” co-lumn we present the work of MarianneLarsen, translated by Lia Boangiu.

Marinel Tîrã - Hanul Puþureanu

, serie nouã, anul XIV, nr. 8 (154), 2011 3

Amintindu-mi-lpe Virgil

Mazilescu.Corespondente.

sunt atât de frumossunt atât de viu

sunt atât de demnMâncaþi-mã!

(*** Virgil Mazilescu)

Pentru cã memoria afec-tivã înseamnã pentrunoi poezie ºi pentru cã

poezia ne apãrã împotriva au-tomatizãrii, cum îi plãcea lui Ro-man Jakobson sã spunã, RevistaMozaicul a deschis în luna au-gust la rubrica Miºcarea ideiloro fereastrã cãtre Virgil Maziles-cu.

Vã invitãm, cititori-mozaicari,sã aflaþi cine a privit împreunã cunoi ºi ce s-a vãzut!

(Dosar realizatde Luiza Mitu)

O epistolã liricã trimisã-n lumea umbrei „bo-ierului” Virgil Mazilescu. E felul meu dea-i spune cã locuieºte ºi acum aceleaºi

încãperi ale memoriei ºi sufletului.

HORIA BÃDESCU

IULIAN BOLDEA

Virgil Mazilescu ºi scepticismul reverieiPreliminarii

Promoþia ’70 aduce cusine un spor de intelec-tualizare a emoþiei lirice,

o reasumare a convenþiilor ºi ca-noanelor lirismului modernist. Pede altã parte, în cãrþile de poezieale unor autori precum MirceaDinescu, Dinu Flãmând sau Ilea-na Mãlãncioiu se produce un felde radicalizare a discursului, atonului ºi a timbrului liric, radica-lizare provocatã, fãrã îndoialã, decontextul social-istoric, mult maisumbru, mai apãsat de dogmatis-mul comunist. Manierismul liric,exerciþiul livresc, detaºarea vociipoetice, toate acestea sunt înlo-cuite de un timbru moral mai apã-sat, de o „lecturã” a universuluimai intransigentã ºi mai „implica-tã”. Laurenþiu Ulici observã acestfenomen de radicalizare, consta-tând analogia ºi, în acelaºi timp,contrastul de sens cu literaturaanilor ’50: „Vãzut din afarã ºi înlipsa unei imagini integrale a pro-cesului literaturii din ultimeledouã decenii, transferul cu prici-na se aratã paradoxal ºi poate fisuspectat de uzurpare a literari-tãþii înseºi, în accepþiunea ei es-teticã. Într-adevãr, refuzul ficþiu-nii, în speþã al imaginarului epicautoreferenþial ºi al manierismu-lui poetic e paradoxal la o promo-þie de scriitori care s-a format, s-amaturizat ºi s-a definit tocmai înperimetrul ficþiunii astãzi refuza-te. Mai mult, el seamãnã cu o în-toarcere la o idee proprie anilorcincizeci, bazatã pe heteronomiafãrã autonomie a esteticului, pecritica estetismului ºi a evaziuniiliterare. În fapt, avem a face cu oadaptare a instrumentului literarla context; aparenta întoarcereeste, în fond, o evoluþie în spira-lã, cum era ºi aceea descoperitãde conºtiinþa moralã a scriitorilorla nivelul realitãþii politice de dupã

1970, de net aspect totalitarist.Diferenþa care anuleazã practicasemãnarea este cã ideea de lite-raturã a anilor cincizeci s-a in-staurat ca dogmã favorizantã aoportunismului ºi ipocriziei, pecând ideea de literaturã rezultatãdin transferul amintit reprezintã,la promoþia ºaptezeci, o opþiunemenitã sã învingã deopotrivãdogmatismul ºi ipocrizia”.

Tocmai din cauza acestei radi-calizãri de tonalitate ºi de sens adiscursului liric se produce ºi omutaþie în raporturile ambivalen-te dintre literaturã ºi putere. Da-toritã constrângerilor de exprima-re impuse de cenzura comunistã,se dezvoltã acum o adevãratã„vocaþie esopicã” (L. Ulici), princare opera literarã era structura-tã pe douã paliere de semnifica-þii, unul de suprafaþã, de aparentconformism, ºi celãlalt de adân-cime, coroziv, de alurã criticã maimarcatã, în care intenþiile contes-tatare ori disidente sunt mai uºorde descifrat. Desigur, o astfel dereactivare a laturii moral-esopicea literaturii nu putea sã nu aibãrepercusiuni asupra mecanisme-lor textuale ale operei literare,asupra structurii sale; astfel, nude puþine ori realizarea esteticãpropriu-zisã, literaritatea erau lã-sate în umbrã, în beneficiul exi-genþelor morale, al alurii etice ademersului literar.

Cei mai importanþi poeþi ai„promoþiei” ’70 (Mircea Ciobanu,Mircea Dinescu, Emil Brumaru,ªerban Foarþã, Ileana Mãlãncio-iu, Cezar Ivãnescu, Dan Lauren-þiu, Virgil Mazilescu, Ion Mircea,Adrian Popescu, Dorin Tudoran,Daniel Turcea, Mihai Ursachietc.) au resimþit acut impactul cuun real din ce în ce mai agresiv ºimai alienant, versurile lor înregis-trând, cu fidelitate de seismograf,orice abatere de la normalitate, dela firescul ontic sau etic. Livres-cul ºi apelul la moralitatea dicþiu-

nii, artificiul verbal ºi urgenþametaforei cu nuanþã eticistã, ma-nierismul ºi inserþia esopicã, toa-te aceste ambivalenþe ºi ambigui-tãþi structurale au marcat fiziono-mia acestei „promoþii” ce adunãlaolaltã, altfel, scriitori destul dediferiþi ca formulã esteticã ºi ex-presivã, ca mod de a asuma date-le realului în vers, ca dinamism alviziunii.

Poezia ca reveriescepticã

Lirica lui Virgil Mazilescu a fostaºezatã, de critica literarã, subsemnul neoavangardei postbeli-ce, în descendenþa suprarealis-mului. Apartenenþa poetului lagrupul oniric nu putea decât sãaccentueze legitimitatea unei ast-fel de apartenenþe, chiar dacã,aºa cum s-a spus, procedeelesuprarealiste erau valorificate,oarecum, în surdinã, fãrã excese,ca strategii de camuflare a unuidiscurs melancolic ºi sentimen-tal. Ion Negoiþescu, comentândsentimentalismul indirect al aces-tei poezii, îl atribuie „mai degrabãlucrurilor dimprejur decât fioru-lui lãuntric”, ºi observã cã exem-plul suprarealismului i-a oferitpoetului acea „libertate emotivãºi expresivã necesarã sondajelorspeciale în zona de obscuritãþi asufletului uman”.

Poezia lui Virgil Mazilescu estereputatã, înainte de toate, prinermetismul ei, prin încifrarea sen-surilor, care, pentru a putea fipercepute, presupun un anumitefort hermeneutic. Existã, totuºi,între poemele de început, ºi textece se remarcã prin limpezimeaimagisticã, prin acurateþe seman-ticã: „te rog beatrice sã ne întâl-nim/ te rog ºi n-ar trebui sã te rog/mâine searã în steaua vega/ îm-brãcat cu o hainã albã simplãuºoarã/ fãrã cravatã fãrã sã-mi

amintesc/ versuri sau alte lucrurifrumoase din naºtere/ simplu pemãsura hainei mele/ voi coborîdin tramvaiul 709/ cu o flacãrã labutonierã/ cu un pui de ºopârlaîn palmã/ sã mã poþi recunoaºteimediat/ te rog beatrice te rogbeatrice te rog/ la ce orã ome-neascã vei vrea/ mâine searã însteaua vega”.

Poetul, cu o existenþã tragicã,a publicat relativ puþin. Debutuleditorial s-a produs în 1968, cuVersuri. În 1970 publicã Frag-mente din regiunea de odinioa-rã (poeme în prozã), în 1979 epublicat volumul antologic Va filiniºte va fi searã, cuprinzândnumeroase poeme inedite, iar în1983 este editat volumul Guillau-me poetul ºi administratorul.

Poezie ce trãieºte, cum obser-va Ilie Constantin, parcã în afaracuvintelor, desprinzându-se deele, alimentând energiile poemu-lui din tensiunea greu de diso-ciat a tãcerii ºi rostirii, lirica luiMazilescu a fost perceputã în di-ferite moduri de critica literarã. Oparte a criticii a socotit cã Mazi-lescu este un „poet de limbaj”,elaborat, rafinat, atras de artifi-ciu, nu cu scopul exacerbãrii re-torice a limbajului, ci, din contrã,pentru configurarea unui minima-lism poetic, prin distorsiuni sin-tactice, blancuri, omisiuni, între-ruperi etc. ce au rolul de a revelao insolitare suplimentarã a limba-jului poetic. Eugen Negrici carac-teriza lirica lui Mazilescu prin for-mula fericitã: „o stilisticã a eschi-vei”.

Virgil Mazilescu trebuie privit,însã, nu doar ca un poet al limba-jului, oricât de încifrat, ci ºi ca unpoet al fiinþei, cu un discurs liricce are o mizã clar ontologicã, dis-pusã chiar într-un registru neo-expresionist, un discurs ce încor-poreazã în sine „«marile teme» alemodernitãþii: moartea, nebunia,suferinþa, Poezia cu majusculã”

ºi care percepe „mistica poezieica instrument de mântuire, gra-vitatea rostirii” (Mircea Cãrtãres-cu).

Gheorghe Grigurcu observã,cu îndreptãþire, cã poezia lui Ma-zilescu poate fi comentatã maiales în grilã suprarealistã, prinsuspendarea logicii cotidianuluiºi beneficiile oniricului, ale ima-ginarului nocturn, prin haloul detranscendent ce coboarã adeseaasupra textului sau prin jocul in-termitent al instanþelor tempora-le, supuse unui proces de imper-sonalizare. Grigurcu reproºeazãacestei poezii un „cinism” exage-rat ºi „divagaþii de gust îndoiel-nic”, comparându-l pe poet cualte structuri lirice afine, de tipulIon Vinea, Gellu Naum, NichitaStãnescu. Gheorghe Grigurcuconsiderã cã Virgil Mazilescu „rã-mâne prin melodramatismul sãuobscur, lucrat cu o îndârjire ce i-aeliminat în bunã parte confuziaºi, mai presus, ca un personajmemorabil al boemei noastre lite-rare”.

Cornel Regman vorbeºte de-spre un exces de încifrare, despreo tentaþie (minimalistã, am zicenoi) a parabolei, concluzionândcã, în cadrul poemelor lui Mazi-lescu, „miºcarea favoritã este ceaesopicã”.

Lucian Raicu observã forþafascinatorie a poemelor lui Mazi-lescu, relevând faptul cã „poeme-le acestea au strania putere de ase impune, de a deveni familiareîn toate detaliile lor aparent ha-zardate, încât dupã ce le-ai par-curs de douã sau de trei ori leregãseºti încadrate într-un con-tur de intimitate cordialã chiar ºiatunci, ºi mai ales atunci, cândvorbesc despre lucruri întru to-tul neîmbietoare, despre (sã zi-cem) moarte”. Interesantã este ºiopinia criticã formulatã de Vale-riu Cristea, conform cãreia „o ciu-datã comuniune se realizeazã aici

Epistolã cãtretãrâmul umbrei

lui Virgil Mazilescu

Boier Virgil te-a mazilit vecia,þi-a pus pe umere firman de nori!Încins cu umbrã pân’ la subsuorite-ai umilit a mãsura pustia.ªi ai lãsat mofluzã toatã-agiaºi râmãtorii patului de flori;cu îngerii deprins sã te mãsori,te-ai umilit a mãsura pustia.Dar teamã mi-e cã de-adãstai pe-aciatot jupuit de tine-ai fi trudit.Sã-þi fie rana sufletului schitte-ai umilit a mãsura pustia

ºi nouã ne-ai lãsat zãdãrnicia.Boier Virgil te-a mazilit vecia !


pe deasupra comunicãrii, dinco-lo de sensul imediat, care poatescãpa, al cuvintelor înlãnþuiteadesea într-o frazare ininteligibi-lã”.

Criticul Al. Cistelecan crede cãnu se poate vorbi, în poezia luiMazilescu, de o originalitate fra-pantã, semnificativã fiind, maidegrabã, retorica ironiei, „al cãreiprecipitat – angoasa – pare oachiziþie involuntarã”, dar ºi opoeticã a omisiunii, prin care co-municarea poeticã este pusã îndificultate, iar afectele sunt ca-muflate, poezia funcþionândprintr-o „inginerie ironicã a con-fesiunii”, configurându-se o„nouã linie tehnologicã de asam-blare a unor substructuri” alepoeziei, cu „o producþie în regimdepresiv-convenþional ºi înclinatspre gratuitate”. Criticul conclu-zioneazã, considerând, pe bunãdreptate, cã Virgil Mazilescu ailustrat cu strãlucire poezia deatmosferã. Desigur, o atmosferãminimalistã, estompatã, a epureiºi retranºãrii.

Al. Cistelecan constatã ºi ra-dicalizarea gradatã a dramatismu-lui liric, cu o amplificare a mizeiexistenþiale, „reveria blazatã”, ti-pic mazilescianã, derulându-se„pe liniile unui scenariu al extinc-þiei în care patetismul e imanentsugestivitãþii”. Criticul conside-rã, nu fãrã îndreptãþire, cã „poe-mele lui Virgil Mazilescu sunt ocapcanã: ele vorbesc despre dis-perare ºi spaimã, despre alienareºi moarte cu afectatã plictisealãºi dezinteres, cu sarcasm ºi obo-sealã, într-o aparenþã familiarã ºicolocvialã. Cu asemenea ºoºeleºi momele el îºi ademeneºte citi-torul la marginea prãpastiei, lã-sându-l acolo în pragul vertiju-lui”.

Autorul unei monografii con-sacrate lui Virgil Mazilescu, IonBuzera priveºte aceastã poeziedin unghiul contralimbajului pecare ea îl reprezintã ºi întrupeazã,în contextul lirismului românescpostbelic: „pe cât de neputinciospare poetul în a-ºi exercita func-þiunea, pe atât de vital, de dur, deîncrâncenat chiar devine el cândresimte nevoia inventãrii unor«contralimbaje», a unor debuºeeîn fond care se vor plia la rigoarepe fluxul însuºi al poemului. Ener-giile reprimate îºi gãsesc un ca-nal de «salvare» în materialul lin-gvistic, devenit obiect al uneitorsiuni greu de imaginat în altecondiþii”.

Pentru Ion Buzera particulari-tãþile esenþiale ale liricii lui Mazi-lescu sunt: sintaxa insolitã, pre-zenþa unei „poveºti” subtextua-le, tentaþia fragmentarismului dis-cursului poetic, apelul la fluxulretroactiv al imaginarului, vizio-narismul, epicizarea poemului,mixajul afectiv, predispoziþia spreautocomentariu, „dezumaniza-rea“ eului liric, coincidenþa con-trariilor, glisãrile, contorsiunile ºidislocãrile semantice, posibilita-tea unei lecturi plurale etc. Aredreptate Ion Buzera sã conside-re cã „poezia lui Virgil Mazilescueste, nu de puþine ori, un afrontadus inteligenþei interpretative,un «atac subtil» la adresa preju-decãþilor ei”.

Desolemnizarea limbajului, în-clinaþia spre frondã, tentaþia mi-nimalismului expresiv ºi imageriileonirice pot fi întâlnite în majori-tatea poemelor lui Virgil Maziles-cu. Ilustrativ pentru aceste trã-sãturi ale discursului liric mi separe poemul cronicã: „Iatã, depildã, cum dintr-un tablou vag

alegoric se degajã o neliniºtitoa-re senzaþie de profunzime, de gra-vitate ºi urgenþã: pe unde plutirãcetãþi vâsleºte ºi lacrima / ochiu-lui nostru care este al doispreze-celea / iar dincolo (tânãrã tânãrã)o pisicã a norilor / pipãie ghioz-danul penarul ºi cãlimara / dinghiozdan – în drumul spre ºcoa-lã / drum de frunzã veche noaptebunã // noapte bunã aici ºezumºi plânsem / ºi dacã unei patriiimaculate / pasãrea i-a spus dincând în când la revedere // de cetrebuie sã ne oprim tocmai noi /ºi brusc sã ne înãlþãm la cer // cuobosealã multã, cu oboseala dincenuºa / acelei industrii dintrecuvinte // pe unde plutirã cetãþiar mai fi oare posibilã / întoarce-rea absenþei în ambalaje (inimãochi) de aur” (cronicã).

Existã, în opera lui Maziles-cu, o sumã de poeme care se în-cadreazã în acea tentaþie a lite-raturii „esopice”, de care vor-bea Laurenþiu Ulici, poeme ca-racterizate prin tensiunea ima-gisticii, tentaþia parabolei, su-gestia protestului: „asociereafrigului cu întunericul este ooperã mãreaþã – ºi în asemeneacondiþii / ce cautã ce mai cautãvorbele mici ºi grase pe câmpulde luptã ce cautã / purceii miciºi graºi în cocina din trecutulfiecãrei existenþe // ºi sub dege-tele mele fragile pãrul celui careafirmã ritos cã asocierea / fri-gului cu întunericul constituieo operã într-adevãr mãreaþã //doreºti tu cumva sã-mi mângâifruntea vrei tu sã îngân repedeun marº rãzboinic / o guillau-me! apune ºi soarele mi-a fostdragã ziua de ieri / se încheie ºiveacul – ziua de ieri mi-a fostdragã” (margareta îl înþelegeîntr-o foarte micã mãsurã pe guil-laume).

Ermetismul lui Mazilescutranspare din versuri în care cu-vintele, provenind din registresemantice îndepãrtate, se cautãunele pe altele, sub spectrul unorînrudiri insolite, a unor analogiirelevante sau corespondenþeneaºteptate („are cineva dintredumneavoastrã vreun sânge/singurãtatea se înalþã lângã po-duri/ ca un avion al sufletuluinostru celui mai metalic/ atât vãîntreabã fratele meu ºi nimic maimult/ ºi nimeni/ nu se îngrozeºtese aud apele orbind/ ºi atâteaperechi de buze rãtãcite prin co-ºurile/ gunoierilor domniºoarãelevã/ domniºoarã studentã/ o!moarte însãmânþatã/ singurãtatease înalþã lângã poduri/ obosealacu lumânarea ei” (Va fi liniºte, vafi searã).

Virgil Mazilescu a fost un poetde o discreþie desãvârºitã. A spuspuþine despre poezia altora ºiaproape deloc despre propria luipoezie. De altfel, într-un poem dinvolumul Va fi liniºte va fi searã,întâlnim ºi o sugestivã po(i)eticãimplicitã a lui Virgil Mazilescu, oproiecþie simbolicã a unei poeziice îmbinã cu abilitate tranzitivi-tatea ºi reflexivitatea: „ºi altcevaîn afarã de faptul cã m-am nãscutºi cã trãiesc ºi cã probabil voimuri cutremurându-mã (ceea cede altfel am vrut sã spun ºi acum2 ani ºi acum 3 ani de zile) deo-camdatã vai nu pot spune”. Doarun lucru ar mai fi de precizat: Vir-gil Mazilescu a fost unul dintrepuþinii poeþi care au ilustrat custrãlucire ºi tragism ideea de li-bertate a poeziei ºi gândirii poe-tice, într-un moment în care liber-tatea era confiscatã ºi batjocori-tã.

Cred cã poezia – ca ºiviaþa – lui Virgil Mazi-lescu stã sub semnul

dostoievskian al scârbei, care nuînseamnã detaºare ci visceralã im-plicare. Tot ce aduce cu speranþableagã este alungat încã din pri-mele sale poeme, acolo undeaceasta reprezintã o „oribilã”mascã a neputinþei de a nu ac-cepta lumea aºa cum este. A nute înºela cu privire la lume, iatãdeviza la vedere a lui Mazilescu,pe cât de lucid pe atât de poetimplicat în a îmbrãþiºa catastrofasub variile ei chipuri. Poet, adicãþinþaº profesionist, iar nu amatorde ritualuri mondene, om al lim-bii, nu al limbajului multiplicat.Cred cã Mazilescu poate fi defi-nit, la limitã, ca un homo sacer alepocii moderne, excomunicatul,cel blestemat sã arate ºi sã pro-voace diferenþa, dincolo de legeºi totuºi înãuntrul ei: figura noas-trã în oglindã, aºa cum nu avemputerea de a ne recunoaºte. Pa-ria ºi Rege totodatã.

Mi se pare ºi cã în ciuda tutu-ror elogiilor care i s-au adus întimpul vieþii sau dupã moarte,poezia lui Mazilescu nu a avutepigoni solizi, ca sã nu mai vor-bim de urmaºi. Ce se spune câ-teodatã în acest sens despre po-ezia lui Ion Mureºan, mãcar de-spre o parte a ei, este fanteziepurã, ceva ce þine doar de dicþieºi ditirambi comparatiºti. Poetulardelean nu este urmaºul lui Ma-zilescu, fiindcã Mazilescu, ase-menea acelor conchistadori de-barcaþi pe Noul Continent, a arscorãbiile pentru ca posibilitate deîntoarcere sã nu mai existe. Ni-meni nu a ajuns pânã la VirgilMazilescu (deºi Paul Vinicius l-a„rescris” niþel în prima sa carte),pânã la aura sa de „criminal degeniu”, pentru cã nimeni nu aavut curajul sã-ºi priveascã înfaþã victima aºa cum a fãcut-o el:ºi victima era el însuºi. Fiecarescriitor este propriul sãu cãlãu,nu al altora.

Luciditatea versurilor sale,încã de la cele publicate în 1966

NICOLAE COANDE

„grija chiriei ºi a morþii”.homo sacer în Balcani

în Povestea vorbii, suplimentul„Ramuri”-lor, te poate duce cugândul, în spectrul european,poate doar la poezia ºi scrisulunor Artaud sau Pasolini. Primula fondat teatrul cruzimii (apetitpentru viaþã, rigoare cosmicã,implacabilã necesitate, dupã cumînsuºi îl definea) ºi a mãrturistceva de ordin superior: „Scrisul,aºa cum îl vãd eu, este lucrul pen-tru care nu fac nici un compro-mis. Nu mã gândesc decât la minecând scriu poezie, încerc sã atingcele mai înalte standarde posibi-le pe care le posed. Este cel maiegoist gând pe care îl am ºi nuscriu pentru a publica. De aceea,nu public mult pentru cã aºa cevaeste o prostie. Cantitatea nu în-seamnã nimic pentru mine.” Aºputea continua sã ofer destuleasemenea confesiuni ale lui Ar-taud, dar cred cã este de ajunspentru a vã face sã înþelegeþi dece cred cã cei doi scriitori suntdin aceeaºi familie. Versul lui Ar-taud, „unde miroase a cãcat mi-roase a fiinþã”, poate fi semnatlejer de Mazilescu, ca marcã a în-þelegerii ºi compasiunii probatede un scriitor lucid la extrem,dupã cum versul mazilescian „car-nea noastrã cred cã nu mai poatesã scape” poate fi asumat de celcare l-a numit pe van Gogh sinu-cisul societãþii noastre.

Cât despre Pasolini, omul cufigura cea mai tristã pe care amvãzut-o vreodatã, autorul unuipoem, Supplica a mia madre carene duce cu gândul la poemulmazilescian mamã din revoltaprivighetorii, ce (nu) se poatespune ? «Ori sã te exprimi ºi sãmori, ori sã rãmâi neexprimat ºinemuritor” pare a fi, la o adicã,adânca, secreta credinþã a celuicare ºi-a ºlefuit versurile în nopþiprelungi de beþie ºi luciditate cumigala unui Spinoza român. Ver-surilor sale nu li se putea adãuganimic, a spus odatã Mircea Cio-banu, redactorul sãu de carte ºipoetul care a înþeles cine stãteaîn faþa sa.

Vorbeam la începutul acestei

note despre dostoievskianismulsubînþeles al poeziei sale. El con-cureazã cu acuitate de neegalattot ce s-a gândit mai bine la noi ºiaiurea despre personajele unicatale scriitorului rus, deºi nu o ilus-trare didacticã a încercat poetul.Dincolo de psihologismul folo-sit de critica studioasã, rãmâneprivirea ca un laser a poetului,care a perforat în adâncime rãulºi exponatele sale de asalt. Unpoem ca ªatov m-a marcat în aniiadolescenþei, chiar dacã nu l-amcitit decât o singurã datã ºi abiafoarte târziu l-am regãsit: „ei aulumea lor ºi lumea asta a lor îmiface greaþã / ºi chiar cu o cutiegoalã de conserve în gurã suntgata sã urlu / ºi chiar cu o bombãîn mãduva spinãrii sunt gata sãurlu / cã au lumea lor ºi cã lumeaasta a lor îmi face greaþã”.

În cartea mea de debut m-amtrezind scriind „Scapeþii”, unpoem indirect dedicat lui Mazi-lescu, dar ºi complicatei subtili-tãþi a rãului care nu dispare înveci: „Ce-i al lor e al lor au dinplin / eu sunt un simplu cerºetorcumva dramatic spus / au lumealor ºi ca sã intru în ea ar trebuisã plãtesc / nu plãtesc stau afa-rã la porþi cu o sticlã de vin /unins obscur o monedã pe care ni-meni n-o vede / au legea lor facce vor / nu plãtesc stau ºi beauafarã la porþi la care / n-am bã-tut niciodatã.”

Într-un fel cât se poate de vi-zibil, de direct ºi fãrã ocoliºuri, els-a sustras istoriei comune, darnu ºi destinului pe care l-a pro-vocat ºi l-a hãrþuit pânã în ultimasa zi, într-o þarã în care totul stãsub vremi, iar oamenii sub pazã.Poezia sa poate fi la fel de bineînþeleasã aici, dar ºi în oricare altloc din lume unde oamenii augânduri închise cu lacãte la carenumai poeþii au cheia. Pateticspus, poate, dar poetul a avutgrijã sã prezicã ceea ce ni se vaîntâmpla multã vreme de aici îna-inte, aici „sub septentrion, [unde]avem grija chiriei ºi a morþii”…

Florin Chirea - Casele Ioan Dianu


Cu mai bine de douã decenii în urmã, l-am introdus pe Virgil Mazi-

lescu în contextul post-avangar-dist prin care poeþii anilor ’60,europeni, dar nu numai (se igno-rã prea uºor mutaþiile profundeintervenite în areale estice, maiales în Polonia ºi în fosta Iugo-slavie, se opuneau, asumat pro-gramatic, poeticii ermetic-puris-te ce se instituþionalizase în pa-ralel cu sfidãtoarele debuºeuri aleavangardelor zise „istorice”; înItalia, acolo unde provocarea afost mai decisã ºi mai clamoroa-sã ca oriunde, protagoniºtii, au-todesemnaþi într-o miºcare ceavea sã se cheme fie „Grupul 63”,fie „Novissimi”, mizele au fost,într-o caracterizare pe cât de su-marã pe atât de edificatoare, re-pudierea tradiþiei ungarettiano-montaliane ca expresie majorã ºiconsacratã a liricii ermetice, ºi, însubstrat, slãbirea discursului princentrarea mesajului pe scoriileexistenþiale ale unui cotidian apa-rent anost, ºi, în planul expresiei,adoptarea unui registru narativprin angajarea unor flash-black-uri propuse ca „felii” ale unui realde cele mai multe ori insidios.

