Gheorghe Ioana VirginiaCls a XII A

Portugalia

Republica Portugheză este o ţară situată în extrema sud-vestică a Europei, din Peninsula Iberică, având graniţă cu Oceanul Atlantic în vest şi în sud, şi cu Spania în nord şi în est. De asemenea include două grupuri de insule ale Atlanticului: Insulele Azore (Açores) şi Insulele Madeira.

CAPITALA.Lisabona (Lisboa), oraş situat intr-o regiune colinară, în apropiere de litoralul atlantic, pe ţărmul nordic al estuarului rîului Tejo;677 790 locuitori-1991 (2 074 000 locuitori aglomeraţia urbană-1992, peste 1/5 din populaţia ţării).

Lisabona este cel mai mare centru economic al ţării: financiar bancar, comercial, industrial (construcţie de maşini, reparaţii de superpetroliere, rafinarea petrolului, industria chimica şi alimentară ş.a.). Important centru internaţional al transporturilor portuare şi aeriene (aeroportul internaţional Portela), care leagă Europa cu America de Sud, Africa şi Asia. Principalul centru cultural ştiinţific si universitar: Academia de Ştiinţe (fondată în1779) şi alte trei academii, 6 universităţi (între care Universidade de Lisboa, cea mai veche-fondată în 1288-din Portugalia) şi alte instituţii de învăţămînt superior, cca 30 de societăţi ştiinţifice (între care Societatea geografica, fondată în 1875, Institutul Camões, fondat în 1929) numeroase institute de cercetare, cca 20 de biblioteci (Biblioteca Naţională, fondată în 1796, peste 2 mil de volume, Biblioteca Fundaţiei Calouste Goulbenkian ş.a), 16 muzee, cîteva teatre, orchestră simfonică, grădină zoologică;

Monumente: Turnul Belém (1515-21), castelul São Jorge (sec.14-16), palatele Mitre si Foz (sec.17), Palacio das Cortes (sec.16), Palácio Nacional de Ajuda(1816-26) ş.a., catedrala romano-catolică (sec.14), numeroase biserici din sec.16-18 (Madre de Deus, São Roque, São Vicente de Fora, São Miguel ş.a.), Obeliscul(1640), Apeductul(sec.18), Podul peste Tejo, numeroase statui etc.

NATURA. Relieful Portugaliei corespunde marginii vestice a vechiului soclu al Mesetei Iberice şi se prezintă diferenţiat la N şi S de fluviul Tejo. Portugalia nordică este predominant muntoasă, constituită din lanţuri paralele (NE-SV), cu altitudini moderate: Serra de Marão (1 415 m), Serra de Nogueira (1 318 m), Serra de Caramulo, Serra de Estrela (cu altitudinea maximă de pe teritoriul ţării: Pico de Serra, 1 991 m). Portugalia sudică este ocupată de cîmpii vălurite (Alentejo) şi platouri joase, limitate de lanţuri muntoase, între care, în S, Serra de Monchique (902 m altitudine

República Portuguesa

Deviză naţională: Nu are

Limba oficială

portugheză (mirandeza este recunoscută ca oficială în Miranda do Douro)

Capitala Lisabona (Lisboa)

Preşedinte Jorge Sampaio

Prim Ministru José Sócrates

SuprafaţaLocul 10992.391 km²

Populaţia - Total (2001)

Locul 7910,356,117

Independenţa 1143

MonedaEuro(€), Monedele euro portugheze

Fus orars (UTC, UTC + 1 vara)

Imn naţional A Portuguesa

Cod Internet .PT

Prefix telefonic

351

Densitatea populaţiei

108.1 loc./km²

Sarbatoarea naţională

10 iunie(‘Ziua Portugaliei’,data morţii poetului naţional Luiz de Camões-1580)

Gheorghe Ioana VirginiaCls a XII Amaximă) şi Serra de Malhao. Ţărmul (832 km) este jos şi rectiliniu. Partea insulară este constituită din arhipelaguri vulcanice Azore/Açores (2 355 km²), aflat la cca 1 500 km V de Portugalia şi compus din 9 insule mari (São Miguel, Pico, Faial ş.a.) şi Madeira (797 km²), cu insula Madeira (740,6 km²), Porto Santo, Selvanges ş.a., la 500 km de ţărmul african (Maroc).

Rîurile mai importante (Douro/Duero, Tejo, Guadiana ş.a.) vin din Spania.

