67

Capitolul 4

POTENŢIALUL TURISTIC

AL ROMÂNIEI

4.1. Categorii de potenţial turistic

Consider că România dispune de un potenţial turistic de o mare

complexitate şi valoare turistica, recunoscute pe plan mondial. Poziţia geografică

îi conferă României trei componente naturale definitorii în structura peisagistica

şi a teritoriului, care conturează parţial şi potenţialul turistic al ţării: Munţii

Carpaţi, fluviul Dunărea şi Marea Neagră cu fâşia de litoral.

Funcţia de tranzit turistic este data de aşezarea sa, România asigurând

legătura dintre tarile Europei Centrale, Nordice şi Estice cu cele din sudul

continentului şi din Orientul Apropiat şi mijlociu. Reţeaua de drumuri europene

cu cele 7 artere rutiere şi doua coridoare europene (IV şi IX) magistralele

feroviare şi fluviul Dunărea (coridorul VII), prin legăturile ce se stabilesc între

tarile continentului evidenţiază poziţia geopolitica a României în bazinul Marii

Negre.

Cu toata diversitatea reliefului şi a structurii geologice teritoriul României

este unitar constituit, printr-o îmbinare armonioasa, proporţionala şi simetrica a

marilor trepte de relief, care circumscriu ca un vast amfiteatru în jurul Podişului

Transilvaniei (munţi, dealuri subcarpatice şi podişuri, câmpii, litoral marin şi

delta fluviala). Acestor mari unităţi de relief le corespund diverse tipuri de roci,

nuanţe de clima şi specii floristice şi faunistice, râuri şi oglinzi de ape, care dau o

mare varietate peisagistica şi reprezintă totodată, importante resurse, care

stimulează şi polarizează diferite activităţi turistice.

Cadrul natural al României, ca o înmănunchere a acestor elemente

68

fizico-geografice este o componenta de baza şi relativ constanta a ofertei

turistice, care determina sau influenţează direcţiile, mărimea şi structura

activităţii de turism pe ansamblu ţării sau la nivel regional şi local.

Dezvoltarea economica şi sociala a României are implicaţii mari şi asupra

activităţii de turism atât prin crearea unei infrastructuri generale (cai de

comunicaţie şi mijloace de transport) dotarea cu utilaje şi construirea bazei

tehnico-materiale specifice turismului, diversificarea bunurilor de consum şi a

produselor agroalimentare etc., cât şi prin realizarea unor obiective economice

aparţinând altor ramuri, dar care interesează şi turismul (baraje şi lacuri de

acumulare, hidrocentrale, obiective industriale, lucrări de arta inginereasca,

palate de cultura etc.) unele dintre ele devenind obiective de mare atracţie

turistica.

Progresul tehnico-economic, dezvoltarea ştiinţei, culturii şi învăţământului

în România permit extinderea şi diversificarea relaţiilor externe pe plan economic

(mai ales în condiţiile economiei de piaţa) tehnico-ştiinţific, cultural etc. marin de

interesul cetăţenilor străini de a ne vizita ţara ca parteneri de afaceri, pentru studii,

ca turişti .

Prin politica să consecventa de colaborare şi cooperare de buna cunoaştere

şi înţelegere, România si-a căpătat un binemeritat prestigiu pe plan european şi

mondial devenind sediul unor instituţii şi organisme ale Organizaţiei Naţiunilor

Unite şi Uniunii Europene, iar municipiul Bucureşti, ca şi alte centre urbane,

locul unor întruniri internaţionale .

Potenţialul turistic al unui teritoriu reprezintă elementul fundamental în

crearea produselor turistice, respectiv a ofertei turistice. Potenţialul natural

presupune o diversitate a componentelor cadrului natural, ca atracţii turistice şi

resurse potenţiale (relieful, potenţialul speologic, reţeaua hidrografica, clima

etc.).

Relieful ţării noastre cu precădere cel Carpatic se înscrie în cel mai variat şi

important potenţial turistic, cu valoare peisagistic dar mai ales pentru activităţi

69

turistice de diverse tipuri, fără deosebire de sezon.