Fireºte, contextul europeanmai sus invocat nu (prea) aveacontingenþe cu cel românesc:odatã cu decesul prolet-cultului,imperativul la ordinea zilei a de-venit recuperarea tradiþiei inter-belice ºi, prin urmare, orice ten-tativã contestatoare a acelor mari

GEORGE POPESCU

logos vs. ontos:funcþia anestezicã a poeticului

ºi victorioase experienþe de înnoi-re ºi de sincronizare cu lirica oc-cidentalã, tocmai fiindcã râvnitãde pseudo-teoreticienii prolet-cultului, încã activi ºi potenþi, arfi condus la un alt tip de blocaj;singurele „ieºiri” din acest con-text, în ultimii ani ai deceniului alºaptelea, s-au ivit de la „ieºiriledin decor” ale unor desanþi („oni-riºtii” Þepeneag, Dimov, Maziles-cu însuºi) care au avut inspiraþiasã se reconecteze la una din sur-sele supra-realismulu autohton,în formele sale târzii din anii ’40.

Revenind, acum, la Virgil Ma-zilescu, constat cât de arbitrarãºi, deci, neproductivã se dove-deºte orice tentativã taxonomicãa poeticii sale: discursul sãu este,fireºte, „slãbit”, în zona kata sprecare, spre a rãmâne tot în contex-tul poetic italian, s-au orientat,cam în aceiaºi ani, câþiva poeþidin Peninsulã, azi nume consa-crate, dar pentru care „revolta”gauchistã, atât de licitatã în aceiani, s-a transformat într-un fel demecanism cu dublã mizã – des-tructurarea limbajului ca mijloc dea denunþa proasta structurã asocietãþii ºi, pe cale de consecin-þã, a lumii cãreia i se sustrage ast-fel orice pretenþie de „cea maibunã dintre cele posibile”.

La Mazilescu, simptomul celmai evident este al unui efort li-minar de autentificare prin dis-curs: aºa cum notam în eseul decare aminteam mai înainte (a sevedea în cartea noastrã „Sfâºie-

rea mitului poetic”, în Mecanicaformei, Pontica, 1999, pp. 82-88):„Impresia primã ºi puternicã e depastel deschis direct în magmarealului, cu inserþiuni cromaticeevident onirice, însã trebuie ime-diat remarcat faptul esenþial cãraporturile s-au schimbat, în sen-sul proiectãrii ºi dizolvãrii, pânãla ºtergerea hotarelor, visului înliteralitatea realului. Nu se simte,în lirismul lui Mazilescu, nici unefort, nimic trudnic, nimic labo-rios, textul poemului acoperã,integral, nevoia figuralã de tãie-turã într-o magmã încã încinsã,dar este, desigur, vorba numai deo aparenþã, cãci în «laboratorul»disimulat se presimt operaþii deacutã chirurgie expresivã.

Analiza în context viza unpoem din anii de maturitate aipoetului (dacã se poate vorbi, întermeni adecvaþi, de o evoluþiepe vârste în cazul acestui icono-clast înscris indubitabil într-odescendenþã rimbaldianã) pe careîl reproducem mai jos:

1 cobori din când în când însat cu paºi de stinsã / fanfarã:un bãieþandru. / ecoul fãrã sfâr-ºit al dulgherilor / un pãianjencu creasta de aur / ºi chiar celemai mãrunte ºi mai puþin respec-tuoase dintre in- / sectele þinu-tului (ale auzului) coboarã odatã cu tine. 2. ºi n-ai sã uiþi: pemarele hipodrom din spatelecasei tale / (printre arbori ocro-tiþi de lege) se petrec uneori în-

tâmplãri cu / totul neobiºnuite.astfel într-o dimineaþã lacomã(atât de ploioasã / ºi atât de la-comã) un cal a deschis încet uºagrajdului ºi-a des- / fãcut aripi-le ºi a zburat. pe urma lui ceiºase paznici nu l-au / prins niciastãzi.»

Onirist, în sensul strict al ter-menului ivit în cercul bucureº-tean binecunoscut, Mazilescu n-a fost, întrucât, la o analizã aten-tã a poemelor sale, nu evaziuneadin realitate, în ciuda impresieiputernice de dezavuare a aceste-ia, cât mai curând descindereaîntr-un real precar, insidios, cugestul unui revoltat cãruia ºansanu i-a mai lãsat nicio ºansã deîmpãcare: e, în poezia sa, o luptãsurdã cu destinul, al subiectului,cum spuneam, „slãbit”, al unuisubiect în care îºi identificã,printr-un mecanism dureros, limi-te proprii, cãrora nu mai încearcãsã le mai gãseascã vreun reme-dii.

Un poem postum, intitulatprovocator v.m., dar care s-ar vreaun autoportret, e simptomaticpentru mecanismul de produce-re a semnificanþei (ar spune Rif-fattere) poetice: «mama lui amurit acum douãzeci de ani /tatãl lui (trist ºi el) ieri cãtre oracinci // ani ºi ore // frate nu aavut sorã nu a avut / întindeleneº mâna deschide dulapul dinbaie urlã / scoate un bandaj

pentru inimã – scoate inima cal-dã / a margaretei»; cum se poa-te uºor constata, poemul cã nurevendicã nici una din vechilesale mize, instaurându-se aproa-pe «de la sine», cu o naturaleþepe care nici una dintre poeticileavangardiste nu ºi-a asumat-oprogramatic ºi pe care nici mãcarexperienþele novatoare ale anilor60 nu le-au instituit printre exi-genþele definitorii; Virgil Maziles-cu îºi trãieºte starea de poeticita-te la nivelul fiecãrui vers, de undeimensul paradox al poeticii sale,acelea de genera dubla impresiede naturaleþe totalã ºi, deopotri-vã, de migalã de laborator; nuînsã în sensul vreunei retorici, fieea ºi din aria post-avangardelor,ci dintr-un laborator, aº spunemisterios, al unei interioritãþi ce-ºi subîntinde luciditatea dincolode limite.

Un poet, Virgil Mazilescu, de-spre care s-a scris, nu neapãratcât ar merita, dar cu destulã apli-caþie ºi pãtrundere a mizei pe careºi-a asumat-o cu o discreþie rari-simã, dar a cãrui operã va conti-nua sã (ne) sfideze, adjudecând,prin metamorfoze ale lecturii, di-mensiuni rãmase în stare latentãîn pliurile versurilor sale ce partãiate, brâncuºian, în naturale fa-lii de piatrã. Pentru el, poezia,subvenþionatã de… votcã, parea fi un anestezic, cãci logosulcautã famelic sã intervinã, cura-tiv, în precaritatea ontosului.

Din exterior, poezia luiVirgil Mazilescu seconstituie din serii de

evenimente concrete (cotidiene)ºi / sau abstracte care nu reven-dicã niciun fel de omogenitate.Senzaþia este cã poetul transcrienumai donaþiile originare (însens fenomenologic), de undedecurge ºi autenticitatea versu-lui sãu care îºi prinde cititorulîntr-o realitate anterioarã oricã-rei structurãri. Deºi asigurã coa-gulãri complexe de sens, un de-mers critic ce se bazeazã pe ur-mãrirea recurenþelor este defici-tar în cazul poeziei lui Maziles-cu, întrucât nu mai sunt funcþio-nale expresii ca „univers liric”,„imaginar poetic” sau „eu liric”.

Odatã cu inventarea poeziei„într-o încãpere clandestinã” („prefaþã” în vol. va fi liniºte va fisearã), toate posibilele reþelesunt deturnate, scoase în afaravoinþei de putere, de structuraresau de asimilare: „curajul ºi pu-terea (omeneascã) s-au topit caaburul” sau „în stânga am cuvin-tele în dreapta puterea// sã fiedoar a mea sã fie o târfã pieptã-nându-se/ cu lungi miºcãri la lu-mina stelelor sã fie câteodatã ºimamã/ nu te gândi la amãnuntedragule” („coline verzi”). Rosti-rea poetului se face mamã, seface vedere ºi trece prin cititorlãsându-i sentimentul unei pi-

Virgil Mazilescu. poetul, curajul ºi putereapãiri cu sufletul: „dar nu te maigândi la amãnunte dragule/ nu temai gândi la scheunatul pe vre-me de ploaie/ nu te gândi la roti-þele desprinse din mecanismulancestral” („coline verzi”). Dinaceastã sugrumare a puterii îºiscoate poetul intuiþiile originare,un fel de reducere la esenþã pecare o controleazã cu visul, lã-sând în urma sa vagi deprinderisuprarealiste sau oniriste.

Pe de altã parte, existã un felde acumulãri în jurul „sufletului”ºi a „sângelui” care dau consis-tenþã vederii, dar ºi un (auto)con-trol mental responsabil cu formeºi simetrii transmise neobiºnuitprin vase comunicante când foar-te bine articulate, când disconti-nue sau transparente.

Pe parcursul celor patru volu-me publicate existã tendinþa ob-iectivãrii, eul devine subiectulcapabil atât de cunoaºterea mij-locitã de limbaj, cât ºi de cunoaº-tere nemijlocitã: „dincolo de ceeace ºtiu ºi pot pune în practicã seînalþã ceea ce nu ºtiu ºi nu potpune în practicã ºi dincolo deceea ce nu ºtiu ºi nu pot pune înpracticã vã ridicaþi voi firave um-bre/ ... muzica numelui treptelenumelui vostru” („cuvintele unuiprieten”). Aceastã prezenþã a cu-noaºterii traverseazã hiatusuldintre închiderea în sine ºi vitali-tatea eterogenã îndreptatã spre

alte miezuri ale realului ºi spreforme de viaþã disponibile numaiprin intermediul afectivului.

Mazilescu þese o pânzã inter-textualã în care prinde personajeca: „nikolai stavroghin”, „ºatov”,kirilov ºi stepan trofimovici ver-hovenski, din Demonii dostoiev-skieni, pentru a le smulge confe-siunile ºi energiile sufleteºti.

Poemul „întoarcerea lui imma-nuel” este o parabolã la rãcealaºi formalismul gândirii, însã nufãrã nostalgia cunoaºterii abuli-ce prin concepte: „cu vorbe careºtiu sã pãºeascã strãinul acestane-a descris mai multe peisajeînlãcrimate. a spus cã un ºal plu-tind peste prãpastie pare uneoriun joc la cãderea întunericuluisau o boalã foarte umilã// dar pri-viþi o priviþi: cãmaºa lui este deargint ºi lungit lângã el soareleîºi aduce aminte cu umilinþã”.Existã în cele douã texte pentru„immanuel” un contrapunct alexasperãrii facerii poemului, onotã autoreferenþialã de respin-gere, unul dintre puþinele semnede deconstrucþie din poezia luiMazilescu: „acest om crede cãdegetele mele au potrivit ceasor-nicul pe ape ori ºarpele l-au în-demnat spre patria ºarpelui – însãn-au fost ºi n-au fost degetelemele”, continuarea evocã impo-sibilitatea unei întâlniri: „immanu-el tu treci mai fericit decât mine

prin toate pieþele distrugerii (foar-te sãrac ºi fãrã sã-þi aminteºti ºiviclean la pândã pe urmele mari-lor îngeri cântãreþi de altãdatã)”(„immanuel”).

„Copilãria lui franz kafka” estefigura geometricã regulatã dincovorul intertextual al lui Mazi-lescu. Poetul stãpâneºte tehnicaºi trãirea cercurilor concentriceridicate în jurul Castelului ºi ledescrie chiar în jurul romancieru-lui, privind neimplicat acest im-pas ontologic care se reflectã caun stigmat pe trupul copiluluiKafka.

Cred cã orice text despre poe-zia lui Virgil Mazilescu are cevadin eschiva „administratoruluiconºtiincios care îºi repetã cuexaltare: „am prevãzut totul pânãîn cele mai mici amãnunte/ trans-portul unui dulap vechi din su-fragerie pe terasã/ viaþa mea// osã-mi ard hainele din nou o sã-mischimb identitatea/ câtã cinste ºicâtã glorie – am prevãzut totul”(„administratorul explicã în ceconstã de fapt viaþa lui” – „rela-tare absolut onestã”). Însã dacãmemoria afectivã trebuie sã trea-cã prin „adâncul pãmânturilorsterpe”, ea nu o poate face decâtfãrã inimã: „tu dormi dragosteamea. sunt singur am inventat po-ezia ºi nu mai am inimã” („dormidragostea mea”). Iar într-unadintre eschivele sale (în sensul

pe care i l-a dat Eugen Negriciacestui termen) poetul îºi ceartãcu responsabilitate administrato-rul: „pe dracu administratorule eusunt realitatea bã realitatea pal-pabilã/ manifestare a ideii în sen-sibil (hegel prelegeri fenomeno-logia)”, o dovadã a retragerii po-etului în vederea directã care esteunul dintre centrii sãi, o vederepurtatã cu vis prin toþi rãrunchiirealului.

Poezia lui Virgil Mazilescu nueste o decantare a ceva, o relua-re sau o epuizare a unei formule.În memoria mea afectivã existãfragmente pe care le reiau neîn-cetat, existã imposibilitatea de a-i citi cutremurãtorul jurnal, existãimaginea marelui poet recitând„cu furie” din Bacovia ºi aminti-rea primelor lecturi dupã care nuam mai fost în stare sã scriu luniîntregi niciun vers. Nu îi gãsescniciun precedent în literaturã ºinici el nu ºi-a gãsit: „am vãzut ºieu ciori pe acoperiºul bisericii oguillaume//... sub fereastra meaechilibru scârbos – universal –negru nici cã mai poþi/ sã mur-muri ceva sã îngaimi o silabã guil-laume// n-a vãzut numai kavafisn-a vãzut numai eminescu// mãcopilul meu mã strãinul meu mã/unde te duci tu mã”.

Gabriel Nedelea


Pe Virgil Mazilescu l-amredescoperit acum vreo10 ani cu ajutorul Norei

Iuga care ne povestea cu entu-ziasm, dupã ºedinþele de cenacludin Sala Oglinzilor, despre celcare avea sã devinã pentru mineunul dintre punctele de reperpoetic necesar, poetul metamor-fozã. Dincolo de orice fel de eva-luare la nivel uman, unde avea ºiacolo destule atuuri, Mazilescurãmâne, prin poezia lui, o referin-þã pentru oricine îºi doreºte sãînveþe cu adevãrat ce înseamnãpoezia. Prezenþa lui literarã demaximã relevanþã în cercurile po-etice ale vremii, avea un farmecaparte datorat modului în care îºiîncânta auditoriul prin interpre-tarea versurilor, mereu îmbunãtã-þite ºi mereu actualizate. Fenome-nalul Mazilescu a reuºit prin multedintre versurile lui sã-mi creezeacea stare necesarã evadãrii dinrealitatea imediatã, acea situaredeasupra lumii despre care vor-beam la un moment dat în ultimamea carte aparutã recent la Ed.Cartea Româneascã (Ayla). Ma-zilescu avea sã-mi redeschidãîntr-un fel ºi apetitul pentru poe-zia lui Bacovia pe care, deºi l-amstudiat încã din faza incipientã ascriiturii mele, totuºi, abia mai târ-ziu aveam sã-i înþeleg poezia. N-aveam cum sã-l cunosc personalpe Mazilescu însã cred cã uneoriacest lucru poate fi o ºansã ºi

GELU VLAªIN

Virgil Mazilescu – un fel deMircea Cãrtãrescu

al optezeciºtilornicidecum un impediment. Teface sã vizualizi în primul rândopera ºi pe urmã faþeta umanãcare de cele mai multe ori con-trasteazã cu personalitatea artis-ticã. Sigur cã n-aveam cum sã nufiu influenþat de istorioarele ce-lor care i-au stat în preajmã în di-verse ocazii la fel cum nu puteamignora datele istorice despreaceastã personalitate literarã carea reuºit sã influenþeze o întreagãgeneraþie literarã, sigur cã n-aºputea vorbi de Mazilescu fãrã sã-l asociez unui alt poet – din pã-cate prea repede intrat în uitare –George Almosnino (Nino cum îispuneau prietenii), soþul poeteiNora Iuga, un descendent al se-frarzilor iberici sau unui prozator,Radu Albala, scriitorul altor vre-muri despre alte lumi. Într-o si-tuare personalã, deci subiectivã,Virgil Mazilescu face parte dincategoria celor mai importanþipoeþi postbelici alãturi de GelluNaum, Ioan Stratan, MarianaMarin, Mircea Ivãnescu, MirceaCãrtãrescu, Ioan Es. Pop, IonMureºan, Angela Marinescu,Ileana Mãlãnciou, Gabriela Meli-nescu, Nora Iuga, AlexandruMuºina, Nichita Danilov, CezarIvãnescu, Cristian Popescu, Ni-chita Stãnescu, Geo Dumitrescu.Fãrã lectura în detaliu a versuri-lor acestor autori cred cã se pier-de iremediabil esenþa poeziei. Amacceptat mereu formele actuale de

exprimare în poezie, am fost deacord cã trebuie cãutate formulenoi, dezinhibate ºi deconectatede un anumit sindrom al post-modernismului însã am ajuns lacertitudinea cã n-ai cum sã reu-ºeºti acest lucru dacã ignoripunctele de reper, dacã-þi imagi-nezi cã doar ceea ce s-a scris într-un anumit interval de timp rãmâ-ne valabil. Virgil Mazilescu faceparte din acea categorie a poeþi-lor care prin ceea ce au lãsat im-portant cu adevãrat în urma lorvor exista întotdeuna în memoriacelorlalþi, ai celor care vor avea ºiei la rândul lor un loc importantîn cetate. Lãsând la o parte dis-cursul poetic strãlucitor, obsesiaadversitãþii faþã de Nichita Stã-nescu sau munca din redacþiaRomâniei literare, Virgil Maziles-cu are meritul incontestabil de-afi fost unul dintre deschizãtoriide drumuri ai generaþiei 80, la felcum s-a întâmplat mai târziu cuMircea Cãrtãrescu, mentorul ma-joritãþii tinerilor scriitori care s-au remarcat dupã anul 2000 ºicare s-au preumblat pe la memo-rabilele înruniri ale Cenaclului Li-tere de la Universitatea din Bu-cureºti. „la toate acestea ce veirãspunde? fãrã un cuvânt / veipãrasi la noapte oraºul / ºi ab-senþa ta: o cicatrice pe un peretede aer / micºorându-se din ce înce” (Virgil Mazilescu – Vei AuziDin Nou: Fii Inima Mea)

Ion Buzera, Virgil Mazilescu– monografie, Colecþia „Canon”,Editura Aula, Braºov, 2000.

Pornind de la observaþiacã, în general, critica ro-mânã postdecembristã

s-a poziþionat fie într-o posturã„bloomianã”, tinzând spre o ati-tudine canonicã rigidã, fie într-oposturã „relaxatã”, perspectivãdin care canonul este ceva mai„ospitalier” – cum se exprima Vir-gil Nemoianu, Ion Buzera subli-niazã din start cã este necesar cadiscursul critic sã realizeze unechilibru esenþial între „transcen-denþa formelor literare” ºi „ima-nenþa discursului poetic” capa-bil sã surprindã, în acelaºi timp,„elementele hotãrâtoare în dina-mizarea lor reciprocã” (p.11). Iarîncercarea de „refacere a proiec-telor cognitive, nu de puþine orienigmatice, pe care le-au pus înpractica anumiþi poeþi“ de tipullui Virgil Mazilescu (1942-1984)conduc în mod inevitabil spre orecitire a operei poetice „ca o fe-nomenologie a reactivitãþii prinpoezie”, dupã cum ne îndeamnãatât posibilele continuitãþi de lanivel textual, cât ºi tensiunile so-cio-politice imprimate la nivele deadâncime ce depãºesc cu multaºteptãrile lectorului. Totuºi, gra-dul ridicat de originalitate al poe-melor nu exclude abordãrile con-textuale în ciuda faptului cã nou-tatea limbajului poetic are un im-pact foarte puternic chiar ºi asu-pra cititorului avizat.

Prin prisma istoriei literare, Vir-gil Mazilescu este previzibil aso-ciat cu „grupul oniric”, fiind prie-ten cu Dumitru Þepeneag, Leo-nid Dimov ºi Daniel Turcea, sau(neo)avangardismului / (neo)su-prarealismului. Însã aceastã si-tuare nu contribuie cu nimic laînþelegerea poemelor lui Maziles-

PETRIªOR MILITARU

Virgil Mazilescu: reinventarea liriculuiºi ordinea inversatã a poemelor

cu: „nici în teorie, nici în practicãnu pot fi detectate congruenþe cuonirismul”, poetul nãscut la Co-rabia fiind focalizat pe cristaliza-rea „unei formule personale apoeticitãþii” (p.12). Prezenþa ele-mentelor de departajare faþã depoetica oniristã (salturi, derapa-je ºi diverse fricþiuni specificediscursului poetic mazilescian)fac imposibilã afilierea sa la oni-rismul istoric, ceea ce îl determi-nã pe universitarul craiovean sãopteze pentru „un fel de diferen-þiere în diferenþã” (p.12), dat fi-ind faptul cã „poezia lui VirgilMazilescu este, nu de puþine ori,un afront adus inteligenþei inter-pretative, un «atac subtil» la adre-sa prejudecãþilor ei” (p.15). Încãdin volumul sãu de debut (Ver-suri, 1968), Mazilescu îºi dezvol-tã un mecanism de funcþionare aconfiguraþiei discursive extremdiferit atât faþã de contemporani,cât ºi faþã de predecesori, uzitândsubtile incursiuni în istoria pro-priului imaginarului poetic, alter-narea planurilor, deturnarea co-durilor, surparea semnificaþiei ºio simultanã încercare de recoa-gulare a elementelor strãine, dis-parate, îndepãrtate semantic (înpoemul mai eºti oraºul în caredescifrez strãzile), un epic cunuanþe parabolice (toatã dimi-neaþa a cules flori) sau regresiu-nea în arhetipal (din nou pentrucearºafuri ºi albe). Dacã în pri-mul volum domina „imersiunea«incontrolabilã» în memorie”(p.18), în volumul Fragmente dinregiunea de odinioarã (1970)prezenþa amintirii este demoniza-tã, iar eul liric se depersonalizea-zã, explorând spaþii imaginarecare nu sunt accesibile decât prinaceastã capacitate de transsu-biecttivizare (p.22). Dacã Ion Ne-goiþescu subliniazã cã în volumulsecund afinitãþile suprarealiste

devin mai vizibile, Laurenþiu Uliciremarca faptul cã opþiunile psi-hologice ale eului poetic suntconºtientizate ºi tind sã se trans-fere în planul gândirii poetice,deschizându-i poetului posibili-tatea de sonda noi mecanisme decomunicare ºi cristalizare la nive-lul discursului liric. Începând cuvolumul Va fi liniºte va fi searã(1979) Mazilescu însuºi propuneo relecturã a poemelor sale: vo-lumul începe cu texte inedite ºicontinuã cu poeme din volumeleprecedente, de unde rezultã „in-tenþia unei reorientãri sau «re-funcþionalizãri» a întregului lirismde pânã acum” (p.22). Apoi, înultimul volum antum Guillaumepoetul ºi administratorul (1983)în discursul mazilescian intervi-ne o tot mai puternicã multiplica-re a eului ce face ca structurapoemelor sã fie una dialogicã, cuputernice note metadiscursive.Foarte pe scurt se poate spunecã poemele lui Mazilescu þin de„regimul dublei lecturi/ interpre-tãri” (p. 16), în care „mizanscenae similiproustianã” (p.18), iar eultinde sã aducã în prezent întrea-ga sa creaþie pentru a putea fiasimilatã în simultaneitate în ciu-

da faptului cã multiplicarea voci-lor poetice duce la configurareaunui discurs de tip „politropic”(p.25). Postum apar volumele În-toarcerea lui Immanuel (EdituraAlbatros, 1991), Poezii (EdituraVitruviu,1996) ºi Opere (EdituraMuzeul Literaturii Române, 2003).În concluzie, eseul critic al lui IonBuzera ne oferã o incitantã para-lelã Mazilescu - Bacovia pe bazaomologiei existenþial-poietice a

celor doi poeþi, a permanentelorezitãri ºi tatonãri de pe parcursulcristalizãrii poemului, la care seadaugã prezenþa lumilor spectra-lizate, a enigmelor care copleºesceul liric ºi se infiltreazã în texturapoemelor, a intimitãþii faþã de ele-mentul htonic.

De asemenea, studiul mono-grafic se continuã cu o antologiecomentatã (17 poeme antume ºipostume), o antologie de poezie(peste 50 de poeme), un dosarcritic de receptare însoþit de scur-te precizãri metacritice (EugenNegrici, Mircea Iorgulescu, Ma-rin Mincu, Eugen Simion, DinuFlãmând, Daniel Vighi, GheorgheGrigurcu, Al. Cistelecan, IoanBuduca, Victor Ivanovici, IonNegoiþescu, Laurenþiu Ulici, Ale-xandru Paleologu) ºi o scurtã pre-zentare în date bio-bibliograficea activitãþii literare a lui VirgilMazilescu. Monografia scrisã deIon Buzera este o sintezã utilã,un model de „revizuire“ a litera-turii ºi criticii de dinainte de ’89ºi un stimul pentru cercetareaoperei mazilesciene în lumina per-spectivelor pe care criticul craio-vean le propune la finalul studiulsãu critic.

Victor Boldâr - Maraton


Drum

Strada n-are trandafiri. Are chin mâncatdomestic.Are douã deºte-n dungã peste un burichazliu.ªi ieºi la isprãvire, necuminte, darstatornic,Omul tãu mâncat de moarte, omul tãu depraf ºi viu.

Stau luminile de-a latul ºi nimic nu stã sãpiarã.Inocenþa mea ºopteºte valuri-valuri pringunoaie.Un aurolac îºi taie sinuciderea de fiarãÎntr-o altã dimineaþã fãrã ziduri, fãrãploaie…

Câinii îºi înmoaie coada în nimicul dingenunchi.Vãd o viperã la geamul din sãrutul meuuscat.Tu mã pui sã-mi cumpãr ºtreangul agãþatprintre pãduchi,La un stârv de lunã beatã ori la stârvultãu damnat.

Strada se întinde blândã pân’la margineacãldurii…Dã-þi femeia jos, rosteºte un bezmetic decrai orbªi îºi dã femeia altul remuºcat în dosulguriiPe-un sãrut sãlbatec noaptea, viguros ºide microb.

Dar se duce-ncet la vale tot scuipatulmeu de sângeMi-au rãmas plãmânii-n stradã, unghiileei, frumos,Râd întruna în tãcerea unde stai ºi-ncepia plângeFrumuseþea noastrã dusã la uitare chiarpe jos!-

Mizerii (1)În mizeria de moarte nu mai arde niciolampã.Arde niºte disperare, arde doar amormãrunt.Ea se duce sã bea sevã, salcia desomnuri, vampãLa rãscrucea unui demon, tras la trup,puþin cãrunt,

Care-ncepe sã bea fluturi dintr-odimineaþã chealã.El bea fluturii ºi totuºi se aude-n câmpincest.Un tramvai se duce-ntruna dinsprepoluri înspre est.Altul îºi aleargã pielea risipitã-n pieleagoalã!-

Nu uitam sã bat în poartã, nu uitam sã-þicer deschide,Nu uitam decât piciorul reumatic pe undrumUnde-mi doarme iar tãcerea cu vreodouã-trei cuvinteªi scuipam tot textul, mândro, dar nu potsã-l scuip acum.

