ILUMINISMIluminismul este o micare ideologic i filozofic, cu importante consecine culturale, sociale i politice, caracterizat printr-un vdit cult al raiunii, tiinei i umanismului, manifestat n ntreaga Europ a secolului al XVIII-lea. Prin iluminism se atac fundamentele absolutismului n viaa politic, pe cele ale dogmatismului n tiin i religie, introducndu-se o perspectiv mai critic i sistematic, n ciuda mecanicismului su uor rudimentar, care caut s articuleze toate cunotinele despre lume i societate ntr-o singur construcie echilibrat i sintetic.Un nou curentExpresia caracterului raionalist-sintetic o constituie Enciclopedia francez, publicat ntre 1751 i 1780 sub redacia lui Diderot i dAlembert. Se contureaz idea c omul deine supremaia n univers i are capacitatea infinit de a progresa. Acesta se elibereaz de obscurantism i postulate dogmatice opresive, descoperind religia natural i dreptul bazat pe ideea de libertate i proprietate, temelia societii contractuale, politica natural. Fcnd uz de puterea cvasiabsolut a raiunii, iluminismul are o nuan dominant practic, didactic i educativ. Iluminismul corespunde concepiei kantiene de ieire din imposibilitatea de a utiliza eficient propriile faculti intelectuale. n filozofie se caut un sistem ideal de guvernare, n literatur se caut cile optime de formare a omului social si moral.Iluminismul este aadar ideologia dominant a secolului al XVIII-lea. Noua ideologie oglindeste nzuinele forelor sociale dornice de progres, potrivnice vechilor rnduieli. Ideile iluministe vor patrunde ctre sfritul veacului i n rile romne: prin filiera italo-austriac n Transilvania, unde crturarii vin n contact cu varianta preocupat de rolul educaiei, de rspandirea crilor, de ntemeierea colilor publice i prin filiera greac sau rus n ara Romaneasc i Moldova, unde se dezvolt o apropiere fa de iluminismul francez de factur preponderent filozofic. Generic cunoscut sub denumirea de coala Ardelean, reprezentat mai ales de filologi i istorici, dar i prin unicul mare scriitor al epocii, Ioan Budai-Deleanu, iluminismul transilvan a avut rolul de a resuscita spiritul national. Fundamentele revendicrilor seculare ale naiunii romne sunt induse de ideile dreptului natural, contractului social bazat pe egalitate, libertate individual i suveranitate nationala.Ce se modific i ce rmne?Curentul a modificat doctrinele politice i gndirea tradiional despre poziia omului n univers, dar viaa cultural i intelectual romneasc a avut o dinamic proprie[1]prin se care se contureaz o direcie specific a iluminismului european in principate. ntlnirea cu Europa Occidental le-a dat posibilitatea s-i dea seama de constrastul izbitor ntre modul su de via i existena lor napoiat. O caracteristic a iluminismului romnesc a fost preocuparea pentru problemele specifice ale societii. Astfel, ideile sale erau un mijloc de a atinge scopuri practice pentru boieri i clerul nalt. Ideile de dragul ideilor nu reprezentau o atracie ntruct rile romne se confruntau cu permanenta ameninare a dominaiei politice i culturale strine, a crei nlturare a acaparat toate energiile.Printre trsturile distinctive ale iluminismului romnesc putem enumera: lipsa anticlericalismului, pentru c Biserica avea un rol primordial n viaa public i asigura servicii sociale indispensabile; laicizarea treptat a culturii simultan unei micri de renatere spiritual sub oblduirea lui Paisie Velicicovschi, totui Biserica cedeaz rolul de conducere intelectual; prezena religiei n scrierile laice, dar mai mult ca o formalitate, deoarece se milita pentru primatul raiunii i antropocentrism.Intelectualii romni s-au implicat ntr-un proces de autocunoatere, care le-a dat o mai nalt contiin naional i o nevoie nestpnit de a-i defini locul n Europa[2]. Ei examineaz sistemul de valori pe care se ntemeiau societatea si politica, atacnd chiar stlpii: boierii, considerai parazitari chiar de Mihail Sturdza, naltul cler, dar nu s-a ajuns pn la cererea abolirii rangurilor sau nlocuirea Bisericii tradiionale, ci doar la o reform instituional. Criticile acerbe erau ndreptate i mpotriva suzeranitii otomane i administraiei fanariote, care au provocat dezordine n treburile publice i au deformat sufletul masei populaiei.Ce se dorete?Se dorea ntemeierea noilor instituii pe baze teoretice ferme i s-a acordat atenie sporit nceputurilor i evoluiei societii civile. Se accepta ideea contractului social, dar fiind formulate foarte general, identificarea originii mprumutului este dificil. Ideea oricum cunoate o larg raspndire n hrisoave domneti i documentele programatice de la 1821.Gndirea iluminist este completat de suflul revoluionar francez. n aplicarea revoluiei la propriul cadru istoric, boierii romni au distins epoca de aur, argint i bronz, ultima treapt a decadenei fiind asociat fanariotismului. Boierii i intelectualii priveau ns cu optimism spre viitor, convini fiind c odat ndeprtat dominaia strina, se va putea construi o societate modern.Boierii pe de alt parte, tindeau s cread c propria lor clas e fora motric a ntregii ri. Totui, acetia nu erau indifereni fa de celelalte clase, aprobnd abolirea iobgiei, dar nu aveau un plan bine elaborat de rezolvare a racilelor economice i sociale. Adevarata vocaie a scriitorilor boieri era gndirea politic. Alctuind proiecte de reform constitutional i administrative de o mare originalitate, ei nu au renunat ns la prejudecile de clas. Majoritatea pleda pentru absolutismul luminat. Aveau puine sperane ca o guvernare luminat s fie introdus n principate atta vreme ct acestea erau sub administraie strin. O idee era i cea a monarhiei constituionale, adic un simplu sfat boieresc ce ar fi limitat puterea domnitorului, dar i cea a unei republici, din acelai considerent de asigurare a predominrii clasei boiereti. Un exemplu cuprinztor prin caracterul su reprezentativ este proiectul republicii aristo-democraticeti din 1802 al lui Dimitrie Sturdza.1. Studiu de caz 1: ,,Latinitate si dacism* Premisa formarea limbii si poporului romanLimba romana este rezultatul contopirii limbilor daco-getilor si latinilor, insa pe parcurs au mai intrat in uz si alte influente de origine slava- greaca- italiana- turca- franceza- englezaLimba romana face parte din familia limbilor romanice, impreuna cu franceza, italiana, spaniola, portugheza, catalana, provensala, retoromana, sarda, dalmata.Originea limbii romane este legata de formarea poporului roman, proces complex de sinteza daco-romana asupra carora s-au exercitat in timp si alte influente.Geto-dacii faceau parte din marele neam al tracilor si traiau in spatiul carpato-danubiano-pontic.Conform izvoarelor istorice si a imaginilor de pe Columna lui Traian, tracii erau oameni de statura potrivita, cu un temperament aprins si luptatori experimentati.Ei se ocupau cu agricultura, cresterea animalelor, mestesugurile si erau impartiti in numeroase triburi ce se intindeau in nordul si sudul Dunarii.Burebista a fost primul rege geto-dac deoarece a reusit sa intregeasca toate coloniile.Decebal (87-106) este al doilea mare rege al dacilor, statul lui avand dimensiuni mai mici decat cel al lui Burebista, dar fiind mai bine organizat. Acesta poarta doua razboaie cu Traian, imparatul roman, in urma carora Dacia este cucerita.Procesul de romanizare a inceput in secolul al II-lea i. Hr., deoarece de atunci, geto-dacii au inceput sa aiba contacte sporadice cu romanii.Dupa anul 106, dupa cucerirea Daciei de catre imparatul Traian, incepe adevarata romanizare, deoarece armata si administratia, urbanizarea, religia si limba latina sunt introduce in viata geto-dacilor.Limba folosita in Dacia nu era Latina clasica, ci limba vorbita de popor, care sta la baza limbii romane.In 271 are loc ,,retragerea aureliana, dar romanizarea continua impreuna cu dacii liberi.Limba romana se aseamana cu celelalte limbi romanice, dar are si particularitati ce demonstreaza formarea sa in spatiul carpato-danubiano-pontic si nu in Peninsula Balcanica, asa cum afirma Robert Roessler in cartea sa. Majoritatea cuvintelor sunt din limba romanilor (60%), dar si a slavilor (20%).Din limba latina am mostenit structura gramaticala, vocabularul (,,picior, ,,gura, ,,sare, ,,lapte) si modificari fonetice (l -> r : dolus -> dor).Termenii salvi patrund in limba noastra in secolele VI-VII, odata cu migrarea acestora pe teritoriul dacilor (,,bob, ,,baba, ,,livada, ,,plug).Din limba dacilor avem putine cuvinte: ,,magura, ,,vatra, ,,buza.In 1508 se tipareste prima carte in tarile romane : ,,Liturghierul lui Macarie in limba slavona.Primul document in limba romana apare in 1521: Scrisoarea lui Neacsu din Campulung catre judele asovului.In 1544 se tipareste prima carte in limba romana: ,,Catehismul luteran.Procesul de normare al limbii literare incepe abia in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, odata cu infiintarea Academiei Romane.Trecerea de la grafica chirilica la cea latina declanseaza ,,razboiul limbilor care va duce la fixarea normei lingvistice si va accelera totodata procesul de definitivare a normelor unice ale limbii literare.Poporul roman a supravietuit invaziilor, ceea ce, pentru straini, a constituit ,,o enigma si ,,un miracol.Limba romana este limba nationala, deoarece este vorbita de natiunea romana. In interiorul ei deosebim o limba populara si una scrisa, care sta la baza limbii literare.