ISTORIA CRWINISMUL111

CA

ISTORIE A CULTURIIDE

TEODOR M. POPESCUPROFESOR-SUPLINITOR LA FACULTATEA DE TEOLOGIE

DIN CHI§INAU.

CARTEA ROMANEASCA", BUCURESTI1927

C. 23,990

,AIL 1

I

,

4

rrOicLa.,

www.dacoromanica.ro

PREFA TA

Daca paginile urmtitoare pot avea vreo insemnatate, e unasingurci si e modesta : Ele sant o prelegere de deschidere qi anumecea dinkii, care s'a finut la Facultatea de Teologie din Chisinau(9 .Noembrie 1926). Fara a constitui vreun succes academic, acestprim curs are preful sou pentru studentii mei §i implinesc o do-Hula a for dandu-li-1 §i sub aceasta forma. Cititorul e deaceearugat sei binevoeascei a-1 priv= ca atare.

Am crezut insa permis si util, ca sa meiresc aci prelegereafinutei cu o soma de retell*, de natura sa dea o idee mai largodespre unele din chestiunile tratate, ass cum m'am crezut obligatsti pastrez Lotus planul ei initial, desi data aceste pagini n'arfi o prelegere ar puled sa lipseasca din ele unele lucruri si safigureze in schimb allele.

Citarea din abundenta a unui Lamar de lucrari, indicate denatura subiectului, nu e cu preocupari de pedantism, ci din nevoiade a documents cele spuse si totodata de a pune ast fel la inde-mina cel putin o parte din bibliografia, ce ar necesita o expuneremai pretentioasti a celor tratate aci.

Teodor M. PopescuProfesar-suplinitor de Istori t Biseri-ceases veche medieval5 la Fac.:1-

tatea de Teologie din CliWnilu,. -

J . -

z

si

- .'.-

4

A

A-

4

_

N's

+J.

I

www.dacoromanica.ro

ISTORIA CRE5TINISMULUI CA ISTORIE A CULTURII

Incercarea de a privi istoria crestinismului ca o istorie aculturii poate sä pars unora banalitate sau diletantism, altoranonsens sau paradox.

In forma sa totals, de fapt istoric bimilenar, crestinismule ass de strans legat de cultura lumii noi, si anume aceasta cul-tura atat de mult conditionata de faptul istoric al crestinis-mului, incat aparitia si influenta lui a fost pentru formarea eihotaratoare si constituie deaceea singurul eveniment admis deistorie, ca despartind in adevar in dotia vieata omenirii, caseparand in mod real o lume veche de o lume noua 1). Punctulde plecare si conditia acestei lumi noi, care e lumea noastramoderns, cu toate bunurile si cuceririle ei, e deci crestinismulinsus. Cu alte cuvinte, crestinismul este marele factor al cul-turii, luate sub forma ei cea mai Inaintata si mai expresiva cecunoastem, cultura occidentals sau europeano-americans 2), ras-pandita de altfel mai pe toata fa ta globului ce locuim.

1) Comp. Gustav Sehniirer, Ueber Periodisierung der Weltgeschichte, Uni-versitilisschr., Freiburg in der Schweiz 1900, la Wilhelm Bauer, Einlahrung indas Stadium der Geschichte, Tiibingen 1921, p. 105. Fichte la Emmanuel Hirsch,Christentum und Geschichle in Fichtes Philosophie, Tubingen 1920, pp. 54-55.Godefroid Kurth, Qu'est-ce que le mogen-dge? Paris (Bloud) 1910, p. 56. Despreconceptia cresting a periodiz(irii in istorie, vezi Karl Heussi, Alterlum, Mit-!clatter und Neuzeit in der Kirchengeschichte, Tubingen 1921, p. 6.

2) De notat ea un istoric-filozof ca Troeltsch milrgine5te istoria universaldauf den europaisch-amerikanischen Entwicklungszusammenhang". (Der Aujbauder earopaischen Kulturgeschichte in Schmollers Jahrbuch XLIV, 3, p. 640, laManfred Sehroeter, Der Streit um Spengler. Kritik seiner Kritiker, Miinchen 1922,

105). A se vedea Si Friedrich Leonhard Crome, Das Abendland als wellgeschi-chtliche Einheit, Munchen 1922, mai ales capitoltil : Der Aufstieg Europas zumbegemonischen Erdteil.

L

-

.

-

.

I-

p.

www.dacoromanica.ro

4

Cu aceasta constatare, s'ar para. aratat in trei cuvinte,ca istoria cre§tinismului e o istorie a culturii. i ar pares deaceea,ca un lucru atat de simplu, in aparenta atat de bine §tiut §iatat de mult spus, sa nu mai poata refine azi atentia noastra§i deci sä faca de prisos Si osteneala ce am luat, de a-1 trata inaceste randuri.

Si totu§ ! Problema raporturilor dintre cretinism §i cul-tura-civilizatie e deosebit de grea §i e continuu mirk saumai just e totdeauna la ordinea zilei. $i nu doar atat ca simplusubject, asupra caruia se poate dizerta sau filozofa cu oarecareinteres §i eventual succes, ci ca o problems vitals §i de vein-laturat in rosturile §i preocuparile de prezent §i de viitor §iale cre§tinismului §i ale culturii. Aspectul sufletesc viitor allumii va depinde de felul cum se va intelege Si realiza aceastachestiune de reciprocitate cre§tino-cultural., a§a cum aspectulsufletesc al vremii noastre depinde de acela§ lucru, de felulcum a deca omenirea a inteles Si isbutit pang acum sa puns deacord cerintele §i conceptiile cre§tinismului cu cerintele §i con-cep %iile v ietii umane. Problema e-mare si e actuala prin insa§importanta sa permanents.

** *

A fost deci, in adevar, §i poate sa mai fie istoria cre§ti-nismului o istorie a culturii?

Intrebarea aceasta are un sens §i o greutate mai marldecat ar para. dintr'odata, §i nu e atat de simpla, cum se pune.Ea cuprinde propriu vorbind trei chestiuni inrudite, dar deo-sebite §i raspunsul nu poate fi multumitor, decat in masura,in care le va fi pus de acord pe toate trei.

Este mai intai istoria o istorie a culturii?

1) Comp. E. Vermeil, La pensee religieuse de Troelisch (Etudes d'Histoireet de Philosophic religieuses publiees par la Faculte de Theologic protestantede l'Universite de Strasbourg), Strasbourg et Paris 1922, pp. 8, 24, 66. WernerElert, Der Kampf urn (las Christentum. Geschichte der Beziehungen zwischen demevangelischen Christentum in Deutschland und dem allgemeinen Denken seit Schlei-ermacher und Hegel, Munchen 1921. Rudolf Eueken, Der Wahrheitsgehall derReligion, Berlin und Leipzig 1920, p. 205 sq. Friedrich Brunstiid, Die Idee derReligion, Halle a. d. S. 1922, pp. 156-212.

- :

-- ,- N

-

4

j:.

,

. .

._

IA1 . Fr. Clt

-

www.dacoromanica.ro

Conceperea obiectului §i sensului istoriei variat, dupapreocupari §i predilectii, §i: mai variaza Inca atat, incat nu efara rost sa se stabileasca intai pe scurt din capul locului, datacultura omenirii este adevaratul obiect al istoriei. Succesiv sau-§i simultan, s'a dat istoriei sens religios, politic, idealist, eco-nomic, i s'au cautat a deca obiectul §i scopul cand in Manife-starile din domeniul spiritului, cand in cele din al materiei 1).Cu toate precizarile §i ordinea, ce au adus in aceasta chestiuneultimele decenii, un acord final §i deplin nu s'a putut Inca in-cheia, §i definirea obiectului istoriei difera Inca, in masura incare pozitivism, biologic, politica, socialism §i alte deosebite,sisteme §i conceptii, mai mult sau mai putin §tiintifice, de In-telegere a vietii omene§ti, preocupa Si gasesc Inca discipuli 2).

Multimea ,§i nepotrivirea for insemneaza, ca fiecare e infelul sau unilateral §i deci insuficient. Obiectul istoriei nu enici numai sau mai ales religia, nici numai sau mai ales orga-nizarea politica, nici numai sau ,mai ales cea economics, nicivre-o alta oarecare, in parte sau de preferinta.