Þi-l trimit cu sãrutarea într-o doarã ºi dã-mi veºti!Au murit iar lampagiii, remuºcaþii dorm ooarãÎntr-un buzunar la viaþã, descusut ca ovioarã.Vinde-mã pe-un ciur de lapte, vinde-mãpe trei poveºti…

AURELIAN ZISU

umbre pepânza vremii

Cerºetorilor din Piaþa-Veche,un Fanar muribund al Craiovei

Prinþ

În zadar ascult ºi sceptic ies cadavreledin mine.Umplu cu ageasmã faþa mântuituluitavan,Unde-ºi spânzurã piciorul o femeie dinTaivan,Remuºcatã, datã-n pazã la putoarea meade câine,Care-ºi scuipã deznãdejdea primprejurca un sultan.

Morþii ies prin mâini, sparg vene, spargtãcerile pieiriiPielea mi se crapã-ntruna, ca de seceteatinsãNu mai vãd nici ochi de broascã, nici peai dumnezeiriiVãd cã beatul întuneric stã lângã femeialinsãCu o limbã dumicându-ºi în gogâlþurilegea firii.

ªi mã strigi pe la ferestre, dar ferestreledau seamãLa o altã anatemã, puºcãria lor de hoþi,Hoþii ce-i aduºi sã-mi care dimineþile lavamã,Hoþii cocoºaþi de sacii cu otravã ºichiloþi,O, chiloþii tãi de moarte, de sãruturi ºi dedamã!...

Strigã-mã ºi nu mã vinde, omul urcã peascunsÎntr-o depãrtare seacã, Dumnezeu aparetunsTocmai lângã zeul indic, agãþat de lustrastearpãAzi fac lume, eºti frumoasã, veºnicã ladinþi ºi oarbã.

Oarba mea, tu sã mã cauþi unde mi s-oduce vesteCã s-a sinucis maimuþa ºi s-a încurcat pecruceFata-mare din grãdina unui rai ce nu maiesteDecât camerã cu rochii, cu mumia unuiduce,Unui prinþ lãtrat pe margini ºi uitat ca opoveste…

Poveste de dragosteEa s-a dus sã pescuiascã jos pe malulunei cripte.O duzinã de pãianjeni i s-au încâlcit înlunã.Pãrul i-aºtepta sã zboare ºi sã-mi facãzile fripte,Pãrul ei închis ca rana unui somn demãtrãgunã.

Ea s-a dus sã pescuiascã ºi a prins doipeºti ºi-o floare.A mai prins Steaua Polarã, Carul Mic ºiCarul Mareªi s-a-ntins de obositã, ca picatã dinpicioareTaman pe-aºternutul palid al iubiriiviitoare.

Eu atunci întinsei mâna, ea se sperie cafoculªi de sub pãmânt în treacãt o dezvirginaifierbinte…Stã ºi-acum ºi pescuieºte dupã cum i-o finoroculChiar deasupra mea frumoasa de pemalul unei cripte.

O noapte de dragoste

Sperie-te1 Vine omul, are mucii încravatãAre ac de îndoialã ºi iar vinde pãr-sticletTrece lebãda pe ape ºi cu aripa cãscatã,Fiindcã doarme între trestii un poetanahoret.

Vine omul de la muncã într-o salopetã griSfântã ca marama frunþii ori cadiadema… ªtii?Te cântam pe dedesubturi ºi cu ochiulorb… Mai stai:Un cuþit întredeschide trupul tãu întinsca-n rai.

Deci întins pe masã plânge clar ibovnicatãceriiSoarbe sânge, unge piele, nu-ºi aduce-nchin aminteNici de buza ta muºcatã într-un cuib detot fierbinte,Remuºcat precum iubirea învãþând sãbea puzderii.

Sperie-te! Beau din tine iar buric, iarsplinã, umeri,Iar rinichi, ficat, stomacuri, facã-mi-seîntunericSã nu am doi ochi, picioare, doarpãienjeniº ibericPe când rupi din mine bruma unde vii sãvezi ºi suferi!-

Marº!Se plimba. Tu dai cuvântul unei crime,eu muream.Atârna portretul nostru la un loc pe-unfir de fum.Din þigara argintie, înrãmatã rar pe-undrum,Sexual înfipt în gura fãrã aripã din geam.

Se plimba. Veneai din urme, din aziluri demistreþiUnde se spunea cã iarba are carii ºicocleþiªi un pictor fãrã vlagã îºi agaþãdimineaþaÎntr-o muscã sfoiegitã, de un fir zglobiuca aþa.

Jos, papuci de moarte, sãbii, orizonturidemodateRevolvere-ncãrunþite ori cu mustãcioarerozFanfaronii lunii, apoi râme chimonozDându-ºi firav cu pãrerea, cu pãrereadând din coateJos, bãrbaþi de Piaþã-Veche, mãturându-se frumos.

Se plimba. Numai cã uite,A muºcat din zid ºi zidulªi-a scuipat sânge fierbinteTocmai sus pe drumul careÎi cãzuse la picioare!-

ªoareci ºi oglinzi

ªoarecele din oglindã ºi-a privit amurgulscepticEl ºtia cã pier tramvaie, piereBucureºtiul, vezi,La Craiova bei din vinul nepierdut deviu, asepticªi cu gloriile strãzii revoltate prinmonezi.

ªoarecele din oglindã sparge un mirosde odãEl împrãºtie orbire, dar nu are decâtmort.Spalã deznãdejdi cu drojdii, cu sãpuncusut cu sodãªi le-aºazã pentru sine în firida vreunuicort.

ªoarecele din oglindã, ei, ce ºoarece… OmâþãL-a-nghiþit ca pe-o gãluºcã din bucãtãriamameiªi-a rãmas îndoliatã, dinþii albi, cãrnoºi aispaimeiS-aplecarã sã-i sfâºie inocenþa ce-i aþâþã.

ªi se despicã oglinda, cerurile se rotirãÎn particule de molii, în ispravnicegranule…Aveam eu curajul, proasto, sã te furdintre moire,Când acestea varsã ochii unui braþ detarantule?!...

Nu, n-aveam… Gândesc acuma la unºoarece terestru.El aºteaptã de cu searã, dragostea s-opunã-n cuiTu, privirea lui celestã, datã c-un parfumcampestruÎi trezeºti imaginaþii, dezbrãcându-tehaihui.

Îl iubeºti cu biniºorul, o mustaþã, douã,treiOchiºorii lui sãlbatici în guriþa taplesnescUrechiuºele, nãsciorul, nãrile, tot corpul,DoamneÎþi încarcã lin stomacul, cel mai caldstomac mâþesc.

Cuiul dragostei mocneºte isprãvit acolosusCatã gãurile roºii, neînþelesurile, parcãS-a întins pe tine trupul neînceput al luiIisusOri luminile oglinzii te-nvelesc cupromoroacã.

ªi când stau sã-þi prind piciorul oritãcerea-mi sã te prindãVãd cã ne priveºte sceptic ºoarecele dinoglindã.Bucureºtiul se întoarce la tainul lui desculãIar Craiova îi rânjeºte: – Mare sculã pebasculã!-

ele

tris

tică


tastatura laptopului are degete propriicu care ne mîngîie atunci cînd privim îngol.

personajul principal se putea numihannah sallinari dar am ezitat sã îi scriunumele pentru cã jurasem sã nu dautotul în vileag. voiam sã scriu despre ocrimã comisã undeva pe malul mãrii.victima face mãrturisiri pe masa deautopsie. nu vrea sã se afle ucigaºul,nici motivul crimei. cadavrul vorbeºtedespre lucruri precum secretelecosmetice ale ºamanilor, poeziaconservelor, echitaþia la eschimoºi.

modul în care sunt conceputepersonajele este împrumutat dinmetodele divinatorii ale aztecilor.

funcþia fiecãrui paragraf este de aintimida orice cititor pãrãsindu-l.

scurtã descriere a cadrului: marea eraacrã ca o prãjiturã tumoare, valurigelatinoase dezvãluiau sînii înecaþilorde care atîrnau, ca niºte cleºti de rufe,buzele umflate ale scafandrilor,yachturi cu velele din mãtase cãrauembrioanele lui poseidon pentru a fivîndute în porturile turceºti, delfiniicãrau discul solar dintr-o parte încelalaltã a orizontului acolo undecocoºii adîncurilor îngînau prosteºtevîntul vechi.

un alt paragraf are implicaþii sociale: ca oplagã delicioasã plaja se umplea laamiazã de burghezi expandaþi, ieºiþidin coconii din fier ºi sticlã ai oraºelor,hedonice anexe ale maºinilor de vitezã,telefoanelor mobile, cãrþilor sfinte decredit.erau livraþi de industriaturismului care confiscase mãriilibertatea de a se despleti în palmeleunsuroase ale pescarilor ºinostalgicilor.

personajele: un scafandru cu coapse deaur, doi hingheri posomorîþi pãrãsiþi deiubite în ziua nunþii, zeul poseidon cucîþiva prieteni, ucigaºul, hanah sallinarivie, hannah sallinari moartã, hannahsallinari povestitoarea, hannah sallinaridupã autopsie.

de obicei începutul este cel maiimportant. primul cuvînt este cel maiimportant. de la el se dezvoltã restul.exemplu:prãjiturã. prajiturã acrã. o prãjiturãacrã. ca o prãjiturã acrã. ca o prãjiturãacrã marea. ca pe o prãjiturã acrãmarea. ca pe o prãjiturã acrãînghiþeam marea. ca pe o prãjiturãacrã înghiþeam marea dimineaþa. camorþi, pe o prãjiturã acrã, înghiþeammarea dimineaþa. ca pescãruºii morþipe o prãjiturã acrã înghiþeam mareadimineaþa. aflasem cã pescãruºii morþipe o prãjiturã acrã înghiþeau mareadimineaþa. atunci aflasem cã pescãruºiimorþi pe o prãjiturã acrã înghiþeaumarea dimineaþa. atunci aflasem cãpescãruºii, morþi pe o prãjiturã acrã,înghiþeau marea, apoi dimineaþa.atunci aflasem cã pescãruºii, morþi pe oprãjiturã acrã, înghiþeau marea, apoidimineaþa reînviau. atunci aflasem cãpescãruºii, morþi pe o prãjiturã acrã,înghiþeau marea, apoi dimineaþareînviau. ºamd

hannah sallinari povestitoarea spune cãodatã m-am prãbuºit lovitã de un zmeudin hîrtie. copiii au vrut sã mãîngroape în nisip. le-am cerut iertare.

DUMITRU FLORIN

câteva banalitãþi extraordinare cu caream compus un text cu 8000 de semne

textul se numise iniþial cîteva amintiriale hannei sallinari de pe masa deautopsie(povestite de ea însãºi cu ajutorul unuilaringoscop minotaurului Dumitrescu) discuþii îndelungi cu minotauruldumitrescu. acesta a refuzat sã fieamintit ca martor.

fraze de umpluturã precum la maregãseºti cei mai frumoºi morþi. sauoglinzile abia rezistã sã nu se scurgãîntr-o lacrimã uriaºã.

ideea de bazã a textului este aceea cã lucrurile sunt atît de evidente încît numeritã povestite.

ceea ce se aflã în spatele textului esteconstatarea cã jurnalele au publicattoate cuvintele posibile.

acþiunea poate fi aceastahannah sallinari povestitoarea exprimãsenzaþiile brute pe care le are pe masa deautopsie alãturi de mine un pãungigantic cu mustãþi rãsucite dã ordinecelor trei doctori aflaþi în jurul patului.doctorii fumeazã. recunosc mirosulgreu al þigãrilor gitane. parcã îl vãd pedavid bowie. plãmînul stîng este pus înacelaºi vas cu rinichiul drept iardeasupra apendicele ºi splina. cinevafredoneazã moonchild. altul spune cãdacã laºi cîteva sãptãmîni plãmînullîngã rinichi atunci poþi obþine un nouorgan pe care el l-a numit grovand ºicu care ai putea selecta mai uºoroamenii favorabili de cei care aducghinion. pãunul înjurã o infirmierãcare ºi-a desfãcut pãrul ºi a început sãîl ungã cu limfã. e dimineaþã iarcocoºii chiuretaþi cîntã anomaliicasnice avînd în faþã portative curadiografii celebre. apoi medicii ies,hannah sallinari se spalã pe mîini. îºiaminteºte cum într-una din obiºnuiteleplimbãri pe plaja celor zece mii de fire denisip, un bãrbat roºu i-a cerut o brichetã.îl ºtia de undeva, fantomã dulceagã aunei iubiri adolescentine. l-a întrebatnumele. acesta i-a rãspuns cã are maimulte, nenumãrate. a rugat-o sã îºialeagã ea. marea adusese pe þãrm algenegre pe care cioclii le culegeau pentruafacerile lor din ce în ce mai prospere. i-adat bricheta iar bãrbatul, pe care în gîndîl numise dumitrescu, ºi-a aprins oþigarã. i-a mulþumit, s-a aplecat ºi a luat o

cochilie. ºi dumneavoastrã aþi ieºit dintr-una de felul acesta. i-a zîmbit aºa cumnumai cei morþi pot zîmbi. apoi a intrat înmare ºi s-a scufundat. l-a aºteptat înzadar pînã cînd negura adusã de valuri aînvãluit toatã plaja.

scafandrul avea, vorba unui poet,papuci de mãtase. el merge la braþalãturi de o caracatiþã oarbã cu care s-acãsãtorit între timp. comentariile saledespre lume, viaþã, univers, echimozesau tmeze sfîºie din loc în loc textul.spiritul nostru practic se reduce la ocopitã de caprã pe care o plimbãmtoatã ziua prin oraº ºi gîndirea obiectºi obiectul gîndire sunt purîntîmplãtoare. maºinile de spãlat vorconduce lumea în cîþiva ani.

în vreme ce hannah sallinari era ucisã,scafandrul se plimba pe sub cireºiiînfloriþi meditînd asupra banalului. îlacompaniau doi hingheri care discutaudespre cerber, zîmbeau rãutãcios,înghiþeau petalele, copiii-pompã îiloveau cu sãbiile lor de cearã. ucigaºuleste surprins spionîndu-i, cu o lamã deras între dinþi.

scafandrul: eu am ucis-o pe hannahsallinariprimul hingher: eu am ucis-o pe hannahsallinarial doilea hingher: eu am ucis-o pehannah sallinarihannah sallinari: eu am ucis-o pehannah sallinarieu: eu am ucis-o pe hannah sallinariucigaºul: [aici cititorul este invitat sãscrie el o replicã]

ipoteze privind motivaþia crimei:o vedeam în fiecare dupã-amiazãplimbîndu-se pe plajã. purta o pãlãrieroºie. îi învãþasem traseul care serepeta zilnic cu exactitatea unei cãiferate. picioarele ei de spumã … decîte ori pãºea nisipul gemea de plãcereîn urma ei. m-am îngropat în nisip demulte ori numai sã fiu strivit de paºiiei, sã icnesc odatã cu firele de nisipdezlocuite... am însoþit-o într-una dinplimbãri. am vorbit despre melci ºidespre sexualitatea lor înfiorãtoare. eapovestea despre existenþa unui locunde se aflã un melc uriaº în carecobori ºi poþi asista la unul dintre celemai mari mistere ale lumii. deºi amîncercat sã o iscodesc nu am reuºit sã

scot nici un cuvînt în plus despre asta.[din declaraþia unui suspect]

poeta hannah sallinari a fost gãsitãmoartã pe plajã. dupã primele cercetãrise pare cã a fost sugrumatã. ucigaºul adeclarat în exclusivitate cã uneoripãmîntul nu se învîrteºte în jurulsoarelui. poeta la rîndul ei a spus cã numoartea este importantã ci ceea ce facidupã.cadavrul a fost descoperit de cîþivacopii-pompã care au încercat în zadar sãîi absoarbã inconºtientul. [dintr-un ziarlocal]

?(copiii-pompã: este cunoscutãfascinaþia cu care ei se strecoarã în ceilalþi oameni îºi fixeazã privirile peinconºtientul acestora ºi îl golesc. apoi îlimplanteazã în pietre, frunze, peºti,pãsãri, mercur etc.)

vã pot spune cã sunt salvamar de zeceani. stãteam pe o platformã ºi urmãreamcum înainteazã prea mult în larg cîþivapreoþi care verificau una din minunilezeului lor creºtin. dintr-o datã observcum marea începe sã se retragã,închipuiþi-vã cumva ca o femeie care îºiridicã încetiºor rochia. am vrut sã strigdar vocea mi s-a oprit undeva pe ramabuzelor. mi s-a arãtat o groapã uriaºã încare lumina se arunca sãlbaticãîncercînd sã-i scormoneascã adîncurile.genune a genunilor în care fiinþe uriaºedãnþuiau. una dintre ele s-a ridicataproape de mal ºi a întins o mînã cãtredoamna pe care aþi gãsit-o moartã. amîngîiat-o. a mîngîiat-o. [salvamarulizbucneºte în plîns. ºi-a scos ochii.medicii i-au pus în loc niºte prize.]

ceea ce duce cãtre final dar desigurtrebuie doar sugerat.

tãcere tãcere tãcere tãcere tãcere de pebuzele poetei þîºneºte o tãcere pe carenimeni nu o poate repeta noi ne repezimsã îi dãm înapoi cuvintele i le îndesãm pegît ca pe niºte fiole cu formol.

dintr-un interviu cu hannah sallinari -luat prin intermediul cîtorva morþibinevoitori- bem zîmbetul cliºeu al sfinþilor sauzeama trupurilor tîrîte prinsupermarketuri?-de fel imi potcovesc melcul urechiiînainte. abia atunci pot parcurge traseulexact al zilelor.- nervi schmerz poate sã devinã?-ticluiesc emergent foalele minþii,apominata, escheruita, vlasez fertip, deobicei mãtreaþã.- a patra oara femeia îºi vindecase mortulcu aracet balsamic?-cimitir

medicii legiºti au golit trupul de organeapoi le-au pus la loc aleatoriu precumcuvintele într-un poem. pãunul cumustãþi rãsucite pãrea convins cãucigaºul este un domn elegant care îºibea cafeaua dintr-o ceaºcã de portelan.

hannah sallinari cea dupã autopsie.oamenii intrau la ea ºi vedeau acelaºilucru. se risipise orice posibilitate de ase ascunde în neodihna zeului(poseidon?!). apãruserã deja reclame încare ucigaºul recita versurile ei. gãinaþulreclamelor e cald precum marea.

într-o miercuri vom afla probabilrezultatul autopsiei.

ele

tris

tică

Bogdan Florin David - Clãdire cu terasã


ION BUZERA

O aventurã intelectualãsolitarã de aproapedouã decenii închide

între copertele ei cartea lui IonManolescu: Benzile desenate ºicanonul postmodern, EdituraCartea Româneascã, 2011, 262 p.Figura textualã auctorialã dece-labilã în aceste articole (grupateîn patru secþiuni: Imagini aleculturii populare, Benzi desena-te&desene animate, Noul ca-non, Cronici postmoderne) erao imposibilitate pânã în 1989:branºat la ultimele teorii postmo-derne, agil ºi iubind riscul euris-tic, ricanând, pe bunã dreptate,împotriva conservatorismuluicanonic, forþând, nu de puþine oriori, percepþii stabilizate, fantas-me identitare º. a., criticul vrea sãrecupereze cât mai repede, pen-tru cultura românã, ceea ce aceas-ta pierduse în deceniile anterioa-re. E un deschizãtor de drumuri(la noi...) ºi are foarte multe defãcut. Se grãbeºte, e cam prea si-gur pe el uneori ºi crede neostoitîn urgenþa reconversiilor (regân-dirilor, rearticulãrilor etc.) pe carele propune. Prefaþa (intitulatã...Interfaþã. Pentru o bibliotecãvirtualã) e burduºitã cu oferte,care expun – cu dezinvolturã –intenþiile generoase ºi, poate maipuþin dorit, destulele friabilitãþiconþinute. (Dacã ar fi sã mã referstrict la primul paragraf, aº amintisintagma autocontradictorie „ca-non multiplu”: înþeleg ce vrea sãspunã, dar – chiar din perspecti-va a ceea ce urmeazã sã citim –nu e foarte bine spus.) Cartea mise pare, de aceea, foarte incitan-tã ºi foarte vulnerabilã, în aproa-pe egalã mãsurã, dacã nu chiar înaceleaºi locuri.

Sã începem cu vulnerabilitãþi-le. Titlul cãrþii îl preia pe cel alunui articol rescris, publicat ini-þial (cu titlul The Rhizomatic ca-non ºi într-o variantã prescurta-tã, strict teoreticã) în numãrul dinEuresis (1997-1998) dedicatschimbãrilor de canon cultural. S-ar putea ca anumite dificultãþi aletextului rescris sã provinã chiardin cuplarea artificialã a unui de-mers oarecum tezist la un nucleu

strict teoretic. Dupã ce trece înrevistã genealogia termenului ºicâteva poziþionãri cunoscute încritica americanã legate de opþi-unea terminologicã ºi implicaþiileinstituþionale aferente noþiunilorcanon/canoane, autorul introdu-ce propunerea lui: „modelul rizo-matic”, o propunere spectaculoa-sã ºi foarte greu sustenabilã. Înmomentul în care scrie: „Intere-santã nu este doar indecidabili-tatea canonului, intuitã de VirgilNemoianu, ci ºi morfogeneza ri-zomaticã (s. a., n. m., IB) a aces-tuia, sugeratã de „flexibilitateaindefinitã” a structurilor.” (p.127), deja a împins prea departe,a radicalizat consideraþiile luiNemoianu din volumul The Hos-pitable Canon, pentru a-ºi ridi-ca singur mingea la fileu. Auto-rul româno-american insista peideea cã putem identifica în ca-non inclusiv „un tãrâm necunos-cut, perceptibil, dar imposibil demãsurat în mod precis sau greude cuprins cu exactitate” (în tra-ducerea, la p. 127, chiar a lui IonManolescu; în englezã: „an un-known realm, perceptible but nonprecisely measurable, or difficultto capture exactly», The Hospi-table..., John Benjamins Publ Co,1991, p. 222), ceea ce nu înseam-nã „indecidabilitate”, ci latenþã,existenþã în aºteptare, pre-figu-rare. (De altfel, la aceeaºi paginã,Nemoianu nota: „By contrast [înraport cu curriculum-ul, n. m., IB]canons are shaped by deeper [s.m., IB] and less easily formalizedcategories: sensibilities, commu-nitarian orientations, broad axio-logical decisions, tacit preferen-ces, modes of behavior andbeing.”) De aici încolo, drumulteoretizãrii falacioase este largdeschis, presãrat cu astfel deconsideraþii: „Imaginea potrivitãpentru o astfel de corporalitateeste cea a unei colonii priviteholografic, descompusã kinetic înpropriile variaþii ale corpului ºiîn interacþiunile sale cu mediul,asemeni unui fractal cãruia i s-ausecþionat rãdãcinile ºi care con-tinuã sã germineze prin mijloculsãu (millieu) non-autosimilar.Opere, autori, epoci, influenþe,stiluri, tipologii ar deveni o reþeainfinitã de reþele haotice, vizuali-zatã doar dinamic ºi multiplanar(sau multiversic, pentru a împru-

muta un termen din limbajul fizi-cienilor cuantici). În noul canon,genurile ºi autorii paraliterari s-ar afla, fãrã nicio problemã devecinãtate, lângã „clasicii” litera-turii.” (p. 129). Iatã descriereaunui haos minunat, un soi decyberpoem „autoreflexiv” sau unfel de gaurã neagrã, în care s-arpierde pânã ºi cartea intitulatãBenzile desenate ºi canonulpostmodern! Din moment ce pu-tem accepta („rizomatic”) prezen-þa (care e o pierdere...) într-unastfel de „canon”, de ce n-amaccepta ºi BD-ul? Chiar: de ce nu?Cãci oricum totul se amestecã.Gândirea lui Ion Manolescu esteaici chiar una rizomaticã, „mime-ticã”, interesat-recuperatoare.(Autorul nu pare sã ia în calculfaptul cã, într-o bunã mãsurã,atunci când nu sunt simple im-posturi, teoriile – literare ºi nunumai – sunt rezervoare generoa-se de stupiditate, iar cea mai bunãatitudine în „vizitarea” lor estecriticismul desfãºurat.) El nu rea-lizeazã mica aporie (de-ar fi nu-

au bout du souffle:postmodernismul. o uºurare

mai atât...) în care se plaseazã.Din moment ce opteazã pentrumultitudinea canonicã, e clar cãdeja e instalat în „canonul” ben-zii desenate, care existã ºi e maimult decât admis de fanii ºi spe-cialiºtii domeniului. (Nu mizeazãnici mãcar pe propriile conside-raþii, de ex. de la pp. 137-138: „Op-þiunile exclusiviste ale criticilor ºiistorilor literari români ignorãcontribuþii academice precumcele ale lui Wolfgang Fuchs ºiReinhold C. Reitberger, PatrickGaumer ºi Claude Moliterni, WillEisner ºi Scott McCloud. Ele fieaproximeazã statutul benzii dese-nate ca unul literar, fie o conside-rã o „nouã” artã, independentãestetic (s. m., IB), dar care, prinformele de exprimare ºi tehnicileîntrebuinþate, prin suport ºi for-mat, prin oferta publicã multiplã,este foarte apropiatã de literatu-rã.” (pp. 137-138) El nu îi poate„obliga” pe criticii ºi istoricii lite-rari sã se preocupe intens de BD,decât cu riscul de a invalida teo-ria multiplicitãþii canonice. (Evi-dent cã, în rest, oricine e liber sãse preocupe de orice.) ParadoxulBD-ului, aºa cum rezultã din pre-zentarea lui Ion Manolescu, estecã „vrea sã intre” în canonul lite-rar, ca un fel de „cerºetor”, când,de fapt – dacã acceptãm, repet,pluralitatea canonicã – îl are deja,este deja instalat în canonicita-tea aferentã. Autorul nu-ºi dãseama cã, în acest fel, valorizea-zã nepermis (din perspectiva te-oriei lui rizomatice) canonul„înalt”, literar sau cultural, careapare ca o preexistenþã forte, con-solidatã, deci nonrizomaticã, lacare meritã sã te raportezi, deºi –în mod „normal”, din perspecti-va modelului rizomatic – nu ar tre-bui sã te raportezi la nimic. Prinurmare: ori teoria este prea vagã,neconvingãtoare, ori exemplifica-rea prea personalizatã.

Nu mai vorbesc de avantajelecanonului „intrinsec”, ca sã zicaºa, al BD-ului: nu ar avea nevo-ie sã se raporteze la ceva „strãin”,ci la convenþiile specifice, care,pe de o parte, exced literaritatea,pe de alta o utilizeazã secvenþial– numai cã în acelaºi fel proce-deazã ºi alte tipuri de discurs: depildã, cel jurnalistic sau chiar celjuridic; ar „secreta” (cum se ºiîntâmplã, de fapt, v. pp. 138-141)instrumentare de analizã, sintezãºi validare: dicþionare, antologiietc. Pe de altã parte, pot fi ºi teo-reticieni literari radicali (între carenu mã numãr, aºa cum nu mã nu-mãr nici printre „permisivii” ab-soluþi), care sã creadã cã literatu-ra meritã apãratã precum Impe-riul Roman în ultimele lui luni.(Evident cã niciunul dintre ei nuar dori sã fie Romulus Augustu-lus!) Ion Manolescu este, defapt, un tip de critic succedentmodelului care a dominat micanoastrã piaþã literarã pânã pe lasfârºitul mileniului trecut, carac-terizabil prin neoimpresionism,opacitate teoreticã ºi rigiditateideaticã. Problema este aceea cãºi un laxism extrem, „combinato-riu”, prea miscibil, prea preocu-pat de paraliterar poate conducela un dogmatism în oglindã.