* Limba latina si influentele eia) Situatia limbii romaneLimba latina din provinciile dunarene e reprezentata in zilele noastre de limba romana vorbita la nordul si sudul Dunarii.Dacoromana care, incepand cu secolul al XIII-lea data aparitiei primelor texte mai intinse in romaneste - formeaza baza limbii noastre literare, este vorbita in Romania actuala, care numara astazi 21 mil. locuitori.b) Latina orientalaRomanizarea intensiva a provinciilor dunarene a fost precedata de consolidarea dominatiei romane pe Dunare.Limba romana s-a dezvoltat pe un teritoriu intins romanizat si anume Dacia nord-dunareana, zona sud-dunareana, de-a lungul fluviului Dunarea, si la vest si sud-vest provinciile romanizate care au fost intotdeauna in contact administrativ si comercial cu Dacia.Latina dunareana si latina vorbita pe coasta Dalmatiei, precum si, pana in a doua jumatate a secolului al III-lea, latina din Italia, fac parte din grupul oriental al limbii latine.c) Colonizarea DacieiCucerirea Daciei de catre Traian (101-106) a fost pregatita printr-o serie de masuri cu caracter militar si administrativ, care au facut posibila romanizarea acesteia, cat mai rapid.Dupa cucerirea romana, Dacia a fost colonizata cu militari veniti din provinciile romanizate apropiate (Serbia, Bulgaria, Ungaria si Austria), ca si din tinuturile mai indepartate (Italia, Grecia, Asia Mica, Siria).In 212, prin Constitutia decretata de imparatul Caraculla, locuitorii Daciei devin cetateni romani.Latina era folosita in noua provincie ca limba a administratiei si ca limba in comunicare cu colonistii veniti din alte provincii.Procesul de romanizare inceput cu mai bine de un secol inainte de cucerire, prin unele din elementele sale specifice, cunoaste acum o perioada de maxima dezvoltare.Sub presiunea popoarelor migratoare, Dacia a fost parasita in mod oficial de administratia romana in timpul domniei lui Aurelian (270-275 e.n.), si anume incepand cu anul 271.Incepand din sec. al III-lea, Roma nu mai avea puterea sa impuna provinciilor indepartate, din ce in ce mai autonome (inclusiv Dacia), inovatiile sale lexicale.Unele cuvinte care figureaza in limbile romanice occidentale nu au mai patruns in Dacia, de exemplu: ,,aviaticus, ,,carruca etc.Conservatismul limbii romane in materie de lexic, la fel ca si in sarda, se explica prin izolarea acestor doua limbi.Contactul cu ,,Romania occidentala s-a mentinut prin legaturi de natura culturala si religioasa, pana in secolul al VII-lea.Pana la aceasta epoca, latina continua a fi limba vorbita de locuitorii Daciei si Moesiei.Pastorii transhumanti, care vorbeau limba latina si al caror numar trebuie sa fi fost important, au contribuit, fara indoiala, si ei la difuzarea limbii latine.Statistica aproximativa a cuvintelor latine pastrate in limbile romanice (cca. 6700) nu e determinanta pentru caracterul latin al fiecarei limbi; ceea ce intereseaza este distributia cuvintelor de origine latina si faptul ca uneltele gramaticale necesare pentru constructia unei propozitii sunt de origine latina.Din cele 1000-1500 de cuvinte care formeaza elementele de baza ale vocabularului limbii romane, alese dupa criteriul intrebuintarii cuvantului de catre intreaga populatie si dupa importanta cuvantului, 60% din cuvinte sunt de origine latina si 20% de origine slava.* Originea limbii romaneEtnogeneza romanilor reprezinta un eveniment istoric fundamental in istoria nationala, intrucat arata cum s-a format civilizatia noastra. Ea a fost un proces complex si indelungat, la care au contribuitstatalitatea dacica si cresterea puterii acesteia, cucerirea Daciei de catre romani, colonizarea, romanizarea dacilor, continuitatea populatiei daco-romane in conditiile convietuirii cu populatiile migratoare, raspandirea crestinismului, ducand in final la crearea unei etnii distincte in spatiul central-sud-est-european.In Dacia locuia populatia unitara si omogena sub raport etnic si lingvistic: tracii si geto-dacii.Romanizarea a prins radacini durabile la populatia bastinasa prin inlocuirea limbii si culturii, a numelor proprii si a credintelor, a organizarii social-economice, constituind un fenomen de masa cu valori formative esentiale in etnogeneza poporului roman.Limba romana provine din latina vorbita in partile de est ele Imperiului Roman. Face parte din familia limbilor romanice, dintre care unele au devenitlimbi nationale (italiana, franceza, spaniola, portugheza, romana), altele au ramas limbi regionale (catalana in Spania, sarda in insula Sardinia din Italia, dialectele retroromane in Elvetia), sau au disparut (dalamata).Prin textele scrise s-a constituit treptat varianta culta a limbii romane. Prin manuscrisele copiate si recopiate, dar mai ales prin tiparituri, anumite structuri lingvistice deveneau modele de exprimare in limba romana.Prestigiul variantei regionale muntenesti a fost asigurat mai ales de cartile bisericesti tiparite mai intai de Coresi, la Brasov, apoide alti tipografi in Tara Romaneasca.In secolul al XII-lea apar, in scrierile istoriografice (Grigore Ureche, Miron Costin), primele observatii despre latinitatea limbii romane.In secolul al XIX-lea, trecerea oficiala la alfabetul latin da nastere unor dispute aprinse in privinta ortografiei, care vor continua, cu intermitente, mai bine de 100 de ani.* ConcluziiDe-a lungul timpului, disputele cu privire la conceptele de latinitate si dacism au provenit dintr-o nevoie de autodefinire identitara.Substratul limbii romane este reprezentat de limba daco-getilor, din care s-au pastrat foarte putini termeni, mai ales pentru ca nu exista documente scrise si inscriptii din acea perioada.Influentele care s-au exercitat asupra substratului se impart in doua categoriiprincipale:-influente vechi > din - slavona- maghiara- greaca-influente tarzii -> din neogreaca- turca- franceza- germana- italianaTipariturile lui Coresi, traducerile cartilor religioase si crearea de texte cu caracter normativ (pravilele din Moldova si Muntenia), contibuie semnificativ la formarea limbii romane literare unitare.Scrierile istoriografice (Grigore Ureche, Miron Costin) au o contributie esentiala atat in cadrul procesului de cultivare a limbii, cat si in procesul de creare a unei baze a literaturii nationale.Caracterul popular al latinei din grupul oriental al limbilor romanice se opune caracterului savant (cult) al latinei din Galia, limbii oamenilor cultivati. Acest caracter popular s-a accentuat in limba romana: el constituie trasatura esentiala a latinei care se afla la baza limbii romane, unde nu se semnaleaza nici o urma sigura de influenta savanta.Vocabularul limbii romane contine cuvintele latine datand dintr-o epoca veche, care nu au fost inlocuite prin termeni noi, veniti din Italia.In mentalul colectiv, limba, obiceiurile, credinta si convingerea statorniciei noastre au fost pilonii de rezistenta a romanilor.2. Studiu de caz 2: ,,Dimensiunea religioasa a existentei* PremisaInceputurile literaturii romane sunt legate de contextul ariei culturale din rasaritul Europei, un spatiu complex format pe temeliile traditiei bizantine. Incepand cu secolul al XVII-lea, limba slavona, limba oficierii serviciului divin in biserica, incepe sa fie inlocuita treptatcu limba romana.In aceasta perioada s-au tradus si s-au tiparit carti religioase de care aveau nevoie toti credinciosii. Acestea au fost cazaniile ( evanghelii explicate, cuprinzand invataturi morale dezvoltate pe marginea textului biblic) si pravilele (corpuri de legi). Actele de cultura din cele trei tari romane demonstreaza ca mentalitatea religioasa, caracteristica Evului Mediu, este dominanta.Domeniile lui Matei Basarab in Muntenia si Vasile Lupu in Moldova , au marcat inceputul unei epoci de iviorare culturala. Prin tipografiile infiintate cu sprijinul lui Petru Movila , fiu de voievodd moldovean , ajuns mitropolit al Kievului, cartile religioasese raspandesc si contribuie la unificarea limbii romane literare.Zorii literaturii religioase poarta astfel amprenta cartilor religioase care au iesit din aceste tipografii.*Secolul al XV-lea- Literatura religioasa in limba slavonaFiloteiCele mai vechi manifestari literare romanesti de limba slavona apar la inceputul secolului al XV-lea. Avem intai niste scurte imnuri bisericesti, pripeale, adica mici tropare care se canta cu stihuri alese din psalmii intocmiti de bizantinul Nechifor Vlemmidis (1197-1272) la sarbatorile Maicii Domnului si ale sfinsi ale sfintilor si mucenicilor mai insemnati. Aceste Pripeale, ,,Facerea lui Filotei monahul, au fost scrise in limba bulgara si s-au raspandit nu numai in tarile romanesti, ci si in tarile slave vecine, in Bulgaria, Serbia si Rusia, unde s-au cantat multa vreme, fiind editate intai in Molitvoslovul tiparit la Venetia in 1457, sub titlul ,,Pripealele sarbatorilor alese, reproducandu-se apoi in toate Psaltirile Catavasierele de uz liturgic.Termenul ,,pripeala vine dela slavonescul ,,pripeati, care inseamnna ,,a canta cu, a repeta, deci pripeala e un fel de refren, o repetare a ideii principale din imnul catat. A vorbi de valoarea literara a acestor pripeale este o mare aventura. Ele sunt niste strigate de venerare a divinitatii, cu un anumit rol in desfasurarea liturghiei, imposibil de luat in consideratie independent.Se crede ca autorul pripealelor, monahul Filotei, este marele logofat Filos, boier de divan al lui Mirce cel Mare, citat intr-un hristov din 8 ianuarie 1392, cand iesise din dregatorie si intrase in cinul calugaresc la manastirea Cozia.* Literatura oralaIncepand din secolul al XV-lea, marturiile despre existenta unei literaturi populare orale, ca si piesele databile, se inmultesc.Un scriitor bizantin Mazaris intr-o satira in proza imitata dupa Lucian, infatiseaza un cantaret care fusese la inceputul secolului al XV-lea in Tara Romaneasca si se inapoiase bogat.In predoslovia letopisetului sau de la zidirea lumii pana la 1601, cronicarul moldovean Nicolae Costin scrie ca Matei Corvin (1443-1490) avea obiceiul dupa ce ,,parasiia de ostit de ,,porunciia cintaretilor de canta in canoane faptele a oameni bine numiti si indrazneti la razboaiele cu turcii, in stihuri, scrisa pre limba a lor de mosie.Cea mai caracteristica balada populara, raspandita atat in Moldova, cat si in Tara Romaneasca, este ,,La fantana Gerului, intemeiata pe evenimentul nimicirii expeditiei turcesti a lui Malcocioglu in 1499, cunoscut din ,,Cronica lui Stefan cel Mare.Balada povesteste ca oastea turceasca a fost decimata in Moldova, la intoarcerea din Pocutia, de un ger napraznic. Crivatul, personificat intr-un batran ,,cu toiag de gheata in mana, iese dintr-o fantana si cere socoteala pasei ca a cotropit tara:,,Ce cauti in mosia meaTu si cu ostirea ta?