Clima temperat-oceanică, cu temperaturi relativ uniforme pe litoral şi cu amplitudini în interior, cu precipitaţii relativ bogate, care scad de la N (2 500 mm) la S (1 100 mm) şi de la V la E.

Pădure atlantică (în special de stejar), păşuni în zona montană mai înaltă şi în regiuni mai umede, iar în rest tufişuri de maquis şi garriga, fauna fiind cea specifică acestor asociaţii vegetale,dar mai săracă decît în Spania.În Portugalia se află 6 P.N. şi mai multe R.N.

POPULAŢIA. 9 964 000 locuitori-1998 (1864: 4 200 000; 1900: 5 100 000; 1920: 6 000 000; 1950: 9 836 000; 1984: 10 008 000); natalitate 11,4%, mortalitate 10,4%, spor natural 1%;speranţa de viaţă la naştere(1995-96): 71,3 ani la bărbaţi şi 78,6 ani la femei; populaţia urbană 37% (1997). Oraşe principale (mii locuitori-1991):Pôrto (309,0), Vila Nova de Gaia (247,0), Amadora (176,0), Cascais (155,0), Almada (153,0), Matosinhos (152,0), Coímbra (148,0), Braga (144,0), Funchal (126,9; în insula Madeira), Seixal (115,2), Setubal (103,2). Portughezi în cvasitotalitate 99%; cca 110 000 străini (africani, brazilieni ş.a.). Zonele mai dens populate sunt oraşele Lisabona şi Pôrto, cu împrejurimile (împreună concentrează aproape 2/5 din populaţia ţării), valea fluviului Tejo, unele sectoare de coastă,regiunea Algarve. Între regiunile mai puţin populate se înscriu cîmpia Alentejo, în S, şi sectorul montan din N.

Culte: catolicism 92,2%, protestantism 1,5%, islamism 0,1% ş.a.

ISTORIE:

Pornind de la Reconquista ca şi o ţară independentă în 1143, şi cu teritoriu aproape constant din Secolul XIII, Portugalia a avut o legătură profundă cu oceanul. Din cele mai vechi timpuri, pescuitul şi comerţul maritim au fost printre activităţile economice principale portugheze. Interesul lui Henry Navigatorul (secolul XV) în explorare, împreună cu dezvoltările tehnologice în navigaţie ale timpului au permis îceperea expansiunii portugheze şi progreselor în cunoaşterea geografică.

După perioada ei de glorie mondială din secolele XV-XVI, Portugalia a pierdut mult din bunăstarea sa prin distrugerea Lisabonei într-un cutremur din anul 1755, ocuparea sa în timpul Războaielor Napoleonice şi prin pierderea coloniei sale braziliene în 1822. O revoluţie din 1910 a distrus monarhia portugheză, iniţiind o perioadă de republicanism haotic (Prima Republică); în 1926 un coup d'etat naţionalist militar a început o perioadă de cinci decade de fascism.

În 1974, o revoluţie militară de drepta a instalat un guvern care a instituit o serie de reforme democratice. Anul următor, Portugalia a declarat independenţa coloniilor sale din Africa: Mozambic, Angola, Guinea-Bissau, Capul Verde şi São Tomé şi Príncipe) şi şi-a pierdut colonia Timorul de Est din Asia din cauza unei invazii indoneziene. Portugalia însăşi a intrat în Uniunea Europeană în 1986, pierzând o altă dependenţă asiatică, Macau, redăruită unei suveranităţi chineze în decembrie 1999.

Gheorghe Ioana VirginiaCls a XII APOLITICA:

În anii ce au urmat loviturii de stat, Porugalia a îndepărtat progresiv instituţiile nedemocratice şi s-a stabilizat ca o democraţie constituţională. Cele patru mari organe politice portugheze sunt preşedinţia, primul ministru şi Consiliul de Miniştri (guvernul), Parlamentul şi puterea judiciară.

Preşedintele, ales pentru un mandat de 5 ani, în mod direct, prin vot direct, de asemenea comandant şef al forţelor armate. Puterile prezidenţiale includ alegerea primului ministru şi a Consiliului de Miniştri, în care preşedintele trebuie să fie ghidat de rezultetele alegerilor. Consiliul de Stat, un organ prezidenţial de supreveghere, este compus din şase ofiţeri civili seniori, orice fost preşedinte ales începând cu 1976, cinci membrii aleşi de către Ansamblu, şi cinci aleşi de către preşedinte.