Obiectul istoriei e in sens larg vieala omeneasca insa§, iarvieata omeneasca e atat de complexa §i de bogata, atat de in-tinsa §i de adand, incat tocmai deaceea niciunul din aspecteleei nu poate fi luat nici singur, nici in legatura cu vreun altul,nici subordonand §i conditionand in mod absolut unul pe

ca obiectul natural §i favorit al istoriei.Repeta'in deci pentru preciziune : Obiectul propriu al isto-

rid e insa§ vieata omeneasca, ca vieata socials, capabila deactivitate spirituals con§tienta §i libera, de desvoltare §i deprogres, variata §i capabila de productii de tot felul, deci cu-antul se impune dela sine capabila de cultural Obiectul

-istoriei e astfel in sens mai restrans cultura 3); cultura e prin-

1) Vezi : Paul Barth, Die Philosophie der Geschichte als Soziologie, ed. 3-4,Leipzig 1922, pp. 511-856. Georg Mehl's, Lehrbuch der Geschichtsphilosophie,Berlin 1915, pp. 330-342. Benedetto Croce, Zur Theorie and Geschichte der Hi-storiographie (trad. din italien. de Enrico Pizio), Tubingen 1915, passini. TheodorL. Haering, Die Sfruktur der Weltgeschichte, Tubingen 1921, passim.

2) Comp, Georges Sorel, La ruine du monde antique, ed. 2 Paris 1925,subintitulata cu emfaza : Conception materialiste de l'Histoire.

3) G. Mehlis, op. cit., p. 144, dupA Heinrich Melted. Deasemenea InEislers Handworterbuch der Philosophic, ed. 2 (Richard Miiller-Frelenfels) Berlin1922, p. 242: Die Entwicklung der menschlichen Kultur" ist das Objeckt derGeschichte im engeren Sinne.

. -

1.1

, - 5_ -

7 .

-

._

.

.

- .

.: - ,...

. . - ...- ,---A?, '-':: -:- '''' '-'. ' :.:-.-:' - .. '.,., --' , r f.

www.dacoromanica.ro

6

cipiul" istoriei 1), ba a fost nuinita fenomenul primar" (Ur-phanomen) al Intregii istorii trecute si viitoare 2) §i chiar iden-tificata cu istoria 3).

Cultura e Irish' ea insas o notiune discutabila ca sens §icontinut 4) §i un cuvant controvers nu define§te Inca precisobiecttil istoriei. Ca§i vieata omeneasca, cultura e complexa §ibogata, intinsa §i adanca. Formele de manifestare culturalasunt variatele manifestari ale vietii insa§ : religioase, morale,artistice, sociale, politice, §tiintifice. Fiecare din ele e in parteo forma sau o lature a culturii §i anume o valoare culturala" 5),§i importanta for e apreciata panala idealizare de cel care azis : Valorile culturale sunt formele, in cari divinul §i absolutulne sunt accesibile 6). Sub aspectul multiform al acestei pluralitati de valori, formeaza prin urmare cultura obiectul istoriei 7).

Omul e deci o fiinta istorica" numai intrucat producecultura, §i un- act omenesc e istoric" numai intrucat se refersla cultura, nu numai putand sa o promoveze, ci chiar sä o atinga§i distruga 8). Se poate prin urmare istoria e in adevaristoria culturii, in diferitele ei forme §i ca produs specific uman 9).

*

Ca atare, cultura conteaza cu tot ce poate sa o influentezeintr'un fel sau altul. Destinele ei sunt strans legate de conditiile,in cari trae§te omul, ca individ §i ca societate, pe acest globpamantesc, sunt dependente de timp Si spatiu, precum si de

1) G. Mehlis, op.. cit., p. 257.2) De Oswald Spengler (Untergang des Abendlandes).3) Theodor Lindner, Geschichtsphilosophie. Das Wesen der geschichtlichen

Entwicklung, ed. 3-4, Stuttgart it Berlin 1921, p. 159 : Geschichte ist Kulturand umgekehrt. Ibidem : Cultura e totalitatea vietii istorice.

4) Vezi Eislers HandwOrterbuch der Philosophic, pp. 353-356.5) Heinrich Rickert la Eisler op. cit. p. 355 5i Mehlis. op, cit. 114, 230.6) G. Mehlis, op. cit., p. 318.7) Ibidem, p. 104.8) Ibidem, p. 269. Despre acte culturale produse culturale de impor-

tanta istorica, vezi ibidem, p. 147. Despre pozitivitatea istoriei vezi B. Croce, op.cit., pp. 71-81.

9) Despre umanilatea istoriei vezi ibidem pp. 81-95. Pag. 81 : Istoriae opera omeneascii, produs al intelectului .i al vointei oineitesti.

_

.

zice, ca -

I

*

-

-. ,o

......,.

-G.

-$i

.;

.

-

A -

*

www.dacoromanica.ro

7

toti ceilalti factori istorici. In acest cadru natural, omul nu eo abstractie metafizica indiferenta, care conteaza, ca simplaspecie sau ca notiune, ci e factorul principal concret, atotpu-ternic in aparenta, dar redus in realitate la a putea si trebuisa se foloseasca de conditiile, in earl e pus, si a lucra in limitele§i in parte in sensul acestor conditii. El e tinut, prin fireaprin nevoile sale, -sa puns in uz in valoare ceeace gaseste inj uru-i, sä se adapteze naturii si totodata adapteze natura,prelucrand-o, pentru a produce cultura. Cultura e in realitateo prelucrare a naturii. Din materialul ei brut, omul produceprin spiritul sau cultura ') prin cultura el transforms natura :).

Aceasta insemneaza insa, ca producerea culturii e condi-, tionata de om si de natura deci limitata la capacitatea omuluide a lucra in aceasta natura. Cultura e in acest sens naturals,ass cum e omeneasca. Si repetam : Ca asemenea produs,natural si specific omenesc, cultura e in sensul sau cel mai larg Iobiectul istoriei.

Contingents, ca tot ce e natural si omenesc, cultura eastfel relativa si conditionata. Ea depinde de tot ce poate samodifice dela o zi la alta si dela un popor la altul conditiile devieata si de actiune omeneasca. Ea are un inceput si o evolutie,gratie celor doi factori, om natura, dar poate sa aiba vai

declin cel putin ca ipoteza moarte, tocmai prinactiunea celor doi factori generatori. Istoria s'a zis nucunoaste cleat civilizatii ,de durata limitata 3). Ideea mortiiculturii, sau mai just a culturilor, e chiar de actualitate. Un ,

puternic Si interesant cugetator german, Oswald Spengler, opretinde sub dubla forma de constatare pentru trecut si de pro-fetie pentru viitor, intr'o lucrare; care a cunoscut succesulsenzatia : Der Untergang des Abendlandes.

Fara a fi nevoie s'o afirmam in forma tragica separe exagerata a lui Spengler, se poate in tot cazul zice,ca existenta culturii e supusa transformarilor, oscilarii cel

1) Die Seele des Menschen 1st die eine Wurzel der Kultur, die zwe toist die Erdoberflitche". (Hanslih, la Manfred Sehroeter, op. cit., p. 80 nota).

2) Comp. G. Mehlis, op. cit., pp. 144-145.3) Charles Hanter, Religion et Realite (In Etudes d'Histoire et de Phi-

losophie religieuses publides 'par la Fecund de Theologie protestante del' Uni-versite de Strasbourg), Strasbourg et Paris, 1922, p. 1. Vezi si Eisler, op.cit., p. '356 (Kulturen sind Organismen") si Fr. Brunstiid, op. cit., p. 197.

,

.

si -sa-si

_ _ .

si un -

.

,

.

-7.

-11'

yisi

si

fi

si

www.dacoromanica.ro

8

putin in parte, de timp sau de spatiu, chiar distrugerii. Istoriacunoa§te destule crize i catastrofe" culturale i trebuie saconteze, pentru destinele culturii, cel putin in teorie, cu onceeventualitate din partea imprejurarilor istorice si a MaiestatiiSale" intamplarea. Daca, din contra, cultura ar avea caracterabsolut, permanent, neschiinbabil, data ar fi ceVa dat"asigurat prin esenta contra oricarei imprejurari protivnice, dataadeca n'ar fi un produs omenesc, atat de relativ, cum it cu-noa§tem, ea n'ar mai putea fi obiectul istoriei. Istoria e dincontra cunoasterea intelegerea a ceeace variaza evolueaza,a relativului. Istoric insemneaza relativ ').

* *

Si dupa acest mic ocol, sa venim acum la ceeace ne in-tereseaza aci, la istoria cre§tinismului ca istorie a culturii, adecala celelalte doua chestiuni ce mai raman de.lamurit cari for-meaza ceeace mai ales ne priveste in acest mic studiu.

Ce este creVinismul in cadrul vietii omenesti?E ceeace stim tinem sa fie : o religie, raspuns atat

de natural si simplu, incat ar 'Area de prisos sa-1 provocam.In el sta totus, in aceasta simpla definitie, ceeace formeazapropriu zis nodul chestiunii, care ne preocupa.