Pe culmile carpatice cele mai înalte de peste 2000 de m o mare atracţie o

reprezintă peisajele alpine cu pajişti bogate şi vegetaţie pitica, leagăn al Mioriei.

Astfel pe platourile munţilor Godeanu, Tarcu, Sureanu-Parâng Bucegi au loc

festivaluri montane unele cu specific folcloric, etnografic. Arealele calcaroase,

puţin răspândite în ţara noastră (2%) se remarca totuşi prin peisaje carstice,

uneori aride, dar de o mare spectaculozitate, cu o paleta larga de forme şi

fenomene carstice de suprafaţa şi de adâncime.

O importanta deosebita o reprezintă pentru turism platourile de doline şi

lacuri carstice temporare, cheile, abrupturile, izbucurile, stâncăriile şi crestele,

precum şi peşterile (10 900 de peşteri), râurile subterane cu cascade etc. Ţara

noastră din punct de vedere speologic este pe locul al treilea în Europa pentru

peşterile sale de dimensiuni mari, adevărate complexe carstice, cu râuri şi

cascade (Topolnita, Cetăţile Ponorului), cu picturi murale (peştera Cuciulat,

Peştera lui Adam) dar nu toate interesează sau pot fi valorificate pentru turism.

De mare frumuseţe sunt peşterile Urşilor (de la Chiscau), Scărişoara,

Izvorul Tausoarelor, Cetăţile Ponorului, Topolnita intrate dealtfel în circuitul

turistic.

In rocile conglomeratice din unele masive montane, agenţii externi au

sculptat un microrelief cu forme bizare şi de mare atractivitate pentru

turişti:turnuri, ciuperci, clăi, sfincşi etc.

Cele mai reprezentative asemenea opere ale naturii sunt în Bucegi (Babele,

Sfinxul) în Ceahlău (stâncile Panaghia Toaca, căciula Dorobanţului, Turnu lui

buda etc.) în Ciucaş (Ciupercile, Tigăile Mari, Turnu lui Goliat ) etc.

Relieful vulcanic în general neexpresiv, se înscrie totuşi şi prin forme

spectaculoase ca Detuna Goala creata în bazaltul Munţilor Metaliferi şi Creasta

Cocosului, cizelata în andezitul din Gutii sau introduce variaţie în peisaj, precum

şi craterele din Munţii Calimani-Gurghiu-Harghita şi conurile vulcanice din

Munţii Tibles-Gutii.

70

Impresionante şi spectaculoase sunt cheile carstice (Bicazului, Turzii,

Nerei, Carasului, Cernei, Oltetului) şi defileele Dunării Jiului, Oltului,

Mureşului, Crişului Repede.

Fără a avea înălţimile Alpilor, Carpaţii româneşti prezintă un întins

domeniu schiabil desfăşurat pe aproape 1200-1400 m altitudine (de la 800- 2200

m) în general lipsit de avalanşe de zăpada şi ferit de viscol.

Fizionomia şi expunerea reliefului, dispunerea altitudinala a acestuia

alături de condiţiile meteorologice sunt factori favorizanţi ai sporturilor de iarna.

Cele mai întinse şi importante domenii schiabile se localizează între 1500-1800

m altitudine ca în munţii Bucegi, Paring, Muntele Mic-Tarcu, Postavaru, Retezat,

Rodna, Vladeasa, Fagaras etc., dar se poate schia până primăvara târziu şi la

1900-2000m în circurile glaciare din Fagaras, Rodna şi Retezat după cum în

staţiunile montane Semenic, Baisoara şi Stâna de Vale situate la numai

1100-1400 m înălţime, dar, în calea maselor de aer oceanic, schiatul se practica

peste patru luni pe an.

Crestele şi piscurile alpine, verticalitatea pereţilor stâncoşi prezenţi la tot

pasul în Carpaţi, au conturat şi un important domeniu pentru practicarea

alpinismului, mai ales în partea de est a Carpaţilor, centrele de alpinism de la

Buşteni, Braşov şi Sibiu fiind recunoscute pe plan naţional şi internaţional. Sunt

peste 1000 de trasee cu diferite grade de dificultate pentru alpinismul de vara şi

de iarna, localizate mai ales în masivele în care predomina formele glaciare sau

abrupturile calcaroase cum sunt :Bucegi (256 de trasee), Piatra Craiului (218),

Retezat (71), Apuseni ( 69), Cheile Bicazului (42), Fagaras (11) Cernei (21).