În cartea lui Ion Manolescu,incitaþiei îi succede, aproape au-tomat, nedumerirea. Autorul aredarul de a forþa lucrurile, proce-durã care poate duce la idei real-mente extraordinare, dar care ºidecepþioneazã la fel de intens.Fragmentar, în foarte multe locuri(de ex., studiul Voci literare, pp.153-173 mi s-a pãrut de un exce-lent nivel sintetic), mai ales în celelegate de regândirea statutuluiistoriei literare, nu pot sã nu îi daudreptate, dar mãrturisesc a nuputea întrevedea sensul întregu-lui. (care – nu-i aºa? – nici nu tre-buie sã existe...) Era, poate, ne-voie ºi de aceastã „deleuzianã”discontinuitate a liniilor de fugã,chiar de ceva nãclãialã concep-tualã, pentru ca o limpezire oare-care sã survinã, în sfârºit. Dorindsã extindã (cu bunã-credinþã) gra-niþele literaturii, Ion Manolescuriscã însã a se plasa în afara aces-teia. (ªi chiar în afara paralitera-turii, cãci discursul sãu tinde sãdevinã, atunci când ia avânt, osimplã utopie critico-teoreticã.)Importând teorii, pare sã devinãvasalul necritic al acelora. (Noþi-unea însãºi a canonului iese foar-te ameþitã din aceastã carte.) Jon-glând cu noile concepte „cyber-spaþiale”, nu prea mai are con-tact cu literatura, cu ceea ce arputea continua aceasta sã însem-ne. Pare cã merge printr-o selvaoscura minunatã, nesfârºitã ºicare nu existã decât în computer.

Arbitrariul (poziþionãrilor, te-oriilor, ideilor etc.) în postmoder-nism este rãspunsul pervers (darperfect contiguu...) al niveluluiintelectual dat unei lumi entropi-ce, parþial redescoperite, parþialinventate. Benzile desenate... mise pare o carte „de etapã”, inteli-gentã, mai mult decât provoca-toare ºi mai mult decât discutabi-lã.

Remus Badea - Parada


ec

turi

COSMIN DRAGOSTE

Ricard Wagner, Belüge mich,editura Aufbau, Berlin, 2011

Cel mai recent roman allui Richard Wagner,Belüge mich (Minte-

mã), apãrut la sfârºitul lunii ia-nuarie 2011, problematizeazã per-tinent puncte nevralgice ale so-cietãþii româneºti. Ecuaþiile careconfigureazã structura cãrþiisunt, în ciuda aparentei lor con-venþionalitãþi, polarizate în siste-me de vectori care plaseazã acþi-unea în zona privirii lucide ºi ne-cruþãtoare. Este un roman desprevinã, despre graniþa nicicând fixãdintre victime ºi cãlãi, despre re-petabilitatea trecutului ºi inser-þia sa subtilã în prezent, despreoameni ºi locuri care nu sunt alt-ceva decât reiterarea unor stãrianterioare. Eterna reluare pare afi mobilul intim care genereazãprogresia evenimenþialã în roma-nul lui Wagner.

Sandra Horn, jurnalistã la orevistã pentru femei dinMünchen, este trimisã în Româ-nia pentru a fonda o publicaþiesimilarã. Sandra este nãscutã înBucureºti, pãrãsind þara împreu-nã cu pãrinþii la vârsta adolescen-þei. În capitalã îºi reîntâlneºte prie-tenii copilãriei, pe Marcel ºi Vi-cky Toma. Cu Marcel, devenitavocat de succes, Sandra începeo relaþia pasionalã, ascunsã deochii tuturor, mai ales de cei aisoþiei lui Marcel, Vicky, cea carefusese cea mai bunã prietenã aSandrei. Este Bucureºtiul anului2005, un oraº care încã se resim-te de pe urma dictaturii comunis-te din care a ieºit ºi care încã nu areuºit sã ajungã la standardeleurbane occidentale. Un oraº aflatundeva „pe drum”. În acelaºitimp, prin lãrgiri succesive alesferei narative, ni se aduc în prim-plan personaje din perioada in-terbelicã ºi din cea comunistã,toate având, într-un fel sau altul,legãturã cu protagoniºtii. Estevorba despre bunicul Sandrei,Ypsilon Horn, fost comisar la Si-guranþã, apoi la Securitate, de-spre Lauretta Luca, fiica lui EmilLuca, primul lider comunist dinRomânia, despre bunicul lui Mar-cel, Felix, cel care avusese o rela-þie cu Lauretta, despre tatãl luiMarcel, istoricul Radu Toma, celcare îºi pusese ºtiinþa în slujbacomunismului, despre interpretulinterbelic bucureºtean de tan-gouri Remo Savin, tatãl lui Re-mus, prietenul din Germania alSandrei. Dupã ce revista româ-neascã ia naºtere cu succes, asis-tãm la o transpunere în prezentîn oglindã a unei poveºti inter-belice: Marcel Toma este gãsitmort în locuinþa sa, otrãvit cu cia-nurã de potasiu. Sandra este bã-nuitã de crimã ºi arestatã, însãreuºeºte sã-ºi dovedeascã nevi-novãþia ºi sã revinã în Germania.În 1935, Lauretta Luca murise înacelaºi fel, suspecþi fiind arhitec-tul Felix Toma, dar ºi Remo Sa-vin.

„cineva vede ceva ºi nu este acellucru pe care-l vezi tu.”Belüge mich este un roman

polifonic, atent scris, fãrã a-i maiputea imputa autorului, ca în alterânduri, o oarecare grabã sau ra-tãri ale finalului. Începând cu ro-manul precedent, Das reicheMädchen (Fata cea bogatã),Wagner ºi-a desãvârºit rãbdareaîn construcþia acþiunii. Belügemich poate fi lecturat pe multiplepaliere: roman realist, poliþist, cucifru, de dragoste, generaþionist.Wagner mânuieºte ingenios ºiexact toate aceste ingrediente, pecare le articuleazã viabil într-oconstrucþie tulburãtoare prin gra-vitatea întrebãrilor puse, a rãs-punsurilor reliefate, dar ºi princonsistenþa vitalã tragicã oferitãcititorului.

Gheorghe Cristescu (numitPlãpumaru) a fost cel dintâi con-ducãtor al comuniºtilor români.Deºi reprezenta proletariatul, fã-cea parte din burghezia de mij-loc, era patron al unei plãpumã-rii. La începutul anilor ’20, a fostprimit de Lenin la Moscova. În1924, ruºii îl vor înlãtura, înlocuin-du-l cu un om de mai mare încre-dere pentru ei. Plãpumaru a reu-ºit „performanþa” de a fi închisatât în perioada interbelicã (pen-tru propagandã comunistã), câtºi în cea a dictaturii comuniste (afost la Canal). În vremea comu-niºtilor nu s-a sfiit niciodatã, nicimãcar dupã eliberarea din puº-cãrie, sã critice dur mãsurile PCR.A decedat în 1973, la vârsta de 91de ani. Fiica sa, Tita, a fost o fru-museþe interbelicã, celebrã în an-turajele mondene, fostã MissRomânia în 1926. Avidã dupã luxºi iubire, a bifat nenumãrate aven-turi amoroase. Amantul ei cel maicunoscut a fost inginerul con-structor Liviu Ciulei (poreclit„Miliardarul” sau „Francmaso-nul”), tatãl celebrului regizor. Ciu-lei, deºi cãsãtorit ºi având copii,a fost cel care i-a oferit Titei ostare materialã strãlucitã. Pe 24decembrie 1935, Tita este gãsitãmoartã în locuinþã, otrãvitã cucianurã. Liviu Ciulei este suspectde crimã, dar, în urma unui pro-ces rãsunãtor, care a þinut capulde afiº al evenimentelor româneºtiinterbelice, inginerul este achitatîn septembrie 1936. Crima aveasã fie dezlegatã abia la începutulanilor ’70, când un preot a decla-rat cã, pe patul de moarte, fostaservitoare a Titei i s-a confesatcã ea a fost cea care a pus cianu-rã, geloasã fiind pe succeseleamoroase ale tinerei stãpâne, darºi din dorinþa de a o deposeda debunurile materiale aflate în apar-tament. În jurnalul sãu, Constan-tin Argetoianu nota: „3 ianuarie1936. Tânãra Tita Cristescu, fos-tã Miss România ºi paþachinã demeserie – fiica plãpumarului Cris-tescu, prietenul meu ºi gãlãgio-sul comunist din 1920, a cãzutmoartã în câteva minute, zileletrecute, în casa ei. Tristul eveni-ment s-a întâmplat în prezenþasurorii ei mai în vârstã, mãritatã.”

Acestea sunt faptele reale dela care porneºte construcþia ro-manescã a lui Ricahrd Wagner.Tita devine Lauretta Luca. TotLauretta este ºi al doilea prenu-

me al Sandrei, iar revista pentrufemeie înfiinþatã la Bucureºti senumeºte tot Lauretta. Deºi la în-ceput povestea, „story”-ul, paresimplu, liniar, ornat cu ingredien-tele romanelor de succes facil,autorul îºi dezvãluie pe parcursdexteritatea în construcþie.Aceastã inducere în eroare iniþi-alã a cititorului este regizatã foar-te atent de cãtre Wagner.

Acþiunea din Belüge michdevine tot mai ramificatã, cuprin-zând trei intervale temporaledistincte din istoria România:strãlucitoarea perioadã interbeli-cã, dictatura roºie, precum ºi pe-rioada post-revoluþionarã. Prinflash-uri tot mai largi, mai acapa-rante prin relaþiile contextualizan-te dezvãluite, se produc ºi punþi-le de legãturã între aceste zonetemporale. Foarte atent (uneoriprea atent, de unde ºi impresiade artificial, doar pe alocuri, edrept) este Wagner la plasareareferinþelor din cele trei perioa-de. Barul „Tangou” din capitalã,tangourile celebrului Savin, cân-tecul „Zaraza” etc., devin punctede reper uneori supralicitate ºisuprasolicitate inutil. Meritul ex-cepþional al scriitorului bãnãþeanîn acest roman este crearea per-sonajelor sale, nicicând mono-corde, având o complexitate ºi oamplitudine caracterialã salutare.Prin repetatele extensii de per-spectivã, Wagner reuºeºte sãaducã în prim-plan personaje-amalgam, constituite dintr-unmelanj „coloristic”, ele nefiindniciodatã incluse într-un facil di-hotomic maniheist. Sunt perso-naje complexe, la fel ca ºi timpu-rile ºi stãrile pe care le traversea-zã. Instanþa narativã are rolulunui adevãrat „prezentator” dra-matic, ridicând mereu diferite pãrþidin cortinã, care oferã privirii alteºi alte aspecte din viaþa eroilor.Ansamblul se complicã, „mânui-rea” sa devenind o problemã de-licatã, dar Richard Wagner dove-

deºte cã are suflu narativ, precumºi inteligenþa de a „manageria”toate planurile ºi subplanurileepice care se dezvoltã.

Limitele dintre victime ºi cãlãinu sunt, în Belüge mich, nicio-datã fixe. Schimbarea perspecti-vei narative presupune ºi modi-ficarea referenþialului graniþei vi-nei. Nimeni nu este exonerat devinã, nimeni nu este pe de-a-ntre-gul cãlãu. Figurile romaneºti carepopuleazã lumea din Belügemich devin tot mai consistenteodatã cu acumularea narativã aevenimenþialului. Este o lume fas-cinantã, tragicã în esenþa expri-mãrii sale vocaþionale, dar ºi on-tice. Întrebãrile subtextuale, rafi-nat organizate ºi plasate, pe carele adreseazã Wagner, sunt dra-matice. Iar faptul cã nu poate exis-ta un rãspuns univoc la ele devi-ne marca peremptorie a unui pei-saj socio-istoric plurivalent. Scri-itorul are acribia de a dezvãlui,pe îndelete, nuanþele fiinþãrii fie-cãrui erou al sãu, de a releva pro-gresiv contexte ºi legãturi care„dragheazã” întreg materialulconstitutiv al cãrþii.

În ceea ce priveºte peisajulcitadin ales, Bucureºtiul, Wagnerdovedeºte capacitate validã dereconstrucþie. Aºa stau lucrurilecu Bucureºtiul anilor ’30, o lumeexpansivã intelectual, monden,social, o lume eclatantã mai alesîn conºtiinþa propriei libertãþi,probate pe diferite paliere. Bucu-reºtiul comunist, cu presiuneadictaturii roºii, dar ºi cu oazelesale aproape ezoterice, în care semai poate fiinþa. Bucureºtiulpost-decembrist, o societate am-biguã, fãcând paºi mari spre oc-cidentalizare ºi spre recuperareapropriei identitãþi interbelice, darpurtând în ea traumele ºi cutu-mele comuniste. Cadrul modelatde Wagner este viu, chiar dacãtrasat ºi fixat pe doar câteva co-ordonate, devenite piloni efi-cienþi pentru susþinerea con-

strucþiei.Belüge mich este încã o do-

vadã a deplinei maturitãþi a pro-zatorului Richard Wagner, o car-te complexã, cu personaje intere-sante, minuþios construite, mo-delate ºi remodelate constant peparcursul narãrii, cu situaþii ºicadre eficient valorizate ºi, maiales, cu întrebãri tulburãtoare.Este acel gen de carte care de-clanºeazã în fiecare cititor rãfuia-la interioarã, procesul cu sine.Este o carte despre compromis ºidespre cum poþi trãi cu el, desprefelul cum ne plasãm cu toþii într-o zonã moralã „gri”, în care tre-buie sã învãþãm sã trãim cu pro-priile erori. Ca ºi în alte romaneale sale, ºi aici Wagner probeazãapetenþa sa pentru muzicã. Prac-tic, multe dintre cãrþile sale se ci-tesc cu un back-ground sonor înminte. Dincolo de funcþia desubliniere a acþiunii, muzica de-vine, prin repetare, un moto aldesfãºurãrii narative, dobândindadesea valenþe de simbol saucatalizator al inducþiei ºi deduc-þiei epice. Cum spune ºi titlul, ro-manul tematizeazã relaþia inextri-cabilã dintre adevãr ºi minciunã:„Spune-mi adevãrul. Minte-mã!”este binomul halucinant câteoda-tã ce rãsunã în multe dintre capi-tolele cãrþii.

Constantin Concu - Toamnã târzie 2


Victor Neumann, Armin Hei-nen (editori), Istoria Românieiprin concepte. Perspective alter-native asupra limbajelor social-politice, Ed. Polirom, Iaºi, 2010,528 pp.

Marea dificultate în se-pararea adevãruluide fals în discursul

public românesc actual îºi are ori-ginile chiar în limbajul social-po-litic. Minciunile publice constautot mai puþin în denaturãri gro-siere ale realitãþii – riscante încontextul liberalizãrii accesului lainformaþie ºi al concurenþei dince în ce mai dure pe piaþa mani-pulãrii. Discursurile actuale sefac de regulã acceptate folosin-du-se de cuvinte cu sonoritatefamiliarã, care induce oamenilorimpresia cã le cunosc sensul.Frecvenþa utilizãrii genereazã ilu-zii semantice, pe care emiþãtoriile exploateazã în interes propriu.Se întâmplã adesea ca minciunasã fie simþitã, dar se dovedeºtefoarte greu de explicat ºi contra-carat. Singura soluþie ar fi clarifi-carea sensurilor conceptelor,mãcar a celor mai frecvent uzita-te. Demersul este delicat dinpunct de vedere social ºi intelec-tual, dar în absenþa lui spaþiulpublic românesc rãmâne o jun-glã, guvernatã de „regula celuimai ºmecher”.

Asta ºi-au propus sã facã au-torii Istoriei României prin con-cepte. Volumul, editat de istoriciiVictor Neumann ºi Armin Heinen,reuneºte studiile mai multor cer-cetãtori români ºi strãini (iatã unconcept care meritã analizat!),participanþi, în 2009, la prima con-ferinþã dedicatã istoriei concep-tuale în spaþiul românesc (Timi-ºoara). Cu toate cã precizãrile te-oretico-metodologice – cu refe-rire permanentã la opera istoricu-lui german Reinhart Koseleck,iniþiatorul ºi autoritatea în mate-rie – sunt numeroase (în specialîn textele de început, semnate Vic-tor Neumann, Armin Heinen ºiAlexandre Escudier), cititoruluineavizat (îndrãznesc sã includaici ºi mare parte a istoricilor ro-mâni) se poate simþi debusolat ºichiar frustrat.

Lucrurile devin mai clare, dacãîi urmãrim pe autori „la lucru”,analizând schimbãrile de sens, dela începutul modernitãþii româ-neºti pânã în zilele noastre, aleacelor „concepte social-politicefundamentale care, în decursultimpului, au devenit teren de lup-tã ori mijloace de combatere a dis-putelor sociale” (Escudier, p. 55).Sunt avute în vedere concepteprecum: patrie ºi patriotism(Klaus Bochmann), democraþie(Win van Meurs), proprietate(Dietmar Müller), Europa (Hans-Christian Maner), neam, popor,naþiune, totalitarism (VictorNeumann), tranziþie (Mirela-Lu-miniþa Murgescu, Bogdan Mur-gescu) º.a. Dovada cã, dincolode formulãrile generale, metodae greu de înþeles ºi, cu atât maimult, de aplicat o reprezintã fap-tul cã, dupã cum notau editoriiînºiºi, între studiile volumuluiexistã diferenþe în ceea ce priveº-te „prelucrarea informaþiei”, une-le neurmând, de fapt, „metoda ko-

istorie prin concepte /concepte prin istorie

sellekianã”. Este adesea vorba delucrãri de istorie politicã, socialã,economicã sau a ideilor, discipli-ne apropiate, dar totuºi diferitede istoria conceptualã. Marearealizare este cã toate contribu-þiile sugereazã „puncte de vede-re alternative” ºi insistã asupraunor „aspecte care, îndeobºte, aufost neglijate pânã acum de isto-rice” (Neumann, Heinen, p. 8). Nutrebuie sã ne mulþumim cu atât. Enevoie de o continuare a demer-surilor, prin cercetãri aprofunda-te, cu o metodologie cât mai ri-guroasã. Îmi place sã cred cãacest volum e doar un semnal deînceput.

Analiza ºi „resemantizareaconceptelor” sunt importante înprimul rând pentru istoriografie.În România, ca de altfel în întrea-ga Europã de Est, aceasta stãîncã sub semnul prejudecãþilor ºi

a partizanatelor de tot felul (Neu-mann, p. 13) ceea ce duce la „gra-vele distorsiuni interpretative,jumãtãþile de adevãr pronunþateca sentinþe, falsificarea istoriei”.Precizarea sensului pe care con-ceptele l-au avut în diverse mo-mente ºi contexte istorice elimi-nã sau mãcar atenueazã deformã-rile existente – ceea ce echiva-leazã cu o rescriere a istoriei – ºiconstituie un mijloc de prevenirea apariþiei altora. În aceastã ordi-ne de idei, conceptele trebuie pri-vite ca „«indicatori» ai realitãþi-lor din trecut”, „fosile ale unorexperienþe ce pot fi reconstitui-te”, dar ºi ca „«factori» istorici”,„parte constitutivã a disputelorsociale din trecut” (Escudier, p.55).

Cea de a doua ipostazã estevalabilã ºi astãzi. Conceptele careau populat dezbaterile publice ºiistoriografia vreme de douã se-cole sunt încã în arenã ºi esteesenþial sã conºtientizãm faptulcã ele „conþin ºi semnificaþii maivechi, includ semantici contra-dictorii al cãror viitor depinde dedisputa interpretãrilor” (Heinen,p. 470). De aceea, clarificãrile con-ceptual-istorice au un rol deter-minant în reformarea (iatã un nouconcept care ar merita urmãrit!)limbajului social-politic actual.

E util sã reþinem, de exemplu,cã: conceptul de patriotism „esteexpus în mod deosebit diferen-þierilor politice ºi desfãºurãrilordiscursive ale acestora” (Boc-hmann, p. 126); conceptul de de-mocraþie a avut, în spaþiul româ-nesc, o „valoare normativã redu-

sã”, chiar înainte de experienþeleautoritare/totalitare (van Meurs,p. 164); conceptul de proprieta-te a fost arareori perceput în sensliberal, fapt reflectat ºi în practi-cã (Müller, p. 231); valorile pecare se întemeiazã, în cultura ro-mânã, „ideea de naþiune moder-nã” nu sunt identice cu cele oc-cidentale (Neumann, p. 390); ter-menul tranziþie e folosit pentru adesemna mai degrabã o perioadãdecât un proces, reprezentând„mai mult o etichetã comodã pen-tru epoca de dupã 1989 decât unconcept articulat, menit sã con-ºtientizeze necesitatea schimbã-rii realitãþilor moºtenite” (Mur-gescu, p. 442). În sfârºit, chiar„politicã, în sensul conceptuluiromânesc, trebuie resemantizatprintr-o rapidã schimbare ºi ostrânsã legãturã cu Occidentul”,lucru dificil de realizat, datã fiind„moºtenirea trecutului” (Heinen,p. 471).

Scopul întregului demers,dupã cum scrie Victor Neumann,este de a relativiza „discursuldepsre trecutul naþional, apropi-ind ºansa autenticei (ºi nu for-malei) convergenþe româneºti cuEuropa” (p. 31). Mai concret ºimai modest, un câºtig uriaº ar fidacã – aºa cum aprecia KlausBochmann cu privire la patrio-tism (p. 104) – istoria conceptua-lã, chiar nereuºind sã previnãcomplet abuzurile, ar contribui lao „bunã receptare a textelor isto-rice” ºi la folosirea „cu mai multãprecauþie” a conceptelor social-politice.

Repet: sper sã fie doar înce-putul.

Mihai Ghiþulescu

În Fragmente din nãstruº-nica istorie a lumii degabriel chifu traitã ºi tot

de el povestitã, poezia se scur-ge în proza autorului ºi se infil-treazã prin pereþii acesteia într-oalcãtuire ce îi dã o altã consis-tenþã. Astfel, „scufundãrile” înmemorie – salturile peste timp,episoadele comice sau tragiceînþepate cu ironie finã, memoriapoleitã cu aur de sentimente (amamei ºi a iubitei), precum ºimomentele din perioada comu-nistã, ascunse de comic, ºi uºoa-re urme de tragic – par altele.

Dualitatea constructivã a ro-manului defineºte nu doar exte-rioritatea operei, ci ºi interiorita-tea creatorului. Proza ºi interiori-tatea se deapãnã ca o poezie ºise armonizeazã cu întreg univer-sul, cu elementele sale vitale, deaceea în corpul material al prozeiºi al personajului intrã luminã ºitransparenþe ce vibreazã sprespiritualitatea unui edificiu sacru,clãdit din profan, niciodatã finit:„lumina intra vijelioasã în trupulmeu ºi zbura în voie acolo, aido-ma unui stol de pasãri transpa-rente ºi fericite printr-o bisericãneterminatã.” Atunci care sã fieelementele care lipsesc acesteijumãtãþi ºi îngemãneazã fãpturaumanã cu cea divinã, în punctulîn care teluricul se sublimã în cos-mic ºi irealitatea creatoare se lea-pãdã de realitate, sã zboare din-colo de marginile spiritului ºi iarsã o recheme? Totul se poatepetrece în vasul magic al trecu-tului, prezentului ºi viitorului lui

nãstruºnicia lumii,nãstruºnicia

poveºtii

ec

turi

Gabriel Chifu. Parte din sine ames-tecã fãrâme de maturitate, de ado-lescenþã, de clipã prezentã ºi tre-cutã ºi omogenizeazã trãiri, sen-timente, iubire, ironie, obsesii,reverii, îndoieli, întrebãri, neli-niºti, „clipe de diamant”, de rocãºi de dublu angelic, elogii, lucidi-tate ºi ludic, nostalgie, spirit, trup.Sentimentul cã e el ºi cã trebuiesã fie un altul, pierdere ºi regãsi-re ºi, dupã ce alchimia substan-þelor s-a produs, sã iasã un noueu al autorului, nãscut la auzulformulelor incantatorii ce se de-gajã din prozã.

Jumãtãþile se þin de mânã ºi îniubire, eul creator trãieºte ºi respi-rã ca un tot, un tot din douã parþiinseparabile ce fuzioneazã chiardacã crâmpeie din cele douã fiin-þe s-ar sparge ºi s-ar lipi alanda-la. Alãturi de celãlalt, unul, secompune ºi se recompune într-onouã ordine în care pânã ºi ful-gerul, focul, viaþa, plutirea ºi des-trãmarea se resemantizeazã. Darce culoare are iubirea pentru Ga-briel Chifu? Ea e, printre altele,verde, vie, regeneratoare, o iubi-re asupra cãreia Dumnezeu ºi-apus pecetea ºi a strecurat-o prinraze de lunã pânã la limpezime.De aceea, ea se citeºte în rãmãºi-þele descoperite în altul, de o fi-inþã ce s-a aglutinat cu o alta ºi,atunci când se pierde pentru a seregãsi, trebuie sã se oglindeascãîn celãlalt: „Eu m-am pãrãsit demai multe ori, dana nu m-a pãrã-sit niciodatã”. Iar dupã iubire,dupã ce s-a sorbit cu voluptatedin clipa de acum, se trece ºi înclipa de dincolo, într-un balansal fiinþei între douã stãri în caremoartea ºi viaþa se izbesc ca va-lurile de nisip. Sã fie oare aceastãcoliziune chiar fiinþa creatoruluiacestei istorii a lumii sale, alcã-tuitã din proporþii neºtiute de via-tã ºi neant?!

Om, poet, prozator sunt mo-mente ale unui joc cu frânturi(sentimente, emoþii, amintiri), cefierb într-un creuzet omenesc ºise molipsesc de cele vãzute ºinevãzute, simþite sau doar intui-te. Citim un spectacol al lumii ºial poveºtii, construite pe emoþiepurã, armonie, preþiozitate (cepare, cu mici excepþii, nedisimu-latã), cu alte cuvinte fragmentedin propriul eu ºi din alt euneºtiut, dar prezent, din mai mul-te fiinþe, ce, adunate, dau una sin-gurã, sumã a fiinþelor creatoarede lume, trãitoare de lume ºi po-vestitoare.

Cristina Gelepªtefania Buzatu - Strada veche


Dupã ce a cules ºi valo-rificat ºtiinþific tradiþii-le etnofolclorice din

zona în care a profesat, profeso-rul Grigorie M. Croitoru s-a aple-cat ºi spre creaþia literarã, publi-când romanul Bãtut de vânturiºi de ploi.

O surprizã deosebit de intere-santã este publicarea volumuluide povestiri, întâmplãri ºoptiteîn seri cu lunã (Cluj Napoca,Casa Cãrþii de ªtiinþã, 2011) pre-cum ºi trei volume de basme, în2010, la Editura Caiete Silvanedin Zalãu: Copil Aflat, CopilAflat ºi Frumoasa Frumoaselorºi Copil Aflat ºi tãrâmul ferici-rii.

Într-o epocã a internetului, înplinã Galaxie Marconi, când peplan mondial Harry Potter se im-pune, iatã cã în zilele noastre unautor român nu-ºi dezminte pro-fesia ºi reuºeºte sã reintroducãfascinanta lume a basmelor ºi apovestirilor cu iz biografic desprecopilãrie. Cãci a scrie, azi, litera-

Grigorie M. Croitoru ºifascinanta lume a basmelor

turã pentru copii, este nu numaiun fapt demn de remarcat ºi deurmat, ci ºi deosebit de dificil.Literatura pentru copii nu este ungen minor, dovadã cã foarte pu-þini scriitori s-au impus în acestdomeniu, a te face înþeles de ti-nerii cititori este o ºtachetã greude atins. Copiii, cu universul lorde înþelegere ºi cunoaºtere, ºtiusã facã selecþia creaþiei literarededicatã lor.