Obiectul istoriei 1-am gasit in totalul valorilor culturale.Calitatea istorica a unui act depinde de calitatea lui culturala,

un act istoric e ca atare ceeace e un act cultural : natural siomenesc, contingent si relativ. Un act nu poate fi obiect alistoriei, cleat cu pretul acestei limitari. Dreptul i onoarea dea fi inscris in istorie si a o preocupa necesiteaza prin urmare,dintr'un punct de vedere, un sacrificiu : De a se recunoasteun simplu produs omenesc si natural, restrans la posibilitatilelimitate Si variabile ale scenei pe care se produce natura

ale autorului care it produce omul. Un fenomen, care nu-sipoate dovedi in acest sens identitatea, nu poate interesa istoria,e neistoric. Cu alte cuvinte, un act e istoric, cand e omenescpamantesc, cand e din lumea empirica.

1) Comp. Ernst Troeltseh, Die Absolutheit des Christentums and die Reli.gionsgeschichte, ed. 2, Tubingen 1912, p. 52 si passitn. L. Laberthonniere, Lerealisme clu-etien et l'idealisme grec, ed. 4, Paris, pp. 188-192.

2

, .

- r , i

4,

r

:

§i

_

§i §i

_

§i

_

§i_

§i

;

§i

§i - -

'-s -

lir% NI.

*

www.dacoromanica.ro

9

,

Este o religie, §i deci §i creAnismul, o realitate de acestordin? Are ea caracterul unei valori culturale, pentru a putea fiobiect al istoriei? Acegsta insemneaza insa a intreba : Este oreligie, deci §i crestinismul, o realitate din categoria contingen-telor naturale si relative prin definitie pentru a putea fiobiect al istoriei?

Oricat de discutabila §i cuprinzatoare ar fi formula re-ligiei, la cei cari o definesc '), elementul ei caracteristic si in-dispensabil e supranaturalul. Religia e transcedenta si supra-lume" 2), sau, cum zice W. Windelband, e vieata transcen-dental)" 3), deci dintr'o ordine supranaturala, cu totul deose-bita de cea a fenomenelor istorice. Religia are a face cu divi,nitate, spirit, infinit, eternitate §i nemurire, cu existence, puteri§i stari supranaturale, miraculoase si deci supraistorice, bachiar ea nu se poate concepe fora ele. Ea e pozitia pe- care omulo is fata de supranatura, e intuitia si sentimentul infinitului 4).E presimtirea eternului in toate formele lui, prelungirea con§tiintei noastre dincolo de ceeace e pamantesc... Religia e tota-

_

litatea tailor spirituale ce due la Dumnezeu" 5).Obiectul credintei, Para care nu se poate presupune religia

divinitatea nu e propriu vorbind object de istorie, cumnu este nici de §tiinta, ci de exPerierica moral) 6). Domeniulvietii religioase depa§e§te prin urmare pe 'eel al vietii istorice,caci duct religia trece dincolo de natura, ea trece dincolo deistorie ; ca§1 filozofia, religia Se suprapune astfel analizei isto-rice 7) ; se sustrage adeca rationalului, pentru a se complectasi desavarsi in alte sfere, in sfera irationalului 8).

1) Vezi Eislers IlandwOrlerbuch der Philosophie, pp. 550-554.2) Fr. Brundstild, op. cit., pp. -9 -10.3) Priiludien, ed. 3, 1907, p. 423 sq.4) Sehleiermaeher.5). Ernst Bergmann, Die klassische deutsche Bildungswell (Philosophische

Reihe No. 16), Altinchen 1921, p. 107.6) _Henri Delaeroix; La religion el la foi (Bibliothegue de philosophie con- .

temporaine), Paris 1922, p. 197.7) Ch. Hauler, op. cit., p. 90.8) Irational = antirealistic, vezi la Fr. Brunstiid, op. cit., 163 sq. Pentru

opozitia dintre religie istorie vezi si Rudolf Eucken, op. cit. si E; Troellseh,Absolutheil des Christentums.

X -

s

;

.

__

-

.

-

;.,

_

si

. _-

Y

t !,*gnat . ;-

www.dacoromanica.ro

10

Religia e astfel o calitate a omului, Si anume cea maispecifics, far% a fi un simplu produs al omului. Ea nu e gasitade om pe tale de actiune culturala '), ci e data omului, e in-nascuta, fenomen care e un mister nu numai pentru istorie,ci §i pentru psihologie. Religia e adeca revela(ie 2), §i ca reve-latie iese din cadrul istoric. Istoria (religiilor) poate incerca,desigur, sa descopere §i explice provenienta religiei, dar conclu-ziile ce trage din aceasta osteneala sunt in mare parte simpleconstructii, cari au caracterul §i slabiciunea ipotezelor, nu forta§i evidenta constatarilor istorice, suficient Si concret documen-tate 3). Originea, Cali esenta religiei, raman pentru istorie enigme,pentruca sunt de, alts natura decat a faptelor pur istorice, §i .

cu orice ar descoperi de acum istoria, ea e prea tarzie, prea de-parte de origini §i relativ slab inarniata, pentru a mai reu§1sä se avante cu succes in cautarea §i studierea primilor no§trisemeni, ca sa le smulga secretul religios §i sä-1 inchida in cadrulsau, in cadrul actiunilor culturale" §i deci istorice, ale omului.S'a zis deaceea, ca raportarea la religios tontine in sine unmoment antiistoric" .4) §i ca in unele privinte o religie cultu-rail" (eine Kulturreligion) .e o contrazicere, contradictio inadjecto 3). In -coWiinta- sa despre Dumnezeu .Si despre o vieata Iin legatura cu el, religia sta. in adevar, mai presus de orice cul-,1tura : Ea e mai mult deCat toata cultura, e spirit, spkit stapt 6)

E destul sä ne gandim la acea forma de religiozitate acuta§i pull, ca fenomen religios insa .naturals, mistica, pentru aIntelege opozitia ce poate sa fie intre religie §i cultura, deciintre religie §i istorie. Sub forma sa mistica, religia e o negaredeadreptul a cultnrii, e ignorare sau depa§ire a actelor cultu-rale Si a conditiilor lor. Mistica nu are vederi §i interese istorice ;ea vrea chiar sfar§itul istoriei, §i-1 tealizeaza ea' proces sufletescindividual, intim, interior, in initiatii sai. Misticul &drama toatebarierele materiale, depa§e§te timp §i spatiu istoric, pentru ase uni in taina cu Durnfiezeul sau. Mistica e deci neistorica 7)

1) Comp. Fr. Brunstiid, op. cit., p. 192.2) Vezi ibidem,- p. 217.3) Pentru Incercarea lui E. Durckheim, vezi Ch. Hauler, op. cit., pp. 63-64.4) G. Mehl's, op. eit., p. 148.5) Ibidem, p. 55.6) Fr. Brunstild, op. cit., p. 193.7) G. Mehlis, op. cit., p. 254.

1.

4

'

*-

6

.

.

-

"'"

\ ... i.. I ...-

, . .

*_

:."

_

t

.

r

www.dacoromanica.ro

11

mistica e religie poate forma cea mai desayarsita a religiei.Oricum, la baza sentimentului religios e o stare de constiintamistica 1).

* * *

Daca religia nu e un produs al omului, pi p_zestre, cu carea aparut pe lume si vine de fiecare data pe lume, dintr'un de-pozit nesecat Si tainic, pe care istoria nu 1-a putut descoperi

analiza, putem privi religia ca culturala deci caobiect al istoriei?

Ceeace religia pare sa nu fie prin definitie, e cu prisosintaprin functiunea sa. Orideunde ar veni i orice ar tint, religiae un element constitutiv al sufletului si al vietii omenesti, eun fenomen inseparabil de vieata omeneasca. Orice religie esteo expresie a nevoii de a teal", zice Henri' Delacroix §i tot el odefine§te : La religion est de l'ordre de la vie" 2), A crede edeaceea a trait 3) sit deci religia e o chestiune de vieatk 4), iarvieata e de e actiuni §i stari, can nu sunt §i nupot fi atat de precis exclusiv delimitate, incat una sa eli-mine pe cealalta 5).

Diferitele posibilitati §i sfere de actiune omeneasca seIntretaie deci, se influenteaza §i se complecteaza, impartindintre ele beneficiile sit pierderile vietii omene§ti, care nu e unfenomen complect i format, cleat in totalul tor. Si cum eaapartine istoriei in complexul totalul manifestarilor sale, iiapartine cu religia insa§, care nu e numai un fenomen indivi-

1) W. James, L'experience religieuse, trad. Abauzit, 1906, p. 324, la Ho-bert Will, Le culte mystique (Cahiers de la ReVue d'histoire et de philosophie re-ligieuses publics par la Faculte de Theologie protestante de l'Universite de Stras-bourg), Strasb ,urg 5i Paris 1924, p. 3. Comp. H. Delacroix, op. cit., p. 428:Le Mysticism° est an commencement et an terme de la religion".