Prin poziţia lor centrala Carpaţii sunt uşor accesibili din toate colturile ţării

iar configuraţia reliefului, altitudinile nu prea mari (2.544m alt max.)si

fragmentarea datorata mulţimii depresiunilor, a văilor, pasurilor şi trecătorilor

facilitează pătrunderea şi circulaţia în toate direcţiile şi până aproape în interiorul

masivelor montane.

Dealurile şi podişurile se înscriu ca un potenţial turistic al reliefului mai

71

modest, reprezentat prin aspecte peisagistice legate mai ales. De alternanta

dealurilor cu depresiunile şi văile iar întinsele păduri de foioase, plantaţii de pomi

şi vita de vie, covorul pasiunilor sau fineţelor şi bogata apelor (mai ales minerale)

completează şi îmbogăţesc valoarea turistică a acestora. De un real interes turistic

sunt “Focurile nestinse” de la Andreiasu de Jos (Vrancea) ”Vulcanii noroioşi” de

la Pâclele Mari (Buzău) sau structuri geologice cum sunt “blocurile de calcar “de

la Badila (Buzău), Muntele de Sare de la Slănic (Prahova), Râpa Roşie (Albă)

toate monumente ale naturii.

In Podişul Dobrogei relieful prezintă o mai mica varietate, predominând

cel carstic cu peşteri, abrupturi, chei şi cel rezidual format pe graniţe sau şisturi

verzi cu măguri înecate în grohotişuri şi stâncării care înviorează peisajul stepic

al Dobrogei de nord.

Câmpia, deşi monotona, prin prezenta unor vai cu lunci largi şi însoţite de

zăvoaie de sălcii, plopi sau păduri de foioase, prin configuraţia formelor fluviatile

(meandre, belciuge, sau cursuri părăsite cu oglinzi de apa, maluri abrupte) şi a

crovurilor, uneori cu apa sărată, fondul piscicol şi cinegetic, dispune de un

potenţial turistic redus şi puţin valorificat în prezent.

Reţeaua hidrografica reprezintă unul din factorii determinanţi ai

turismului.

Apele curgătoare, care împânzesc întreaga tara, se înscriu cu un potenţial

ridicat, atât prin peisajul creat, cât mai ales prin posibilităţile pe care le oferă

pentru practicarea pescuitului sportiv şi agrementului nautic pentru baie şi plaja

etc.

Amenajările hidrotehnice realizate pe principalele râuri (Bistriţa, Argeş,

Olt, Sebeş, Cerna, râul mare, râul Sadu etc.) îmbogăţesc zestrea turistică a

acestora, sporindu-le atractivitatea şi utilizarea pentru recreere.

In ultimii ani, pe râurile mari, ca Mureşul, Oltul, Someşul, Bistriţa au intrat

în tradiţie ”expediţiile nautice”, reeditânduse în scopuri recreative tradiţia

plutaşilor sau a cărăuşilor de sare de odinioară. În apele curgătoare, Dunărea se

72

înscrie cu cel mai important potenţial turistic, de la aspecte peisagistice şi până la

cele de amenajare şi dotare, croaziere etc. utilizat insa în mai mica măsura.

Oglinzile de apa naturale sau artificiale deosebit de numeroase din ţara

noastră, constituie un remarcabil potenţial turistic.

Lacurile de munte fie ca sunt glaciare (Bucura, Zănoaga în Retezat, Capra

şi Bilea în Fagaras, Cilcescu şi Roşiile în Paring, Lala şi Buhaiescu în Rodna etc.)

vulcanice, lacul sf. Ana în Muntele Ciomatu din masivul Harghita) sau de baraj

natural (lacul Roşu pe Bicaz şi în Munţii Hasmasu Mare), ultimele doua unicate

în ţara noastră, reprezintă elemente de mare spectaculozitate, constituindu-se,

prin ele insele, ca obiective turistice.