*Secolul al XVI-leaSecolul al XVI-lea marcheaza inca de la inceput o cotitura in cultura si literatura noastra, intrucat acum se ivesc primele manifestari scrise in limba nationala, care vor castiga tot mai mult teren si vor deveni precumpanitoare in secolul urmator.* Cronicarii oficiali moldoveniMacarieDe la Macarie, fost episcop al Romanului, discipol al mitropolitului Teoctist, ne-a ramas o cronica de la 1504 si pana la 1551 (intaiul an din domnia lui Stefan Rares) scrisa din porunca lui Petru Rares si a marelui logofat Teodor.Cu Macarie apare caracterul memorialist al cronicilor, autorul facandu-sisi el loc in letopiset.Macarie isi alege ca model ,,Istoria sinoptica a lui Constantin Manasses.Din cronica lui Manasses, Macarie a compilat in special pasajele referitoare la Petru Rares: fuga in Ardeal (dupa o vanatoare a imparatului Marcian), scaparea din cetatea Ciceiului (dupa scaparea lui Vasile Macedoneanul din cursele bulgarilor).* Literatura religioasa si istorica in Tara RomaneascaUn panegiric grecesc,,Viata si traiul Sfantului Nifon, scrisa intre 1517-1519, este un panegiric cu importante referinte istorice asupra Tarii Romanesti.In 1944, Vasile Grecu a tiparit unul dintre cele doua texte grecesti de la Muntele Athos, cu traducere in limba romana.Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau TheodosieO alta opera de mare importanta scrisa in aceasta epoca este ,,Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Theodosie, pastrata partial in manuscrisele slavonesti.Neagoe Basarab era fiul nelegitim al lui Topelus Basarab.Neagoe Basarab a patronat tiparirea Evangheliarului slavon al lui Macarie.A murit la 15 septembrie 1521.Cronica lui Mihai ViteazulBalthasar Walter a obtinut la Targoviste, in lunile iunie si iulie 1597, o scurta descriere a faptelor lui Mihai Viteazul in limba romana.In arhivele din Florenta s-a gasit o povestire proprie a lui Mihai Viteazul asupra luptelor sale, inmanata la 1600 ducelui Toscana.Cronica lui Balthasar se opreste la anul 1597.Nicolaus OlahusS-a nascut la la 10 ianuarie 1493 in orasul Sibiu.Opera lui Nicolaus Olahus se compune din lucrari teologice, istorice, poezii si scrisori.A scris epitafe, epistole, felicitari, epigrame, complimente si o satira imitandu-l indeosebi pe Ovidiu.* Monumentele limbii romaneTextele romanesti anterioare secolului al XVI-lea s-au pierdut.Cel dintai text romanesc pastrat este ,,Scrisoarea boierului Neacsu din Campulung datata la 1521.Primele incercari de traducere a BiblieiTentativa de traducere a Bibliei si a cartilor de ritual se constata inca din prima jumatate a secolului al XVI-lea.Una dintre ipoteze este ca traducerile au fost pregatite de lupta nobilimii din Maramures (fam. Dragffi secolul al XV-lea).O informatie din 1532, semnata de curand, arata cala acea data exista in Moldova o traducere a Evangheliei si a Apostolului.* Prima tiparitura in limba romanaIn 1544 s-a tiparit un Catehism in limba romana, din acre nu s-a descoperit nici un exemplar.Catehismul nu este o opera literara, ci teologica, dogmatica.* CartipopulareTraduceri de texte parabibliceMajoritatea acestor texte au fost scrise pt. lamurirea unor locuri insuficiente tratate in Biblie.Alaturi de Vechiul Testament, din secolul al IX-lea a circulat ,,Paleea historica, o expunere amplificata a textului biblic.In secolul al IV-lea al erei noastre, la Ierusalim a aparut un alt Apocalips, atribuit apostolului Pavel.* Literatura religioasa inprima jumatate a secolului al XVII-leaPede-o parte noile conditii economice si politice create in Tara Romaneasca la sfarsitul secolului al XVI-lea si inceputul secolului al XVII-lea, prin puterea pe care o castiga in stat, tot mai mult, boierimea, pe de alta parte inceputurile firave ale literaturii in limba poporului, constituie premisele care au facut posibila in secolul al XVII-lea dezvoltarea unei insemnate literaturi istorice, religiose si beletristice in limba romana.Se intreprinde asadar, oficial, numai prin literatura religioasa, o vasta actiune de culturalizare a poporului. Incepe o lupta constienta si organizata de introducerea limbii nationale in biserica.Pionerii acestor actiuni complexe au fost Mitropolitul Varlaam in Moldova, Udriste Nasturel in Tara Romaneasca si Mitropolitul Simeon Stefan in Transilvania.* Mitropolitul VarlaamIn Moldova, introducerea tiparului si primul efort sustinut de raspandire a cuvantului romanesc se datoreaza lui Varlaam, pe numele lui Vasile Motoc, fost ecumen al Manastirii Secul, duhovnic al lui Miron Barnovski, sol al acestuia la Moscova, mitropolit intre anii 1632-1653, candidat la scaunul patriarhiei ecumenice din Constantinopol si sol de pace al lui Vasile Lupu in Tara Romaneasca in 1644.In literatura ecleziastica romaneasca, Varlaam este cunoscut pentru urmatoarele lucrari: ,,Leastvita lui Ioan Scararul, tradusa din slavoneste, ,,Carte romaneasca de invatatura, publicata in 1643, la Iasi; ,,Raspunsul impotriva catehismului calvinesc, publicata in 1645, probabil la Manastirea Dealu.Carte romaneasca pentru invatatura, cunoscuta mai ales sub numele deCazanie, este un comentar al evangheliilor, tradus din izvoare straine, in cea mai mare parte dupa versiunea slavona a Omiliilor patriarhului Calist. Aceasta carte prezinta un interes major pentru istoria literaturii romane deoarece contine primele pagini de proza in limba romana si catevacompuneri versificate.Cazania cuprinde 75 de predici pentru toate duminicile din an si pentru sarbatorile mai insemnate ale bisericii, insa cuprind si sfaturi de infranarea viciilor si a patimilor, de infratire si ajutorarea aproapelui.3. Studiu de caz 3: ,,Formarea constiintei istorice* PremisaIncepand cu secolul al XVII-lea, destinul culturii romanesti nu mai tine exclusiv de viata religioasa si de activitatea mitropolitilor, a preotilor si a calugarilor. Atat in Moldova cat si in Muntenia, actul de cultura inceteaza a mai fi concentrat in jurul manastirilor si al bisericilor. Prin influenta ideilor umaniste, boierii luminati incearca sa recupereze trecutul istoric, pentru a nu fi inecat in uitare.In operele lor istoriografice, ei vor demonstra, pentru prima data, ideea unitatii de neam si limba a romanilor.In Moldova, cronicile lui Grigore Ureche, Miron Costin si Ion Neculce prezinta datele istorice esentiale pana in secolul al XVII-lea intr-un mod directiv.In Muntenia insa, cronicari ca Radu Greceanu, Radu Popescu, se aflau in slujba domnitorilor Constantin Brancoveanu sau Matei Basarab si de aceea vor fi cronici partizane laudandu-i pe domnitori.Grigore UrecheGrigore Ureche, nascut apoximativ in anul 1590, este primul cronicar moldovean de seama, a carui opera a infruntat timpurile ajungand pana in zilele noastre. Provine dintr-o familie boiereasca veche (un stramos al sau aparea in hrisoavele lui Alexandru cel Bun, iar unul dintre bunici, Maxim, boieras obscur, a fost traitor sub Stefan cel Mare) in care pretuirea pentru carte si pentru actul de cultura (Nistor Ureche, tatal sau, a ctitorit manastirea Secu) fusese statornica.Era fiul lui Nestor Ureche, boier instruit, detinand functii politice importante la sfarsitul secolului al XVI-lea in repetate randuri purtator de solii la Poarta Otomana, mare vornic al Tarii de Jos pe vremea domniei lui Eremia Movila.Cronicarul si-a petrecut prima parte a vietii mai mult in scolile Lvovului. Opiniile cercetatorilor in legatura cu scoala pe care a frecventat-o sunt diferite. A fost evocat asa un colegiu iezuit, dar, avand in vedere spusele lui Ureche batranul (care primise indigenatul polonez si era nobil al Coroanei) a fost membru marcant al Fratiei Ortodoxe din Lvov (institutie preponderal laica, care urma protejarea spiritualitatii). Este verosimila prezenta a lui Grigore Ureche intre elevii scolii ce functiona cu sprijinul comunitatii. Aici si-a sfatuit achizitiile anterioare, datorate profesorilor cu care invatase in casa parinteasca (deprinsese cu siguranta slavona si greaca) , studiind -spune Miron Costin ,,artele liberale intr-o asemenea scoala, i-au fost la indemana disciplinele gramatica, retorica, limba latina, limba polona si probabil slavona ucraineana.Intors in Moldova, Grigore Ureche era un carturar in intelesul deplin al cuvantului, cu lecturi de bun nivel, capabil datorita profunzimii acumularilor si caracterul lor sistematic - putea sa discearna si sa citeasca izvoarele istorice. In scurta domnie a lui Miron Barnovski (1628) ajunge logofat al treilea, apoi spatar sub domnia lui Alexandru Ilies. Vasile Lupu il ridica la rangul de mare spatar intre anii 1634-1642 si apoi de mare vornic al Tarii de Jos, mentionandu-l intre sfetnicii de taina, chiar daca opiniile voievodului si ale consiliului nu erau mereu coincidente. Grigore Ureche a murit in 1547 si a fost inmormantat intr-o cripta de la manastirea Bistrita din Moldova.Grigore Urche este cunoscut in istoria literaturii si a cuturii romanesti printr-o singura opera : Letopisetul Tarii Moldovei, de cand s-a descalecat tara si de cursul anilor si de viata domnilor care scrie de la Dragos Voda pana la Aaron Voda prima cronica, in limba romana, a Moldovei, care prezinta istoria tarii de la 1359 pana in 1594. Opera sa ,,a slujit de urzeala tuturor cronicarilor urmatori (Mihail Kogalniceanu 1876), n-a avut in ce-l priveste , o traditie pe care sa se sprijine cu nadeje, in schimb au fost mult mai rar observate motivele acestei situatii in natura speciala a efortului pe care a trebuit sa-l faca Grigore Ureche pentru a crea istoriografia in limba romana .Manuscrisul original nu s-a pastrat, cronica fiind transcrisa in forma prelucrata, cu o seama de interpolatori (Simion Dascalul, Mihail Calugarul si Axinte Uricariul).Miron CostinMiron Costin s-a nascut in anul 1633 . In timpul tineretii face studii in Polonia, iar dupa intoarcerea intaraobtine un post cu functii militare