Or, profesorul Grigorie Croito-ru tocmai asta face, o literaturãdespre ºi pentru copii, scrisã peînþelesul acestora, cu preceptemorale integrate subtil în mustulpovestirilor ºi basmelor.

Cu un motto bine ales din IonCreangã despre copilãrie, volu-mul de povestiri, Întâmplãri ºop-tite în seri cu lunã, este o relata-re a copilãriei autorului, dintr-ozonã a Olteniei, cu întâmplãri pecare le-a pãstrat în suflet întrea-ga sa viaþã. Mãrturisirea autoru-lui este elocventã: „regretul im-posibilei întoarceri la vârsta co-

pilãriei îmi întãrea convingerea cãorice om, indiferent de vârstã,trebuie sã fie ºi copil, mãcar pu-þin, puþin de tot”, idee pe care oregãsim ºi la celebrul sculptorConstantin Brâncuºi. Lãudabileste ºi faptul cã autorul explicaîn subsolul paginii, sensul unorregionalisme.

Puþini scriitori pentru copii îºiiau cutezanþa de a recrea, într-oepocã a retehnologizãrii, basmeromâneºti. O face cu succes Gri-gorie Croitoru în tripticul CopilAflat, Copil Aflat ºi FrumoasaFrumoaselor ºi Copil Aflat ºitãrâmul fericirii, basme pentrucei mici ºi mari. Pe schema clasi-cã a basmelor, Grigorie Croitorureuºeºte sã recreeze o lume fas-cinantã ºi seducãtoare, în centrufiind Copil Aflat ºi furnicuþa câr-cotaºã. Sursa de inspiraþie a au-torului este tot lumea satului ro-mânesc, mai precis a satului co-pilãriei sale mirifice.

Tudor Nedelcea

ec

turi

Dupã simpozionul inter-naþional din 14-15 apri-lie 2010, dedicat împli-

nirii a 10 ani de la moartea scriito-rului Giorgio Bassani (concreti-zat în volumul Elena Pîrvu (a curadi), Giorgio Bassani a dieci annidalla morte. Atti del ConvegnoInternazionale di Studi, Craio-va 14-15 aprile 2010, EditoreFranco Cesati, Firenze, Italia,2010) ºi dupã simpozionulul in-ternaþional din 18-19 octombrie2010, având ca temã Limba ºi li-teratura italianã în Europa, sec-þia de Limba ºi literatura italianãa Facultãþii de Litere a Universi-tãþii din Craiova revine în atenþiecu simpozionul internaþionalLimba ºi literatura italianã înlume, la 150 de ani de la reali-

limba ºi literatura italianã în lume,la 150 de ani de la realizarea unirii Italiei

Simpozionul Internaþional

zarea unirii Italiei, care se vadesfãºura în perioada 16-17sptembrie 2011, sub patronajulAmbasadei Italiei în România, alInstitutului Italian de Culturã“Vito Grasso” din Bucureºti, alSocietãþii Dante Alighieri, SediulCentral din Roma, ºi al Vicecon-sulatului Italian Onorific din Cra-iova.

Lucrãrile simpozionului se vordesfãºura în limbile italianã ºi ro-mânã ºi sunt grupate în patrusecþiuni: literaturã, literaturãcomparatã, lingvisticã ºi traduc-tologie.

La simpozion vor participa 76de cadre didactice de pe trei con-tinente: Africa, America ºi Euro-pa.

Cu aceastã ocazie, vor sosi la

Craiova cadre didactice ºi cerce-tãtori de la universitãþi din Italia(prof. Alfredo Luzi, Macerata;prof. Gonaria Floris, dr. GiovanniVito Distefano, dr. Andrea Can-nas ºi dr. Patrick Cherif, Cagliari;prof. Luisa Ricaldone ºi prof. Gior-gio Luzzi, Torino; dr. Aleksandra•abjek, Napoli; dr. Paola Cutug-no, dr. Davide Chiarella ºi dr. Lu-cia Marconi, Genova; dr. SoniaMassari, Siena; prof. GiuseppeMosciatti, Camerino), Albania (dr.Frosina Qyrdeti ºi dr. Meri Gjole-ka, Valona; dr. Arjan Kallço,Korçë), Brazilia (prof. FabianoDalla Bona, Rio de Janeiro); Bos-nia ºi Herþegovina (prof. DaniloCapasso, dr. Zorana Kovaèeviæ,dr. Roberto Russi, dr. FrancescaRighetti ºi dr. Stefano Adamo,

Banja Luka); Bulgaria (prof. Da-niela Ianeva ºi dr. Diana Vargolo-mova, Sofia), Camerun (dr. Vale-rie Joelle Kouam, Yaounde);Croaþia (dr. Vesna De•eljin, Za-greb; dr. Ana Bukviæ, Zara; dr.Lucijana Armanda ºi Nikica Mi-haljeviæ, Spalato); Danemarca(prof. Paola Polito, Copenhaga),Elveþia (prof. Alberto Roncacciaºi dr. Jenny Ponzo, Lausanne),Finlanda (dr. Nicola Guerra, Tur-ku), Germania (prof. Titus Hey-denreich, Erlangen-Nürnberg),Grecia (prof. Domenica MinnitiGonias, Atena), Moldova (lectoruniv. dr. Lidia Cazacu, Chiºinãu),Muntenegru (dr. Gordana Boji-èiæ ºi dr. Albano Maria Teresa,Nikšiæ), Polonia (prof. HannaSerkowska, Varºovia).

Din þarã, vor sosi oaspeþi dela: Universitatea din Bucureºti(prof. univ. dr. Doina Derer, prof.univ. dr. Smaranda Elian, prof.univ. dr. Oana Sãliºteanu, asist.univ. dr. Aurora Firþa, asist. univ.dr. Corina Anton, asist. univ. dr.Anamaria Gebãilã), Universitatea„Babeº-Bolyai” din Cluj-Napo-ca (conf. univ. dr. Helga Tepper-berg, conf. univ. dr. Mariana Is-trate, conf. univ. dr. Monica Fe-kete, asist. univ. dr. Dana MariaFeurdean ºi asist. univ. dr. AlinaBaci-Pop), Institutul de Lingvis-ticã ºi Istorie Literarã “SextilPuºcariu” din Cluj-Napoca (cer-cetãtor dr. Ion Istrate); Universi-tatea “Al. I. Cuza”, Iaºi (conf.univ. dr. Mirela Aioane), Univer-sitatea de Vest din Timiºoara(prof. univ. dr. Ileana Oancea,conf. univ. dr. Luminiþa Vleja, lec-tor univ. dr. Mirela Boncea, asist.univ. drd. Iulia Nãnãu ºi asist.univ. drd. Despina-Elena Grozã-vescu), Universitatea “Ovidius”din Constanþa (lector univ. dr.Marinela Vrãmuleþ ºi lector An-

tonio Giuseppe Balistreri), Uni-versitatea din Piteºti (asist. univ.drd. Aurelia Mihaela Micu-Nãs-tase), Universitatea Tehnicã deConstrucþii din Bucureºti (asist.univ. drd. Nicoleta Bicescu), Uni-versitatea Spiru Haret din Bu-cureºti (lector univ. dr. FloricaDuþã ºi asist. univ. drd. CorneliaDumitrescu), Universitatea Ti-biscus din Timiºoara (lector.univ. dr. Silvia Madincea Paºcu).

Universitatea din Craiova estereprezentatã de urmãtoarele ca-dre didactice: prof. univ. dr. Ni-colae Panea, prof. univ. dr. Cris-tiana-Nicola Teodorescu, prof.univ. dr. Elena Pîrvu, conf. univ.dr. Gabriel Coºoveanu, conf.univ. dr. Ion Buzera, lector univ.dr. Geo Constantinescu, lectoruniv. dr. Ramona Lazea, lectoruniv. dr. Nicoleta Cãlina, lectoruniv. dr. Lavinia Similaru, lectoruniv. dr. Cosmin Dragoste, lectoruniv. drd. Emilia ªtefan, asist.univ. drd. Oana-Adriana Duþã.

Comitetul ºtiinþific al simpo-zionului internaþional Limba ºiliteratura italianã în lume, la150 de ani de la realizarea uni-rii Italiei este format din perso-nalitãþi marcante ale italienisticiieuropene: prof. Francesco Bruni,Universitatea Ca’ Foscari din Ve-neþia, Italia; prof. Titus Heyden-reich, Universitatea Erlangen-Nürnberg, Germania; prof. Alfre-do Luzi, Universitatea din Mace-rata, Italia; prof. Carla Marello,Universitatea din Torino, Italia;prof. Piera Molinelli, Universita-tea din Bergamo, Italia; prof. Pa-ola Polito, Universitatea din Co-penhaga, Danemarca; prof. Al-berto Roncaccia, Universitateadin Lausanne, Elveþia, ºi prof.Giampaolo Salvi, UniversitateaEötvös Loránd din Budapesta,Ungaria.

Victor Boldâr - Interviul


SILVIU GONGONEA SILVIU GONGONEA SILVIU GONGONEA SILVIU GONGONEA SILVIU GONGONEA SILVIU GONGONEA SILVIU GONGONEA SILVIU GONGONEA SILVIU GONGONEA SILVIU GONGONEA SILVIU GONGONEA SILVIU GONGONEA SILVIU GONGONEA SILVIU GONGONEA SILVIU GONGONEA SILVIU GONGONEA SILVIU GONGONEA

Teatrul de avangardã,prin complexitatea sa,presupune o abordare

inter- ºi transdisciplinarã. Teore-ticianul Patrice Pavis, în avant-propos-ul lucrãrii sale Vers unethéorie de la pratique théâtra-le: voix et images de la scène,recunoaºte dificultatea numiriiprecise a unor discipline care sãajute la studierea sa. Vorbeºte, înschimb, despre interdisciplinari-tate, care este folositã pentru adesemna atât „teoriile ºi metode-le studiilor teatrale“ cât ºi „prac-ticile artistice sau mediatice alefenomenului teatral ºi spectacu-lar“. El identificã mai multe tipuride interdisciplinaritate printrecare: o interdisciplinaritate însensul strict al cuvântului carereuneºte disciplinele deja exis-tente ca lingvistica sau psiholo-gia; reunirea mai multor arte îninteriorul reprezentãrii teatrale –performance („l’interartistique“);teatrul în contrast cu media (l’in-termédialité); teatrul ºi alte prac-tici spectaculare în cadrul „cul-tural performances“ (l’intercul-turalité); aplicarea asupra teatru-lui a unor metode utilizate în stu-diile culturale – cultural studias– aici intrând istoria studiilor cul-turale, a celor legate de identita-te naþionalã, de rasã etc.

În egalã mãsurã, teatrul este otranspunere a lumii în scenã ºipresupune, pentru buna sa expli-care, îmbinarea nu doar a maimultor discipline comune. La oadicã, teatrul de avangardã, caartã a spectacolului, înseamnãmatematicã, picturã, arhitecturã,muzicã, iar din unghiul fiecãreiaar putea rezulta, întotdeauna, oanalizã care sã ne ducã mai aproa-pe de rezultatele dorite.

Teatrul avangardist îºi areavatarurile sale iar piesele de di-naintea miºcãrii care se opunconvenþiei mimetice ºi combatdogmatismul autoritar se înscriu,negreºit, în precursoratul aces-tuia. Dar ruptura de tradiþia tea-tralã, cum se va vedea, se va pro-duce, însã, tot cu ajutorul mijloa-celor sale. Chiar dacã farsa, ab-surdul ºi artificialul vor redimen-siona mesajul spectacolului, ra-dicalismul iconoclast va ceda în-cet dar sigur locul estetismului.

Teatrul este, în egalã mãsurã,text ºi reprezentaþie. De aici ºi di-ficultatea teatrului nou creat care,dupã afirmaþia lui Didier Plas-sard1 , devine un simulacru degradul doi, minciunã a minciunii,asumându-ºi astfel riscul de a sedizolva în spectacular. Plassard,în studiul sãu, opereazã cu diada„mise en corps“ a actorului, cametaforã a teatrului tradiþional(mimetic) ºi „mise en effigie“ a lui

teatrul de avangardã(ca expresie a teatrului non-mi-metic). Cea de-a doua, spuneacesta, conferã noi posibilitãþicreative ºi „þese legãturile realu-lui cu imaginarul“2 .

O piesã ca Ubu rege, simbo-listã dar care este „tot atât dedeparte de simbolism“3 , pusã înscenã în seara zilei de 10 decem-brie 1896, la Théâtre de l’Oeuvredin Paris, rãmâne un exemplu princare convenþionalul poate fi mi-nimalizat. Caricaturizarea unuiprofesor de fizicã ajunge la Jarrypretextul unei piese în care sejoacã o comedie a comediei (s-ainsistat mult asupra aspectuluiinfantil, Thibaudet vãzând aici„bulgãrul de nea al unui vacarmºcolar“, Paul Léautaud, în Jurna-lul sãu literar, va gãsi în Uburege, nu fãrã intenþii sarcastice,„o operã de elevi de liceu, scrisãla liceu, ca sã ridiculizeze un pro-fesor“). Îndrãzneþele elementemetaliterare vor duce, dupã ex-presia lui Henri Béhar, la decon-strucþia tuturor ideilor literare ºiartistice. Ubu, crud ºi laº, devinesimbolul unui antierou, antipaticºi atipic. Decorul, care sã imiterealitatea, în Polonia, adicã ori-unde ºi nicãieri, ca sã-l parafra-zãm pe Jarry, este mai aproape,invariabil, de un nou topos tea-tral. Elemente ca „reducerea au-tonomiei actorului, punerea încrizã a efectului iluziei, recompu-nerea dimensiunilor spectacula-re corespunzãtoare scenei, lãrgi-rea categoriei probabilului ºi, prinaceasta, a ansamblului conven-þiilor teatrale“4 sunt doar câtevadintre practicile „proteiforme“care se vor regãsi de aici înainteîn tot teatrul de avangardã.

Autorul Alcoolurilor îºi vaface ºi el intrarea în lumea teatru-lui într-un mod dacã nu bizar,mãcar spectaculos: va declara, în1917, cã piesa Mamelele lui Ti-resias a fost scrisã pentru repro-ducerea populaþiei franceze, di-minuatã atât de mult în timpul rãz-boiului. Ceea ce pentru Béhar arfi o problemã de rezolvat dupãemanciparea femeii5 , pentru Éle-na Galtsova6 ar fi o aluzie la ordi-nea politicã ºi socialã. Multitudi-nea interpretativã nu trebuie sãmire, ea fiind o constantã a aces-tui tip de teatru. Este evident cãsimbolul feminitãþii este pus subsemnul derizoriului, dar Tiresias,miticul personaj, simbolizeazã larândul sãu androginul ºi propriacontinuitate, recte pe cea a pie-sei, ca spaþiu închis. Este în ges-tul lui Apollinaire o provocareadresatã publicului care trebuiesedus de farsa mistificatoare. Deo importanþã deosebitã, s-ar do-vedi, însã, concepþia din prolo-gul piesei pe care autorul o aredespre arta dramaticã: „Încercãmsã infuzãm aici un spirit nou înteatru/ O bucurie o voluptate ovirtute“ sau „Veþi gãsi aici întâm-plãri/ Ce se adaugã la dramaprincipalã ºi o împodobesc/Schimbãrile de ton de la pateticla burlesc/ ªi folosirea raþiona-lã a neverosimilului (…) (s.n.)“.

Cât îl priveºte pe Tzara, el a

cãutat sã creeze piese spectacol,bazate pe spontaneitate. Decla-mate în faþa unui public, ele îºidezvãluiau astfel natura dualã:„oarecum în maniera lui Heraclita cãrui dialecticã, în ceea ce pri-veºte concepþia sa despre lume,însemna cã el însuºi fãcuse partedin demonstratie, ca obiect ºisubiect al sãu în acelaºi timp“7 .Este un program pe care va în-cerca sã îl respecte de-a lungulcreaþiei sale. În Prima aventurãcelestã a domnului Antipirin,decorul, transparent, este aºezatîn faþa interpreþilor ºi nu în spate.Ca sã nu mai vorbim de Inima degaz, piesã în trei acte, pe care oconsidera „singura ºi cea maimare excrocherie a secolului“. Pelângã a fi un spectacol, ea este obufonerie prin ridiculizarea limba-jului comun. Într-un alt registrupare, totuºi, sã fie conceputã pie-sa Mouchoir de nuages, un co-laj care îmbinã intriga romanuluifoileton cu replica shakeasperia-nã. Consideratã de cãtre Aragon,dupã Ubu rege ºi Mamelele luiTiresias, cea mai remarcabilã ima-gine a artei moderne, piesa este,indiscutabil, un loc al dialoguluiîntre genuri în care tradiþia se lasãgrefatã spre a da o nouã dimen-siune interpretativã actului sce-nic.

Venind pe terenul câºtigat dedadaiºti, suprarealiºtii au cãutatsã dea o nouã dimensiune spec-tacolului înþeles ca evadare înspaþiul oniric. S-a întâmplat, to-tuºi, ca o asemenea abordare sãnu-ºi gãseascã locul în progra-mul mentorului André Breton,chiar dacã în perioada sa dadais-tã avusese intenþia de a participala elaborarea unor texte colecti-ve destinate punerii în scenã.

Nu doar teatrul suprarealist citeatrul, în genere, de la primulmanifest suprarealist ºi pânã laizbucnirea celui de-al doilea rãz-boi mondial, nu prea s-a bucuratde atenþia lui Breton care s-a arã-tat în mod constant reticent, con-siderând cã scena nu mai aveanimic de oferit.8 Nu era îngãdui-tor, pe de o parte, cu teatrul cagen care se deosebeºte de cele-lalte genuri literare, el nevãzândnicio graniþã între ele, iar, pe dealtã parte, nu era de acord cuposibilitatea de cunoaºtere uni-lateralã a omului, aºa cum ofereaprin personajele sale autorul detext dramatic. Trebuie sã recu-noaºtem puterea imaginaþiei, însãmai puþin pe aceea „de a ne iden-tifica, în ciuda aparenþei noastre,cu un personaj altul decât noiînºine“9 nota Breton într-un textdin 1924. Cu alte cuvinte, promo-torul suprarealismului condamnãfalsitatea actului scenic ce-l poa-te îndepãrta pe ins, prin dedubla-re sau prin scindare interioarã, dela adevãrata cunoaºtere. Teatrul,prin jocul intelectual, este menitsã favorizeze o singurã laturã apersonalitãþii, numai cã suprarea-lismul, aºa cum se vede în pro-gramul celui de-al doilea mani-fest, îºi propusese, prin anulareatuturor contrariilor, sã cunoascã

omul în toate dimensiunile sale.Breton anunþa necesitatea gãsi-rii unui punct al spiritului „dincare viaþa ºi moartea, realul ºiimaginarul, trecutul ºi viitorul,comunicabilul ºi incomunicabi-lul, susul ºi josul înceteazã de a fipercepute în mod contrar“. Crea-torul nu trebuie, în acest sens, sãse dedubleze, sã poarte o mascãce ar putea sã-l falsifice. Ca ata-re, între asemenea coordonate,observaþia lui Henri Béhar cumcã toatã creaþia dramaticã supra-realistã va fi elaboratã în afaramiºcãrii se justificã. Este, proba-bil, spune el, ºi motivul pentrucare Roger Vitrac sau AntoninArtaud au fost excluºi din rândulsuprarealiºtilor. În consecinþã,creaþiile dramatice rãmân prin ex-celenþã rezultatul unor experien-þe individuale.

În ciuda acestor imperative,atracþia suprarealiºtilor, printrecare însuºi Breton, pentru spec-tacol sau pentru un autor ca Al-fred Jarry porneºte de la admira-þie pânã la asumarea directã aunui model comportamental, cumar fi gestul teatral. Vrând sã punãîn luminã substratul social al su-prarealismului, Élena Galtsova1 0

vede în teatralitatea din interio-rul grupului creat în 1924 o com-ponentã esenþialã. La fel cumAragon, în Une vagues de rêves,invocase necesitatea simulãriipe care o vedea repusã în joc,suprarealiºtii se comportã în via-þã ca ºi cum s-ar afla pe scenã,foarte aproape de teatralitateacotidianã, mimând ºi luându-ºi,în acelaºi timp, rolurile în serios.De aceea teatralitatea ar putea fiºi un eufemism pentru „extrava-ganþã“, cuvânt a cãrui aurã i-ainsoþit permanent pe Breton ºi peamicii sãi. Nici Jarry nu scãpasede unele calificative din sfera te-atralitãþii, Gide conchizând în Jur-nalul sãu cã la el totul „mirosea aafectare“ ºi nici cã l-ar fi pututevoca altfel când se prezenta cufaþa pudratã ºi cu pãrul lins, amin-tind, mai degrabã, de o figurã agrotescului. Aceastã teatralitate„omniprezentã“ avea sã imprimecel puþin douã direcþii: spectaco-lul, care sã producã un ºoc asu-pra realitãþii ºi, în acelaºi timp,necesitatea revizuirii mijloacelorteatrale, prin reprezentarea arhe-tipurilor specifice puterii. S-aradãuga ironia, care relativizeazãorice pretenþie de putere venitãdin direcþia vreunui establis-hment, instrument de distanþarecriticã faþã de obiectul satirizat,„victimã“ a intenþiilor parodicepicând teatrul bulevardier ºi celsimbolist cu substrat religios sau,în unele cazuri, un alt tip de lite-raturã la modã.

Gérard de Cortanze considerãcã tocmai conºtiinþa politicã ºisocialã fãcuse ca suprarealismulsã se distanþeze de dadaism1 1,dar nu putem nega, totuºi, cã, peundeva, punctul de pornire eraacelaºi: reînnodarea legãturilorcu celãlalt, cu publicul, cu ceta-tea. Ca ºi Jarry, dadaiºtii ºi apoisuprarealiºtii au încercat sã con-

fere un nou statut spectacolului.Béhar vede în teatralitate tot ceeste specific teatrului ci nu lite-raturii ºi propune chiar sintagmade „efect al teatralitãþii (efectulT)“, adicã ceea ce desemneazãimanenþa teatrului ºi tot ceea ceea reflectã. Rolul spectatoruluieste mai important ca niciodatã,al burghezului în speþã, provo-cat, se înþelege (pentru cã s-adovedit – dadaiºtii au fost primiicare au constatat-o – cã în faþaproletariatulului, care nu posedanicio idee preconceputã despreartã, spectacolul a fost un eºec).Suprarealiºtii luaserã parte, încãdin 1919, la reprezentaþiile þinuteîn cafenele, în diferite sãli sau înplinã stradã când spectacoluldevenise, într-adevãr, unul ete-rogen ºi permitea acel melanj algenurilor. Dar mai mult ca sigur,ei observaserã cã dadaismul re-definise arta spectacolului, înce-pând cu spectatorul care-ºi de-pãºeºte statutul de martor, con-tinuând cu actorul (Béhar preiatermenul de „actant“ propus deGreimas), cu locul sau cu durataunei piese ºi pânã la autorul în-suºi.

Totul va culmina cu falsul pro-ces intentat în primãvara lui 1921academicianului þi deputatuluiMaurice Barrès, cunoscut pen-tru patriotismul sãu. Este o farsãbine pusã la punct, cu anunþuri,afiºe, acte pregãtite pentru audi-eri, martori, ceea ce ar fi trebuitsã confere aerul unui proces înadevãratul sens al cuvântului.Totuºi, problema trecutului luiBarrès nu va fi rezolvatã, dar „pro-cesul“ va duce la ruptura dintreBreton ºi Tzara. Negreºit cã „afa-cerea Barrès“ avea sã îi urmãreas-cã un timp pe cei doi, nu fãrã ourmã de ranchiunã ºi rivalitate.Dadaismul urma sã-ºi încheieconturile, suprarealismul se pre-gãtea pentru cucerirea „scenei“ce urma sã fie eliberatã în curând.

1 Didier Plassard, L’acteur eneffigie. Figures de l’homme artificialdans le théâtre des avant-gardes his-toriques (Allemagne, France, Italie).Charleville-Mézières: Institut inter-national de la marionnette/ Lausan-ne: L’âge d’homme, «Théâtre annéesvingt», 1992, p. 12.

2 Ibidem, p. 18.3 Henri Béhar, Le théâtre dada et

surréaliste, Gallimard, 1979, p. 71.4 Didier Plassard, op. cit., p. 54.5 Henri Béhar, op. cit., p. 83.6 Élena Galtsova, „Politique et le

théatre surréaliste“, în Surréalismeet politique – politique du surréalis-me, volum coordonat de WolfgangAsholt ºi Hans T. Siepe, Rodopi,2007, p. 97.

7 Tristan Tzara, Le Surréalismeet l’après-guerre, apud Henri Béhar,op.cit., p. 190.

8 Henri Béhar, Littérupture, L’A-ge d’Homme, Lausane, 1988, p. 59.

9 André Breton, „Introduction audiscours sur le peu de réalité“, apudHenri Béhar, Littérupture, p. 59.

10 Élena Galtsova, art. cit., în op.cit., pp. 97-107.

11Gérard de Cortanze, Le mondedu surréalisme, Complexe, Bruxel-les, 2005, pp. 12-13.

ec

turi


PETRIªOR MILITARU

Între 14 ºi 16 iulie 2011 aavut loc Braºov Conferin-þa Asociaþiei de Literatu-

rã Generalã ºi Comparatã dinRomânia, ce ºi-a propus ca temãprincipalã de dezbatere „Dileme-le identitãþii. Forme de legitimarea literaturii în discursul culturaleuropean al secolului XX”. Des-chiderea oficialã a avut loc în Aula„Sergiu T. Chiriacescu“ a Univer-sitãþii Transilvania din Braºov,unde a luat cuvântul Paul Cor-nea (preºedinte de onoare alA.L.G.C.R.) ºi Mircea Angheles-cu (preºedinte al A.L.G.C.R.), carea rostit un cuvânt de bun venitdin partea Asociaþiei cãtre ceiprezenþi în salã ºi a adus unelelãmuriri referitoare la tema coloc-viului, ºi Andrei Bodiu, în calita-te de decan al facultãþii coorga-nizatoare a Conferinþei... dinacest an. În deschidere AndreiBodiu a subliniat cã aceastã în-tâlnire este a treia dintr-o seriecare a debutat în aprilie cu ceade-a cincea ediþie a ColocviuluiNaþional Universitar de Literatu-rã Românã Contemporanã (invi-taþi fiind Eugen Negrici ºi CornelUngureanu), urmat în iunie deConferinþa Internaþionalã de Li-teraturã Comparatã ºi Studii Cul-turale (proiect coordonat de Ro-dica Ilie) ºi, în iulie, am asistat lacel de-al treilea eveniment orga-nizat în acest an de Facultatea deLitere a Universitãþii Transilva-nia din Braºov în colaborare cuPrimãria Municipiului Braºov.Specificul acestei ediþii a Confe-rinþei A.L.G.C.R. îl reprezintã fap-tul cã majoritatea participanþilordin acest an sunt tineri, printre eiaflându-se o mare parte din ceimai buni critici ºi istorici literaridin generaþia tânãrã. Cu toate cãideal ar fi fost ca toþi cei prezenþisã poatã asista la toate expuneri-le anunþate în program, numãrulmare de participanþi i-a determi-nat pe organizatori sã împartãcele aproximativ 60 de lucrãri îndouã secþiuni ce s-au desfãºuratîn paralel.