In arealul dealurilor şi podişurilor predomina lacurile cu apa sărata,

utilizate balnear în staţiunile care au apărut în apropiere (Sovata, Ocna Sibiului,

Ocna Dejului, Slanic etc.)

Alte acumulări de apa, unele realizate încă din secolul al XIX-lea

(Dracşani lângă Botoşani) sunt iazurile, importante domenii pentru irigaţii,

alimentare cu apa şi pescuitul sportiv din Câmpia Transilvaniei sau Câmpia

Moldovei.

Lacurile de câmpie, destul de multe şi în parte amenajate de om au valenţe

importante turistice balneare: (Amara, Balta Alba, Lacul Sărat), agrement şi

pescuit sportiv (Snagov, Caldarusani, Mostistea, Cernica etc.). Pentru recreere şi

deosebit de atractive sunt şi lacurile de pe Colentina şi din partea de nord est a

capitalei (Straulesti, Baneasa, Herăstrău, Floreasca, Tei).

Litoralul românesc deţine o importanta salba de lacuri fie cu apa dulce

(Siutghiol, Tasaul, Neptun, Jupiter) ori cu apa sărata (Techirghiol, Nuntaşi) şi

sulfuroasa (Mangalia) folosite pentru agrement sau terapeutic.

Lacurile din lunca şi Delta Dunării sunt destul de numeroase şi de mare

atractivitate pentru turism prin aspectele peisagistice şi domeniul piscicol

(Bistret, Suhaia, Oltina, Dunăreni, Crapina, complex Razlem-Sinoe, Gorgova,

Lumina-Pui, Roşu etc.).

73

Marea Neagra deţine un loc important în potenţialul hidrografic şi turistic

al ţării (agrement nautic, baie, plaja, talazoterapie, pescuit etc.). Apele minerale şi

termominerale de mare bogaţie şi varietate, reprezintă o componenta de baza a

potenţialului natural.

Clima are o importanta considerabila pentru turism. Ea determina

ambianta necesara desfăşurării turismului, în general, o serie de indici

bioclimatici (de confort termic de stres climatic cutanat şi pulmonar) evidenţiază

faptul ca regiunile cu altitudinii mijlocii (dealurile, munţii sub 1000 m) reprezintă

un climat mai puţin solicitant decât litoralul românesc. Clima influenţează în

funcţie de sezon (sporturi de iarna, plaja pe litoral) şi pe zone staţiuni sau trepte

de relief, întreaga activitate turistică precum şi deplasarea turiştilor spre

destinaţiile solicitate.

Climatoterapia a apărut ca un factor important de cura, mijloc terapeutic cu

ajutorul elementelor climato-geografice.

Unele elemente climatice sunt indispensabile practicării sporturilor de

iarna (strat de zăpada, temperatura aerului). Stratul de zăpada se instalează în

munţi în octombrie sau mai devreme şi la începutul lui decembrie în regiunile

joase.

Menţinerea stratului de zăpada ca şi a calităţilor pentru schiat sunt

favorizate printre altele şi de temperatura aerului şi mai ales, atunci când valorile

maxime nu depăşesc 0ºC în aşa numitele zile de iarna. în Carpaţi numărul anual al

zilelor de iarna creste cu înălţimea ajungând la peste 155 de zile la 2.500 m

altitudine. Efectul lor se cumulează de regula cu temperatura de îngheţ (egale sau

mai mici de 0ºC ) care se produce peste 200 zile într-un an pe culmile Carpaţilor.

Vegetaţia se asociază de regula, altor componente de peisaj,

completându-le (peisaj carstic, montan, de dealuri etc.) dar reprezintă şi un

valoros potenţial în toate regiunile tarii. Avem în vedere pajiştile alpine sau

montane, care dau farmecul munţilor înalţi şi medii mai ales pădurile.

Valoarea turistică a vegetaţiei sporeşte prin aportul ştiinţific dat unor specii

74

declarate monumente ale naturii şi a rezervaţiilor naturale cu caracter ştiinţific

(Făgetele seculare din Semenic, codrii de la Slatioara şi din Giumalau, pădurile

Ciornuleasa etc.).