Guvernul este condus de către un prim ministru, care numeşte Consiliul de Miniştri.

Ansamblul Republicii (Assembleia da República) este un organ unicameral compus din 230 de deputaţi. Aleşi prin vot universal conform sistemului de reprezentare proporţională, deputaţii servesc un mandat de patru ani, cu excepţia cazului în care preşedintele dizolvă Ansamblul şi cere noi alegeri.

Curtea Supremă naţională este curtea ultimului apel. Curţi militare, administrative şi fiscale sunt desemnate ca categorii de curţi diferite. Un Tribunal Constituţional format din nouă membrii verifică constituţionalitatea legislaţiei.

Districte şi regiuni

Portugalia continentală este formată din 18 districte (distritos, singular - distrito):

Aveiro Beja Braga Bragança Castelo Branco Coimbra Évora Faro Guarda Leiria

Gheorghe Ioana VirginiaCls a XII A

Lisboa (Lisabona) Portalegre Oporto (Porto) Santarém Setúbal Viana do Castelo Vila Real Viseu

Pe lângă acestea există două regiuni autonome (regiões autónomas): Azore (Açores) şi Insulele Madeira. Fiecare district este subdivizat mai departe în Municiipile Portugaliei.

Geografie

Portugalia continentală este împărţită în două de râul ei principal, Tagus (Tejo). În nord, peisajul este format din munţi, deşi cel mai înalt punct al Portugaliei este Mount Pico în Azore la 2,351 m. Sudul în jos spre Algarve este format mai ales din câmpii şi climatul de aici este ceva mai călduros şi mai uscat decât nordul răcoros şi ploios. Alte râuri importante includ Douro, Minho şi Guadiana, similare râului Tagus prin faptul că toate izvorăsc din Spania.

Economie

O dată cu intrarea în UE, Portugalia a cunoscut un adevărat miracol economic,fiind în plină ascensiune (creştere a PNB de la 35 md. $ în 1987 la cca 110 md. $ în 1997), deşi n-a rezolvat încă o serie de probleme, între care inflaţia şi balanţa de plăţi (datoria externă se menţine la peste 20 md. $). Principala ramură economică este industria prelucrătoare (aproape ¼ din populaţia activă, cca 1/3 din PIB), care a crescut, într-un ritm rapid, începînd cu 1986.Industriile tradiţionale sunt:textilă-confecţii (Guimarães, Vila Nova de Famalião, Santo Tirso, Vila do Conde), pielărie (Braga, Porto), ceramică (majolică/”azulejos” la Sacavém şi porţelanuri fine la Vista Alegre şi Vila Nova de Gaia), sticlărie (Marinha Grande), alimentară (îndeosebi vin, Portugalia fiind unul dintre principalii producători mondiali, ulei de măsline, produse lactate). Aceste industrii au fost depăşite, ca valoare a producţiei, de construcţie de maşini (în principal electrotehnica şimontaj de autovehicule; Lisabona-inclusiv o mare uzină de montaj de autovehicule-, Arzambuja, Vendas, Novas ş.a.) şi prelucrarea lemnului (inclusiv a plutei, Portugalia fiind cel mai mare producător şi exportator mondial). Alte ramuri industriale: siderurgie şi metalurgie neferoasă (Leixões, Seixal), industrie chimică şi petrochimică (Lisabona, Pôrto, Vila de Feira, Setúbal ş.a.), materiale de cnstrucţie.Principalele centre industriale sunt:Lisabona, Pôrto, Setúbal şi Leixões. Portugalia dispune şi de unele resurse minerale, producşii mai semnificative avînd sarea ţi cuprul. Agricultura este slab dezvoltată, cu excepţia viţei de vie şi a pomilor fructiferi (citrice, măslini, smochini, meri ş.a.). Celelalte culturi sunt destinate, în principal, consumului intern:grîu, orez, porumb, cartofi, legume ş.a. În sectorul zootehnic se remarcă creşterea ovinelor şi caprinelor. Reţea de transport în curs de extindere şi modernizare; pentru a asigura o legătură mai bună între N şi S ţării a fost construit podul Vasco da Gama, peste esuarul fluviului Tejo, avînd17,2 km lungime, inaugurat în 1998, cu ocazia Expoziţiei Universale de la Lisabona.Balanţă comercială dezechilibrată.