si diplomaticeimportante (vornic si logofat).Miron Costin a apartinut marii boierimi, el fiind implicat in principalele evenimente ale epocii. In 1691, Miron Costin a fost suspectat ca ar participa la un complot impotriva domnului Constantin Cantemir, fiind omorat din ordinul acestuia.El a continuat lucrarea lui Grigore Ureche, infatisand istoria Moldovei de la Aaron Voda - 1595 pana in 1661. ,,Letopisetul Tarii Moldovei cuprinde evenimentele cele mai importante pe care le descrie, consultand izvoarele polone, dar din 1653 sunt evenimente contemporane. Intentia sa a fost sa descrie istoria Moldovei de la inceputul ei, dar nu a reusit din cauza vremurilor cumplite.In scrierea operei sale, el ia in considerare destinul, cauzalitatea mai mult decat moralismul cresterii. Cele mai importante sunt descrierile prin abundenta detaliilor.Este impresionanta descrierea secetei din vremea lui Petru Schiopul unde noi-nainte prindea peste, acolo ara ; praful se strangea la garuri ca nametii de omat.In lucrarea sa aduce argumente de ordin istoric, geografic si etnografic pentru sustinerea latinitatii.Ion NeculceIon Neculce ii continua pe ceilalti cronicari in atitudinea memorialistica fata de istorie. Opera populara confera autenticitate, iar preocuparea pentru istorie este mai mare in letopiset, caci el povesteste evenimentele. Oralitatea si spontaneitatea tin de talentul sau natural. El este o expresie a constiintei naturale, istoricul care intelege intamplarile istorice traite, constiinta artistica. El dovedeste har si descopera valoarea de document si valoarea artistica a legendelor populare. ,,O sama de cuvinte este un titlu simbolic ce releva faptul ca cele culese si prelucrate de el sunt numai un fragment din marea creatie populara. Avand o formatie intelectuala modesta, el nu este un istoric, ci un memorialist, un narator ironic si subiectiv al istoriei. Trasatura dominanta a mentalitatilor de tip popular a acestui povestitor este comunicativitatea. Niciodata nu a mintit cu discretie, cum o facea Miron Costin ca sa treaca in pagina fapte de culise. Costin refuza sa scrie ceea ce ar fi fost de urata pomenire, insa Neculce aici gaseste sursa povestirii fara ocoluri si euferisme. Intelectual condus de firea sa, Costin nu patrunde indiscret in viata personalitatilor, pe cand Neculce exploateaza aceasta sursa spre a-si colora puternic si original intruchiparile individuale. Neculce foloseste graiul dulce moldovenesc. Incepe sa se configureze o anumita structura artistica impusa de moldovenii care sunt povestitori lirici. Neculce a gasit la Miron Costin o valoare spirituala complementara spiritului sau popular.Spre deosebire de ceilalti cronicari, Ion Neculce este mai sensibil la senzational decat la intamplari marete, cu tendinta de a aduna anecdote recurgand la amanuntul picant. ,,O sama de cuvinte releva aplicarea asupra evenimentului minor, uneori ridicol de comic, a spiritului anecdotic.Cele mai bine realizate portrete sunt cele ale lui Ion Neculce (spre exemplu, portretul mitropolitului Dosoftei). Neculce enunta amanuntele ce evidentiaza intregul, semnele particulare, ticurile si gesturile. El individualizeaza, portretele sale ramanand in memoria cititorilor. Portretul lui Neculce se situeaza intre caricatura si tablou.Tot la Neculce intalnim si frecventa cea mai mare a dialogului. Evenimentele si personajele despre care nareaza pare ca le-a cunoscut direct, dovedindu-si inca o data talentul incontestabil de narator. Ca si Creanga, el introduce dialogul printr-o formula.Comunicativitatea indiscreta si abilitatea dezvinovatirii, abundenta anecdotelor si proverbelor, cartirea si blestemul, sistematizarea portretizarii sunt specifice in opera lui Neculce. Forta individualizatoare l-au determinat pe George Calinescu sa vorbeasca despre tehnica potretului. Neculce a fost considerat un fel de Caragiale inainte de Caragiale. El prefigureaza umanismul popular al lui Creanga. Este cel ce manifesta spirit ludic, consacrand genul povestirii de delectare.*ConcluziiConstiinta istorica a romanilor incepe sa se exprime odata cu scrierea istoriei lor. Consemnarea evenimentelor pune in evidenta doua constante in viata lor zbuciumata doua fronturi de lupta: unul extern, reprezentat de confruntarea cu dusmanii, si unul intern, reprezentat de rivalitati si conflicte pentru putere. Varsta eroica a feudalitatii romanesti este dominata de figurile emblematice ale voievozilor gloriosi, intre care stralucesc Stefan cel Mare si Mihai Viteazul, despre ale caror fapte de arme povestesc cronicarii. In scrierile timpului este consemnata astfel si cealalta fata a istoriei, legata de luptele lipsite de glorie, in care se infrunta oameni de acelasi neam si de aceeasi lege.4. UmanismulUmanismul european* DefinitieUmanismul-este miscarea social-culturala a renasterii aparuta in Italia in sec. al XIV-lea. Evolutia acesteia va cuprinde si sec. al XV-lea si sec. al XVI-lea. In Germania si Tarile de Jos, umanismul va fi promovat incepand cu sec. al XVI-lea, iar in Anglia, Spania si Tarile Romane abia in sec. al XVII-lea.Aceasta miscare social-culturala apare ca o revolta impotriva fanatismului si docmatismului specific Evului Mediu.Ideea principala a fost aducerea omului in centrul Universului in locul lui Dumnezeu, adoptand toleranta religioasa ca reactie impotriva Inchizitiei catolice, care in Evul Mediu avusese puterea.* Trasaturile umanismului:-aseaza in centrul preocuparilor sale omul (,,omul este masura tuturor lucrurilor');-increderea in ratiune;-admiratia fata de valorile antichitatii greco-latine;-natura considerata un model al artei;-anticlericalismul;-prezentarea omului multilateral;-libertatea, demnitatea si perfectabilitatea fiintei umane.Termenul umanism are doua sensuri: unul larg, de pretuire a valorilor umane, si unul restrans, de interes fata de valorile antichitatii. In legatura cu Renasterea, termenul se foloseste in ambele sensuri.Sensul initial al miscarii rezida in redescoperirea antichitatii greco-romane si in refuzul scolasticii medieval occidentale. Este o epoca de mare efervescenta spirituala, in care descoperirile stiintifice si tehnice din spatiul societatilor occidentale sunt acompaniate de descoperirile geografice, de inovatiile stilistice si de viziune in plan artistic, de schimbari de mentalitate si de atitudine in plan social si economic.Toate acestea largesc cadrele mentale ale epocii, pun bazele unei noi imagini asupra Universului si a omului. In centrul acestei revolutii culturale sta o noua conceptie asupra omului, diferita de cea dominanta in perioada medievala.Evul Mediu cunostea antichitatea, dar numai partial, adesea trunchiat si incorect, prin prisma teologiei. Renasterea ia antichitatea ca model, incercand s-o cunoasca in toata bogatia ei de valori. Incepe o cautare febrila de manuscrise antice, care, o data descoperite, sunt studiate cu atentie si incepand cu a doua jumatate a secolului al XV-lea tiparite. Sapaturile scot la iveala ziduri si statui, comori ale artei antice. Se creeaza biblioteci si librarii, iar academiile nou-aparute grupeaza savanti care dezbat probleme filozofice, cum sunt membrii Academiei platoniciene dela Florenta.Creatiile antice devin modele, surse de inspiratie, atat pentru scriitori care folosessc adesea chiar limba latina -, cat si pentru artisti. Antichitatea afirmase cu mandrie ca Omul e masura tuturor lucrurilor si ca In lume-s multe mari minuni; / Minuni mai mari ca omul nu-s! Reinviind aceasta traditie, Renasterea realizeaza un ideal de om universal, multilateral, un om caruia, ca si personajului antic, nimic din ceea ce este omenesc nu-i este strain: armonios dezvoltat fizic si cultivat ca intelect, pasionat, iubitor de cunoastere si de frumos, om de cultura si de actiune in acelasi timp. Un astfel de om este un abis de stiinta, dupa cum se exprima Rabelais, sau, cum se intitula Pico della Mirandola, doctor in toate stiintele si in alte cateva pe deasupra.Spre deosebire de evul mediu, care vedea in om o creatie a divinitatii, supusa in exclusivitate vointei acesteia, Renasterea pune accentul pe ratiunea, libertatea si demnitatea omului, pe caracterul sau perfectibil. Nimic nu este mai presus pe pamant decat omul, nimic nu este mai presus in om decat mintea si sufletul[], scria Pico della Mirandola, in ,,Discurs despre demnitatea omului.Un astfel de om avea o educatie multilaterala, filozofica, literara, stiintifica, artistica si fizica. Reprezentativi pentru idealul de personalitate al Renasterii au fost Leonardo da Vinci, pictor, om de stiinta, inventator, sau Michelangelo Buonarroti, sculptor, pictor, poet si arhitect.Omul Renasterii tinde sa realizeze o armonie intre el si natura. Aceasta atitudine se opune dogmatismului si fanatismului medieval. Lectura in originala vechilor texte, considerate sfinte, le permite savantilor vremii sa reveie modificarile ulterioare si interesate facute in aceste scrieri de catre reprezentantii Bisericii. Coruptia si ipocrizia clerului catolic reprezinta unul dintre subiectele favorite ale scriitorilor satirici din Renastere, iar in Germania, Renasterea se asociaza cu Reforma, care favorizeaza dezvoltarea culturii in limba nationala.Aceasta noua viziune asupra omului este exprimata si in filozofie si in stiintele naturii de Fr. Bacon, Copernic, Giordanoi Bruno, Galileo Galilei, Kepler. Ei pregatesc o noua viziune stiintifica asupra lumii, impun treptat o alta paradigma globala, cea a rationalismului clasic. In sfera gandiri umaniste se afirma Pico Dela Mirandola, Tomaso Campanela , Thomas Morus, Montaoigne, Erasmus, iar in arta plastica are loc efectiv o revolutie estetica prin inovatiile introduse de Durer, Michelangelo, Rafael, Leonardo Da Vinci, etc.Trecerea spre epoca moderna este facuta de Dante, Petrarca, Rabelais, Boccacio, Calderon Dela Barca, Shakespeare, Cervantes.Spiritul Renasterii apusene se extinde treptat in toata Europa, inclusiv in spatiul romanesc. Umanismul