2) Op. cit.,. p. 404.3) L. Laberthonni6re, Philosophie religieuse, p. 161. (La II. -Delaer oix,

op. cit., p. 108).4) JI. Troeltseh, Absolutheit des Chrislentums, p. 32.5) La vie n'est pas specialisee; religion, morale, loi torment tine masse

indivis,!". (H. Delaeroli, op. cit., p. 404).

r

111

. ,-

,

§i §i

.

sI o i

si

si

-

.

ti

www.dacoromanica.ro

12

dual, ci Si social si are ca atare caracter si rol social '). Prin ur-mare, religia intra In cadrul si obiectul istoriei cu vieata ome,neasca insas, careea chiar, cum zice Ad. Harnack, ea singura fida un sens 2), §i deaceea nu s'ar putea sustrage ca manifestareomeneasca istoriei, cleat data s'ar putea sustrage ca elementconstitutiv vietii omenesti 8).

Aceasta, pentruca religia nu e numai un act abstract demetafizica, o functiune sufleteasca pura §i invizibila, indepli-nita numai in sfera supranaturalului, sustrasa conditiilor istoricesi lipsita de consecinte istorice. Pentru a duce in necunoscutulmisterios de unde vine, religia trece pe aici, pe pamant §i prinom. E nevoita sa- is contact cu starile omenesti si pamante§ti,sa conteze cu ele, sa se concretizeze ea' ele §i in parte sa se re-lativizeze ca ele. Nu exists religie din care sa poata fi exclusaorice urma de stop fizic §i material 4), si orice atingere cu celepaniantesti influenteaza puternic asupra religiei 5). .

Dar tocmai prin aceasta atingere, ea lucreaza in mod vaditasupra celorlalte stari omenesti, lucreaza puternic §i de multeon chiar hotarator, prin fortele de cari dispune in fiinta ome-neasca, prin ideile si prin idealul sau. Esenta si puterea religieie de natura sentimentala-ideologica, dar sentimentul si ideeasunt factori istorici capitali, sunt elemente constitutive aleoricarui fapt istoric, pentruca orice fapt .istoric e realizarea uneiidei, cu ajutorul pasiunilor, prin personalitati §i prin massa.Oricat ar fi de abstract si supraistoric divinul, ideea lui mi§caputernic sufletul Omenesc, e un principiu activ, chiar in formaei mistica, pentruca nici mistica insa§ nu exclude activitatea 6).

Prin urmare, religia tontine motive de actiune omeneasca,li,si e chiar un nesecat isvor de energie si ca atare un puternic agentistoric. Spre deosebire de Stiinta si filozofie, religia nu e numai

1) Ch. Ranter, op. cit., pp. 66-67.2) Das Wesen des Christentums 1920, p. 188.3) II faut isoler un phenomene pour l'etudier. Mais cela ne amok guere

possible pour une religion ". (Ch. Hauler, op. cit., p. 61).4) Ii. Delaeroix, op. cit., p. 405. .

5) Jacob Burekhardt, Weltgeschichtliche Betrachtungen, ed. 2, BerlinStuttgart 1910, pp. 139-140, 97.

6) Quackerii sunt sects spiritualists activh. Comp. Robert Will,op. cit., p. 25.

z

-..

.

--

-

I.

_

lotus-

- 3.

si

si

www.dacoromanica.ro

13

abstract--notionalai_intuitiv concrete, ,_ea_ nu vrea sa fienumai gandita, ci si traits 1). Ea nu produce numai start su-fretesti si acte de devotiune interioara, ci is o atitudine lathde natura si de vieata si produce prin aceasta acte culturale :morale, arta, literature, drept, conceptii sociale, politice chiar,acte eminamente istorice. Toate religiile sunt purtatoare deconceptii si scopuri morale 2), sunt deaceea educatoare" 9),

_

si sunt can efort pentru mentinerea si conservarea valorilor 4).

Religia devine astfel, cum am zis, functiune ceeace nupare a fi prin natura : o valoare culturala §i Inca una de o fortydeosebita, care da ajutor spiritului sa se ridice mai presus denatura 5).

Iata de ce Troellsch o numeste o valoare sui generis" 6),tot atat de legitima cast celelalte valori de civilizatie" 7),Burckhardt, care nu e tocmai un om religios, o considers ca unadin cele trel marl istorice, alaurtdeatat si de_ cultura--$1 o fecunoate chiar conditie preliminary a oricarei - culturivrednice de acest nume 8), iar_Meh/isxnume§te ,,cel_mai_v_e6i_bun cultural" das alteste Kulturgut 9). Si iata de ce religiaeste o tuna a istoriei, si este zice Ad. Harnack cea maiadanca 10). Ea sty in fruntea factorilor culturali, respectivistorici 11):

Religia s'a dovcdit ca atarc in istoric, prin participareasa la vieata culturala a omenirii. Sunt chiar religii, cari atatau cuprins cu spiritul for toata viata unor popoare, !neat auconstituit ele mai toata cultura for 12). Si sunt culturi, cari atat

1) Eislers Handwarterbuch der Philosophie, p. 550.2) Theodor Lindner, op. cit., p. 142.3) Paul Oltramare, Le religion et la vie de !'esprit (Biblioth. de philos.

contemp.) Paris 1925, pp: 170--171.4) IL Delacroix, op. cit., p. 404.5) Conceptia lui Hitachi despre cultures. Vezi IV. Lii4riert, Geschichtlicher

Sinn und Kirchlichkeit (in Beitrage zur Forderung christlicher Theologie, 4. Heft),Giitersloh 1899, p. 103 nota.

6) La-Vermeil, op. cit., p. 13.7) lbidem, p. 19.8) Op. cit., p. 97.9) Op. cit., p. 44.

10) Das Christentum und die Geschichle, ed. 4, Leipzig 1897, p. 8.11) Vezi Th. Lindner, op. cit., p. 115.12) Comp. J. Burekhardt, op. cit. p. 97.

,:-'

--I

.

-

._ _ ,

-

o

.

---,

P . " : A'"' i,..,47, _, ,,..." r - :' A-.

. ...

5).

1

www.dacoromanica.ro

14

datoresc religiei, luck ar fi inexplicabile gra ea. N'avem decalsa amintim in treacat ceeace cu atata maestrie *i prisosinta aaratat Fustel de Coulonges 1), despre organizatia romans, aceledificiu cultural impozant *i fara pereche, ridicat pe baza deconceptii si de practice religioase. Ideea lui dominants e caprogresul social e insotit *i cauzat de progresul religios ,2). Faraa fi nevoie SA luam in mod absolut *i general concluzia aceasta,e dovedit istoric, cu exemplul atator alte religii *i popoare, careligia are un rol social-cultural de primul ordin *i istoria nupoate face- abstractie de el. Cea mai veche *tiinta, cele maivechi moravuri, cea mai veche arta, sunt religioase. Cea maiveche coriceptie culturala despre intocmirea vietii omene*ti.despre formarea societatii omene*ti, a statului *i ofanduirii luipe baza de drept, e de natura religioasa *i conditionata dereligie" 3).

Daca vom adaoga aprecierea lui Burc:ihardt, ca dovadavitalitatii unei religii e tocmai curajul ei de a se impleti cu cul-tura 4), iar la aceasta- pe a lui Th. Lindner, ca forta *i carac-terul cultural al religiei cre_stine au ajutat la raspandirea ei 5),socotim dat raspunsul la ,a doua chestiune puss, daca adecareligia e o valoare culturala *i cu aceasta obiect al istoriei, *ipregatit chiar r aspunsul celei de a treea : ,

Intru cat crestinismul, care e o religie, e o religie culturala§i are o istorie 'culturala?

* *

Ceeace am afirmat despre valoarea culturala a religiei, sepoate afirma cu dovezi indoite despre crestinism. Crestinismule religia prin excelenta, e religia culturala prin excelenta.El s'a impletit" cu cultura, cum vrea Burckhardl, adoptand-o,si a produs cultura, cum bine *tie istoria *i am anticipat afir-mand-o din primele randuri. Ramane numai de aratat in ce

1) La cite antique.2) Paul Barth, op. cit., p. 783.3) Fr. Brunstiid, op. cit., p. 194.4) Op. cit., p. 153.5) Op. cit., pp. 133-134.

411

Y.

_

I - I

,

*

is

§i

I

www.dacoromanica.ro

15

sens e crestinismul o religie culturala si in ce grad e istoria luio istorie a culturii.

Pentruca o religie pura §i absoluta", cum e crestinismul,apare prin insa§ natura si misiunea sa ca o religie neculturalasau chiar anticulturala. Atatia au spus-o despre crestinismulprimitiv, atatia altii o spun despre eel actual, Meat nu e nevoieO.' mai citam special niciun nume. Sentinta asteptat deastfel multe secole, ca sä se pronunte; au dat-o primii adversariliterari ai crestinismului, numindu-1 tot ce putea sä fie mai ne-cultural din punct de vedere greco-roman : barbar" 1). Cresti-nismul a parut in lumea veche o negatie a culturiP),...religiepentru sclavi si prosti, o superstitie chiar periculoasa _3) pentrudestinele omenirii.