Un real interes turistic prezintă vegetaţia submediteraneană din Defileul

Dunării, Munţii Banatului, şi Valea Cernei, ca şi pădurile de liliac de care se leagă

sărbătorile folclorice de la Carasova şi Eftimie Murgu (jud Caras Severin)

Ponoare (Mehedinti).Vegetaţia variata cu caracter luxuriant şi specifica din Delta

Dunării reprezintă, de asemenea un element important de atracţie turistica.

Fauna sub aspect turistic prezintă importanta prin valoarea să cinegetica,

estetica şi ştiinţifica. Fondul cinegetic este reprezentativ pe plan internaţional

prin varietate, densitate, dar mai ales prin valoarea trofeelor premiate la diferite

expoziţii internaţionale.

Fauna acvatica este un element de mare atractivitate constituind o

componenta principala de potenţial. Lacurile şi râurile de munte deţin un

important fond salmonicol (păstrăv, lipan) iar lacurile şi apele de dealuri şi ipie

sunt populate cu clean, mreana, ştiuca, biban, şalău, scrumbie etc. până la sturioni

ca morun, nisetru, cega, păstruga. În Marea Neagra reprezentative sunt

scrumbiile albastre, calcanul, hamsiile, guvizii, stavrizii şi sturionide .

In spiritul Legii nr.5/ 200015 se vor delimita 17 zone naturale protejate de

interes naţional care vor fi categorisite în Rezervaţii ale biosferei, Parcuri

Naţionale

REZERVATIA BIOSFEREI DELTA DUNARII

I. Zone cu regim de protecţie integrală (50.600 ha)

1. Rosca-Buhaiova

2. Pădurea Letea

3. Lacul Raducu

4. Lacu Nebunu

15 Legea nr. 5 din 6 martie 2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national

75

5. Vatafu-Lungulet

6. Pădurea Caraorman

7. Saraturile Murighiol

8. Arinisul Erenciuc

9. Insula Popina

10. Sacalin-Zatoane

11. Periteasa-Leahova

12. Capul Dolosman

13. Grindul Lupilor

14. Istria-Sinoe

15. Grindul Chituc

16. Lacul Rotundu

17. Lacul Potcoava

18. Lacul Belciug

II. Zone de reconstrucţie ecologica (11.425 ha)

1. Furtuna

2. Holbina-Dunavat

3. Babina-Cernovca

4. Popina

REZERVATII ALE BIOSFEREI

PARCURI NATIONALE SAU NATURALE

1. Delta Dunării 580 000 ha

2. Domogled-Valea Cernei 60 100 ha

3. Retezat 38 047 ha

4. Porţile de Fier 115 655 ha

5. Cheile Nerei-Beusnita 37 100 ha

6. Munţii Apuseni 75 784 ha

7. Munţii Rodna 46 399 ha

76

8. Munţii Bucegi 32 663 ha

9. Cheile Bicazului 6 575 ha

10. Munţii Ceahlău 8 396 ha

11. Munţii Calimani 24 041 ha

12. Piatra Craiului 14 800 ha

13. Munţii Cozia 17 100 ha

14. Grădiştea Muncelului-Cioclovina 10 000 ha

15. Semenic-Cheile Carasului 36 664 ha

16. Munţii Măcinului 11 321 ha

17. Balta Mică a Brăilei 17 529 ha

Alături de rezervaţiile naturale mai sunt ocrotite ca monumente ale naturii

şi o serie de arbori izolaţi sau în mici grupuri, cum este gorunul lui Horea de la

Tebea, animale (capra neagra) formaţiuni şi fenomene geologice (Detunata

goala, Focurile nestinse) peşteri frumos concreţionate (Peştera urşilor de la

Chiscau) chei carstice (Cheile Corcoaia) etc. toate obiective de mare interes

turistic.

Fiecare componentă din cadrul natural deţine după specificul său, un

anumit potenţial turistic. Consider că în teritoriu aceste componente se împletesc

în mod armonios, realizând peisaje geografice de interes turistic, ceea ce face ca

posibilităţile lor să se integreze, completându-se şi conducând la o complexitate

mai mica sau mai mare a potenţialului turistic.

