Povestea Lui Harap Alb

4
Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga Basmul cult este o specie narativă amplă, cu numeroase personaje purtătoare ale unor valori simbolice, cu acţiune implicând supranaturalul şi supusă unor acţiuni convenţionale, care înfăţişează parcurgerea drumului maturizării de către erou. Conflictul dintre bine şi rău se încheie prin victoria forţelor binelui. Personajele îndeplinesc, prin raportare la erou, o serie de funcţii: antagonist, ajutoare, donatori. Reperele temporale şi spaţiale sunt vagi, nedeterminate. Ion Creangă şi-a câştigat faima de mare scriitor postum, fiind încadrat între marii scriitori clasici români relativ târziu. Între scrierile sale, „Povestea lui Harap- Alb” este o creaţie complexă care depăşeşte modelul basmului tradiţional printr-o serie de elemente ce evidenţiază originalitatea scriitorului. Spre deosebire de basmul popular, unde predomină naraţiunea, basmul cult presupune îmbinarea naraţiunii cu dialogul şi cu descrierea. Naraţiunea este dramatizată prin dialoguri, are ritm rapid, realizat prin reducerea descrierilor. Dialogul are o dublă funcţie, ca în teatru: susţine evoluţia acţiunii şi caracterizarea personajelor. Prezenţa dialogului susţine realizarea scenică a secvenţelor narative, „spectatori” ai maturizării feciorului de crai fiind atât celelalte personaje, cât şi cititorii. De asemenea, naraţiunea la pers a III-a este realizată de un narator omniscient, dar nu şi obiectiv, deoarece intervine adesea prin comentarii sau reflecţii. („Eu sunt dator să vă spun povestea şi vă rog să ascultaţi...”) Tema este una de inspiratie populara, triumful binelui asupra răului, dar si initierea personajului principal, astfel basmul fiind structurat si ca un buildungsroman. Motivele narative specifice sunt: superioritatea mezinului, călătoria, supunerea prin vicleşug, muncile, demascarea răufăcătorului (Spânul), pedeapsa, căsătoria din final. Acţiunea se desfăşoară linear, succesiunea secvenţelor narative este redată prin înlănţuire. Coordonatele acţiunii sunt vagi, prin atemporalitate şi aspaţialitatea convenţiei: „Amu cica era odată într-o ţară un crai care avea trei feciori. Şi craiul acela mai avea un frate mai mare, care era împărat într-o altă ţară. (...)

description

comentariu

Transcript of Povestea Lui Harap Alb

Povestea lui Harap-Alb

Povestea lui Harap-Alb

de Ion Creanga

Basmul culteste o specie narativ ampl, cu numeroase personaje purttoare ale unor valori simbolice, cu aciune implicnd supranaturalul i supus unor aciuni convenionale, care nfieaz parcurgerea drumului maturizrii de ctre erou. Conflictul dintre bine i ru se ncheie prin victoria forelor binelui. Personajele ndeplinesc, prin raportare la erou, o serie de funcii: antagonist, ajutoare, donatori. Reperele temporale i spaiale sunt vagi, nedeterminate.

Ion Creang i-a ctigat faima de mare scriitor postum, fiind ncadrat ntre marii scriitori clasici romni relativ trziu. ntre scrierile sale, Povestea lui Harap-Alb este o creaie complex care depete modelulbasmuluitradiional printr-o serie de elemente ce evideniaz originalitatea scriitorului.

Spre deosebire de basmul popular, unde predomin naraiunea,basmul cultpresupune mbinarea naraiunii cu dialogul i cu descrierea. Naraiunea este dramatizat prin dialoguri, are ritm rapid, realizat prin reducerea descrierilor. Dialogul are o dubl funcie, ca n teatru: susine evoluia aciunii i caracterizarea personajelor. Prezena dialogului susine realizarea scenic a secvenelor narative, spectatori ai maturizrii feciorului de crai fiind att celelalte personaje, ct i cititorii. De asemenea, naraiunea la pers a III-a este realizat de un narator omniscient, dar nu i obiectiv, deoarece intervine adesea prin comentarii sau reflecii. (Eu sunt dator s v spun povestea i v rog s ascultai...)Tema este una de inspiratie populara, triumful binelui asupra rului, dar si initierea personajului principal, astfel basmul fiind structurat si ca un buildungsroman. Motivele narative specifice sunt: superioritatea mezinului, cltoria, supunerea prin vicleug, muncile, demascarea rufctorului (Spnul), pedeapsa, cstoria din final.Aciunea se desfoar linear, succesiunea secvenelor narative este redat prin nlnuire. Coordonatele aciunii sunt vagi, prin atemporalitate i aspaialitatea conveniei: Amu cica era odat ntr-o ar un crai care avea trei feciori. i craiul acela mai avea un frate mai mare, care era mprat ntr-o alt ar. (...) ara n care mprea fratele cel mare era tocmai la o margine a pmntului, iar criia stuilalt la alt margine. Fuziunea dintre real i fabulos se realizeaz nc din incipit. Reperele spaiale sugereaz dificultatea aventurii eroului, care trebuie s ajung de la un capt la cellalt al lumii; n plan simbolic: de la imaturitatea, la maturitate.