redescopera cultura antica, natura si bucuriile vietii, omul si viata practica, ratiunea si libertatea de cugetare.Umanismul romanescUmanismul roman se formeaza din surse bizantine si occidentale.In Tarile Romane, umanismul se defineste mai tarziu decat in tarile din apusul si din centrul Europei.Centre importante ale umanismului erau in Transilvania, in secolul al XV-lea Oradea, iar in secolul al XVI-lea Cluj.In Moldova si in Tara Romaneasca abia spre sfarsitul secolului al XVII-lea si inceputul secolului al XVIII-lea, oarsul devine principalul nucleu de activitate culturala in locul centrelor monastice de odinioara.Tabloul umanismului romanesc nu poate fi complet fara mentionarea unor personalitati precum Udriste Nasturel (1599-1657), Nicolae Milescu (1636-1708), fratii Serban si Radu Greceanu, mitropolitul Dosoftei (1624-1693).In Tarile Romane, literatura a trecut in perioada umanismului de la textele religioase la o etapa noua: atunci cand a inceput sa depaseasca problematica traditionala, s-a raspandit cunoasterea limbii latine si a autorilor antichitatii.Reprezentantii umanismului romanesc sunt cronicarii care sustin in operele lor idei fundamentale ale culturii romanesti:originea latina a poporului si a limbii romane;continuitatea existentei acestui popor pe teritoriul romanesc;unitatea tuturor romanilor din provinciile romanesti;rolul civilizator al tipariturilor;forta educativa a istoriei;credinta in adevar si documente;dorinta de a salva oamenii de ignorantaCei mai de seama umanisti apartin Moldovei feudale. Miscarea umanista romana pune accentul pe afirmarea identitatii nationale. Urmand scoli inalte in Polonia si Constantinopol, boierii Moldovei au intrat in contact cu ideile umanismului european pe care le-au aplicat apoi in tara. Cea mai de seama manifestare a umanismului romanesc o reprezinta preocuparea pentru afirmarea identitatii nationale in lucrarile de istoriografie.Cei mai de seama istorici umanisti au fost: Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Dimitrie Cantemir (prima personalitate enciclopedica din cultura romana). Opera importanta a acestora o reprezinta cronicile istorice (letopisete). Acestea prezinta istoria Moldovei de la al doilea descalecat pana in vremurile lui Ion Neculce.Desi cei trei cronicari apartin unor epoci diferite, operele lor au cateva caracteristici comune. Ele se aseamana printr-o conceptie comuna a autorilor privind istoria.Aceasta conceptie reprezinta esenta umanismului romanesc.* Principiile umanistilor-cronicarul e responsabil de adevarul celor scrise-cronicile trebuie sa fie obiective, nepartinitoare pentru un domn sau fata de un boier-au valoare educativa-trebuie sa respecte cronologia evenimentelor, de aceea fiecare cronica continua prezentarea domnitorilor din momentul in care s-a sfarsit cronica precedenta-cronicarii trebuie sa foloseasca ca surse de inspiratie izvoarele istorice documentate-pentru perioadele in care nu exista date stiintifice pot fi folosite ca sursa de inspiratie si creatiile populare-cronicile trebuie sa noteze colateral si alte evenimente petrecute in acea perioada (secete, invazii de lacuste, ploi, cutremure)* Contributia cronicarilor la dezvoltarea culturii romaneIstoriografia in limba romana s-a dezvoltat incepand cu sfarsitul secolului al XVI-lea, odata cu ridicarea noii boierimi si aparitia primilor carturari; un rol important l-a avut raspandirea umanismului.1)Contributia la dezvoltarea istoriei:vau pus bazele istoriografiei romanesti (bazandu-se pe document si adevar);vtransmit informatii pretioase cu privire la istoria medievala (domnii & evenimente);vinformatii in legatura cu etnogeneza romanilor (originea latina a limbii si a poporului roman, unitatea romanilor si continuitatea existentei pe acest teritoriu.);Grigore Ureche este cel dintai care vorbeste despre originea romanilorsi toti de la rami se trag..Miron Costin prin lucrarea saDe Neamul Moldovenilorcontinua ideile lui Ureche in legatura cu etnogeneza romanilor aducand argumente stintifice.vcontribuie in mod esential la formarea constiintei nationale;vscopul scrierilor nu este numai unul informativ, ci si unul educativ.2)Contributia in domeniul limbii:vin cronici exista primele dovezi ale limbii romane in diferite perioade ale evolutiei;voglindesc eforturile de transformare a limbii dintr-un mijloc de comunicare intr-un mijloc de transmitere a culturii.Grigore Ureche se bazeaza pe limba vorbita, stilul sobru.Miron Costin se afla sub influenta limbii latine.Ion Neculce: limba folosita in operele lui este imaginea scrisa a limbii vorbite in prima jumatate asec XVIIIlea (stilul oral).3) Contributia in domeniul literaturii:cronicile reprezinta primele incercari ale unei literaturi romanesti originale.Grigore Ureche:Primul portret al lui Stefan cel Mare.Portrete, tablouri, schite de nuvele.Miron Costin:Primul poet (Viata Luminii poem filosofic si Stihurile de descalecatul tarii aflate la inceputul letopisetului).Memorialist, zugrav de moravuri si caracterePovestiri (descrierea unei invazii de lacuste)aIon Neculce:Realizeaza o opera personala bazata pe evenimente traite de el insusi sau auzite.Creeaza personaje de fictiune.Este uneori impersonal ca un adevarat scriitor.Detine arta povestirii & cea a portretului (cei 14 domnitori).Realizeaza tablouri de epoca.Este prezent hazul & ironia.Relateaza intamplari anecdotice.* Dimitrie CantemirDimitrie Cantemir s-a nascut la26 octombrie1673, in localitateaSilistenidincomuna Falciu, azicomuna Dimitrie Cantemirdinjudetul Vaslui, in partea de sud a orasuluiHusi. A fost fiul luiConstantinsi alAnei. La 15 ani a fost nevoit sa plece laConstantinopol(1688-1690), unde a stat 17 ani, cazalogal tatalui sau pe langaInalta Poarta, inlocuindu-l peAntioh, devenit ulterior domn al Moldovei.Din lunamartie1693pana in lunaapriliea aceluiasi an, dupa moartea tatalui sau, a fost domn alMoldovei, darInalta Poartanu l-a confirmat, astfel incat s-a intors la Constantinopol pentru a-si continua studiile. Cu prilejul unui razboiturco-austriaca efectuat o calatorie inEuropa Centrala, ajungand si inBanat, laTimisoara. A avut astfel ocazia de a se convinge de unitatea lingvistica apoporului roman.Antioh, fratele mai mare si-a insusit intreaga mostenire, lasandu-l intr-o situatie precara. Din1695a fostcapuchehaielaConstantinopol, al fratelui sauAntioh, acesta fiind ales domn.S-a casatorit cu fiica luiSerban Cantacuzino,Casandra, care i-a daruit doi copii,Maria si ANtioh(viitorul poet, scriitor si diplomat rusAntioh Dimitrievici Cantemir(1709-1744).)Turcii l-au inscaunat pe Dimitrie Cantemir laIasiin1710, avand incredere in el, dar noul domn-carturar a incheiat laLutkinRusia, in2 aprilie-13 aprilie1711, un tratat secret de alianta cuPetru cel Mare, in speranta eliberarii tarii de sub dominatia turca. In politica externa s-a orientat inspreRusia. In subsidiar, s-a afirmat chiar faptul ca ar fi incercat alipirea Moldovei Imperiului Rus, asa cum facuse siUcraina. A fost un adept al domniei autoritare, adversar al atotputernicei mari boierimi si a fost impotriva transformarii taranilor liberi in serbi.Dupa numai un an de domnie (1710-1711) s-a alaturat lui Petru cel Mare in razboiul ruso-turc si a plasat Moldova sub suzeranitate ruseasca. Dupa ce au fost infranti de turci inLupta de la Stanilesti- tinutulFalciupePrut, neputandu-se intoarce in Moldova, a emigrat inRusia, unde a ramas cu familia sa. A devenit consilier intim al lui Petru I si a desfasurat o activitate stiintifica rodnica. Langa Harkov i s-a acordat un intins domeniu feudal si a fost investit cu titlul de Principe Serenissim al Rusiei la1 august1711.A murit pe mosia sa Dimitrievka laHarkovin1723si a fost inmormantat in Rusia. Actualmente, osemintele sale se odihnesc in Biserica Trei Ierarhi din Iasi.Dimitrie Cantemir carturarA fost primul roman ales membru al Academiei din Berlin in1714. In opera lui Cantemir, influentata deumanismulRenasterii si de gandirea inaintata din Rusia, s-au oglindit cele mai importante probleme ridicate de dezvoltarea social-istorica a Moldovei de la sfarsitul secolului al XVII-lea si inceputul secolului al XVIII-lea.Opere principaleDivanul sau Galceava inteleptului cu lumea sau Giudetul sufletului cu trupul, scrisa in romana si tiparita laIasiin1698. Aceasta opera esteprima lucrare filozofica romaneasca. In aceasta lucrare intalnim disputele medievale despre timp, suflet, natura sau constiinta. Dimitrie Cantemir sugereaza superioritatea omului asupra celorlalte vietuitoare, face din om un stapan al lumii, sustine superioritatea vietii spirituale asupra conditiei biologice a omului, incearca sa defineasca concepte filosofice si sa alcatuiasca o terminologie filosofica.Imaginea tainica a stiintei sacrosante1700, lucrare filosofica in care incearca sa integreze fizica intr-un sistem teist, un fel de impacare intre stiinta si religie, intre determinismul stiintific si metafizica medievala. Cantemir manifesta un interes deosebit pentruastrologiesi stiintele oculte, sacre, specificeRenasterii.Istoria ieroglifica, scrisa la Constantinopol in romana (1703-1705). Este considerata prima incercare de roman politic-social. Cantemir satirizeaza lupta pentru domnie dintre partidele boieresti din tarile romane. Aceasta lupta alegorica se reflecta printr-o disputa filosofica intre doua principii, simbolizate de Inorog si Corb. Lucrarea cuprinde cugetari, proverbe si versuri care reflecta influenta poeziei populare.Istoria Imperiului Otoman(Istoria cresterii si descresterii curtii otomane), redactata in latina (Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Othomanicae) intre1714si1716. In aceasta lucrare, Dimitrie Cantemir a relatat istoria imperiului otoman si a analizat cauzele care ar fi putut duce la destramarea sa. A insistat si asupra posibilitatilor popoarelor asuprite de a-si recuceri libertatea. Lucrarea a fost tradusa si publicata in limbile engleza, franceza si germana.Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, scris mai intai in latina dar tradus apoi de autor in romana[1](1719-1722), cuprinde istoria noastra de la origini pana la descalecare. Sustine ideea cronicarilor: originea comuna a tuturor romanilor. Pentru scrierea acestei lucrari, Dimitrie Cantemir a consultat peste 150 de izvoare romane si straine in limbile latina, greaca, polona si rusa.Descriptio Moldaviae(Descrierea Moldovei), scrisa inlatina(1714-1716), cand traia inRusia, la cererea Academiei dinBerlin.Descriptio Moldaviaecuprinde trei parti:Prima parte este consacrata descrierii geografice a Moldovei, a muntilor, a apelor si a campiilor. Dimitrie Cantemir a elaborat prima harta a Moldovei. A prezentat flora si fauna, targurile si capitalele tarii de-a lungul timpului.In partea a doua a lucrarii este infatisata organizarea politica si administrativa a tarii. S-au facut referiri detaliate la forma de stat, alegerea sau indepartarea din scaun a domnilor, la obiceiurile prilejuite de inscaunarea domnilor sau de mazilirea lor, de logodna, nunti, inmormantari.In ultima parte a lucrarii exista informatii despre graiul moldovenilor, despre slovele folosite, care la inceput au fost latinesti,dupa pilda tuturor celorlalte popoare a caror limba inca e alcatuita din limba cea romana, iar apoi inlocuite cu cele slavonesti. Lucrarea prezinta interes nu numai pentru descrierea geografica sau politica bine documentata, ci si pentru observatiile etnografice si folclorice. Dimitrie Cantemir a fost primul nostru carturar care a cuprins in sfera cercetarilor sale etnografia sifolclorul.Alte opere Compendium universae logices institutionis(Prescurtare a sistemului logicii generale) Monarchiarum physica examinatio(Cercetarea naturala a monarhiilor) Sistema religiae mahomedane Cartea stiintei muzicii(Kitab-i-musiki)Kitab-i-musiki,Cartea muzicii, scrisa in limba turca, este una dintre primele lucrari ale savantului domnitor, conceputa in perioada vietii acestuia dinIstanbul. Lucrarea cuprinde un studiu aprofundat al muzicii otomane laice si religioase, savantul punand in discutie importanta muzicii religioase si influentarea acesteia de catre muzica bisericeasca bizantina. Studiul se refera la compozitori otomani, cuprinzand ilustrarea curentelor si tematicilor, exemplificate printr-o redare a notelor si gamelor intr-un sistem de note. Este prima lucrare dedicata muzicii, conceputa intr-un stil savant. Finalul studiului este insotit de o culegere de melodii a diverselor compozitii, precum si un numar de 20 de creatii proprii.Datorita acestei lucrari, Dimitrie Cantemir a intrat in istoria muzicala a Turciei ca fondator al muzicii laice si studios al celei religioase sub numele deCantemiroglu(fiul lui Cantemir).5. IluminismulIluminismul european* AparitieA aparut in secolul al XVII-lea in Anglia, constituindu-se intr-o miscare de idei care se opunea ideologiei de tip feudal.Evenimentul care marcheaza inceputul acestui curent este revolutia burgheza din Anglia (1688). ,,Actul de nastere al iluminsmului poate fi considerat votarea de catre Parlamentul englez a ,,Declaratiei Drepturilor Omului'.Pe plan social, iluminismului ii corespunde cristalizarea burgheziei, clasa care gaseste in ideile iluminste o exprimare a propriei filozofii.Aparitia iluminismului este sintetizata de dinamismul si spiritul revolutionar al burgheziei.Sub raport ideologic, acest curent se cristalizeaza in Franta in secolul al XVIII-lea fiind marcat de aparitia unei mari opere colective (17 volume si 11 volume de planse) - Enciclopedia , alcatuita sub coordonarea lui Jean Jaques Rousseau. Enciclopedia sintetizeaza toate cunostintele umane acumulate din cele mai vechi timpuri pana in acel moment . In epoca a avut un ecou rasunator punand la dispozitie un important instrument de cunoastere si dezvoltand publicului spiritul critic si gustul pentru stiinta. De aici, iluminismul s-a raspandit in toate tarile Europei, imbracsnd forme specifice fiecaruia.* Ideile iluminismuluia) RATIUNEA - este considerata ca un dar specific omului.b) Definind astfel omul, iluminismul proclama EGALITATEA tuturor oamenilor. Monarhul nu mai este unsul lui Dumnezeu si doar primul slujitor al statului preocupat de siguranta supusilor sai.Negandu-se ierarhia sociala feudala, societatea va trebui structurata pe baza unui contract social intre om si semenii sai.c) MONARHUL ILUMINAT - reprezinta idealul politic al epocii care inlocuia perimatul monarh absolutist. Trebuia sa fie un filozof inzestrat cu o capacitate de a intelege mecanismele societatii si de a mediatiza si armoniza relatiile dintre clasele sociale.d) Orasul imaginat de iluminism casediupentru 'CETATEANULUNIVERSAL' este 'CETATEA UNIVERSALA- COSMOPOLISUL', loc in care razboiele ar disparea, iar prejudecatile de ordin rasial sau religos ar fi excluse. Cercetatorii au plasat aparitia unui astfel de oras in 2440.e) Idealul uman al acestei epoci este FILOZOFUL - figura care inlocuia cavalerul si Sfantul Evului Mediu.f) Reprezentantii iluminsmului au militat pentru revolutionarea sistemului educational si introducera invatamantului in limbile nationale.* Manifestari iluministe in cultura europeanaANGLIA - ,,Robinson Crusoe, de Daniel Defoe- ,,Gullivers travels, de Johantan SwiftFRANTA - ,,Scrisori persane, de Montesquieu- Operele lui Voltaire- Romanele si eseurile lui Diderot- ,,Nunta lui Figaro si ,,Barbierul din Sevilla, de BeaumarchaisGERMANIA - ,,Laocoon si Nathan inteleptul, de LessingITALIA - ,,Badaranii si Hangita, de Carlo GoldoniiROMANIA - ,,Tiganiada, de Ion Budai DeleanuIluminismul romanescEste o miscare a intelectualitatii din Transilvania din secolele XVIIIXIX si poarta numele deScoala Ardeleana.Burghezia romaneasca din Transilvania era nemultumita de statutul social politic al romanilor, acestia fiind aproape lipsiti de drepturi in urma actuluiUnio trium nationum(1437), act ce excludea participarea romanilor la viata social-politica.Programul politic alScolii Ardeleneeste prezentat in memoriulSupplex Libellus Valachorum Transilvaniaetrimis imparatului Leopold al II lea, prin care se cerea recunoasterea romanilor din Transilvania ca natiune egala in drepturi cu celelalte.Initial a fost o miscare de eliberare nationala si sociala, apoi de stimulare a culturii.Reprezentanti: Gh. Sincai, Petru Maior, Samuil Micu, Ioan Budai Deleanu.Activitatea Scolii Ardelene s-a desfasurat pe doua directii:1. Prima are un caracter iluminist urmarind emanciparea poporului, mai ales a taranilor-s-au infiintat scoli (peste 300)-s-au scris abecedare, aritmetici, catehisme, carti de popularizare stiintifica, manuale de economie practica, calendare, carti populare2. A doua directie are un caracter erudit si vizeaza tratatele de istorie si filologie:-Istoria si lucrurile si intamplarile romanilor Samuil Micu-Hronica romanilor si a mai multor neamuri Gh.Sincai-Istoria pentru inceputul romanilor in Dacia Petru Maior-Elementa linguae daco-romanae sive valachicae S. Micu si Gh.Sincai-Dizertatie pentru inceputul limbii romane Petru Maior-Lexiconul de la Buda = primul dictionar etimologic al limbii romaneStudiile de istorie continua efortul cronicarilor si se explica prin dorinta carturarilor Scolii Ardelene de a demonstra latinitatea poporului roman, a limbii romane, pentru a contesta afirmatiile tendentioase ale celor care falsificau istoria, pentru a justifica inechitatea (= nedreptatea) in care se aflau romanii.Au adus argumente istorice , filologice, demografice, privind originea latina a limbii si poporului roman, continuitatea si unitatea sa etnica.In viziunea curentului integrat au adus argumente de aceeasi factura: principiile libertatii si egalitatii, dreptului natural si contractului social, jucand un rol esential in acumularea dovezilor si argumentelor pentru sustinerea egalitatii in drepturi a romanilor din Transilvania in raport cu celelalte nationalitati.S-a pus problema adoptarii alfabetului latin in locul celui chirilic, a fixarii normelor gramaticale ale limbii, a imbogatirii vocabularului cu neologisme din limbile romanice.In ciuda anumitor exagerari (ortografia etimologica si eliminarea elementelor nelatine din limba), Scoala Ardeleana are meritul de a fi pus bazele cercetarii stiintifice a limbii romane.Scoala Ardeleana a dat pe cel dintai mare poet de talie europeana Ioan Budai Deleanu.Opera saTiganiada= sinteza artistica a ideilor iluministe ale epocii si este prima demonstratie de valoare a posibilitatilor poetice ale limbii romane = singura epopee romana terminata.In Tara Romaneasca si Moldova:-Chesarie Ramniceanu Mineiele = meditatii cu caracter general asupra istoriei.