Crestinismul afirma, e drept, pe Dumnezeu si sufletul,caderea omului si nevoia mantuirii, cerul si vesnicia, nu nevoipamantesti culturale si istorice 4). Lumea aceasta, cu toateoperele ei, parea a diavolului. Crestinul vrea sa se libereze deea, sä o invinga, el crede in sfarsitul ei §i trae§te cu sperantaunei parusii apropiate. Cultura lumii greco-romane el pare an'o intelege si chiar a o dispretui. Crestinismul nu parea astfelindicat sa se Puna de acord cu cultura cu atat mai putin ca-pabil sa produca cultura. Pentru el, scopul istoriei parea im-plinit cu venirea lui Hristos, a c5rui_doctrina ii era suficientapentru toate nevoile sufletesti 5).

Trebuie deaceea recunoscut, ca atitudinea originara a ere-stinismului fats de lume" justified in parte imputarea ce.s'a adus. Cre§tinismul era adeca necultural sau anticultural.Era insa din punctul de vedere al celoi: vechi, a culturii pe careo gasia, si nu in mod absolut. Contra unor manifestari si formeale culturii greco-romane, crestinismul a putut si a trebuit sa

1) Cels.2) Lebenverneiend and zugleich staatverneiend", casi budismul, pre-

tinde P. Barth, op. cit., 784.3) Suetonius, Nero 16; despre crestini: genus hominum superstitionis

novae ac maleficae".4) Singurele raporturi, cari-1 interesau, erau cele ale omului 5tre im-

paratia lui Dumnezeu". Ad. Harnaek, Das Wesen des Christentums, 1)1 72.5) Vezi pentru acordul credintei cu ratiunea Louis 'Soupier In Revue de

Synthese historigue, nouvelle serie, t. XII, No. 112-114,_ Paris, 1924, p. 111.

n'a

, .''' . . , -

- -

- .'.

,rwww.dacoromanica.ro

16

lupte in adevar ne-o dovedesc apologetii , dar a nu fi luptatar fi insemnat -din contra a le fi gasit bune sau indiferente sideci a le fi aprobat neconditionat.

El nu lupta insa din principiu contra culturii, contra oricareiculturi, §i a dovedit-o cu prisosinta in insas lumea veche, cua carei cultura crestinismul; ca sa vorbim ca Burckhardt, s'aimpletit". In contact cu ea, crestinismul si-a modificat inadevar unele vederi exclusiviste, rigoriste, idealurile lui- au pierdutdin intensitate, s'au pus in oarecare acord cu conditiile vietiilumesti, s'au adaptat oarecum pamantului. Crestinismul a in-cheiat adeca compromise cu lumea noastra, i-a facut uneleconcesii 1) si a intrat astfel in vieata ei ca religie culturala.

E gresit insa a crede pentru aceasta, ca crestinismul s'anegat pe sine insus, afirmand cultura, asa cum e gresit a crede,Ica el era prin definitie si din sistem o negare a culturii, pen-!truca se afirma pe sine, ca religie, mai presus de orice cultura.Anticultural a fost pentru cei vechi in felul in care era si ateusau imoral.

Crestinismul era insa, mai mult ca orice alts religie, pentruWeald, pentru nevoile ei, sau cum zice Hristos insu§ : El avenit ca lumea pimp sa aiba §i mai mull sa alba (Joan X,10).E doctrina cereasca, dar pentru pamant. Iisus Hristos n'a ignoratsi n'a pierdut din vedere niciunul din' aspectele vietii omenesti.El are pentru toate un cuvant. Nu insa sub forma unor anu-mite prescriptiuni, articole de aplicat juridic sau cazuistic,pentru fiecare din cazurile ce s'ar prezenta in vieata ; nu liters,ci spirit ).

1) Comp. G. Bloch, L'empire romain. Evolution et decadence, Paris (Flam-marion) 1922, p. 304.

2) Albert Hauck, Jesus, Leipzig 1921, p. 132: Was Christui der Weltgebracht hat, waren

Gessinnung".nicht neue Gesetze and neue soziale Ordnungen, sondern

eine neue Comp. A. Cournot, Traite de l'enchafnernent des bidesfondamentales dans les sciences et dans l'histoire. Nouvelle edition publiee parL. Levy-Bruhl, Paris 1911 (Hachette), p. 658: Ceeace face exeelenta propriecrestinismului, din punctul de vedere al civilizatiei, e de a nu fi avut, dela ori-gine si mai fnainte de orice desvoltare a sistemului religios sub influenta civili-zatiei europene, decal principii compatibile cu progresele ulterioare ale rival-zatiei, deli de altfel influenta principiilor crestine n'a fost singura cauza sufi-cientA si deter a acestor progrese".

-..,,--

.r ,. -;...

..- .. 1 ,

,

,_ , ,,

-- ,- ,

-.

,

1

. -

' _

,

j",

_

s.: -

,-

-;

,

.f

-. '-. . . - V .- .-- ,C. ' .

. St., ...-**'.1i1 , ,-- e , ....*.> ,*7a. 7,'S .,4.1..ti,.% .,

www.dacoromanica.ro

17

In spiritul crestinismului trebuie deaceea criuta la al itti-clinea lui privitoare la cultur5, culturabilitatea lui. Ca spirit,el' ei:a contra spiritultii culturii vechi, contra tendintelor ei de-cadente si uneori bestiale, contra pagan is nmlui si inioralit5 ').

Aceasta insemneaz5 Insa pentru istorie un firm (le marepret : Ca crestinismul a adus si afirrnat in culturil valoareproprie si a milsurat-o cu ea, valortre(1 mor(1 la 2). Weil el a mar-.ginit cu aceasta autunite curente sau tendinte ale culturii vechi,el a adus in schimb posibilitatea si garantia afirm5rii altora,mai utile, mai solide si superioare, cu can se asigura continui-tatea si progresul cultural al omenirii, ajunse sufleteste introsituatie cu totul grea. E destul sa he gandim serios la crizamultiply de acorn nou5sprezece secole, pentru a intelege si apreciacum se cuvine rolul si actiunea salvatoare a crestinismului indestinele culturale ale omenirii, data e drept ca o culturil ade-v5rat5 trebuie sti fie moral ti" 3).

Lumen veche train pentru glorie si pl5cere, crestinul trainpentru mantuirea sufletului. Toate conceptiile si actirmile care-nesti se hordonau pentru el acestui interes suprem, a carolsalisfacere devenia imposibila [Aril o anumit5 rezistenta opuSrispiritului vremii. In lumen aceea, totul p5red pentru crestinintinat, profanat, pared. Era o lame ce-si pregiltea pieirea siin care singura atitudine posibil5, pentru o aplicare senor s:i aevangheliei, era rezerva pan5la opozitie. Nu bunurile ei ca atarile diSpretuia si combated crestinismul, ci spiritul de care lumenveche era animate si cu care le folosia, mentalitatea ei corupt5.Contrazicand-o si ihdreptandLo, crestinismul are pentru. edit-catia morals a omenirii o important5 covarsitoare 4). El a lost,intre alteles. o reactiune contra diz9tviirii morale a lurriii vechisi a Insemnat un ideal sufletesc, un ideal nou, mend: formezeo noun omenire "). Ciocnirea lui cu lumea veche nu era un

-ras-

1) Nrezi Itfirkner, Chrislliche Kunst, Leipzig 1910, p. 5.2. Albert Hunch, op. cit., pp. 115-121.3) W. Kidder, Marlin Luther and die deutsche Reformation, ed. 2, Leipzig

si Berlin 1917, p. 132.4) A. Hauck, op. cit.. p. 115.5) Ibidem, p. 116.6) Heinrich Weinel. Die Slellung des Urchrislentums rum Slant, TE:

Bingen .1908, pp. 33-34.

Istoria Crestinismului.

7r-

,

4 .

, t

-

rr

Richard

:r

1

ci

www.dacoromanica.ro

18

bo:i facut bunurilor ei, ci o lupta de idealuri" 1). In masura,in care cre§tinismul combatea paganismul, lucra pentru a asiguraomenirii un progres moral, fail care cultura e periclitata sillpierde sensul.

Rasboindu-se cu ceeace era degenerat si endue in culturaveche, cregirifsmul nu facea cleat sil contribuie, in acest modnegativ la Inceput, In formarea culturii viitorului. Atitudinealui era o prima necesitate, pentru inaltarea nivelului moral alomenirii, ceeace era tocmai conditia unei culturi posibile §idurabile, care sa se poata la maximum intinde in spatiu §i men-tine in timp. Colaborarea cre§tinismului la cultura, omenirii alost deci mai ales de natura morales §i era conditia insa§ a acesteiculturi. Iata." de ce evanghelia a fost numita contributia luiHristos la cultura

_a omenirii 2). iata de ce cu drept

1

zice marele istoric bisericesc german A. Hauck, ea tine credecrestinismul dusmanos culturii, it cunoaste rau 3), pentruca incretinism bunurile culturale sunt privite ca daruri dela Duni-nezeu, can trebuiesc pastrate si immultite.