n basm sunt prezente clieele compoziionale. Formula iniial, Amu cic era odat, i formula final, i veselia a inut ani ntregi, i acum mai ine nc., sunt convenii care marcheaz intrarea i ieirea din fabulos, ele plasand actiunea mult mai aproape de planul real. Formulele mediane-i merg ei o zi, i merg dou, i merg 49..., ...i mai merge el ct merge...- realizeaz trecerea de la o secven narativ la alta i ntrein suspansul.Parcurgerea drumul maturizrii de ctre erou presupune un lan de aciuni convenionale, momente ale subiectului: o situaie iniial de echilibru (expoziiunea), o parte pregtitoare, un eveniment care deregleaz echilibrul iniial (intriga), apariia donatorilor i a ajutoarelor, aciunea reparatorie, refacerea echilibrului i rsplata eroului (deznodmntul).Cartea primit de la mpratul Verde, care, neavnd dect fete, are nevoie de un motenitor la tron, este factorul perturbator al situaiei iniiale i determin parcurgerea drumului iniiatic de cel mai bun dintre fii craiului.Destoinicia fiilor este probat mai nti de crai, deghizat n ursul de la pod. Podul simbolizeaz trecerea la alt etap a vieii i se face ntr-un singur sens. Mezinul trece aceast prob cu ajutorul calului nzdrvan, care d nval asupra ursului.Trecerea podului urmeaz unei etape de pregtire. Drept rsplat pentru milostenia artat Sfintei Duminici, deghizat n ceretoarw, mezinul primete sfaturi de la aceasta s ia calul, armele i hainele cu care tatl su a fost mire pentru a izbndi. Se sugereaz, astfel, c tnrul va repeta iniierea tatlui n aceleai condiii. Calul va deveni tovarul i sftuitorul tnrului, dar are i puteri supranaturale: vorbete i poate zbura.Trecerea podului este urmat de rtcirea n pdurea labirint, simbol ambivalent, loc al morii i al regenerrii, cci pentru tnr se va ncheia o etap i alta va ncepe: de la un loc i se nchide calea i ncep a i se ncurca crrile. Pentru tnrul fiu de mprat, rtcirea n pdure i ntlnirea spnului e totodat un drum ctre centrul propriei fiinte: el cunoate rul, dar i propriile limite n faa rului. Imaginea fntnii completeaz simbolistica pdurii, putnd avea semnificaie de coborre n Infern, adic de moarte i nviere. Fiul de crai dispare sub puterea spnului, renscnd n postura de slug. Schimbarea numelui reprezint nceputul iniierii spirituale, unde va fi condus de Spn. Numele de Harap- Alb, bazat pe oximoron, exprim pe de-o parte statutul de slujitor, iar pe de-alt parte, faptul c esena moral a tnrului rmne intact, fapt dovedit de-a lungul cltoriei cnd el respect jurmntul fcut Spnului de a-l sluji.Ajuni la curtea mpratului Verde, Spnul l supune la trei probe: aducerea sltilor din Grdina Ursului, aducerea pielii cerbului cu cap cu tot, aa btute cu pietre scumpe, cum se gsesc i a feteimpratului Ro pt cstoria Spnului.Primele dou probe le trece cu ajutorul Sfintei Duminici, care l sftuiete cum s procedeze i i d obiecte magice: pentru urs i d o licoare cu somnoroas, iar pentru cerb i d obrzarul i sabia lui Statu-Palm-Barb- Cot. A treia prob presupune o alt etap a iniierii, este mai complex i necesit mai multe ajutoare.n drum spre mpratul Ro, Harap-Alb d dovad de pricepere, curaj i nelepciune cnd ajut poporul gzelor. n schimbul ajutorului su, criasa furnicilor i criasaalbinelori ofer fiecare cte o arip.Ceata de montri l nsoesc spre a-l ajuta n ncercrile la care este supus la curtea mpratului Ro. Pentr c s-a artat prietenos i comunicativ, i se altur Geril, Flmnzil, Setil, Ochil i Psri-Li-Lungil.Dup ce trece cu bine de ncercrile impuse de mpratul Ro, fata mpratului, o farmazoan cumplit, impune o ultim prob: calul lui Harap-Alb i turturica ei trebuie s aduc trei smicele de mr i ap vie i ap moart de unde se bat munii n capete. Proba fiind trecut de cal, fata l nsoete pe Harap-Alb la curtea mpratului Verde. Pe drum, eroul se ndrgostete de fat, dar rmne credincios jurmntului ctre Spn i nu-i mrturisete fetei adevrata lui identitate.Fata l demasc pe Spn, care l acuz pe Harap-Alb c a divulgat secretul i i taie capul. n felul acesta l dezleag de jurmnt, iar rolul Spnului ia sfrit. Calul distruge ntruchiparea rului: zboar cu dnsul n naltul cerului, i, apoi, dndu-i drumul de acolo, se face Spnul pn jos praf i pulbere.Decapitarea eroului este ultima treapt i finalul iniierii, avnd semnificaia morii iniiatice. nvierea este realizat de farmazoan, cu ajutorul obiectelor magice aduse de cal. n final, eroul primete recompensa: pe fata mpratului Ro i mpria unchiului su. Nunta i schimbarea statutului social confirm maturizarea eroului. Deznodmntul const n refacerea echilibrului i rsplata eroului.Caracterul lui Harap-Alb evolueaz pe parcursul ntregii opere, n timp ce celelalte personaje sunt tipologii umane reductibile la o trstur dominant: rul, frigurosul, mncciosul, etc.El nu are puteri supranaturale, dar dobndete prin trecerea probelor o serie de valori etice necesare unui mprat. Sensul didactic al basmului este exprimat de Sfnta Duminic: Cnd vei ajunge i tu odat mare i tare, i cauta sa judeci lucrurile de-a fir a par si vei crede celor asuprite si necajiti, pentru ca stii acum ce e necazul. , aratandu-se tot odata imortanta spanului in conturarea personalitatii lui Harap-Alb. Este prezentat inca din titlu printr-un oximoron sugestiv, harap subliniind conditia decazuta de scav, iar alb conditia sa de fiu de crai, dar si statutul insemnat si nobletea morala, trasatura redata si mai tarziu de catre Sfanta Duminica : care n-a mai existat altul pe fata pamantului, asa de iubit, de slavit si de puternic..