-Leon Duca6. Studiu de caz 4: ,,Rolul literaturii in perioada pasoptistaCaracterizata printr-o puternica manifestare a constiintei nationale in toate provinciile romanesti, perioada fixata cu aproximatie 1830-1860 delimiteaza o epoca distincta in evolutia istorica a literaturii romane, numita in mod curent epoca pasoptista. Termenul de pasoptism desemneaza miscarea democraticasi revolutionara care precede, in Tarile Romane, Revolutia de la 1848 si pregateste Unirea Principatelor (1859). Literatura pasoptista o continua pe cea iluminista clasica din epoca de tranzitie sporindu-si, sub impulsul ideologiei burgheze democrat-revolutionare, spiritul militant ca literatura romantic-progresista. Trecerea de la formula clasica la cea romantica se face treptat, ambele metode coexistand o bucata de vreme sau persistand la unul si acelasi scriitor pana la sfarsit. Se poate spune si despre Alecsandri ca a evoluat in sens invers, incepand prin a fi romantic si sfarsind prin a fi clasic.In evolutia literaturii exista intotdeauna legaturi de continuitate si cu cat scriitorul este mai mare, cu atat legaturile lui cu trecutul si viitorul sunt mai adanci. Astfel, intre literatura pasoptista si cea anterioara si posterioara exista o unitate indisolubila. Spre exemplu, primele manifestari ale iluminismul, prezent in epoca pasoptista, apar inca in fazele literare de pana la 1840, in creatia unor anumiti scriitori si oameni de cultura, fiind reprezentat, in primul rand, de Scoala Ardeleana. Pasoptistii, insa, au amplificat aceste stari de manifestari iluministe pronuntate, dar, totusi, incipiente, transformandu-le intr-un sistem de conceptii social-politice si cultural-estetice bine inchegat.Inlaturarea domniilor fanariote si instalarea domnitorilor pamanteni, aparitia unor relatii economice si politice inexistente pana atunci constituiau premizele necesare pt. ridicarea societatii romanesti pe o noua treapta de dezvoltare social-economica , pt. modernizarea vietii social-politice si culturale. Pentru intelegerea rolului pe care il avea ideologia pasoptista in orientarea, indrumarea si stimularea maselor largi populare la lupta ampla de transformare social-economica, de reorganizare burgheza democratica a societatii romanesti si de eliberare nationala, este foarte semnificativ intelesul cuprinzator pe care M. Kogalniceanu (acel arhitect al modernizarii societatii romanesti) il dadea cuvantului ,,politica' : ,,politica a ajuns sa fie astazi sufletul lumii moderne ; la dansa tintesc si largile tendinte ale literaturii ce formuleaza si imprastie ideile, si propasirea industriei, care asociaza, organizeaza, produce si raspandeste. Politica este puternica circulatie ce atata toata gandirea si toata ideea. Din ea izvorasc toate acele valuri de teorii, de proiecte, de sisteme care bat necontenit in opinia publica si imping activitatea multimii pe cai noua ' . Miscarea revolutionara din prima jumatate a secolului al XIX-lea a dat o puternica lovitura regimului feudal, renascand in constiinta maselor spiritul luptei pt. dreptatea sociala si libertate, intensificand miscarea de idei in favoarea unirii Tarilor Romane intr-un stat puternic si independent. Ele au determinat, in acelasi timp, o viguroasa activitate culturala, care avea la baza un amplu program de lupta politica. Aceasta etapa, cuprinsa intre 1830-1860, in mijlocul careia s-a declansat cea mai larga miscare populara de emancipare sociala si nationala - Revolutia de la 1848 - este cunoscuta in literatura sub denumirea de perioada pasoptista. In aceasta perioada s-au pus bazele unei adevarate renasteri culturale romanesti.In jurul anului 1840 se poate vorbi de o indrumare a literaturii prin reviste, desi aparitia lor este de obicei temporara.Constatand ca Albina este prea moldoveneasca, Curierul este prea muntenesc, iar Foaie pentru minte, inima si literatura prea ardeleneasca, Kogalniceanu isi propune sa faca din revista sa Dacia literara o foaie care sa publice productiile romanestidin orice parte a tarii, cu singura conditie sa fie de valoare. M.Kogalniceanu, in articolul program al acestei reviste, subliniaza clar ideile care vor sta la baza orientarii literaturii: combaterea imitatiei si a traducerilor mediocre, necesitatea crearii unei literaturi nationale prin stimularea scrierilor originale, aspirate din istoria patriei, din frumusetile ei, din pitorescul obiceiurilor populare; realizarea unei limbi unitare si a unei literaturi specific nationale. Aparand ideea de originalitate in literatura, mentorul creatiei pasoptiste dezvolta in acelasi timp si spiritul critic, exercitand, in acest fel, o influenta hotaratoare asupra fizionomiei culturii romanesti de la mijlocul secolului trecut. 'critica noastra - spunea M.Kogalniceanu - va fi nepartinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana'.Ceea ce-i uneste pe scriitori pasoptisti este militantismul regasit in creatiile literare, care se constituie in adevarate manifeste pentru implinirea unitatii si independentei nationale.Cei mai multi dintre scriitorii pasoptisti au aderat la idealurile Revolutiei de la 1848, fiind animati si de telurile Marii Uniri.Participanti directi la viata social-politica, pasoptistii au creat opere literare cu un pronuntat caracter patriotic si militant, inspirandu-se din trecutul istoric, din lupta pentru eliberare sociala si unitate nationala. Satirizarea viciilor oranduirii feudale si evocarea realitatii sociale constituie o alta caracteristica a literaturii pasoptiste.Reprezentanti: Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi, Anton Pann, Vasile Carlana, Andrei Muresanu, Dimitrie Bolintineanu, Cazar Bolliac.

Clasicism i neoclasicismClasicismul i neoclasicismul reprezint tradiiaartistico-istoric sau atitudinile estetice bazate pe arta Greciei i a Romei antice.Termenul de clasicism se refer la arta produs n Antichitate sau la arta mai recent inspirat de cea a Antichitii.Neoclasicismul se refer la arta aflat sub influena celei antice, fiind astfel inclus ntermenul mai larg de clasicism. Clasicismulse caracterizeaz n mod tradiional prin armonie, claritate, sobrietate, universalitate i idealism. n artele plastice, adepiiclasicismului au manifestat n general o preferin pentru linie n detrimentul culorii, pentru liniile drepte n detrimentulcelorcurbe i pentru general n detrimentul particularului. Renaterea italian a fost prima perioad de clasicism autentic dupAntichitate.Neoclasicismuladevenitmicarea esteticdominantnEuropalasfritulsecoluluiXVIII- nceputul secolului XIX, prinlucrrile lui Antonio Canova i J.L. David. A dat natere unei reacii n favoarea sentimentelor subiective, a aspiraiei ctresublim i a unui gust pentru bizar, numite mai trziu romantism. Alternrile repetate ntre idealurile clasice i non-clasice aucaracterizatadesea estetica occidental.Neoclasicismuleste o micare n arta plastic,arhitecturaiartele decorativeale Europei iAmericii de Nord, n secolele alXVIII-leai alXIX-lea,caracterizat prin revirimentul stiluluiclasic grecesc i roman. Printre reprezentanii de frunteaimicrii s-au numrat arhiteciiClaude-Nicholas Ledoux i Robert Adam,pictoriiJacques-Louis David,Jean IngresiAnton Mengs,sculptoriiAntonio Canova,John Flaxman,Bertel ThorvaldseniJohann Sergelprecum i designeriiJosiah Wedgwood,George HepplewhiteiThomas Sheraton.Influenat de gndirea din Secolul luminilor, neoclasicismul impune dominaia rigorii, avnd ca modele arta greac i cearoman. Antichitatea se impune din nou, n opoziie cu concepiilebaroce.Aceasta noua lectur este menit s duc laredescoperirea simplitii i profunzimii naturii, spre deosebire detririle superficiale alerococo-ului. Temele mitologice iantice, sunt din nouprezente. n timpulprimului Imperiu(1804-1814), neoclasicismul devine stilul oficial.

Romantism literar

Romantismulliterari-a aflat expresia de-a lungulsecolului al XIX-lea, manifestndu-se n paralel curomantismul artelor plasticei cu celmuzical. Migraia influenelor impuse de curent determin coexistena lui alturi de alte curente, ndeosebi n a doua jumtate a secolului (de exemplu,parnasianismul).Trsturi Introducerea unor noi categorii estetice: sublimul, grotescul, fantasticul, macabrul, feericul precum si a unor specii literare inedite precum drama romantica, meditatia,poemulfilozofic inuvelaistoric. Cultiv sensibilitatea, imaginaia i fantezia creatoare, minimaliznd raiunea i luciditatea. Promoveaz inspiraia din tradiie, folclor i din trecutul istoric. Evadarea din realitate se face prinvissausomn(mitul oniric), ntr-un cadru natural nocturn. Contemplarea naturii se concretizeaz prin descrierea peisajelor sau a momentelor anotimpurilor n pasteluri i prin reflecii asupra gravelor probleme ale universului n meditaii. Acord o importan deosebit sentimentelor omeneti, cu predilecie iubirii, tririle interioare intense fiind armonizate cu peisajul naturii ocrotitoare sau participative. Construirea eroilor exceptionali, care acioneaz n imprejurri ieite din comun, precum i portretizarea omului de geniu i condiia nefericit a acestuia n lume; personajele romantice nu sunt dominate de raiune ci de imaginaie i de sentimente. Preocuparea pentru definirea timpului i a spaiului nemarginite, ca proiectie subiectiv a spiritului uman, concepie preluat de la filozofii idealiti. Utilizarea de procedee artistice variate, printre care antiteza, ocup locul principal att n structura poeziei, ct i n construirea personajelor, situaiilor, ideilor exprimate Ironia romantic dobndete, adesea, accente satirice sau pamfletare, fiind un mijloc artistic folosit att in specia literara cu nume sugestiv, satira, ct i n poeme filosofice. Priorita absolut in locul rigorii rationale a clasicismului Asumarea poziiei demiurgice (demonice) fa de universul creat Preferina pentru tehnici bazate pe armonia contrariilor care s pun n eviden antonimiile specifice unei existene contradictorii Lrgirea viziunii estetice prin inovaie la nivelul speciilor literare al tematicii, motivelor si limbajelor artisticeRealism literarRealismuleste un curent literar care se manifest n secolul XIX i are drept centru de iradiere Frana.Romanele realiste au urmtoarele caracteristici: 1. Teme: parvenitismul, avariia, imoralitatea, etc. 2. Motive: parvenitul, avarul 3. Compoziie: obiectiv, narator omniscient i omniprezent 4. Subiecte: inspirate din realitate 5. Aciune: pe mai multe planuri 6. Conflicte: sociale, psihologice, politice, etc 7. Personaje: ntruchipeaz mai multe categorii sociale, complex caracterizate, reprezint tipuri umane 8. Structura nchis 9. Se utilizeaz tehnica detaliului 10. Se accentueaz relaia dintre mediu ipersonajReprezentani romni ai Realismului:Costache Negruzzi, Nicolae Filimon Ion Luca Caragiale Liviu Rebreanu

Modernismul si Postmodernismul