E drept ca, plapand §i suspectat la inceput, cre§tinismulnu se putea angaja §i afirma pozitiv in manifestarile culturale,ceeace i s'a pus in socoteala ca atitudine anticulturala, panalaa se zice, de Georges Sorel, ca sub influenta crestinismului 'oameniinu se preocupau de scopuri sociale 4). Dupace insa crestinismuls'a intarit, ca doctrina §i fapt istoric, formanduli 4i precizandu-sipunctele de vedere proprii, el a luat contact cu toate manife-starile vietii omene§ti §i s'a afirmat in toate efectiv §i eficace.In masura in care slabia §i -eoborklumea veche,_cre§tinismul seintaria si se, ridica. Insaleva see* de existents, eLajunge la

1) Ibidem, p. 40.2) Comp. W. Liggett, op. cit., p. 103.3) Op. cit., p. 136.

4) La ruin du monde antique, ed. 2, Paris 1925, p. 105. Karl Beth, DieE nt.vicklung des Christentums zur Universalreligion, Leipzig 1913, pp. 194-196aratA crestinismul primitiv ca in opozitie cu cultura opozitie din care 1-ascos st. ap. Pavel (comp. Ad. liarnaek, Das Wesen des Christentiims, p. 112:Pavel a dat puteri imperiului roman 51 a intemeiat cultura occIdentala cre5tina)-- ,dar recunoa5te cA crestinismul nu era anticultural In feint budismului 51 ca aduceadin contra o afirmare pozitiva a vietii Just. A. Comma, op. cit., p. 659: Trebuiesa recunoagem, cA au existat armonii originale 51 primitive Intre principiile cre-otinismului ,51 conditiile esentiale ale progresului iei moderne.

.. . s

, .. ,

', ',. I .

/ .

...

.

t,' f

,..

..:-

.

1

,.7..

.

:

s

.4

. p. .,s

,'

,

I. .

;-, s

n

.

. k3

.A. .. re

. . . s' ; 7

.$. - .;,

- -T.f* N C7'

I

www.dacoromanica.ro

19

canna istoriei universale, schimband cu aceasta treptat aspectulsufletesc al lumii ce grisise si formand astfel una noun, care,levine lumen moderns.

* *

S'a adus totus crestinismului acuzatia pasionata, ca arSi distrus el cultura lumii vechi, ca ar fi contribuit la caderea ei,sau ca eel putin n'a fost in stare s'o opreasca.

Aceasta insemneaza a confunda lumea veche cu culturaei si a crede, ca data lumea veche culturala nu s'a putut men-tine sub forma de imperiu roman, intreaga ei cultura s'abusit iremediabil, si aceasta cu complicitatea vinovata a cresti-nismului, ass cum insemneaza mai intai a idealiza cu partinireimprudenta aceasta cultura 1). Insemneaza a crede, ca Salvianexprima sentimentele crestinAtatii intregi, cand, in durerea sade cetatean roman dezolat, vazAnd imperiul calcat in picioare'de barbari, maltrateaza Roma inteun rechizitoiu teribil 2). In-semneaza a nu sti ca si crestinii erau constienti de rolul istoricsi providential al imperiului roman, si a fi uitat, ca Augustinla o margine de imperiu, Ieronim la alta si multi altii ca ei, plan-geau cu lacrimi amare pieirea imperiului roman 3), a unui im-periu, care varsase totus atilt sange crestin; a uita ca singurioamenii Bisericii au mai putut reprezinta si apara civilizatia,in imprejurarile tragice ale ultimelor zile romane 4) si ca numaiHis erica, singuri ramasa in picioare in Apus, in catastrofa ca-derii imperiului fiind, cum. zice Ambrozie, un port linistitpentru naufragiati 5) a salvat ca atare ce se mai putea salvadin vieata lumii vechi, cultura ei; ca ea a fost refugiul acesteiculturi si educatoarea noilor popoare ce s!au format 6).

Data crestinismul ar fi fost un fenomen anticultural, care

1) Vezi Heinrich Gelzer, By:antinische Kulturgeschichte, Ttibingen 1909, p. 3.2) De gubernatione Dei (Migne ser. lat. 53). Comp. Gaston Balmier. La

lin du paganisme, vol. II. Paris 1891, pp. 474-488.3) G. Bolisier, op. cit., vol. II, pp. 448-449.4) Episcopal delensor civitalis ". Vezi Jean Guinn& Histoire particle,

historic male, vol. I, ed. 36, Paris 1914, p: 137..5) Epistola 2.6) Ad. Earned/. Das Wesen des Christentums, p. 153.

Fr

s*

pra-.

,

,;

.

,

.I I I !J I

.

4

-;

-

www.dacoromanica.ro

20

s'a: nu se poata pune de acord cu cultura'§i sa nu poatil crew cul-turd, cum pretind cei can it cred in complect'd opozitie cu -ticitatea 1), nu s'ar mai fi putut vedea in el, din contra, unprodus natural al anticittitii, sfdr§ital ei natural cum auflout diferiti critici de provenienta rationalists.cari au incercat sa imagineze crestinismul niiscut fara Hristos,ca un. fenomen social normal in lumea veche ").

Procesul fiicut cre§tinismului, ca provocand salt ajutsand-la caderea lumii §i culturii vechi reprezintate de imperial roman,s'a desbiltut cu eruditie §i talent, mai ales dela Montesquieu

istoricul englez Gitbon pant" astrizi 4). El e definitiv cd§tigatde cretinism si lucrul e recunoscut : Cre§tinismul nu numain'a cauzat prilbuOrea lumii greco-romane, care era dela sinecondamnatil sa sucombe 5), dar a facia omenirii neprecuitulserviciu, de a-i fi Ostrat §i Iran:inns tot cecace mai putea sitsupravietueascil din civilizatia ei ").

Dupil aiderea imperiului, care servia de cadrer si sprijinacestei culturi, sarcina ei o prime§te si sustine onorahil Biserica,ca mostenitoare a imperiului roman in _opus, asa cum in RiIsa'ritacest mo§tenitor e imperiul bizantin 7). Biserica s'a vtaut eainsa§ periclitatti de barbari, tocmai pentructi isi confundasecauza cu civilizatiei greco-romane, primite transfiguratede ea 8), asa cum in Persia cre§tinismul a fort persecutat earomanism "). Aceasta grata, at in convingerea unora altora,crestinismul reprezinta insu§ imperial roman 10), a e'drui sue-

.

1) Comp. Gh. Hauler, op. cit., p. 11.2) Vezi Ludwig von Sybel, Chris /fiche .Antike, Marburg 1906. vol. I, pp. 9-12.3) Veil literatura si combaterea la Franz Beller', Die geschichtliche

sten: Christi, (Apologetische TagesIrag en), M. Gladbach 1921, pp. 23-95.'4) De exemplu G. Sorel, op. cit., Comp. Jean Guirand, op. cit., vol. I,

pp. 127 sq.5) G. Bloch, op. cit p 310 Gaston B3isser, op cit. vol. II pp. 393 sq.6) G. Boissier, op. cit.:, vol. II, p. 493.7) V. Vedel, Ritterromantik. Mittelalterliche ',anorak,. II, Leipzi, 1911.

Pp. 15.8) Comp. Albert Ilufoureq, Hisloire ancienne de l'Eglise, vol. IV. ed. 5.

Paris 1924, pp, 8-9.9) Ibidem pp. 98 -99 nota Si J. Labourt, Le ehrislianisme dons rewire

perse, ed. 2, Paris 1904, pp. 43 sq.10) Episcopal reprezinth in Apus imperiul roman invins, Veil A. Duftotreq,

op. cit., vol. V. ed. 1, Paris 1921, p. 31.

I N. ..

si socialist5,

,

.

, T.

.a si

si

F..ri .

r

§.i

=)

.

www.dacoromanica.ro

21

cesiune culturala §i misiune civilizatoare o primise, ceeace inparte se explieru§i prin faptul, ca dupa caderea iMperiului, sin-guru Biserica oferiii aristoctatiei romane un plasament" cod-venabil ').