De aici şi varietatea formelor de turism care se pot practica pe un teritoriu

restrâns, ceea ce dă caracteristica de bază a turismului românesc.

în categoriile principale de potenţial turistic natural generatoare de turism

sunt :

− Carpaţii Româneşti

− Factorii naturali de cură balneară

− Litoralul românesc al Mării Negre

− Delta Dunării, elemente de bază ale ofertei turistice primare româneşti care

77

influenţează activitatea de turism, în proporţii reduse.

4.2. Potenţialul turistic antropic

Această formă de potenţial derivă din istoria multimilenară şi bogată a

poporului român, continuitate de locuire în spaţiul carpato-danubiano-pontic, ca

şi din realizările economice şi sociale mai vechi şi mai noi ale ţării noastre.

4.3. Potenţialul cultural-istoric

Apreciez că ţara noastră este deţinătoare a unui tezaur imens de vestigii

arheologice, monumente de artă sau arhitectură, ca şi a unui inestimabil

patrimoniu etnofolcloric, care atestă evoluţia şi perenitatea pe aceste meleaguri,

dezvoltarea culturii şi artei turistice şi o componentă a imaginii turistice a

României pe piaţa internaţională.

Monumente de artă medievală sunt atât în Bucovina cât şi la

Adamclisi-Tropaeum Traiani, atât în Maramureş, ţara daco-geţilor cât şi pe

magistrala Dunăre-Marea Neagră.

In Legea 5/200016 s-au cuprins 688 de valori de patrimoniu cultural de

interes naţional (monumente istorice de valoare naţională excepţională) între care

197 biserici şi ansambluri mănăstireşti, 36 de monumente şi ansambluri de

arhitectură, 11 castele conace, palate, 70 de ansambluri arhitecturale urbane

(clădiri civile) 20 de centre istorice etc.

Amintim astfel vestigiile arheologice preistorice, care atestă prezenţa

omului încă din paleoliticul inferior şi mijlociu (cultura musteriana 17

100.000-40.000 ani î.Hr) mărturii aflate în diferite muzee din Craiova, Slatina,

Bucureşti, Deva; etc. înscriu zona carpato-danubiană în marea arie geografică a

16 Legea nr. 5 din 6 martie 2000, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national 17 Prima locuire musteriană din România se află în zona Tismanei

78

antropogenezei.

Vestigiile antichităţii sunt numeroase şi de mare valoare pentru istoria

culturii civilizaţiei poporului nostru, ruinele cetăţilor greceşti înfiinţate de

coloniştii greci (sec VII-VI I Hr; pe coasta Marii Negre Histros-Istria,

Tomis-Constanţa, Callatis-Mangalia) prin care populaţia autohtonă geto-dacică a

venit în contact cu marile civilizaţii ale antichităţii : elenistică, persană, romană.

Un mare interes turistic îl reprezintă cetăţile feudale (oraşe întărite cu

cetăţi) ridicate de breslele târgoveţilor în fata atacurilor turceşti, de unde şi

denumirea de turnuri de paza sau bastioane în grija cărora se aflau Turnul

Croitorilor, cizmarilor în Transilvania, Banat şi Crişana sec XIII-XIV dar fiind

mereu distruse de fiecare data au fost refăcute în stilul epocii respective: baroc

italian (sec XVI), Vauban18 (XVIII); etc.

In aceasta perioada putem vorbi despre cetăţi feudale TG Mureş, Braşov

(sec XV-XVI), Bran (sec XIV), Cluj Napoca (sec XV) dar şi despre cetăţi de

scaun Suceava (sec XIV-XV), Neamţ sec (XIV-XV etc.).

Monumentele istorice şi de arta medievală destul de numeroase şi de mare

valoare culturală se înscriu între cele mai importante atracţii turistice religioase

din ţara noastră: în Bucovina-Voronet, Humor, Suceava şi Modovita. Aceste

monumente sunt cuprinse şi în nomenclatorul UNESCO ca tezaur universal de

valoare excepţionala, fiind distinse cu premii internaţionale “Pomme d’Or (Mărul

de Aur) al Federaţiei Internaţionale a Ziariştilor şi Scriitorilor de Turism şi care se

afla depus la Moldoviţa.