Conferinþa de deschidere dinacest an s-a intitulat Decãdereasimbolicului ºi i-a aparþinut luiMircea Martin. Criticul ºi teoreti-cianul literar bucureºtean a înce-put prin a sublinia devalorizareamoºtenirii simbolicului în socie-tatea contemporanã: „O decãde-re a simbolicului se manifestã ºise agraveazã sub ochii noºtri,mentalitatea noastrã primarã con-struitã în jurul unor valori exclu-siv materiale, în defavoarea celormorale, nu pare dispusã sã recu-noascã existenþa unui capitalsimbolic. Precaritatea simbolicu-lui sau chiar absenþa lui se verifi-cã ºi în slãbirea sau disoluþia ideo-logicului care ar fi putut avea unrol integrator aºa cum se întâm-plã în societãþile normale, undeacesta nu reprezintã doar o ini-þiativã mistificatoare. Lipsa ideo-

discursul cultural european alsecolului XX ºi dilemele identitãþii

logicului a fãcut loc situaþiilor purconjuncturale ºi a unei coerenþepe termen lung în sfera politicu-lui.” De altfel, a mai afirmat Mir-cea Marin, epoca în care trãimnu este favorabilã rememorãrilorºi manifestãrilor simbolice, deoa-rece am început sã intrãm într-untimp ce nu mai are rãbdare pen-tru astfel de lucruri: ritmul de via-þã, viteza de reacþie la stimulii ex-teriori, extraordinara mobilitatespaþialã, schimbãrile rapide, toa-te acestea intensificã ºi acutizea-zã senzaþia de provizorat. Senza-þia dominantã este cã timpul fugevijelios înainte, dar ºi înapoi: tre-cutul se schimbã în reprezentãri-le noastre la fel de repede cum seapropie de noi viitorul. Situaþiilede viaþã par sã se cristalizeze prinraportare la viitor, iar la trecut neraportam numai prin contrast.Timpul prezent nu ne mai este datca prezent în care sã ne instalãm,sã îl luãm treptat în posesie ºi sãîl locuim, ci ca proiecþie în viitor.Un viitor în care eºti proiectat,fiindcã viitorul este deja prezentîn prezent nu ca proiect, ci ca pro-iecþie. La cealaltã extremã, absen-þa acestei proiecþii sau previziunia dus, în anii ’68, chiar la senti-mentul manifestat de grupuri destudenþi din Franþa, Germania ºiElveþia cã nu mai existã viitor, cãnu mai existã speranþã. În acelmoment viitorul a devenit parte aprezentului. Interferenþa viitoru-lui în prezent are consecinþe ºiasupra trecutului care devine, larândul lui, fluent ºi nesigur sus-cepibil de a fi mereu reconstituitîn funcþie de alte rezerve ºi exi-genþe. Modele vechi par mai multsã ne þinã pe loc decât sã ne facãsã mergem înainte, fiindcã par sãîngreuneze flexibilitatea ºi adap-tarea în faþa noilor provocãri. Înera comunicaþiilor ºi a comunicã-rii generalizate nu pare sã mai rã-mânã prea mult loc pentru o co-municare simbolicã, iar problemacare se configureazã este cã ofer-ta informaþionalã ºi comunicaþi-onalã nu este numai extrem dediversã, dar ºi agresivã. Iar aceas-tã agresivitate este îndreptatãîmpotriva reflexivitãþii, deoare-ce omul contemporan este multmai centrat spre exterior, în timpce expunerea publicã devine em-blematicã într-o societate în carevalorea confesiunii ºi a reflexivi-tãþii tinde sã se diminueze. În lu-mina acestor adevãruri schema-tice, ceea ce lipseºte în societa-tea contemporanã este grila ju-decãþii personale, grila identita-rã ºi aici intervine ºi problemaautenticitãþii, deoarece reflexivi-tatea pare sã fie înþeleasã ca unproces excesiv, iar societatea în-deamnã la relaxare, o destinderece este invers proporþionalã cuapetitul pentru cunoaºtere. Înacest context, însãºi identitateanoastrã corporalã ºi spiritualãpoate avea de suferit.”

Majoritatea lucrãrilor înscriseîn cadrul Conferinþei A.L.G.C.R.au urmãrit dilemele identitãþii fo-calizându-se pe figura unui sin-gur scriitor: Adrian Lãcãtuº(Adolf Meschendörfer, EginaldSchlattner, Herta Müller), Rodi-

ca Ilie (Fernando Pessoa), San-da Cordoº, Iulian Costache (I.-L.Caragiale), Dumitru Chioaru(B. Fundoianu), Dumitru Tucan(Milan Kundera), George Arde-lean (N. Steinhardt, Jonathan X.Uranus), Emanuela Ilie (MaxFrisch), Alice Popescu (HertaMüller ºi Norman Manea), Mi-hai Iovãnel (Mihail Sebastian),Adriana Bãrbat (Dana Dumitriu),Oana Soare (E. Cioran), IleanaMarin (Christei Wolfi, IsmailKadare), Claudiu Turcuº (Nor-man Manea), Catrinel Popa(Radu Cosaºu), Alexandra Cio-cârlie (Victor Eftimiu), RamonaHãrºan (Mircea Nedelciu), AuraSibiºan (Julian Barnes) sau Na-omi Ionicã (Gheorghe Crãciun).Dar au fost ºi lucrãri care au vizatînsãºi identitatea criticii sau alteteme din sfera teoriei literare apar-þinând unor cercetãtori precumCaius Dobrescu (dilemele identi-tare ale criticii literare), AndreiTerian (funcþiile ideologice alecriticii mitico-arhetipale româ-neºti), Angelo Mitchievici (teoriiinterbelice despre identiate cafapt de stil), Alex Goldiº (mutaþii-le criticii occidentale postbeliceºi ecourile lor româneºti), MihaiEne (jocuri ale identitãþii în post-modernism), Ilie Moisuc (Auto-rul, o ficþiune necesarã?),VasileSpiridon (Literatura lui Mai1968 în Franþa), Alexandru Ma-tei (Teorie ºi literaturã în Fran-þa contemporanã), Andreea Drã-ghicescu (Pentru o „nouã artã”a mimesisului), Andrada Fãtu-Tutoveanu (Identitate ºi discurspropagandistic: legitimareaunui „colonialism cultural”) sauLigia Tudurachi (Comunitateacontra individului la Sburãto-rul: reversul unui proces de le-gitimare). Pe de altã parte, o se-rie de lucrãri au abordat proble-ma identitãþii în relaþie cu diferitetipuri de roman: Adriana Babeþi(universuri reziduale ºi identitã-þile descompuse în romanul cen-tral-european din secolul XX),Corin Braga (legitimarea prozato-rilor în romanul modern timpuriu),Nicolae Oprea (utopii ºi distopiiliterare), Mihaela Ursa (frontierelenon-ficþionale ale romanului),Mirela Ocinic (imagini gastrono-mice ºi constante identitare înromanul interbelic), Paul Cernat(romanul „tinerei generaþii” inter-belice), Bianca Burþa-Cernat (Ro-

mânia interbelicã ºi scriitorii Ka-kaniei), ªerban Axinte (romanuleuropean din a doua jumãtate asecolului XX), Alina Buzatu (pri-mele romane româneºti), Andre-ea-Olivia Matei (romanul istoricîn perioada comunistã) sau Alio-na Grati (reprezentãri sociale înromanul din Republica Moldovadupã anul 2000). Alte expuneri s-au referit la ideea specificuluinaþional din diferite perioade aleistoriei literare, cum este cazulTeodorei Dumitru (Poziþionãri înjurul ideii de „specific naþio-nal”. Cazul scriitorului repre-zentativ), Crinei Bud (Configu-rãri critice ale identitãþii lite-raturii româneºti în strãinãta-te. Cazul Franþei) sau al lui Cos-min Ciotloº (Politicile intertex-tualitãþii. Forme de legitimareîn poezia româneascã din anii’80). De asemenea, au fost lucrãricare s-au referit la literatura ºipublicistica din exil: MihaelaAlbu (Limba – unic reper iden-titar în literatura exilului româ-nesc?) ºi Dan Anghelescu (Di-mensiuni identitare în publicis-tica literarã a exilului românesc)sau la literatura din spaþiul ma-ghiar: Bíró Béla (Polemica întreAdy ºi Goga, adicã ºansele apro-pierii româno-maghiare) ºi Ta-podi Susana-Monica (Formelede legitimare ale literaturii ma-ghiare din Romania).

Cea mai excentricã dintre lu-crãri i-a aparþinut Ruxandrei Ce-sereanu ºi s-a numit EnriqueVila-Matas ºi mitologia romanu-lui. Expunerea a avut în centruromanul La asesina ilustrada deEnrique Vila-Matas. Meritul scri-itorului spaniol, a subliniat Ru-xandra Cesereanu, este acela dea fi reuºit sã facã din teoria litera-rã un thriller de buzunar, un ade-vãrat policier bazat pe teoria ro-manului. Teoretic, ceea ce defi-neºte un romancier în opinia luiVila-Matas nu sunt arhitectura ºiconstrucþia epice, ci stilul, res-pectiv fraza literarã ce depãºeºtefraza comunã, vulgarã. Dar, (au-to)ironia este cã în romanul amin-tit el nu mizeazã pe stil, ci pe osimplitate maximã a frazei, pe „oreducere la absurd a limbajului”,romancierul impunându-se toc-mai prin deconstrucþia epicã pecare o practicã în textele sale. Înciuda ameninþãrilor letale, fiind-cã în continuu cititorul este ame-

ninþat cã va fi ucis prin tocmailectura acestui text, el va fi aver-tizat pânã la urmã cã poate sã ci-teascã totuºi cartea fãrã sã fie li-chidat, cu toate cã într-un modstraniu lectorul s-ar putea sã fieucis. Scriitorul mizeazã foartemult pe amfibolie ºi pe paradox:cititorul poate sã fie ucis sau nu,ca ºi cum ar fi exact acelaºi lucru.„Sugestia este aceea cã romanulde faþã se vrea a fi seducãtor însensul de ucigãtor ºi în sensul încare crima este o operã imperfec-tã care ar putea deveni perfectãdoar întrucât unicitatea ei con-stã în scopul asasin.”, a subliniatRuxandrei Cesereanu. Pe parcurspovestirile se încâlcesc ºi apoi sedestramã în roman, pânã în punc-tul în care apare cadavrul unuiscriitor sinucigaº care devineapoi un manuscris, iar lângã el segãseºte un alt manuscris în plicsigilat al altui scriitor, scenariuconstruit ca o metaforã a demito-logizãrii ºi a remitologizãrii roma-nului. Fascinant este cã automi-tologizarea prin mijloace critific-þionale are mai degrabã consecin-þe ontice fiindcã sunt trei perso-naje (un presupus autor, o pre-supusã autoare – soþia unui au-tor celebru ºi prefaþatoarea) careîncearcã sã se defineascã la ni-vel uman prin acest manuscris ºicu toþii mor. Aceºtia mor pentrucã sunt cititori profesioniºti deprozã sau producãtori de prozã,iar misterul morþii lor este miste-rul de a construi un roman ºi dea-l livra publicului în mod spec-taculos...

Cu puþin înainte de închide-rea oficialã a Conferinþei... dinacest an s-au acordat premiileA.L.G.C.R. Juriul, format din PaulCornea, Mircea Anghelescu,Mircea Martin, Andrei Bodiu,Sanda Cordoº, Andrei Terian ºiPaul Cernat, a decis premiereaurmãtoarelor douã cãrþi: Biblio-teca stranie de Ruxandra Cese-reanu, Editura Curtea Veche (Pre-miul pentru cea mai bunã cartede literaturã comparatã publica-tã în 2010) ºi Eu, Autorul – re-prezentãri auctoriale în litera-turã ºi picturã. Din Antichitatepînã în Renaºtere de RalucaDunã, Editura Tracus Arte (Pre-miul pentru cea mai bunã cartede teorie literarã publicatã în2010).

Paul Cornea ºi Sanda Cordoº


emotive. În sce-na III apar treipersonaje: Vicon-tele, Cavalerul,Baronul, un grupde aristocraþi. Ceitrei reprezintãprincipiul funda-mental al logiciienergiei, mai pre-cis principiul an-tagonismului, încare A ºi non-Asunt integrate în

starea T. Primul schimb de replici:Vicontele cãtre Cavaler: Cum omai duceþi? Cavalerul: Frigo-rific./ Baronul cãtre Cavaler:Dar dumneavoastrã? Cavale-rul: Calorific. Replicile se conti-nuã în acest fel pânã când Baro-nul ºi Vicontele îi adreseazã în-trebarea Cavalerului, în acelaºitimp. Baronul ºi Vicontele seunesc, potenþializându-se.Ceidoi rostesc întrebarea într-un ritmdin ce în ce mai accelerat pânãcând replicile lor se vor auzi câtmai distinct. În acest timp, Cava-lerul se detaºeazã de cei doi, ac-tualizându-se, replica lui fiindauzitã clar. Apoi se actualizeazãreplica Baronului, în timp ce re-plicile Vicontelui ºi Cavalerului sepotenþializeazã (virtualizeazã).Acelaºi joc ºi în cazul Vicontelui.Fiecare personaj îºi experimen-teazã pe rând propria actualizaresau propria potenþializare fãrã aputea sã fie vreodatã identic cusine sau sã disparã complet. Ur-meazã un moment de tãcere. Fon-dul sonor nu mai existã, dupãcare ritmul se accelereazã din nou:Baronul, cãtre Viconte: Dardumneavoastrã?; Vicontele, cã-tre Cavaler: Dar dumneavoas-trã?; Cavalerul cãtre Baron:Dar dumneavoastrã? Dupãacest schimb, aflãm din didasca-liile textului, cei trei se despart.Fiecare în colþul lui, dar împreu-nã, îºi adreseazã întrebarea arã-tând cu degetul înspre sine: Îm-preunã: Cavalerul: Dar dum-neavoastrã? Dar dumneavoas-trã? Dar dumneavoastrã?... Vi-

LUIZA MITU

Noþiunea de terþ inclusapare în filosofia luiStèphane Lupasco în-

cepând cu anul 1950. Piesa luiEugène Ionesco, Vicontele, rã-masã în manuscris timp de patru-zeci de ani pânã la apariþia în vo-lumul din ediþia Pléiade (1990)este scrisã în perioada 1950-1951.Varianta pe care am folosit-o pen-tru aplicaþie se aflã în volumul Te-atru IV, în care sunt strânse pie-sele de teatru scurt ale dramatur-gului (Editura Humanitas, Bucu-reºti, 2002 pentru versiunea înlimba românã).

Vicontele este una dintre pie-sele în care Ionesco aratã cã pro-cesul de semnificare al dramatur-giei sale nu este unul bidimensi-onal, adicã bazat pe principiul ter-þului exclus al logicii aristotelicesau pe sinteza hegelianã care,prin caracterul sãu absolut abo-leºte polaritãþile antagoniste, cipe logica dinamicã a contradic-toriului teoretizatã de Lupasco,care le integreazã. Pentru o exem-plificare mai clarã voi enunþa celetrei axiome ale logicii clasice: 1.Axioma identitãþii, în care A esteA, o propoziþie este identicã cusine; 2. Axioma non-contradicþiei– A nu este non-A, care ne spu-ne cã o propoziþie nu poate fi ade-vãratã în acelaºi timp cu negaþiasa; 3. Axioma terþului exclus, ori-ce propoziþie logicã este sau ade-vãratã sau falsã, a treia posibili-tate nu existã. Sau nu exista pânãîn momentul în care logica binarãa fost înlocuitã cu o logicã multmai subtilã, cea a terþului inclus:existã un al treilea termen T careeste în acelaºi timp ºi A ºi non-A.

Principiul terþului exclus esteafirmat pentru prima datã în se-colul al VI-lea, înaintea erei noas-tre, prin Parmenide. Tot din aceas-tã perioadã provin ºi primele de-monstraþii prin reducere la ab-surd, care au la bazã tocmai prin-cipiul terþului exclus. Pentru acontesta principiul non-contra-dicþiei au apãrut paradoxurile lo-gice1 . O explicaþie a paradoxuluicare se preteazã sensului pe careacesta îl capãtã în textele lui Io-nesco ne-o dã Simona Modrea-nu. „Para” nu înseamnã numaiantinomia, împotriva, ci prefixul„indicã vecinãtatea, decalajul,diferenþa, deci distanþa în raportcu ceva. Ionesco face din para-dox un loc de întâlnire ºi de emer-genþã în acelaºi timp cu un imnînchinat polivalenþei. Paradoxulreprezintã o supapã de urgenþã,mascheazã totodatã starea deneîmplinire a unei cunoaºteri, darºi gradul sãu de maturitate. E oconcluzie paradoxalã pe care amputea-o numi paradoxul parado-xurilor, în lipsã de ceva mai bun.”2

Dar despre legãtura dintre para-dox ºi terþul inclus vom vorbi într-o altã piesã. Pentru a contesta va-loarea absolutã a principiului ter-þului exclus a apãrut o nouã logi-cã, cea a terþului inclus3, care arevoluþionat gândirea secolului al

o aplicaþie a terþului inclus în piesaVicontele de Eugène Ionesco (I)

XX-lea, ºi continuã s-o facã ºiastãzi, dar, în acelaºi timp, a nãs-cut o teamã instinctivã, veninddin strãfundurile fiinþei noastre,faþã de acceptarea principiuluiterþului inclus – existã un al trei-lea termen T care este în acelaºitimp A ºi non-A, cãci aceastãacceptare pare sã punã la îndo-ialã propria noastrã identitate,propria noastrã existenþã.4

Filosofia lui Stèphane Lupas-co are ca punct de plecare fizicamodernã ºi logica axiomaticã. Încentrul gândirii sale se aflã o lo-gicã a contradictoriului carepostuleazã existenþa unui al trei-lea tip de dinamicã antagonistã.Materia, care dupã relativitatealui Einstein se reduce la noþiu-nea de energie, deci materia-ener-gie fizicã, macroscopicã ºi mate-ria-energie vie, biologicã, suntpotenþial conþinute într-o a treiamaterie5, materia cuanticã, lumeamicrofizicã, lumea particulelor. Înaceastã a treia materie, omoge-nul – care guverneazã materia fi-zicã ºi eterogenul – care guver-neazã materia vie – se înfruntãîntr-un echilibru simetric, fiecarefiind, în acelaºi timp, semi-actua-lizat ºi semi-potenþializat. La acestnivel de semi-actualizare ºi semi-potenþializare energia se aflã într-o stare de contradicþie absolutã.Este vorba de starea T, adicã sta-rea terþului inclus. Altfel spus,pentru Lupasco starea de echili-bru, starea T, se atinge prin aso-cierea a douã forþe aflate într-otensiune dramaticã, opunându-se una alteia, nu alternativ, ci înacelaºi timp. Echilibrul realizatprin starea T nu este permanent,dar existã întotdeauna un mo-ment în care el se realizeazã. Oforþã nu se poate manifesta (ac-tualiza) decât contra unei alte for-þe care îi rezistã, o forþã potenþia-lã, una dintre ele câºtigând ceeace pierde cealaltã. În limbaj lupas-cian când o forþã se actualizeazã,cealaltã se potenþializeazã ºi in-vers, o actualizare totalã sau opotenþializare totalã nefiind po-sibile. Schema logicã ne aratã cã

A ºi non-A se aflã pe acelaºi ni-vel de realitate6, în timp ce T (ter-þul inclus) se aflã pe un nivel derealitate diferit. T este proiecþiacelor douã forþe antagoniste peun alt nivel de realitate unde A ºinon-A sunt semi-actualizate ºisemi-potenþializate, în acelaºitimp.

Sã ne întoarcem la piesa pusãîn discuþie, Vicontele. EugèneIonesco gãseºte în forþele de ac-tualizare ºi potenþializare princi-pii dramatice. Manifestarea (ac-tualizarea) unui personaj prin ac-þiuni, replici, devine sesizabilãdacã implicã existenþa unui altpersonaj care i se opune, îl con-trazice. Personajele devin în fie-care clipã contrariul a ceea cesunt, luând locul celorlalte ºi in-vers. În acest mod Ionesco îºicreeazã anti-personajele, care nusunt altceva decât simple tropis-me. Ele au o „psihologie fluidã”,„discontinuã”, cum o numeºteWylie Sypher7, îºi pierd substra-tul ontologic ºi devin simple ra-porturi de forþe. Se creazã astfelo accelerare ameþitoare în miº-care, o progresie în nebunie.8

Prezenþa lor este ca un efect decâmp. Acþiunea lor poate fi ase-mãnatã cu un balet coerent alparticulelor.

Piesa începe cu scena III. Prinomiterea scenelor I ºi II drama-turgul face necunoscutã cauza aceea ce va urma sã se întâmple înpiesã. Tot ceea ce cunoaºtem esteefectul produs de cauza necu-noscutã ºi anume o înlãnþuire deaventuri inexplicabile sau de stãri

contele: Dar dumneavoastrã?...Baronul: Dar dumneavoastrã?Ce se întâmplã în acest momentcu personajele? Se divizeazã înpropria lor interioritate, îºi pierdidentitatea ºi astfel pot devenifoarte uºor opusul lor. Existenþalor devine o „variabilã a proprieiidentitãþi.”9 Dar ce pericol le pân-deºte identitatea? Unul dintrepericole ar fi tocmai aceastã di-zolvare în multiplu.

Aceastã lucrare a fost posi-bilã prin sprijinul financiar ofe-rit prin Programul OperaþionalSectorial Dezvoltarea Resurse-lor Umane 2007-2013, cofinan-þat prin Fondul Social Euro-pean, în cadrul proiectuluiPOSDRU/107/1.5/S/76841, cutitlul „Studii doctorale moder-ne: internaþionalizare ºi inter-disciplinaritate”.

1 Vezi cartea lui Solomon Mar-cus, Paradoxul, Editura Albatros,Bucureºti, 1984.

2 Idem, p. 89.3 Împreunã cu nivelurile de reali-

tate ale subiectului ºi obiectului ºicomplexitatea, terþul inclus stã labaza fondãrii metodologiei transdis-ciplinare, al cãrei promotor este Ba-sarab Nicolescu.

4 Basarab Nicolescu, în Ce esteRealitatea? Editura Junimea, Iaºi,2009, p. 16

5 Vezi Stèphane Lupasco, Celetrei materii, în Logica dinamicã acontradictoriului, Editura Politicã,Bucureºti, 1982.

6 Noþiunea de nivel de realitatenu apare explicit în logica lui Stèpha-ne Lupasco, ci este introdusã de aca-demicianul Basarab Nicolescu într-un articol publicat în 1982 ºi dez-voltat în cartea Ce este Realitatea?,pentru a ajuta la înþelegerea unei altenoþiuni, aceea de discontinuitate.

7 Wylie Sypher, Loss of the self,in Modern Literature and Art, Ran-dom House, New York, 1962, capi-tolul 5 – Tropisms and Anti-Logic,p. 87-109.

8 Eugen Ionescu, Note-contrano-te, Humanitas, 1992, p. 233.

9 Marguerite Jean- Blain, Euge-ne Ionesco, mistic sau necredincios?,Editura Curtea Veche, Bucureºti,2010, p. 60.

ocheanul întorsocheanul întors

Cu oglinda spartã ºi luminastinsã. Între viciile României deastãzi excesul de „politicã” este,poate, cel mai pernicios. Oricâtpare de straniu, politicianismulbolºevic devastator, care ne bân-tuie ca fantoma bãtrânului regeHamlet, întreþine mistica regimu-lui de care nu reuºim sã ne des-prindem, înlocuind competenþe-le cu demagogia, morala cu ipo-crizia, inteligenþa cu suficienþa,solidaritatea socialã cu egoismulatroce.

Numãrul 6/2011 al revisteiContemporanul / Ideea euro-peanã aduce însã mai mult decâtun numãr de cuvinte împotrivaaltui numãr de cuvinte, atrãgând

din nou atenþia asupra unuia din-tre cele mai penibile paradoxuriale epocii postdecembriste: Adri-an Marino ºi Nicolae Breban, caºi Ion Caraion, Alexandru Paleo-logu, ªtefan Augustin – Doinaºº.a. demascaþi ca puºcãriaºi de-latori în temniþele comuniste ºicolaboratori ai Securitãþii, ca dealtfel ºi un Augustin Buzura sau,mai recent, Ioan Es. Pop, în timpce opinia publicã n-a aflat încãdespre sancþionarea vreunui tor-þionar, cu epoleþii la vedere saufãrã. Când singurul politician dinRomânia care a plãtit „colabora-rea” cu securitatea a fost MonaMuscã, în timp ce Dan Voicules-cu este vicepreºedinte al Sena-tului ºi dã lecþii de moralã naþiu-nii, Apelul adresat Consiliuluisuprem de Apãrare a Þãrii pri-vind utilizarea arhivelor Secu-ritãþii aflate în custodia servi-

ciilor de informaþii mi se pare ungest de solidaritate ºi responsa-bilitate intelectualã, în sfârºit,normal.

Cât priveºte diversioniºtii careîn devãlmãºia culpabilizãrii gene-rale ascund adevãraþii responsa-bili ai ororilor unui regim criminalºi întârzie revenirea românilor lanormalitate, trebuie sã ºtie cã înistoria naþionalã SUNT condam-naþi fãrã Apel.

Hoþul neprins este hoþ, chiardacã sparge oglinda ºi stinge lu-mina. (N.M.)

Actualitatea literarã, nr. 10-11, anul II/2011 dedicã rubricaCronica literarã lui Marius ªte-fan Aldea, cu volumul de versuriioana îl aºteaptã pe godot. Ma-joritatea poemelor sale, poeme de

dragoste, surprind prin atitudi-nea sfidãtoare, alegoricã, absur-dã, bine ancoratã în prozaic,dezinvoltã, în manierã postmo-dernã, dar ºi cu reminiscenþe ro-mantice ºi simboliste rãstãlmaci-te.” Întreg firmamentul este de-crepit: stelele sunt acnee, pistru-ii de pe spatele iubitei, bubeledulci de pe gura iubitei; cerul „egras ºi întins ca un contrabas”,„luna a pozat goalã”, iar soarelee alcoolic. Printre apariþiile edito-riale se numãrã ºi kikirimikiri deMircea Anghelescu, ce conþinefragmente publicistice apãrute înActualitatea ºi Oglinda lui Nar-cis de Constantin Busuioc, vo-lum de criticã premiat cu PremiulAsociaþiei Uniunii Scriitorilor dinTimiºoara. În „Rememorãri” estedezbãtut „Cazul «Arthur». De-spre prietenia Ion Caraion – Ma-rin Preda” (Cristina Gelep).


ADRIAN MICHIDUÞÃ

constituirea terminologieifilosofice româneºti (II)

Filosofia lui D. Cantemir

În aceastã epocã se impu-ne în filosofie ca unul dintre cei mai strãluciþi filosofi

români, Principele Moldovei Di-mitrie Cantemir (1673-1723). Ela învãþat filosofie ºi „ritoricescumeºteºug de la dascãlul sãu Iere-mia Cacavella, la Iaºi, ºi care nã-zuia a scrie Ceartea înþeleptuluicu Lumea – cu a voroavei înfru-museþare, precum a moldovenes-cului neam limbã a cuprinde poa-te cu ritoricescu meºteºug împo-dobitã, adâncã ºi bogatã – de lafeciorii Brâncoveanului care, laBucureºti, învãþau din Platon ºidin Aristotel, sub conducereadascãlilor greci Sevastos Chime-nitis, doctorul Ioan Comnen ºi fai-mosul Chrysanth Nottara ºi ci-teau sentinþele filosofilor vechi,traduse din italieneºte în româ-neºte de Chir Apostol Manu –de la Matei Kreþulescu, care, pelângã a «ritoricei sciinþã», maiînvaþã cu astronomul ChrysanthNottara sã mãsoare a cerculuilatã lãþime precum ºi a sfereipãmântului groasã grosime – dela aceºtia încoace mulþi feciori deboieri, ca sã fie adevãraþi fecioride curte, studiau filosofia, dar pede-asupra, aºa ca sã aibã cevafilosoficeºte cunoºtinþe, ca un defloricele cules ºi legat mãnun-chiaº, cu care sã-ºi câºtige nume,falã ºi pohvalã la curþile Beilor”1 .