Anii 60 ai secolului XX, tradiia modernist a fost rennodat prin apariia unui curentdenumit de Mircea Crtrescu n studiul su, Postmodernism romnesc, tardo-modernism.Excepie fceau prozatorii din grupulcolii de la Trgovite(Mircea Horia Simionescu, RaduPetrescu, Costache Olreanu, Tudor opa), dar i cei din grupul oniric( Dumitru epeneagsau Leonid Dimov) sau marele poet Mircea Ivnescu. Prima izbucnire s-a produs n anii 80,cnd un grup de poei, grupai n jurul profesorului Nicolae Manolescu au format Cenaclul deluni, n timp ce prozatorii, grupai n jurul profesorului Ovid S. Crohmlniceanu au continuats frecventeze Cenaclul Junimea. Grupurile acestea au debutat n cteva volume colective,apoi s-au afirmat n volume colective. ntre trsturile cele mai evidente s-ar putea amintiamestecul de narativitate i lirism n poezie, oralitatea expresiei, pastia, parodia, colajul,jocurile de limbaj. n fond, tipologia postmodern s-ar putea defini tocmai prin lipsa uneitipologii riguroase, prin extrem mobilitatei amestec voit algenurilor.Trsturile postmodernismului literar din RomniaPostmodernismul, afirma Ovid S. Crohmlniceanu, e monstrul de la Loch Ness alcriticii contemporane, tot mai muli ini declar c l-au vzut cu ochii lor, dar dau fabuloaseilui nfiri descripii absolut diferite. Este greu, dac nu imposibil, de mpcat punctele devedere ale teoreticienilor i mai cu seam de a le reduce la doar cteva principii. Cci zonelen care liniile cedeseneaz hri att de diferite, se intersecteaz, nu sunt prea numeroase. Iattotui cteva puncte de vedere ale unora dintre cei mai autorizai comentatori romni aifenomenului.n proz, postmodernismul presupune textualism, un modde a organiza povestirea sauromanul; trecerea de la proza auctorial la proza autoreflexiv; predilecia pentru fragment io nou relaie cu cititorul, afirm Eugen Simion. Poezia postmodern consider NicolaeManolescu i mprumut criteriul poeticului din aceea modern, cu deosebide c se aratmultmaingduitoarenpreferineleinidiosincraziileei.Epocapostmodernnuinventeaz cu adevrat o nou poezie, aa cum inventase epoca modern. Monica Spiridon lconsider n schimb doar un mit cultural i nimic altceva. Mircea Crtrescu, dimpotriv,accentueaz latura autobiografic, realist, oral i prozaizant a curentului. Ion BogdanLefter evideniaz legturile dintre postmodernism i experimentul literar romnesc din anii'60-'70.Pelngtoateacesteapostmodenismulmainseamnjoc,combinaie,ironie,retoric, eliberarea fanteziei i mprumutarea limbajului familiar, dar iingenioase construciidin prefabricate. Iar lista trsturilor ar putea fiamplificat.Un concept important care expliciteaz modul ncare postmodernismul privete limba,esteideade"joc".ncontextulacestuicurent,alpostmodernismului,jocnseamnschimbarea cadrului de conexiune al ideilor, i astfel permite sensurile figurate sau trecereaunei metafore sau cuvnt de la un context la altul, sau de la un cadru de referin la altul.Deoarece n interiorul gndirii postmoderne textul e alctuitdintr-o serie de marcaje ale crorsens este atribuit cititorului iar nu autorului nsui, acest joc se bazeaz pe mijloacele cu carecititorul construiete sau interpreteaz textul, i cu ajutorul crora autorul devine o prezenn mintea citittorului. Jocul implic mai apoi i invocarea unor opere scrise n aceeaimanier pentru a le slbiautoritatea, fie prin parodierea presupoziiilor acestora sau a stilului,fie prin straturi succesive de indicaii greite, n ceea ce privete intenia autorului. Studiul2esenial pentru nelegerea acestei abordri rmne Structure, Sign and Play in the Discourseof Human Sciences de Jacques Derrida, devenit un capitolal volumului Scriitura idiferena,dar publicat iniial, separat, drept articol n 1966. Acest punct de vedere are detractorinflcrai care l consider dificil i abscons, i o violare a contractului implicit de luciditatece ar exista ntre cititor, dac un autor are ceva de comunicat el trebuie s-i aleag cuvintelecare i transmit ideea cu ct mai multtransparen cititorului.Postmodernismul i criticii siCharles Murray, un critic acerb ala postmodernismului, d o definiie acestui termen:Doar o mod intelectual contemporan, m refer la o constelaie de puncte de vedere carei vin n minte cnd auzi cuvintele multicultural, gen, a deconstrui, corectitudine politic, iDead White Males. ntr-un sensmai larg moda aceasta intelectual contemporan acoper undestul de rspndit sentiment de nencredere n metoda tiinific, care exist n anumitecercuri. Inculcat n acest set de idei primite de-a gata este i un sentiment deostilitate fa deideea c judecile de discriminare snt potrivite n cazul analizei artei sau literaturii, ideei cexistierarhiidevaloare,ostilitiifadeideeaexisteneiunuiadevrobiectiv.Postmodernismul constituie doar eticheta ataatacestei perspective.Poziia central n aceast dezbatere este conceptul de obiectivitate i ceea ce arnsemnaaceasta.ncelmailargsens,negareaobiectivitiiestetrsturapoziieipostmoderne iar ostilitatea fa de aceste baze ale obiectivitii este trstura definitorie.Aceast ostilitate subteranfa deconceptul deobiectivitateevident nmulte dinteoriilecritice moderne, acesta este punctul de atac pentru toi dumanii postmodernismului. Mulicritici caracterizeaz postmodernismul drept un fenomen efemer, care nu poate fi definit ccidin punctul de vedere filosofic, cci nu reprezint mai mult dect o serie de coniecturidisparate, ce au n comun doar resentimentul fa de Modernism. Aceast antipatie apostmodernitii fa de modernism, i tendina lor consecvent de a se defini n pofidaacestuia, i-a atras, de asemenea, numeroi critici. S-a argumentat c modernitatea nu e dectun monolit de dimensiuni uriae, ca un singur butean, dar de fapt era el nsui dinamic imereu schimbtor; evoluia dintre 'modern' i 'postmodern' trebuie privit mai degrab ca ogradaie iar nu ca un tip nou, o continuare, iar nu o ruptur. Un teoretician al acestei idei esteMarshall Berman, a crui carte All That is Solid Melts into Air (un citat intertextual din KarlMarx) reflect chiar n titlulei natura fluid i ubicu a modernitii.Postmodernismul, ca fenomen artistic, filozofic i chiar social nclin spre formeledeschise, ludice, provizorii, este un discurs al ironiei i al fragmentelor, implicnd arta itiinele, marea cultur i cultura popular, partea i ntregul

Nicolae Dabija Ochiul al treilea al literaturiinoastreNicolae Dabija a marcat o generaie de creaie care a venit n momentul de lupt pentru cultur, n momentul cnd poporul avea nevoie de unal treilea ochiprin care s descopere adevrul. n vreme de cumpn naional, cndhomo sovieticusamenina s topeasc identitatea popoarelor ntr-un imperiu rou, scriitorul a reuit s strbat graniele imperialiste i s se conecteze la un alt univers, a reuit s strbat calea pe care au dibuit-o i pe care i-au orientat generaiile anterioare.Astzi Nicolae Dabija este considerat unul dintre comorile literare ale literaturii noastre, iar laurii acestui calificativ au fost obinui cu mult munc, cultur, credin i curaj literar. Generaiile actuale de scriitorii datoreaz multe acestui om de cultur, care a folosit rebeliunea tinereii pentru o cauz nobil, pentru cauza identitii, limbii i culturii noastre.Dabija, Nicolae.Tem pentru acas/ Nicolae Dabija.- Chiinu : Ed. Pentru Literatur i art, 2012 .- 408 p.Romanul de fa este o scriere despre regsirea de sine, e un roman percutant, profund, despre fiinarea n timp i spaiu a unui personaj aflat ntr-o situaie tragic, dar prin biografia cruia poate fi recuperat n istorie. Romanul ,,Tema pentru acas este apropiat de profunzimea ideatic a unor autori precum Dostoievski, Borges sau Bulgakov, purtnd o marc original a unui mare prozator de limb romn.Dabija, Nicolae.n cutarea identitii/ Nicolae Dabija.- Chiinu : Litera, 2002 .- 512 p.Dar i cunoatem? tim faptele lor? Le apreciem la justa valoare ? Iat ntrebrile la care ncerc s rspund aceast carte. n paginile ei autorul sa strduit s scoat la lumin momentele nltoare ale istoriei noastre, ca lumina acestora- odat depus n sufletele cititoriilor s-i poat nsoi, ca un sprijin i un ndemn de demnitate de-a lungul viei.Dabija, Nicolae.Doruri interzise/ Nicolae Dabija.- Chiinu : Litera, 2003 .- 624 p.Lucrarea data este o planset de versurii al unui univers n care dispare materialitatea i obiectivitatea, findc totul se nfrgete, nflorete i nmugurete.Dabija, Nicolae.Lacrima care vede/ Nicolae Dabija.- Iai : Junimea, 1994 . 62 p.Volumul de fa ne face trimitere la o gam de versuri de dor, balad, dragoste, doin..Dabija, Nicolae.Cerul luntric/ Nicolae Dabija.- Chiinu : Litera, 1998.- 316p.Este volumul care reprezint nu numai cultura romn dar i n condiii egale de difuzare i comentare, se poate impune i pe plan european.Dabija, Nicolae.Fotograful de fulgere/ Nicolae Dabija.- Bucureti : Minerva , 1998 .- 284p.Precum un cerc cu centrul n afara sa, precum o secund, n care ncepe Vecia, precum un cer nscocindu-i propria stea poezia.Dabija, Nicolae.1001 poeme/ Nicolae Dabija. Chiinu : Biodova, 2011 .- 96 p.Doru-mi-i de Dumneavoastr: ca unui zid de la ferestr.Dabija, Nicolae.Harta noastr care sngereaz: Rul n cutarea mrii/ Nicolae Dabija .- Craiova : Fundaia scrisul Romnesc, 2003 .- 367 p.Textele din prezentul volum sunt preluate din revista sptmnalLiteratura i Artadin Chiinu i poart semntura reputatului scritor.Dabija, Nicolae.Harta noastr care sngereaz: nsemnri de pe front/ Nicolae Dabija .- Craiova : Fundaia scrisul Romnesc, 2002 .- 312 p.Textele din prezentul volum sunt preluate din revista sptmnalLiteratura i Artadin Chiinu i poart semntura reputatului scritor.Dabija, Nicolae.Harta noastr care sngereaz: La Est de Vest/ Nicolae Dabija .- Craiova : Fundaia scrisul Romnesc, 2001 .- 380 p.Textele din prezentul volum sunt preluate din revista sptmnalLiteratura i Artadin Chiinu i poart semntura reputatului scritor.Dabija, Nicolae.Harta noastr care sngereaz: Icoan spart, Basarabia/ Nicolae Dabija .- Craiova : Fundaia scrisul Romnesc, 1999.- 312 p.Textele din prezentul volum sunt preluate din revista sptmnalLiteratura i Artadin Chiinu i poart semntura reputatului scritor.Dabija, Nicolae.Harta noastr care sngereaz: Vai de capul nostru!/ Nicolae Dabija .- Craiova : Fundaia scrisul Romnesc, 2001 .- 384 p.Textele din prezentul volum sunt preluate din revista sptmnalLiteratura i Artadin Chiinu i poart semntura reputatului scritor.Dabija, Nicolae.Harta noastr care sngereaz: Libertatea are chipul lui Dumnezeu/ Nicolae Dabija .- Craiova : Fundaia scrisul Romnesc, 1997 .- 268 p.Textele din prezentul volum sunt preluate din revista sptmnalLiteratura i Artadin Chiinu i poart semntura reputatului scritor.