Monumentele de arta şi arhitectura medievala (religioasa şi laica) realizate

în cele mai diverse stiluri arhitectonice sunt răspândite pe întreg cuprinsul tarii,

reprezentând un valoros potenţial cultural.

Edificiile laice reprezentative ale stilului Renaşterii (italiene sau

transilvănene) sunt presărate pe tor cuprinsul tarii, având o mare valoare artistică,

precum castelele de la Criş (sec.XVI-XVII), Brâncoveneşti (sec.XVI), Casele 18 Stilul Vauban provine de la numele celebrului inginer militar francez Sebastien Le Prestre marechal

79

Suller (sec.XVI) din Miercurea Ciuc, Argintarului din Bistriţa şi Negustorilor din

Braşov. Tot în aceasta perioada apar clădirile în stil baroc sec XVIII – european

sau local, Palatul episcopal din Oradea, Palatul Brukenthal din Sibiu, casa Savoia

din Timişoara etc. Interesante sunt şi ansamblurile arhitectonice ca Palatul

Culturii din Iaşi (sec XIX-XX), clădirea Muzeului judeţean din Satu Mare (sec

XVIII), Palatul Sutu (sec XIX) casa Matei Corvin (sec XV), castelul

Corvinestilor (sec.XIV).

In stilurile empire către sfârşitul sec.XVIII şi secession sec.XIX-XX s-au

construit o serie de ansambluri arhitectonice importante sub aspect artistic ca

Palatul Culturii din Târgu Mureş, Hotel Dacia din Satu Mare şi clădirile

bibliotecii din Cluj Napoca.

Muzeele şi casele memoriale sunt şi ele componente culturale valoroase

pentru turism reprezentând o mare varietate după conţinut şi importanta fondului

de exponate. Monumentele de arta plastica numeroase ca realizări ale genului

evoca memoria înaintaşilor noştri, a luptătorilor pentru libertatea patriei şi a

poporului sau a marilor evenimente sociale şi politice.

Instituţiile de cultura şi de arta, cele mai reprezentative sunt răspândite în

principalele centre turistice din tara. Importanta lor este data atât de valoarea

arhitectonica şi artistica cât şi de preocupările culturale pe care le au acestea sau

de specificul activităţii ştiinţifice şi instructiv educative.

Elementele etnografice şi de folclor sunt nenumărate, în diverse domenii

ale artei populare (muzical, coregrafic etc.). Ele se caracterizează prin

originalitate, continuitate, ingeniozitate şi inventivitate reflectate în creaţii,

datini, obiceiuri, în cântecul şi dansul popular. Bogăţia şi diversitatea arhitecturii

populare româneşti, măiestria, talentul şi arta prelucrării artistice a lemnului pot fi

văzute şi cunoscute îndeaproape, îndeosebi în muzeele etnografice în aer liber (în

număr de şapte) sau în secţiile în aer liber ale unor complexe muzeal judeţene. în

prelucrarea artistica a lemnului se disting şi în zilele noastre, îndeosebi cioplitorii

de Vauban

80

de porţi care lucrează cu măiestrie piese monumentale de o deosebita valoare

artistica.

In câmpul vast al textilelor şi portului popular lucrează şi azi un număr

Considerabil de ţesătoare, cusătoare, îndeletnicirea păstrându-şi caracterul de

masa mai ales în Maramures, Vâlcea, Marginea Sibiului, Pădureni Hunedoarei

arta ce poate fi comparata cu broderiile nordului european ca la Brugein Belgia.

Broderia pe pieptare şi cojoace este mult mai răspândita în centre din zona

Radauti, Tg.Neamt, Vrancea, Marginea Sibiului, Bihor, Almaj etc.

Aşezările rurale de interes turistic (sate turistice ) apărute şi dezvoltate pe

cele mai variate forme de relief, încă din vremea traco-dacilor, au păstrat şi mai

păstrează în buna măsura datinile, obiceiurile străvechi, un bogat şi variat folclor,

originale elemente de etnografie, factori naturali de cura sau beneficiază de un

pitoresc cadru natural, satisfăcând astfel multiple motivaţii turistice.