Spre deosebire de boierii de lacurþile domneºti, D. Cantemir aavut o pregãtire solidã nu numaiîn filosofie, ci ºi în ºtiinþe naturii,istorie, logicã º.a. El a realizat încursul unei vieþi relativ scurtã,multe opere: (Divanul sau gâl-ceava înþeleptului cu lumea; Is-toria ieroglificã; Istoria Impe-riului Otoman; Descriptio Mold-aviae; Vita Constantini Cante-myrii cognomento sensi Molda-viae Principis; Compendiolum

universae logices institutionis;Sacrosante scientiae indepingi-bilis imago), plus alte lucrãri dedimensiuni mai mici ca: bucãþimuzicale, un sistem de adnotaþiepentru muzica turceascã etc.,precum ºi planul de a scrie Isto-ria Românilor.

D. Cantemir a contribuit enormla formarea terminologiei filoso-fice româneºti. El era convins cã„a vorbi limba maternã este undar perfect al naturii”. A compuso logicã ºi a inclus în Istoria ie-roglificã cinci predicabile ale luiPorfir, genul, speþa, diferenþa,propriu ºi accidentul, care de-vin la el cele „cinci glasuri”. Totîn Istoria ieroglificã, mai gãsimºi o „scarã tâlcuitoare care estedupã Marius ªtefãnescu, un felde Dicþionar românesc de filo-sofie”2 . Iatã câþiva termeni filo-sofici tâlcuiþi pe româneºte: apo-rie = întrebare cu prepus carepofteºte deslegare; argument =dovadã, cuvânt, voroavã dove-ditoare; categorii = sunt zeceforme, subt care Aristotel toatefiinþele lucrurilor cuprinde; ener-ghie = putinþã a face, fãcãtorie,lucrare; experienþã = dovadã, is-pita care se face cu lucru, cu sim-þirea; glasuri = temeiul logicii,ideea = chipul al fiecãrui lucru;materie = orice supt formã s-arsupune: de exemplu materia lu-mânãrii este ceara; metafizica =învãþãturã care aratã lucruri maisus de fire; protasis = înaintepunere; din trii se face un syllo-ghism dialecticesc; sylloghism =socotealã adevãratã, care la dia-lectici din trii protase se face;symperasmã = încheierea voroa-vei, trecerea din necunoºtinþã lacunoºtinþã; ypochimen = lucruce zace supt altul, cum este ma-teria supt formã, lâna supt vop-sealã.

În Divanul sau gâlceava în-þeleptului cu lumea, publicatã laIaºi în 1698, întâlnim concepte fi-losofice ca: fire, naturã, fiinþã,substanþã, esenþã. Dimitrie Can-temir s-a „abãtut în multe cazuride la terminologia filosoficã exis-tentã pe vremea sa (astfel bunã-tate = virtute apare la el înlocuitcâteodatã cu înþelepciune”3 .

Pe de alta, el foloseºte ºi ter-meni de origine latinã, ca de exem-plu: condiþii, experienþia, sub-stanþia etc. În acelaºi timp, întâl-nim la D. Cantemir ºi termeni deorigine greacã, precum: axioma,dialectic, energhie, praxis, pro-nie, sofisma, stihie, protasis,schipticesc º.a.

În lucrarea Sacrosanctaescientiae indepingibilis imago(1700), filosoful român este influ-enþat de Van Helmont, filosofmistic ºi teozof de origine germa-nã. În aceastã lucrare, D. Cante-mir se plânge de intelectul ome-nesc care este prins în „creastaîndoielilor ºi negura lucrurilor cenu se pot cunoaºte”4 . ªi aici gã-sim termeni filosofici precum: in-

telect, arheii, elementele, fizica,scienþia etc.

Voievodul filosof considerãsingurul izvor al adevãrului ca fi-ind „«lumina imaterialã» pe careomul nu o poate avea decât înparte ºi în cazuri rare, dar care îlpune în legãturã directã cu crea-torul, dincolo de tot ce îl învaþãmintea de obicei”5 .

Pentru D. Cantemir Logicaeste lumina naturalã de care dis-pune omenirea, în ciuda pãcatu-lui. „Logica, – zicea Cantemir – ovoi numi cheia porþilor celor maibine ferecate ale filosofiei”6 (Cla-ven philosophiae munitissima-rum apellabo portarum). În Mi-cul compendiu de logicã, el facedeosebire între logica naturalãºi logica artificialã. Prima estelogica pe care o gãsim la oriceom ºi care depinde de naturanoastrã, pe care o aplicãm, în ori-ce ocazie. Logica artificialã estelogica savantã, cultivatã prin stu-diul formelor, al principiilor ºi re-gulilor pe care le datorãm în ceamai mare parte lui Aristotel.

D. Cantemir aratã cã „terme-

nul logic ºi-a luat numele prinmetaforã de la termenii (hotarele)câmpurilor ºi se divide în maimulte pãrþi, dar mãcar atât estede reþinut, cã toate expresiile,numele, verbele etc. din care secompun o propoziþie – toate aces-tea se numesc termeni logici”7 .

În Micul compendiu de logi-cã întâlnim atât termeni filosoficide origine greacã, cât ºi de origi-ne latinã. Amintim doar câþiva din-tre ei: sofisme, logicã, intelect,termen logic, termen mental, ter-men verbal, categorii, transcen-dent, analog, echivoc, contrarie-tate, subiect formal, opuºi, cunoº-tinþã, predicamente, unu ºi ace-laºi, esenþã, substanþã, cantita-te, calitate, relaþie, activ, pasiv,gen, specie, diferenþã, accident,silogism, judecatã, sofism.

Contribuþia lui Dimitrie Cante-mir adusã la formarea terminolo-giei filosofice româneºti esteimensã având în vedere cã el in-troduce termeni din domeniulontologiei, gnoseologiei ºi logi-cii care lipseau aproape de totpânã atunci.

O terminologie filosoficã maiamplã, mai bogatã, „nu se va creadecât pe baza traducerilor de lu-crãri ºi manuale de filosofie, fã-cute de pe la mijlocul secolului alXVIII-lea, în special dupã 1780”8 .

La începutul secolului al XVI-II în cultura românã s-a impus cao necesitate stringentã, traduce-rea de lucrãri filosofice, contri-buind foarte mult la formarea ºifixarea noii terminologii filosofi-ce româneºti.

1 Ionescu Gion, Op. cit., pp.169-170.

2 Marin ªtefãnescu, Filosofieromâneascã, Bucureºti, InstitutulGrafic „Rãsãritul”, 1922, p. 111.

3 Gheorghe Ivãnescu, Op. cit., p.130.

4 Dimitrie Cantemir, Metafizica,Bucureºti, Editura „Ancora”, nr. 158-161, [s.a.], p. 24.

5 Dan Bãdãrãu, Filosofia lui Di-mitrie Cantemir, Bucureºti, EdituraAcademiei, R.P.R:, 1964, p. 130.

6 Dan Bãdãrãu, Dimitrie Cante-mir, în vol Istoria gândirii sociale ºifilosofice în România, Bucureºti,Editura Academiei R.P.R., 1964, p.75.

7 Dimitrie Cantemir, Mic com-pendiu asupra întregii învãþãturi alogicii, Bucureºti, Editura ªtiinþifi-cã, 1995, p. 99.

8 Gheorghe Ivãnescu, Op. cit., p.131.

comparativul de superioritate comparativul de superioritate

DIN MÃRUNTAIELE ISTO-RIEI. „Uzi pânã la piele, muraþi,cu zdrenþele puþind a cloacã, mi-ºunau printre ºerpi. Colcãia Peri-prava de lighioane. Arestaþii seobiºnuiserã într-atât cu ele încâtnu se mai mirau când în loc detrestii tãiau cozi, trupuri sau ca-pete de ºarpe. Li se încolãceau,

reci, pe umeri, spânzurând flasc,ca lianele mutilate. fãceau pluta,pe apa torturatã de gemete, nã-clãiau papura cu limbile lor bã-loase. adesea, fierbeau în cutiilede tablã ale puºcãriaºilor hãme-siþi. mai rãu era cu þânþarii. Piº-cau cu urã, pãtimaº, fãrã înceta-re. Roiuri bulbucate, vrãjmaºe,nesãtule. malaria, dizenteria, sep-ticemiile ucideau pe capete. darftizia lovea mai abitir ca toate. înorice caz, iadul era în cuºtile defier, suspendate cam un metru înapã, unde-ºi ispãºeau pedeapsarecalcitranþii, spiritele neîmblân-zite, duºmanii de clasã...” (LeliaTROCAN, Rezilienþã, ediþia a II-a, revizuitã ºi completatã, Editu-ra Sitech, Craiova, 2011, pp. 212-213) ***

EªTI ANIMALUL MEU PRE-FERAT. „totul era doar pentru ate îmblânzi cum se îmblânzeºte untigru/ pentru a fi atins de cinevaca tine./ nu te mai vede o datã ce

a intrat în joc,/ va sta mereu lacapul patului aºteptându-te/ ºiprivindu-se într-o oglindã în gân-durile tale./ acum desenele cu elde pretutindeni stau pe pat/ amvrea sã trecem amândoi pe sub

ele pe sub sfântul aer/ sau o co-roanã de flori, coroana mântui-torului./ cu inima bãtând dupãcum îmi dictai la prima copieredin clasa întâi” (Mãlin STAN,Somnul tãu îmi face bine, Edi-tura BrumaR, Timiºoara 2011,Colecþia Poeþi români contem-porani) **

ELOGIUL GREªELII. „...gre-ºeala poate intenþiona o punereîn abis a textului, prin solicita-rea unui lector croit nu numaipe consumul de text, ci ºi pe cre-area însãºi a acestuia. ªi anume.Ai dat de o greºealã; foarte bine.Dar tu, cititor de profesie ºi debunã credinþã, nu stai sã dai înbobi dacã este greºealã sau nu.Ci integrezi greºeala în circuitulenunþului ºi construieºti în con-tinuare pe ea. ªi astfel compli-neºti sensul cãrþii de operã des-chisã, asumându-þi ºi statutul decoautor ºi nu numai pe acela decititor comod, care înghite fãrã

sã mestece. Starea de alertã, dedisconfort intelectual permanen-tizându-se, graþie greºelii, citito-rul dobândeºte o « identitate al-ternativã » sau chiar se identifi-cã autorului” (Petru PISTOL, Cri-tice ºi ipocritice, Editura Tiparg,Piteºti, 2011, p. 272) **


rte

Remarc cu plãcutã sur-prindere preocupareamediului socio-cultural

craiovean din ultimii ani pentrureconsiderarea istoriei. Albumede fotografii cu feþele oraºuluidin secolele trecute, marcareacaselor cu istorie arhitecturalãsau legate de personaje marcan-te ale epocii, un dicþionar al per-sonalitãþilor doljene, statui come-morative sau recuperãri ale mo-numentelor specifice urbei. În lis-ta lungã a citadinilor cu astfel depreocupãri nu putea lipsi breaslafotografilor.

Aflatã la a doua ediþie, „Craio-va Eterna”, expoziþia realizatã deFotoclubul „Mircea Faria”, încolaborare cu Muzeul de ArtãCraiova, Casa de Culturã „TraianDemetrescu“ ºi Asociaþia FocusOltenia, la Galeria de artã „Vol-lard“, a constituit micul mare eve-niment al verii 2011.

O expoziþie mai mult decât ar-tisticã, o cronicã necesarã a Cra-iovei în imagini. Pentru cã, maimult decât oricare condei talen-tat, mai mult decât orice efort edi-litar, de-a lungul timpului, imagi-nea clipei, conservatã în chihlim-barul hârtiei fotografice, este mairelevantã decât clipa trecãtoare.Este, pe undeva, performanþa de

„Craiova Eterna”,cronica vizualã a unui oraºa conserva timpul la un momentales.

Lucrãrile prezentate în expozi-þie trezesc amintiri, dar ºi emoþiiestetice, deoarece fotografii nusunt simpli tehnicieni, ci artiºtiadevãraþi. Încã de la început, amremarcat cã Cetatea Banilor, înviziunea lor, a fost imortalizatã îndouã feluri distincte: prin locuriºi prin oameni.

Locurile sunt prezente mai alesprin clãdiri vechi sau reprezenta-tive ale urbei: Strada veche e ocompoziþie în alb-negru a ªtefa-niei Buzatu, Craiova de altãda-tã, Carol I, Hanul Puþureanu –interesantã invazia reclamelortehnologiei moderne pe pereþiivechi, Sfânta Treime, toate lucrãriale lui Marinel Tîrã, Fântâna ar-tezianã Ciuperca, Case vechi –România muncitoare 1 ºi 2, SalaPolivalentã 1989 – fotografii cuvaloare de document ale lui Mi-hai Diaconu, Centrul Craiovei,Pasajul Mercur, Monumentul

funerar Volvoreanu sau modulîn care vede Constantin Davidvechiul ºi noul, Clãdire cu tera-sã, Imagine panoramicã – exce-lente compoziþii urbane ale lui

Bogdan Florin David, Podul dinParcul Romanescu – probabilpiesa grea a expoziþiei, prezentândo imagine din elicopter realizatãde Nicu Trifan, Casele Ioan Dia-nu – de sus ºi Craiova ºi steagulse vãd diferit de cãtre Florin Chi-rea. Victor Boldâr ne dã mãrturiapasiunii sale fotografice de tine-reþe prin Din centrul oraºului –Înainte, iar Horaþiu Buzatu pareconvins cã Pasaj-ul sãu are unaer special noaptea. Timpurilenoi ale lui Remus Badea par multmai luminate ºi colorate, dar degeniul uman, nu de naturã. Toateaceste lucrãri îndeplinesc cu suc-ces, în opinia mea, rolul de croni-car peisagistic. Tot la acest capi-tol aº încadra ºi lucrãrile care fo-losesc locaþiile Craiovei ca motivpentru efecte artistice – Ceaþã pelac, Relache ºi Toamnã târzie 2sunt emoþii relevate din ParculRomanescu de cãtre ConstantinConcu, Zi de repaos îi prilejuieº-te lui Victor Boldâr o savantãcompoziþie de linii ºi forme, Per-gola, Tristeþi târzii par poezii vi-

Chicago, cunoscut ca „windy city” – oraºulde la rãscrucea vântu-

rilor ºi a drumurilor importante aleAmericii. Oraºul performanþelorºi al personalitãþilor. Oraºul ame-rican cu cel mai frumos Down-Town, ani în ºir cu Sears Building– cea mai înaltã clãdire din lume,cu celebrul Taur al lui Picasso -din zona centralã, cu mozaicul luiChagall, cu sculpturile lui Brân-cuºi din Muzeul de Artã. Oraºulunde actualul preºedinte BaracObama a mulþumit americanilorpentru încrederea de a-l vota, ora-ºul nãscut din cenuºa cumplitu-lui incendiu al anului 1871. ªi nuîn ultimul rând – oraºul culturii.

În fiecare varã, artiºtii primescprovocarea de a participa la ex-poziþiile nonconformiste – înmagnificele strãzi ºi pieþe ale me-tropolei, arta venind în întâmpi-narea trecãtorilor – locuitori aioraºului dar ºi turiºti din întrea-ga lume. Deja au fãcut istorie cre-aþiile de artã cu „mobilier” stra-dal: mese, bãnci, scaune, cana-pele, cuiere, etc., pictate, sculp-tate, rolul funcþional fiind subor-donat celui artistic-decorativ. Pri-mite cu reticenþã, au avut apoimare succes sculpturile cu vaci,

specifice zonelor agricole din sta-tele americane, sculpturi vându-te în toatã lumea.

În aceastã varã – luna iulie agãzduit a noua ediþie a Festiva-lului de Arte, desfãºurat în aer li-ber, la care au fost acceptate lu-crãrile a peste o sutã de artiºti.Tema – ca ºi tehnicile de lucrufolosite, au fost generale, acope-rind domeniile artelor vizuale: pic-tura, grafica, arta digitalã, sculp-tura, arte decorative. Aºa cumaprecia preºedintele festivalului,printre criteriile acceptãrii partici-pãrii la expoziþie au fost origina-litatea ºi dificultatea tehnicii delucru, dar ºi prezenþa unor ele-mente specifice altor þãri, altorculturi, elemente specifice naþio-nale, care se regãsesc în creaþiileartiºtilor americani.

Câºtigãtorul Marelui Premiu alFestivalului a fost Prince Dun-can-Williams, cunoscut artistamerican de origine afro, remar-cat pentru creaþiile sale de Silk art– picturã din mãtase. Lucrareapremiatã se numeºte „Jazzy”, esteo combinaþie între arta Africii ºicea a Americii ºi se inspirã dinmuzica de jazz, introducând întablou „ritmul, armonia, elemen-te ale Artei Native americane, cu

influenþe ale stilului lui Pablo Pi-casso ºi Henry Matisse. Lucrãri-le sale sunt o juxtapunere croma-ticã armonioasã, transpunândmelodia în culoare ºi textura într-o perfectã balansare a formelor”– am citat din discursul de pre-miere al preºedintelui Festivalu-lui Anual de Arte, Chairman Jef-frey Marks. În continuare, dom-nia sa a motivat alegerea artistu-lui premiat: Prince Duncan-Wil-liams s-a nãscut în Ghana, ve-nind în Statele Unite în anul 1982,câºtigãtor al unei burse studen-þeºti pentru studii de ingineriecivilã ºi arhitecturã. Stabilit înNevada, a continuat tradiþia afri-canã a familiei sale de prelucrarea mãtãsii, realizând opere de ar-tã sub denumirea de Silk Art Cre-ation, într-o combinaþie de ele-mente din cultura africanã ºiamericanã, cu influenþe ale curen-telor artistice europene ale sec.XX. Premiul acordat a fost pen-tru valoare artisticã, originalita-te, interferenþe culturale ºi difi-cultatea tehnicii de execuþie.

Tehnica Silk Art de realizare atablourilor, pe care o prezintã laaceastã ediþie a Festivalului deArte, este, conform presei, „uni-cã, laborioasã ºi complicatã, în

naþional ºi universal în arta americanã

zuale ale lui Constantin David.Noctunã 2 este efectul artistic alnegativului asupra baroculuiMuzeu de Artã, iar Româniamuncitoare – sens unic e o foto-glumã de interpretare a lui NicuDan Gelep. Vagon bãtrân e pri-virea spre trecut, din prezent, alui Horaþiu Buzatu, iar Tir încru-ciºat e mãiestria tehnicã ºi artis-ticã ale lui Remus Badea de a sur-prinde lumina mileniului trei.

Craiova vãzutã prin oamenipare, în opinia mea, o abordaremai fascinantã, deoarece, dinco-lo de momentul istoric, artistulcomunicã ºi idei. Fãrã îndoialã, laacest capitol Victor Boldâr estecel care exceleazã, prin lucrãrideopotrivã fascinante ºi pline desubstanþã, precum Antitezelesunt viaþa – o analizã secvenþia-lã pe marginea unui eveniment,Maraton – uluitor surprinsã cli-pa, Interviul – un omagiu discretadus unui coleg de breaslã, UCraiova – sau nostalgiile Maxi-mei, Vasile Georgescu Paleolo-gu – omul de culturã în intimita-tea sa, dar ºi Remus Badea cu alesale Scena 2 – emulaþia tinereas-cã a unui moment anume din is-toria urbei ºi Parada – întotdeau-na seducãtoarea paradã militarã,precum ºi Horaþiu Buzatu ce sur-prinde vârste în Joaca ºi atitu-dini în Misiune, ºi Florin Chireacu Super Bock – imaginea unuiartist emblematic al Craiovei într-un joc ideatic.

O menþiune specialã pentruDorian Delureanu care înþelegealtfel Craiova, o priveºte prin de-talii de elemente vechi cãrora ledã, prin efectul fotografic, atribu-te de istorie: In memoriam GoguVolvoreanu ºi Gemeni seculari.

„Craiova Eterna” este mai multdecât o expoziþie de fotografii decolecþie – aºa cum ºi-au autointi-tulat artiºtii manifestarea, este osuitã de documente vizuale cedeja face parte din patrimoniulcultural al oraºului. ªi o dovadãcã istoria, cu bune, cu rele, nu-ilasã indiferenþi pe craioveni.

Viorel PîrligrasNicu Trifan - Podul din Parcul Romanescu

care combinaþia de mãtase – silk– ºi fibre textile-vâscozã ºi celo-fibrã – este realizatã în totalitatemanual. Suprafeþele sunt compu-se spiralat, radiant, uneori schim-bã direcþia creând faþete, modeleºi centre de interes – puncte cul-minante ale compoziþiei. Acesterevãrsãri cromatice contrastanteamplificã plasticitatea fonduluitextil ºi structura internã a fiecã-rei imagini „orbitã de luminã”,creându-se o formã în sine uni-cã, veridicã. Nu este o creaþie

comunã de Silk Art, fiecare lucra-re a artistului are originalitate ºitehnicã manualã de lucru unicã.În funcþie de mãrime, fiecare lu-crare Silk Art necesitã de la 40pânã la 320 ore de muncã meticu-loasã. Lucrãrile lui Prince Dun-can-Williams, remarcate ºi la ac-tualul Festival al Artelor, sunt cu-noscute ºi achiziþionate de colec-þionari din întreaga lume”.

Magda Buce-Rãduþ

Dorian Delureanu - Gemeni seculari


rte

Miercuri, 3 august, in-sula mare a Parcului„Nicolae Romanes-

cu” a gãzduit „Rãscruciul ape-lor”, un eveniment care i-a adusîn atenþia publicului pe artiºtiiSilviu Bîrsanu ºi Gabriel Giodea.

De pe aleile sau bãncile dinparcul craiovean, oamenii priveaunedumeriþi spre insula mare dinRomanescu. De acolo se auzea omuzicã cel puþin ciudatã, carecontrasta cu acordurile orientalece veneau de la terasele din preaj-mã: un fel de electrojazz, fãrã sa-xofon, dar cu o mezzosopranã,Ilinca Zamfir. În spatele ei stã laclape Cristian Ciomu, iar la chita-rã electricã Iulian Albu. Pe iarbã,o sculpturã de gheaþã a lui SilviuBîrsanu se topeºte în bliþurileaparatelor de fotografiat ale cu-rioºilor. Creaþia lui Gabriel Giodea,simbolicã pentru a treia ediþie aRãscruciului, stã ºi ea ascunsãîn spatele scenei improvizate: oplãcuþã pe care scrie„AUG.3.2011“ e camuflatã de rân-duri bune de celofan date înainteºi înapoi peste niºte trunchiuri decopaci. Pe notele înalte pe careIlinca Zamfir le atingea ridicân-du-se pe vârfuri, actriþa OanaStancu (un soi de mireasã „reci-clatã” a cãrei rochii era fãcutã dinpungi de plastic), alerga în stân-ga ºi în dreaptã þinând o pledoa-rie pseudofeministã despre bãr-baþi. Se face dispãrutã la un mo-

„Rãscruciu” de arte în parc ment dat printre copacii din parc,apãrând abia la sfârºit recitând opoezie.

Rãscruce de...?Oamenii din parc îºi freacã

bãrbiile ca sã înþeleagã ce vreasã transmitã acest „rãscruci” carea adus la un loc muzicã, poezie,actorie ºi artã plasticã. De fapt,intersecþia dintre arte este cãrã-mida de bazã a evenimentului.Jurnaliºti ºi critici de artã, artiºicraioveni ºi „oameni de culturã”pãreau sã se desprindã de restullumii, ca un fel de burghezie a ar-telor care a înþeles „mai mult”decât alþii despre „rãscruciu”.Ceilalþi curioºi sunt, însã, mai sin-ceri: „Ce vrea sã fie gheaþa astaaici?” întreabã un tânãr în timpce îºi trage câinele de lesã; „Potsã pun mâna, tati?”, spune ne-dumeritã o copilã. Pãrintele îi rãs-punde cu „Nu, nu. Poate se su-pãrã oamenii”.

„Rãscruciul apelor” a fost defapt o improvizaþie de arte. Amexperimentat împreunã cum sesimte arta în mirosul de mici dinparc, cum se aude o mezzosopra-nã în aer liber ºi cât de repede setopeºte un bloc de gheaþã într-ozi de august. A fost o searã deculturã... altfel.

ªtefania Bãtrînca

Maria Tronea: Domnule Mir-cea Suchici, publicul melomancraiovean vã cunoaºte îndeo-sebi în postura de solist – vio-loncelist în orchestra Filarmo-nicii „Oltenia”, iar acum, laceas aniversar, am avut cu toþiisurpriza de a-l întâlni pe muzi-cianul-dirijor, într-un concertdin creaþiile proprii. Acesta adebutat cu Simfonia amintirilor,care ne-a introdus într-o atmo-sferã de reverie. V-aº ruga sã nespuneþi câteva cuvinte despreaceastã compoziþie.

Mircea Suchici: Se numeºteSimfonie doar pentru cã are pa-tru pãrþi: Aniversare, Nostalgie,Speranþe, Tango depresiv. Piese-le sunt sub formã de reexpoziþiea formei de sonatã. Sunt pieseuitate, cântate în primã audiþie,care au fost reorchestrate pentrua fi sustrase uitãrii, fiind inspira-te de adolescenþa mea, cu bucu-riile ºi neîmplinirile acestei vâr-ste.

M.T.: De ce Tangou depresiv,d-le Suchici?

M.S.: Este o reacþie de durereadâncã, inspiratã de dispariþiatangoului, dans de societate ci-vilizator, care a fãcut epocã în lu-mea întreagã. Dispariþia tangou-

Mircea Suchici – 30 de ani de activitate artisticãlui din muzica de „café concert”,înlocuirea lui cu o muzicã lipsitãde eleganþã, care nu va putea finiciodatã acceptatã de publiculmeloman, mã întristeazã profund.Tangoul este muzica copilãrieimele. Fiind dintr-o familie de mu-zicanþi, am crescut într-o atmo-sferã de valsuri ºi tangouri.Aceastã muzicã plinã de energie,dansatã în cuplu, impune o anu-mitã pregãtire, þinutã ºi creeazã ostare de destindere ºi de confortintelectual profund. Toate aces-tea au dispãrut uimitor de repe-de, fiind înlocuite de un ritm mu-zical mai mult decât absurd.

M.T.: Concertul a continuatcu piesa Cruda primãvarã. E ba-covian?

M.S.: Eu percep primãvara caanotimpul cel mai sever ºi agre-siv, care a produs cele mai maridezastre, începând cu rãstignireaDomnului Iisus Christos ºi con-tinuând cu bombardamente, ra-diaþii, cutremure ºi alte calamitãþi.Un anotimp crud, care pedepseº-te visãtorii, pensionarii ºi toþinaivii care cred cã vremea s-aschimbat, ca în poemul barbian„Dupã melci”. Primãvara nu de-vine beneficã, regeneratoare, de-cât dupã ce produce rãul, nece-

sar poate, pentru ca bucuria în-floririi sã fie mai intensã.