E drept, ca monumentele antieitatii au minas in mare partedistruse sau parasite, uneori cu concursul cre,tinilor insisica splendorile vechii civilizatii reinviat, ca Organizarealumii ce se na§te .cunoa§te greutati nenumarate, ca arta, lite-rature, §tiin(rt dormiteaza si ca peste pamant pare a se intindepentru un mileniu ceeace s'a numit intunerecul" evului media.

greu de redat pasiunea, cu care s'a zugravit in colorinegre ') acest ev mediu" §i s'a pus, se intelege, pe seama ne-culturii" ci estinismului, ca§i caderea lumii vechi. pang in zileleimastre, in manuale de §i in Franta cea luminatrt 4),evul mediu e. o grozava noapte de o mie de ani, in 'care doarcateva spectre oribile rni§unrt voie barbaria, ignorantapati'oana for superstilia", -adeca credinla creVina.

Ceeace dri aparente de adevar acestui pesimism agresive faptul, ca evul mediu e o lungti epoca de stagnare relative,RIO de anticitate lumea modern', o epocri de tranzitie 5)aproape penibila, intre cele cloud lumi, un fel de interminabilproces de metamorfoa sub domnia conceptiei religioase desprelume.

A lost, da, caul Bisericii. E departe de a fi pentru aceastatipul ,unei epoci ideale si care a lost evul de atir? dartot atat de departe de a fi ceeace 1-au descris cu imaginatferautacioasa si prejudecati anticlericale, adversarii Bisericii. Alost a§a cum puten sa fie, §i a§a cum e insemneaztt pentru ci-vilizalia muenirii mai molt decAt de obicei se crede.

* * *

1) Ibidem. vol. V. pp. 31, 31, 2,16. 11. Ursmer Bee -hire, L'ordre monasliqueales ...lass an XII-e ed. 2. Paris 1921, pp. 12. 86.

2) Vezi Etienne Chaste!, Hist., de la deslordion du payanisme dans(*empire d'Orienl. Paris 18:o) p. 191 sq.

31 Uri intone ea Allende! (La sorrh're. p. 116), zice intre allele: till)Fain pendant mine ans 11.a liodefroid Kurth, .op. cit., pp. 13---11

-I) Vezi Jean tinirml. op. cit.. vo!. II, ed. 36, Paris 1912, p. 3 sq.5) Comp. Karl Sell. Chislentum and Welhfesehirlde his zur Reloonalion,

Leipzig 1910. p. 115.

's

r

'

:),n'au

E

.coals

tiin .

,

si

e

nota).

si

sihdr.

www.dacoromanica.ro

22

Elementele esentiale ale civilizatiei noastre, zic de acornistoricii, se compun din doted testamente ale trecutului" : li-leratura untied §i creginism1). Nu e desigur meritul crestinis-mului, de a fi produs literatura antics, pe care el a gasit-o exi-stand si cu care uneori s'a rasboit. Dar e meritul lei de a fi -Meat

en ea aproape cat a o fi produs, prin aceea ca el, crestinismul,a pristrat si transmis lumii moderne aceasta literatura, si cu eamai tot sufletul si cuceririle spirituale ale lumii vechi. E me-ritul exclusiv al crestinismului, de a fi salvat astfel ceeace eramai pretios si mai util din bunurile ei si de a fi evitat ca ome-nirea sa reia dela capat experienta lungs, penibila, obositoare,a recivilizSrii totale, cu tine stie ce sacrificii si rezultate I

Cu caderea imperiului roman in Apus, dispar posibilitatilede cultivare, de instruire in scoli publice, si invatSmantul devisedeosebit de grew chiar pc tale particulars. Lumea toata era infierbere. La ziva de maine si la interese superioare de culturil,nu mai era de gandit. De salvat era pentru fiecare vieata si bu-nurile nevoilor imediate, nu cultura unei lumi muribunde, nisiasigurarea uneea viitoare. Tot ce produsese lumea aceea parea deveni de acum inexistent. Deaceea, card lumea is din noncunostinta de operele lumii antice, in timpul rena§lerii, se socoti .

aceasta ca o revelatie. Maria din nou soarele culturii, dupeo milenara noapte de ignoranta. Se reinnoda in istoria univer-sals firul considerat rupt al culturii, care e de esenta greco-romans, prin regasirea si folosirea operelor. literare ale lumiivechi.

Aceasta constatare, facuta de multi tn intentii rauta-cioase la adresa crestinismului, e desigur adevilrata sub unadin formele sale : Rena§lerea e un fel de reinviere culturala aomenirii, prin reluarea contactului spiritual cu anticitatea dis-

gl paruta. Aceasta reluare de raporturi culturale intense cu tre-; cutul se datora insa ,in fond crestinismului, Bisericii. Cu tot

411: ocraracterul ei pilganesc", cu toata atitudinea-i anticrestina; caI Jiff fenomen cultural renasterea e totus opera Bisericii, intrucat

ft'ar fi fost impoSibila fare mult-putina activitate culturala ao Bisericii.

In asa numita noapte medievalr, singura Bisericamai aviit Si Meat posibile interese culturale, singura ea a

1) Gaston Boissier, op. cit., vol. 11, p. 500.

1.,. ' 1

. ..,- , 1. I . , .

,

.

.

.. -- ..

-,'.

4.

'.-.

`

.

.

0,1c

.

.

'5- ,/

a-

, _

,

11

i

----.www.dacoromanica.ro

mai .p5strat a mai produs cuitura : Prin clerul sau §i mai alesprintr'o institutie considerate ale atatia ca anticulturala, prininonahism. In jurul manastirilor si al bisericilor au fiintat sin-gurele scoli, timp de sate de ani 1), pang la ivirea unipersitatilor,cari sunt la origine acelas lucre : scoli bisericesti 2). Din proprie

dar nu numai pentru nevoile-i proprii, a infiintatBiserica scoli episcopate si manastiresti, scoli parohiale 3), sicu ajutorul ei si ca .§.ef religios al statului 4) s'a ocupat Caroleel Mare de cultura poporului; instituind invatiimant gratuitsi un fel de academie in palatul silt]

Meritele Bisericii, iar in sanul ei ale monahismului, stintin aceasta privinta considerabile si incontestabile. Cu tot in-teresul aratat de unii imparati romani invalamantului, Occi-dentul roman in general nu se interesa de scoli, nici ca stat,nici ca societate 6). Instructia era ocupatie de sclavi si privi-legiu al celor instariti. Cultivarea poporului nu intra in vederilecelor vechi si invatatura in general nu era pentru stat sau pentruvreo institutie o prima si absolute necesitate ').

Biserica nu putea gandi la fel. Pentru ea scoala era oimediata trebuinta. A mers deaceea pe de o parte la scolilepagan, cite si cum erau, iar pe de alta ridicat de timpuriuscoli proprii, in cari la baza invatilmantului sta tot eel profan,cele-sapte ante liberate" 8). La inceput nevoia catehizeiii, mai

1) Pentru epoca Alerovingienilor vezi tiuirand, op. cit., vol. I, p. 189 sq,2) Ibidem, vol. f, p. 328. Originea fur bisericease5 e _contest:1U:

(le unii, dar for crestin Universitilten sind ein Erzeugnis deschristlichen Geisteslebens des Mittelalters". (E. Horn, in Realeneyklopildie liltpotestantische Theologie und Kirche ed. 3, Leipzig 1908. vol. XX, p. 266 r. 35).Ibidem literatura chestiunii. Emile Chenon, I.e role social de l'Eglise, Paris.1924, pp. 335 sq.

3) J. Guiraud, op. cit., vol. 1, pp. 189-193.4) Louis Halphen, Les barbares: Des granites invasions aux completes tu-

ones du Xl-e steele, Paris 1926, p. 262.5) J. Guiand, op. cit.. vol. I, p. 194 sq. I.. Halphen. op. cit.. p. 265.6) Paul Wendland, Die hellenistiseh-rnmische Minn'. in ihen 11,:ichungen

:u Judentum und Christentum, ed. 2-3, Tiibingen 1912, pp. 747) Despre invilOmAnt i educalie in imperial roman, vezi : Theodor

Zia Kulturgeschichle Roms, ed. 3, Leipzig 1917, pp. 103 113. Emile n1fien.Les pro /esseurs de litteratnre dans ("ancient. Rome, Paris 1885. Paul Allard, EludesXhistoire et d'archeologie, Paris 1899. pp. 91-104.G. Boissier, op. cit., passim.

8) L. Halphen, op. cit., pp. 263-264.

:e

initiative,

' 1..

si-a.

nu. ..Die

-s

Dirt.

"

.I I

.L

r

14 .

.

93

:

A.

www.dacoromanica.ro

24

apoi cea a formarii speciale a clerului §i totdeauna cea a stu-diului c. &Idol. slink, a obligat-o sa organizeze si sustina inva-fit-manta!, oricari ar fi fost imprejurarile politico §i sociale:Navalirilebarbarilor nu i-au putut lua aceasta preocupare. Par din contraa fi lost un molly in plus, pentru care Biserica s'a alipit maistrans de inviltaniant §i a gasit in el un stralucit mijloc de con-solare, de rezistenta si de biruinta. Incercarile insistente decultivare, ce se fac in salmi ei,arata ca era con§tienta de .mi-siunea culturala" ce-i revenia prin caderea imperiului roman.Si cum am zis opera culturala a Bisericii medievale -emai ales o opera manastireasca si nu putea fi altfel. In mo-mentul prabuirii civilizatiei vechi, monahismul fu in Apusrezerva de forte inlelectuale 1), organizata pentru a fi tilt maiutilrt siei si Socielatii mai ales de doi oameni cu marl meritein istoria culturii : Casiodor .:,i .Benedict dr, Nursia =).