Comerţ exterior: (md. Escudos-1994):7 652,8, din care 3 057,6 export (produse textile şi confecţii 25,2%, încălţăminte 8,7%, plută şi produse din plută 6,2%.produse

Gheorghe Ioana VirginiaCls a XII Achimice 4,7% ş.a.) şi 4 595,2 import (maşini şi echipament de transport 34,2%, animale vii şi produse alimentare 11,6%, produse chimice 9,8%, combustibili 8,8%, produse textile 6,1% ş.a.). Principalii parteneri: la export- Germania18,7%, Franţa 14,7%, Spania 14,4%,Marea Britanie 11,7%, SUA 5,2% ş.a.; la import-Spania 19,8%, Germania 13,8%, Franţa 12,8%, Italia 8,5%, Marea Britanie 6,6%, Olanda 4,3% ş.a.

TURISMUL

24 000 000 turişti străini (1997); predomină, ca şi în Spania, turismul cultural (vestigii romane, monumente istorice şi de artă medievale etc.) şi balneoclimaterice. Principalele zone sau obiective: capitala (Lisabona) şi „Riviera Portugheză”, cu multe staţiuni balneoclimaterice la Oceanul Atlantic (Estoril,Cascais,Oeiras ş. A.); alte staţiuni balneoclimaterice litorale mai spre N (Figueira de Foz,Viana do Castelo ş.a.); oraşul Pôrto (cu numeroase monumente istorice, între care Catedrala din sec.12-13,palatul episcopal „Torre dos Clérigos” din sec.18 ş.a.) şi valea fluviului Duero cu munţii din jur, zona Algarve din S Portugaliei,cu staţiuni balneoclimaterice (Praia da Rocha, Albufeira ş.a.), monumente (Faro, Silves ş.a.); o serie de oraşe din interior, cu monumente istorice şi de artă, muzee etc.,între care Coímbra (catedrala Sé Velha din sec.12-16,palatul episcopal din sec.16 ş.a.), Evora (ruine romane,catedrală din sec.12-13,mănăstirea São Francisco din sec.15,biserici gotice etc.), Setúbal (biserica mănăstirii Jesus din sec.15 ş.a.),Leiria (catedrală din sec.16 ş.a.), Santarém (biserică din sec. 13, seminar teologic din sec. 17 ş.a.), Viseu (ruine romane, vizigote şi maure, catedrală din sec. 12 ş.a.), arh. Madeira şi Azore din Oceanul Atlantic, cu numeroase staţiuni balneoclimaterice, peisaje frumoase, unele monumente etc.

Portugalia a devenit o economie diversifcată şi în continuă creştere, bazată pe servicii de la aderarea la Uniunea Europeană în 1986. În ultima decadă, guverne succesive au privatizat multe firme controlate de stat şi au liberalizat zone cheie ale economiei, incluzând sectoarele financiar şi telecomunicaţii. Ţara s-a calificat pentru Uniunea Monetară Europeană (EMU) în 1998 şi a început să folosească noua sa deviză, euroul, pe 1 ianuarie, 2002 împreună cu 11 alte economii membre UE.

Creşterea economică a fost deasupra mediei UE pentru marea majoritate a decadei trecute, însă PIB pe cap de locuitor se situează la doar 75% din cel al economiilor de top UE. Guvernul a eşuat în a domina un deficit extensiv şi în a realiza reforme structurale necesare ridicării competivităţii economiei portugheze. Un sistem educaţional sărac a devenit un obstacol în relizarea unei mai bune productivităţi sau în realizarea creşterii economice. Portugalia a fost umbrită de producătorii cu costuri mai mici din Europa Centrală sau Asia ca ţintă pentru investiţii străine directe.

Demografie

Portugal este departe de a fi o ţară omogenă din punct de vedere lingvistic, etnic şi religios; Portugheza este vorbită în întreaga ţară, existând doar oraşul Miranda de Douro în care este recunsocut dilectul Asturian ca şi o limbă co-oficială. Minorităţiile, ca şi cele formate din imigranţii africani din fostele colonii, numără mai puţin de 100,000 de oameni. Majoritatea populaţiei portugheze este membră a Bisericii Romano-Catolice.

Dispute Internaţionale

Portugalia a reactivat din când în când cereri pentru teritorii din jurul oraşului Olivenza, Spania.

Gheorghe Ioana VirginiaCls a XII A