M.T.: Ce ne puteþi spune de-spre solista care a interpretatCruda primãvarã?

M.S.: Cristina Sandu, absol-ventã a C.N. „Carol I” ºi a ªcoliide Artã „Cornetti”, promoþia2011, este dotatã cu o voce deexcepþie a cãrei întindere vocalãi-a permis sã execute aceastã par-titurã dificilã. Capabilã sã inter-preteze piese de mare dificultate,cunoaºte în detaliu tot reperto-riul interpretei Beyoncé. Are ca-pacitatea de a depaºi toate difi-cultaþile de naturã tehnicã ºi in-terpretativã.

M.T.: Ce urmeazã?M.S.: Aº vrea sã reuºesc sã

scriu douã lucrãri pentru pian ºiorchestrã ºi douã simfonii pen-tru orchestra mare în forme crea-te de mine (nu respect tiparul cla-sic). Una dintre simfonii se vanumi Simfonia indecentã, fiind-cã voi folosi elemente de funky,de jazz-rock, blues ºi disco, iarorchestra simfonicã va fi dublatãde o „little band” (chitarã, chita-rã bas, percuþie, clape).

Interviu realizat deMaria Tronea


rte

Pe 10 august 2011 pleacãdintre noi, cu discreþiaelegantã care i-a carac-

terizat existenþa, un mare muzi-cian, dirijorul Teodor Costin.

Peste 40 de ani la pupitrul Fi-larmonicii Oltenia, dintre care 24a slujit-o, în sensul cel mai pro-priu al cuvântului, ºi, ca director,mãrturisesc ataºamentul totalfaþã de proiectul construirii uneiinstituþii muzicale demne de tra-diþiile centenare al Bãniei.

Prestigiul de astãzi al Filarmo-nicii Oltenia nu poate fi separatîn niciun fel de profesionalismulcu care au fost selecþionaþi mem-brii ansamblului orchestral ºi decontinua lui perfecþionare prinpregãtirea temeinicã, amãnunþitãºi înalt calificatã a fiecãrui con-cert înscris în viziunea mareluirepertoriu internaþional. Ataºa-mentul faþã de un ideal colectiv,instituþional au creat instrumen-tiºtilor acea emulaþie generatoa-

Aducem, astãzi, omagiulnostru sincer unuimare artist ºi om, unei

personalitãþi inconfundabile aCraiovei, Teodor Costin. Nãscutîn anul 1923, Teodor Costin ur-meazã ªcoala Militarã de Muzicãdin Bucureºti ºi Conservatoruldin Bucureºti, avându-i ca pro-fesori pe Alexandru Teodorescu(vioarã), Alexandru Rãdulescu(violã), Constantin Silvestri ºiGeorge Georgescu (dirijat), Theo-dor Rogalski (orchestraþie), Mar-þian Negrea (armonie), Mihail An-dricu (compoziþie). Debuteazã cadirijor de orchestrã la Filarmoni-ca „Moldova” din Iaºi (octombrie1952). Primul concert la pupitrulFilarmonicii „Oltenia” îl susþinepe 9 noiembrie 1952 (în program– M. Andricu: Simfonia de came-rã ºi Poemul pentru violoncel ºiorchestrã, solist George Iarose-vici, Simfonia a VII-a de Beetho-ven). Se perfecþioneazã în S.U-.A. ºi Anglia. Din anul 1952 pânãîn 1986 este prim-dirijor al Filar-monicii „Oltenia”, iar între 1962 -1986 conduce instituþia în calita-te de director. A fondat orchestrade camerã a Filarmonicii ºi a con-tribuit la înfiinþarea Teatrului Li-ric din Bãnie. Din 1995, de la în-fiinþarea Filarmonicii din Râmni-cu-Vâlcea, a desfãºurat o inten-sã activitate de îndrumãtor artis-tic ºi dirijor permanent al tinereiorchestre simfonice. Face turneeîn Rusia, Ucraina, Armenia, Po-lonia, Iugoslavia, Ungaria, Cehia,Slovacia, Germania, Franþa, Spa-nia, Grecia, Portugalia, Italia,Cuba, Mexic. Susþine concerte cuFilarmonica „Oltenia” în Bulga-ria, Iugoslavia, Franþa, Italia (cu„Simfonia a IX - a” de Beetho-ven, „Requiem-ul” de Mozart).Colaboreazã cu soliºti de renu-me din þarã ºi strãinãtate ca An-dre Gorog, Thierry de Brunhoff,Boris Gutnikov, Kyioko Tanaka,Robert Soetens, Mihail Homitzer,Siegfried Palm, Arnaldo Estrella,Heinrich Schiff, Ivan Moravec,Lola Bobescu, Ion Voicu, Silviaªerbescu, Valentin Gheorghiu,Radu Aldulescu, Vladimir Orlov,ªtefan Ruha, A. O. Popa, DanGrigore, Mihaela Martin etc. Arealizat înregistrãri cu orchestraFilarmonicii „Oltenia” pentru Ra-dio Bucureºti, casa de discuri„Electrecord” (prime audiþii demuzicã româneascã). Pentru ac-tivitatea profesionalã a fost ono-rat cu distincþiile: Ordinul Mun-cii, clasa a III-a (1959), Ordinul„Steaua României”, clasa a V-a(1964). Consiliul Local ºi Primã-ria Craiova i-au acordat titlul de„Cetãþean de Onoare al Munici-piului”. În 2004, cu prilejul ani-versãrii Centenarului SocietãþiiFilarmonice din Craiova, Preºe-dinþia României l-a decorat cuOrdinul „Meritul Cultural în gradde Cavaler”. În 2002 a primit Pre-miul „Omnia” pentru întreaga saactivitate, din partea revistei deculturã „Mozaicul”.

Teodor Costin s-a stabilit înCetatea Bãniei în anul 1952. Deatunci, au trecut aproape ºasedecenii, timp în care dirijorul ºi-aconsacrat întreaga energie ºi pu-tere de muncã edificãrii la Craio-va a unui ansamblu simfonic re-dutabil.

Talent excepþional, discipol allui Constantin Silvestri ºi Geor-ge Gergescu, T. Costin a rãmaspentru noi un ºef de orchestrãcuceritor, carismatic. Consider cã

este momentul potrivit pentru areda în continuare câteva apre-cieri la adresa artei dirijorale amaestrului Teodor Costin, care auapãrut de-a lungul timpului înpresã, în „Cartea de aur” a Filar-monicii, sau ca dedicaþii pe parti-turi: Friedrich Peter Rochow: „Te-odor Costin este un dirijor plinde vitalitate ºi muzicalitate” (DerNeue Weg, Magdeburg, 10 de-cembrie 1963); Aniva Grzybow-ska: „Teodor Costin s-a dovedita fi un excelent dirijor ºi muzician”(Glos Robotniczy, Lodz, 20 oc-tombrie 1964), Iancu Dumitrescu:„Teodor Costin, dirijorul care demai mult de un deceniu ºi-a con-fundat activitatea cu Orchestrasimfonicã din Craiova” (Muzica,aprilie 1972), Alfred Hoffman:„Teodor Costin oferã exemplulunui dirijor ºi conducãtor de Fi-larmonicã ce ºtie sã stabileascãcu eficienþã raportul dintre mij-loacele existente ºi scopul înalturmãrit. Este o artã care se poatestãpîni numai cu tact ºi înþelep-ciune...” (Contemporanul, 16martie 1973); Stelian Pihuleac: „T.Costin, înflãcãrat muzician ºi omde culturã” (Munca, 12 iulie 1973);

S. Ruiy Jalon: „Orchestra sim-fonicã din Bilbao a înregistrat unimens succes sub conducereamaestrului român Teodor Costincare ne-a produs o impresie me-morabilã” (La Gaceta del Norte,Bilbao, 24 martie 1974); DespinaPetecel: „Cu gestica sa predomi-nant sobrã dar mereu sugestivã,Teodor Costin are meritul de a fievidenþiat cu abilitate caracteruldramaturgic al desfãºurãrii muzi-cale” (Înainte, 9 februarie 1983);Michel Huvert: „Teodor Costineste un dirijor total” (Le bienpublic, Dijon, 8 octombrie 1969).

Memoria sa fabuloasã l-a aju-tat sã reþinã toate amãnuntele deinterpretare ale opusurilor abor-date, astfel cã apariþiile sale pepodiumul de concert erau „savu-rate” de publicul meloman.

A fost un om extraordinar, plã-cut prin naturaleþea ºi franche-þea discursului sãu, un om careavea multã rãbdare ºi bunãvoin-þã. Cumpãtat la vorbã, dar mun-citor din cale afarã. A iubit Craio-va din toatã inima.

De o modestie proverbialã,Teodor Costin avea „la-ndemâ-nã”, în fiecare clipã, un cuvânt,de încurajare la adresa celor ti-neri.

Pe vechii sãi colaboratori îipreþuia nespus de mult. Printreaceºtia, violonistul AlexandruEvsevschi, decenii la rând, con-cert maestrul orchestrei craiove-ne. Personal, am avut ºansa sãmã numãr printre colaboratoriiapropiaþi ai directorului TeodorCostin, în calitatea mea de secre-tar muzical al filarmonicii.

Împreunã, am pus la cale im-portante proiecte culturale, cumar fi integralele simfoniilor londo-neze de Haydn, simfoniilor beet-hoveniene, simfoniilor ºi lucrãri-lor concertante de Brahms. Celmai mare proiect, care dãinuie din1972 ºi pânã în zilele noastre, afost ºi continuã sã fie FestivalulInternaþional Craiova Muzicalã,invitând la Craiova artiºti deprestigiu ai scenei simfonice ro-mâneºti ºi de peste hotare.

Ca director al Filarmonicii, aavut ca primordialã preocuparepunerea bazelor unui colectiv ar-tistic bine articulat, complet întoate compartimentele sale. Re-sursele umane reprezentau, seºtie, dintotdeauna, o problemãspinoasã pentru orchestrã. Deaceea, Teodor Costin încurajaorice „licãrire” de talent; orches-tra s-a transformat, la un momentdat, într-o veritabilã ºcoalã deinstrumentiºti.

Totodatã, milita pentru calita-te artisticã. Repetiþiile orchestreinu se încheiau pânã când aspec-tele de tehnicã instrumentalã ºicele de interpretare nu erau re-zolvate de fiecare instrumentistîn parte. Cu multã trudã, TeodorCostin a construit o orchestrãfuncþionalã, apreciatã în lumeanoastrã muzicalã.

Ca repertoriu, a preferat muzi-ca marilor romantici, Brahms,Ceaikosvki, Berlioz, în primulrând, dar ºi muzica lui Debussy,Ravel sau Enescu; dirija cu plã-cere ºi nesaþ artistic Requiem-ulmozartian ºi Simfonia a IX-a deBeethoven. Lui Teodor Costin ise datoreazã multe dintre primeleaudiþii de muzicã româneascã, darºi promovarea creaþiei compozi-torilor craioveni: George Simonissau Nicolae Julea.

Teodor Costin a marcat, înmod indubitabil, o epocã în viaþamuzicalã craioveanã.

Îi vom pãstra o neºtearsã amin-tire. Requiem aeternam!

Gheorghe Fabian

requiem aeternam!

Teodor Costin ºiiubirea absolutã

re de performanþã artisticã ce de-fineºte ºi dã puterea echipei.

Generozitatea, rarã în lumeaartei dincolo de aspiraþia pentrua identific ºi menþine captiv pro-priul public, l-a fãcut sã încuraje-ze întemeierea unui cor academicºi a unei secþii de operã ºi opere-tã în cadrul Filarmonicii Oltenia,apoi chiar înfiinþarea unei noi in-stituþii muzicale craiovene, Tea-trul Liric „Elena Teodorini” deastãzi, care sã ducã mai departeglorioasele tradiþii ale Bobeºtilor,Teodorinilor sau a lui GrigorieGabrielescu care au dus faimaCraiovei de la Scala din Milanola Viena, Paris sau Buenos Aires.

Prezent în sala de concerte, nunumai la pupitrul dirijoral, dar ºiîn fotoliul de spectator fidel casã-ºi asculte colegii de pe scenã,pânã cu puþinã vreme înainte casuferinþa sã-l doboare, TeodorCostin ºi-a dovedit fãrã cuvinteiubirea absolutã pentru muzicã ºisolidaritatea cu breasla din carea fãcut parte.

Ca recunoaºtere socialã a uneispecii de civism nu prea nume-roasã la noi, civismul muncii ºi alslujirii comunitãþii fãrã emfazã ºipretenþii de recompense materia-le imediate, alãturi de distincþii aleautoritãþilor statului român, Pri-mãria ºi Consiliul Local Craiovai-au acordat titlul de Cetãþean deOnoare, iar revista Mozaicul i-aacordat în 2002 Premiul Omniapentru întreaga activitate.

În semn de recunoaºtere acontribuþiei aduse la afirmareavieþii muzicale craiovene atât peplan naþional cât ºi internaþional,ne îngãduim sã sugerãm Consi-liului de administraþie al Filarmo-nicii Oltenia sã analizeze oportu-nitatea ca Festivalul Internaþio-nal Craiova Muzicalã, iniþiat demaestrul Teodor Costin, sã poar-te din 2011 numele pãrintelui sãu.

Nicolae MarinescuConstantin David - Pergola


niv

ers

ali

an

ive

rsa

lia

niv

ers

ali

a Când am intrat, se afladeja pe divan. Sã fi avutoptzeci de ani, vãduva

sta în faþa ei pe un scaun de paie,s-au ridicat amândouã sã ne în-tâmpine. Strada era cea pe care oºtiam deja, gardul, bicicleta, grã-dina ºi apoi ghetele peste ghetela intrare. Eu, Olga ºi Saºka amintrat aºa cum îºi face intrarea odelegaþie, vãduva ne-a prezentattrecând cu ochii de la noi la ea ºireaducându-i apoi asupra noas-trã. Ne prezenta întinzând unbraþ, oprindu-se întâi asupra Ol-gãi ºi dupã aceea asupra mea, cuo faþã care devenea tot mai gra-vã, doamna, care ºi ea mai întâi asurâs privind-o pe Olga, a deve-nit apoi mai gravã. Olga a dat doardin cap în semn de aprobare, fãrãsã-mi traducã nimic, cu un surâspãstrat pe toatã durata acelorsaluturi, Saºka, între timp, se lã-sase pradã unui gând. Olga a îm-pins-o în faþã pe Saºka, însã ea aopus o micã rezistenþã cu picioa-rele. Vãduva le-a surâs, doamnai-a pus pe faþã o mânã mare ºislabã, venele se vedeau în reliefca delta unui fluviu, ochiul dreptal ªaskãi a dispãrut în spateleacelei mângâieri. Între timp, afarãvântul se furiºa printre ramuri,apleca pânã la fereastrã frunzelecare mângâiau geamurile ºi apoise îndepãrtau. Iar eu am lãsat ca-pul în jos ºi am vãzut picioareleîn hora în care se priveau, se stu-diau pe podea. Erau ºosetele ro-ºii ale ªaskãi, picioarele goale aleOlgãi, cu unghiile lungi date cuojã, ºi ale mele care nu reuºeaudeloc sã stea pe loc, cu degeteleurcate mereu unele peste altele.ªi apoi picioarele vãduvei, mici,în ciorapi de nailon, ºi cele aleacestei doamne, mari ºi noduroa-se. Pãreau rãdãcinile unui copac,ale cãror extremitãþi nu se termi-nau, ci intrau în podea, de aicisub casã, iar acolo se întâlneau,se împleteau, pierzându-se într-un amestec unic cu toate celelal-te rãdãcini, cuprinzând ºi pe alecopacului care acolo, afarã, biciu-ia cu frunzele fereastra noastrã.

Eu ºi Olga ne-am înghesuit pedivanul de lângã doamna, în faþãera vãduva pe un scaun de paie,cu genunchii strânºi în afara fus-tei. Doamna se numea Irina, staacolo îmbrãcatã în catifea roºie,în ciuda cãldurii care ne învãluia.Noi toþi aveam braþele goale,Olga chiar ºi picioarele, ea însãnu dãdea semne cã suferã dincauza cãldurii, ochii îi erau calmi,de un verde un pic opac. Pe pieptavea trei rânduri de medalii ºipanglicuþe, când s-a aºezat le-amauzit sunând, Saºka n-o slãbeadin ochi o clipã, cãutând mereuprivirea Olgãi ca sã înþeleagã ceera permis. Iar Olga ºi-a sprijinitdoar o mânã pe capul ei, Saºka i-a îndepãrtat-o, ea a pus-o din noupe capul ei, Saºka a scuturat iri-tatã capul. Apoi vãduva a înce-put sã vorbeascã, iar privirea eitrecea mereu de la mine la Olga,voia sã ne înþeleagã pe amândoi,limba în care vorbea cu Olga numi se pãrea strãinã, când însã seoprea asupra mea devenea dintr-o datã o pãdure de sunete. UneoriOlga o întrerupea, transforma

fiecare promisiune(Premiul Bagutta, 2011)

pentru mine fraze lungi ruseºti încâteva cuvinte englezeºti, vãdu-va aproba totul dând din cap, fãrãsã înþeleagã ceva, eu îi surâdeamca rãspuns. ªi mi se pãrea cã vãdlucrurile despre care ea îmi vor-bea înºirându-se de-a lungul dru-mului, ca ºi când ai duce apã într-un sãculeþ de nailon gãurit, întretimp Irina sta cu privirea de sticlãfixatã asupra vãduvei, o faþã pli-nã de unghiuri, ºi totuºi cu mâi-nile acelea fine încruciºate în poa-lã, sugerând o liniºte deplinã. ªicând Saºka n-a mai dat din capºi a întins mâna spre medalii, toþiam râs, mama i-a luat mâna ca s-oopreascã, Saºka ºi-a eliberat-o,iar Irina a ridicat un braþ spreOlga, lãsând sã se înþeleagã cãnu era nimic rãu în asta.

Înainte ca Irina sã poatã ziceceva, Olga mi-a explicat cã acelemedalii pe care le avea pe pieptle-a câºtigat secerând grâul cu aniîn urmã, era o eroinã a munciisocialiste, fiecare medalie demon-stra cã fusese cea mai bunã. Irinafusese o tractoristã, bãrbaþii pecare îi întrecea cãutau sã-i punãbeþe în roate, bãrbaþii încercau sãfie bãrbaþi în faþa femeilor, uneorirecurgeau chiar la pãcãleli, furân-du-i radiatoarele ca sã câºtige ei.Dar Irina ºtia sã repare totul, re-para secerãtoarea, se ridica dea-supra triumfând, bãrbaþii, umiliþitotal când o vedeau câºtigândpremiile, strângeau pumnii. La fie-care frazã pe care Olga o rostea,eu mã uitam la Irina, îi surâdeam,încercam sã-i fac complimente cuprivirea. Ea se uita la mine cuochii ei de sticlã, cu faþa întoarsãmereu spre vãduvã ºi cu ochiirãsuciþi spre mine. Saºka se aºe-zase pe braþul divanului lângã ea.Cerceta una câte una medaliile,absorbitã cu totul de forma lor,trecând cu vârful degetelor pes-te ele. Apoi vãduva a rostit o fra-zã seacã, îndreptând degetul spremine. Olga, care încetase dintr-odatã sã mai râdã, mi-a pus o mânãpe picior, sã mã facã sã încetez ºieu. A fost un moment de tãcere,numai Saºka continua sã cioc-neascã medaliile între ele, copa-cul zgâria geamul iar eu o priveamdin profil pe Olga. Apoi vãduvaa repetat fraza aceea cu degetulîntins cãtre mine ºi Olga s-a în-tors, mi-a zis cã ºi fratele Irinei a

vedeam tot ce se întâmpla în ca-mera aceea, în casa aceea de lamarginea Rossoºului, care pãreaaproape ca un sat. ªi astfel îi ve-deam pe acei bãieþi, înainte de afi spânzuraþi cu o funie, în timpce gâtul li se rupea, picioarele tre-murau sub ei sã atingã pãmântul,ca în spasmul unui peºte prins ºiaruncat pe uscat, cãutând pânãla ultima suflare marea. Apoi numai tremurau deloc, trupul se pre-da gravitãþii, picioarele deveneaudintr-o datã doar încãlþãminte la

fost spânzurat în decembrie 1942,dar era doar unul dintre cei careau sfârºit în felul acesta.

În cele din urmã Saºka a ador-mit în spatele Irinei, pe divan, întimp ce trecea în revistã medalii-le, ca ºi cum ar fi numãrat oile îna-inte de culcare. Olga încercase s-o ia de acolo, însã Irina a ridicatdoar braþul, cerându-i sã nu tre-zeascã fata. Sta acolo, rezematãde spãtarul scaunului, cu ochiiprivind în gol ºi gura care se des-chidea ºi se închidea, ca sã deaformã cuvintelor. Restul trupuluiera imobilizat, de parcã ar fi vor-bit dintre dãrâmãturi, strivitã lapãmânt dupã prãbuºirea uneicase. Uneori vãduva se ridica ºila un moment dat s-a întors cu otavã care avea pãhãrele dispuseîn jurul unei sticle. Irina a întâm-pinat sosirea vodcii coborândpleoapele pe ochi în semn de plã-cere, pe gurã cu un surâs caresemãna cu o cicatrice, amintireapalidã a unei întâmplãri ce avu-sese loc cu mult timp în urmã.Între timp Saºka s-a zvârcolit însomn ºi ºi-a pus faþa ºi mâna, carecãuta o îmbrãþiºare cu totul visa-tã, pe hainele Irinei.

Pe neaºteptate a izbucnit fur-tuna, întunericul a coborât într-oclipã în casã, în plinã dupã-amia-zã. Se vedea profilul Irinei în drep-tul ferestrei, Saºka deasupra luiºi noi care, în întuneric, eram caprelungiri ale mobilierului. În acelîntuneric, Irina a vorbit înainte deînceputul vuietului, de orbireafulgerelor, despre fratele spânzu-rat în mijlocul pieþei. Vorbea în-cet, Olga lângã mine îmi fãceasemn cã-mi va traduce totul la fi-nal, de teamã ca Irina sã nu seopreascã auzind o voce care oîntrerupea, existând riscul sã numai spunã nimic. Aºa cã, atuncicând Irina s-a întors cu spatele ladivan, Olga ºi-a apropiat capulde mine, a început sã vorbeascãîncet, vãduva a tras mai încolomãsuþa, a sprijinit o mânã pe ge-nunchiul Irinei, Irina i-a acoperit-o punând peste ea mâna ei mailatã. ªi Olga mi-a vorbit desprebãiatul acela, care nu era cel dinfotografie, nici mãcar cel din de-sen, ci doar unul dintre atâþia, pecare soldaþii îi ridicau ºi-i scoteauafarã. Olga vorbea, Irina tãcea, eu

ANDREA BAJANI

Andrea Bajani s-a nãscut în 1975 la Roma. Dupã romanulde debut intitulat Cordiali saluti („Salutãri cordiale”)2005, se impune ca un talent viguros cu al doilea ro-

man, Se consideri le colpe, 2007, câºtigãtor al importantelor pre-mii SuperMondello, Brancati ºi Recanati, tradus în multe limbi,inclusiv în românã, la Humanitas, 2011, cu titlul „Dacã vei luaaminte la greºeli”, precizând, pentru cei care nu l-au citit, cã acþi-unea romanului este plasatã în Bucureºti. Acestora li se adaugãreportajele din Mi spezzo ma non m’impegno („Mã frâng dar numã oblig”) (2006) ºi Domani niente scuola („Mâine deloc ºcoa-lã”). În 2010 apare la Editura Einaudi romanul Ogni promessa,câºtigãtor în 2011 al Premiului Bagutta, cel mai vechi premiuliterar din Italia, instituit la 11 noiembrie 1926 la Milano.

Ogni promessa e un roman care, în prima parte, e o radiografiede mare fineþe ºi tensiune a stãrilor sufleteºti prin care trece ofamilie care aºteaptã cu febrilitate un copil, dar care nu se anunþãîncã; în cea de a doua, cu aceeaºi fineþe ºi tensiune, este urmãritãcãlãtoria lui Pietro, cel care-ºi dorea copilul, în Rusia, determinatãde moartea bunicului sãu, combatant pe frontul rusesc, întorsînsã zdruncinat psihic, trãind în Italia într-un ospiciu, uitat de toþi,ba considerat de unii chiar mort. Pentru Pietro este o datorie sãafle, dupã atâþia ani, ce s-a întâmplat cu bunicul lui, dar Rusia carei se înfãþiºeazã nu mai este Rusia celui de al doilea rãzboi mondial.Totul i se prezintã ca un amestec de amintiri care ºi pune în evi-denþã, dar ºi estompeazã un trecut bãnuit ca dureros. Credem cãmarele talent al lui Andrea Bajani constã, dincolo de stilul pro-priu, într-o capacitate extraordinarã de a reþine din „amintirile”celor întâlniþi fãrâme de realitate istoricã, urme ale unor orgolii detip proletar trãite plenar, reflexe de autoapãrare, o atitudine suspi-cioasã care înlocuieºte imediat, aproape cu spaimã, o comportarenormalã cu una dictatã cândva de un sistem totalitar. ªi totul într-o viziune modernã, de o mare ºi aºteptatã aplecare asupra umanu-lui. Nu întâmplãtor ni se pare faptul cã Andrea Bajani s-a bucuratde prezentarea entuziastã a unuia din cei mai mari maeºtri ai evo-cãrii „timpului trecut”: Antonio Tabucchi. Poate cã paginile urmã-toare vor convinge cititorii de cele afirmate.

Traducere ºi prezentare:Marin Budicã

capãtul gambelor, unul înalt aveaºireturi care atârnau, cãutând ºiele pãmântul. Irina a zis cã mulþibãieþi atârnau la porþi prinºi decãlcâie, ºapte sau opt la o poar-tã, ca hainele de vânzare, într-unsat i-au spânzurat pe fiecare decâte un felinar de-a lungul dru-mului, seara flacãra le lumina ce-fele, oamenii treceau pe sub ei ºinu îi priveau, o þineau înaintemãrind pasul, capetele lor treceaupe lângã genunchii acelor bãieþispânzuraþi. În dupã-amiaza încare l-au ucis pe fratele ei era soa-re dar, dintr-o datã, în ziua aceeael a dispãrut, sus erau fulgere ºitunete ºi cerul a cãzut pe neaº-teptate. Ploua fãrã încetare, tru-pul fratelui sãu, care la începutpãrea sã nu se înmoaie, se fleº-cãise, pãrul ca algele pe faþã, hai-nele se boþiserã de tot, deveni-serã aproape negre, apa cãdea ºii se scurgea pe picioare. Sub else vedea apa ºiroind, dar ºi femeicare se uitau în sus, una plân-gea, alta îi blestema pe soldaþiiinvadatori, îi insulta, îi scuipa înfaþã ºi pe uniforme. Ei, invadato-rii, unii scuipau ºi ei, alþii râdeau,unul a dat o palmã unei femei, eas-a nãpustit asupra braþului aces-tuia ºi l-a sfâºiat, afundându-ºidinþii în el. ªi mai era un soldat,spunea Irina, care plângea ºi el,s-a aruncat la pãmânt cerând ier-tare. Iar fratele ei îmbrãcase uncostum elegant, pe care-l furase.

Horaþiu Buzatu- Vagon bãtrân

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE ... · Horia BADESCU: „Nu poþi despãrþi...

Documents

Transcript of REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE ... · Horia BADESCU: „Nu poþi despãrþi...