Ipostaza initiala il desemneaza ca personaj superior in opozitie cu fratii sai, prin indrazneala de a-si asuna promisiunea fata de tatal sau, chiar asumarea esecului. La alegerea calului dovesteste statutul de neintiat si naivitatea, insa la testarea curajului la proba tatalui el preia atributiile tatalui, fiind nevoit sa si le si insuseasca. Lipsa de experienta si naivitatea ii sunt scoase la iveala odata cu intrarea in padurea labirint si la cedarea rugamintilor spanului, incalcand promisiunea facuta tatalui. Pe parcursul basmului, el da dovada de chibzuinta, respect pentru orice vietuitoare, lucru care il va ajuta in ducerea la bun sfarsit al probelor impuse de span, curaj, autocunoastere. Are insusiri umane, caracterul sau este lipsit de fabulosul caracteristic basmului popular; este fricos, speriat, isi pierde speranta si se teme de moarte.

In concluzie, naratiunea la Creanga, spre deosebire de cea a basmului popular, are un ritm mai rapid, el individualizeaza actiunile si personajele, elimina explicatiile inutile , descrierile sau analizele. In ceea ce privestefantasticul, este umanizat si in cadrul lui, scriitorul construieste tipuri diferentiate fizic si moral, tipuri a caror viata se desfasoara conform unor deprinderi si obiceiuri specifice familiei taranesti, ochiul lui surprinzand particularitatile cadrului in care actiunea se desfasoara, iar auzul prinde cu exactitate schimbul de cuvinte dintre oameni. Detaliile dau povestii contur realist. Prin ele lumea fabuloasa se umanizeaza, coboara intr-un plan de existenta care poate fi localizat geografic si istoric. Personajele, de la Harap-Alb, la simpaticii monstri care-l insotesc actioneaza taraneste si vorbesc moldoveneste, astfel culoarea locala este mai puternic sugerata.