CONCLUZII

Experienţa arată că multe obiective economice constituie şi atracţii

turistice, unele dintre acestea atrag numeroşi turişti. Intr-o asemenea categorie de

obiective intra o serie de mari lucrări inginereşti arhitectonice care modifică

cadrul natural cum sunt: barajele de acumulare de pe lângă hidrocentrale,

canalele de navigaţie podurile şi alte obiective economice.

în ţara noastră s-au impus atenţiei turiştilor barajele şi lacurile Vidraru,

Bicaz, Valiug, Secu, Valea Oltului, Porţile de Fier, Canalul Dunare-Marea

Neagra şi podurile aferente, podurile de peste Dunăre, la Cernavoda Feteşti (cel

mai vechi construit de Anghel Saligny în 1890-1895 ) şi recent benzile de beton

ale autostrăzii Bucureşti-Constanţa, Transfagaraşanul, Canalul Dunăre Marea

Neagră.

Desigur sunt şi alte obiective economice şi sociale (fabrici de sticlă, centre

de artizanat) sau furnale vechi (Reşiţa, Calan, Ghelari) forje (Vlahita), galerii de

salină (Praid, Tg. Ocna) mine vechi (Roşia Montana – galeriile române, Baia de

81

Criş), gări vechi (Tg Frumos, Filaret) complexe comerciale, sisteme de irigaţii,

unităţi agricole (podgoriile Murfatlar, Ostrov, Panciu, Odobesti, Cotnari)

hergheliile de la Mangalia, Rădăuţi, Izvin S.A. care pot fi integrate într-o forma

de turism specializat (profesional pentru echitaţie, degustări de vin, turism rural

etc.).

Dacă unele pieţe pot fi uşor definite (de exemplu, piaţa mărfurilor, a forţei

de muncă), natura eterogenă a serviciilor hoteliere creează numeroase probleme

pentru definirea cu rigurozitate a pieţei serviciilor în industria hotelieră. O

activitate de prestaţii hoteliere nu se aseamănă în multe privinţe cu o alta aparent

similară şi nu serveşte întotdeauna aceeaşi piaţă.

Unele tipuri de unităţi hoteliere oferă un produs “complet”, format din

servicii de cazare şi alimentaţie, pe câtă vreme alte tipuri de unităţi hoteliere nu

oferă decât servicii de cazare asociate cu un set mai bogat sau mai limitat de

servicii complementare.

Trebuie remarcat şi un alt aspect caracteristic serviciilor de alimentaţie

oferite de un hotel: pasagerii cazaţi în unitatea respectivă se pot adresa pentru

servicii de alimentaţie şi altor unităţi hoteliere sau unor restaurante independente

din arealul vizat, după cum oaspeţii cazaţi în alte structuri de primire pot solicita

servicii de alimentaţie în hotelul în cauză. La toate acestea se adaugă şi cererile

pentru serviciile de alimentaţie manifestate de alte categorii de consumatori care

nu necesită servicii de cazare.

În practica industriei hoteliere sau conturat cinci categorii de prestaţii:

− servicii “complete” de cazare şi alimentaţie

− servicii de cazare plus demipensiune

− servicii de cazare plus mic dejun inclus

− servicii de cazare fără servicii de alimentaţie

− servicii de alimentaţie fără servicii de cazare

În interiorul fiecărei categorii apar şi multiple subdiviziuni cu caracteristici

pronunţat particularizate de manifestare a cererii, depinzând de preferinţele

82

privind nivelul de confort căutat sau acceptat de client, de diversitatea ofertei de

servicii ori de tarifele percepute de prestatori. Pentru supravieţuire şi dezvoltare

firmele hoteliere se angajează în tot mai multe activităţi de prestaţii, diferenţiate

de la o unitate hotelieră la alta.

Consider că cererea pentru serviciile hoteliere se manifestă în locuri

diferite, consumul serviciilor este condiţionat de aceste locuri particularizate şi,

ca atare, ofertele prestatorilor trebuie şi ele localizate pentru a putea întâmpina

aceste cereri.