Monahismul de ienedictiiltip pune in cinste munca §i oI incoroneaza cu o noun cultura intelectuala §i artisitica "), iarIC asiodor pone la baza regulii monastice, alaturi de rugaciune,tot munca, si mai ales munca de transcriere a manuscriselorside cultivare a literelor 4). Studio]. devenia astfel in monahismun element de vieata, iar maniistirea era mai mult deck o casilde ruOciune.

Ciilugilrii au lost deaceea timp de secole singurii literatii scriitori, a§a. cum scolile Bisericii erau singurele §coli. Carol

eel Mare nu e atat un creator, cat un organizator al itivataman-tului public §i gratuit. El se da in §colile de pe Tanga manastirisi catedrale, pe can marele imparat reformator le immulte§te§i sustine, precizandu-le programul si obligatiile. Biserica lucreprin ele la reconstituirea culturii socotite disparute, iar prinicolile ei instructia trecea dela cler la laici.

Ceeace ne intereseaza aci mai mult din activitatea cultu-rata, a ,scolilor manastire§ti medievale, e truda for pentru adu-narea, cunoa§terea .,i copierea operelor literare ale lumii greco-

11 7l. Brrlii re, op. cit.,2) Comp. L. Ilalplien, op. cit . p. 2.19. Ca legislalori al vielii monastice,

la P. Pourrat. l.a stailaolai elirqienne, vol. 1, ed. 6, Paris 1921, pp. 3S3 -400.3) Iterlare, .op. ell.. P.4) Ibiden%. Comp. si Imionrcq. op. Cit., vol. V, p.

'-

_

'

s.

,

, . . :,...

.

.,

.

1 1-rsiuer p. 4G-

. 45..X. 51.

I

, .

r

www.dacoromanica.ro

95

romans, pe can le-am numit element constitutiv al civilizatieinioderne. Casiodor, am zis, Meuse din aceasta o obligatie a ca-rtigarilor organizati dupil vederile sale, iar meritele benedicti-nilor ti cu timpul altor ordine, nu stint cu nimic maimici, in aceasta munch anevoioasa de copi§ti, de un devotament:-i de o riibdare ce nu se puteau gasi cleat in man'astitiri 2), capentru o manta sacra", cum era considerat copiatul manu-scriselor 2);

Aceasta indeletnicire ducea la formarea de biblioteci §i eleau lost in adev5r until din tezaurele obiwite ale manastirilorii ,colilor biserice§ti in general, cartile fiind o zestre §i un primbun al unei mAnastiri 4). Prin aceste biblioteci s'a putut pastrycontactul spiritual cu lumen veche sfi ele pun cu prisosinta inlumina opera culltirala a copi§tilor §i studio§ilor din manastiri 5),prin cari Iliserica a fault ca cultura mated sa nu moara in evulmedia s5 inijloceasca formarea unei culturi not ,pentru o lunge

noun. Ptolul cultural al laser a lost prin aceasta hotaritori....' unic §i-1 recunosc chiar istorici cari trateaza cu prea pulingbun5vointa lucrurile crestine: AO scriitorul §i istoricul german'Theodor Bill, care zice : Manastirile ne-au salvat comorilespirituale ale anticiatii,, acele comori, filed cari nu s'ar puteaconcepe vieata moderna" 6) Se poate u§or deduce din acestea.ce pregatia omenirii apostatul Julian, aunt, in numele culturii,interzicea Nazarinenilor" sa cunoasca operele anticiatii pa-gape *i cum reuOta Ingsurii lui ar fi insemnat distrugerea inMermen a culturii moderne, pregatite prin interesul ce,,cre§tiniian aratat clasicismului §i prin osteneala ce au luat de a ni-Itransmite.

Cu aceasta, ma ngstirile, §colile biserice§ti §i scriitorii cre-

1) .X. Itolottreti. op. cit., vol. V. p. 113 sq. Steitz (in llealencylclopiiclielair prof. Theo!. u. 1:irche, ed. 3, vol. XIII (1903), p. 100, acuza pe benedictinide a se Ii °copal. in misiune mai mull de cultivarea stiintei si convertire, deckde stifle( prin predici penilent5.

2) lierliere. op. cit., pp. 126-127.3) L. Ilalphen. op. cit., p. 263.4) Bernard Leib, Rome, Kiev el By:onee a la lin dtt XI.e sieele, Paris 1924,

p. 11 -I. i)espre biblioteci crestine mai vechi, vezi Paul Allard-, op. cit., p. 118 sq.5) Comp: B. Leib, op. cit., pp. 115-118.6) Chriraklerbilder Spiilroms and die Enlslebuivi dci modernen Euro,

1', Leipzig 1920, pp. 425-426.

"1,* -

11

..

1)

' -

.

.

.

si.

eel:

;

- ,

www.dacoromanica.ro

26

stint au salvat totodatri posteritatii acel mare bun cultural,care e limbo Wind% baz5 a vietii spirituale medievale ). Cul-tiviin(1 -o pentru nevoi de cult si de studio, Biserica a Meatposibil ca prin ea, literatura antics sti treacy in mare parte ill.-cea cresting ; p5r5nd c5 o distruge, ea a salvat-o in realitate ").

E deaceea, zice /- an/ 3lonceau.r, un fapt istoric de o deosebithimportantri, ca literatura crestina de limbs latinti are o mareparte in geneza si evolutia literaturilor si limbilor romanice,rani ea mai ales ne-a transmis traditiile si ideile antice, iar acesteidei si traditii, impreuna cu crestinismul, stint pretutindeni labaza literaturilor moderne 4).

E drept, cii latina a fost pentru laici o limbs strains sidin cauza aceasta ei n'au putut multi vreme sti participe laactivitatea literary medievalri 5) §i ca. deaceea singurii autorisi cititori au lost limp de secole numai calugarii si preotii 8),cum am mai spas, cercul literatilor marginindu-se la ei '). Darcultura nu r5manea cu aceasta un privilegiu exclusiv al cle-rului 8), care o transmitea insus- laicilor si care a purtat .chiargrija de- formarea unei limbi nationale "). . .

Totodata, clerul a inteles si reusit sa cultive el, in m5suraputerilor .si in spiritul vremii, toata literatura si stiinta posibil tin imprejur5rile in cari se g5sia. Clericii au lost si. poeti 10)

se facea pang si dogmatics in versuri") si istorici 12) si artisti ")si primii cercettitori ai stiintelor profane in evul media 14).

1) Comp. J. Guiratul, op. cit., vol. II, p. 57 sq.2) V. Vedel, op. cit., p. 13.

3) G. Boiss.ier. op. cit., vol. II, p. 500.-1) Histoire de la !literature !aline ohretienne, Paris 1924 (Payot),- p. 174:.5) Albert Hauck, Kirehenfesehichte Dealsehlands, vol. III. ed. 5, Leipz

1920, p. 274.6) Ibidem, vol. IV, ed. 3 1 (1913), p. -199.7) Ibidem, vol. III, p. 275.8) Ibidem, vol. III, p. 937.9) Comp. ibidem, vol. IV, p. 539.10) Ibidem, vol. III, p. 973, vol. IV, pp. 510--514, 522, 528-537, 5;*i.

Ibidem, vol. IV, p. 533.12) Ibidem, yol. III, p. 945, vol IV, p. 509-514, 516 (die deutsche Ge

schichtsschreibung 1st. eine Gabe der Kirchlichen Bildung an this deutsche Volk".13) Ibidem, vol. III, pp. 333-334, 921, 933. Berliere. op. cit., 128 sq.14) A. Hauck, op. cit., vol. IV, 521.

,.. r ; '

7

{. s

..--. r. ,, '. ., .1

%) .. r'

.t.N..

'

-

.

- 4

II)

.r , " 5

I1

1

www.dacoromanica.ro

27

Gratie studiilor manastiresti, interesele stiintifice se des.teapta si progreseaza 1). Poate ca nu e stiinta modernii, care

nu fi fost cultivatil in germen in evul mediu si anume de-vreun Cant& sau om al Bisericii. Anticitatea 'romans a cultivatputin stiintele exacte 2). Necesithlile cultului crestin au obligatinsa Biserica sa le cultive ea, ca de exempla pentru nevoileealendarului 1). In scolile bisericesti ale evului mediu se inviltaitMateinaticile un mare matematician, calugarul Gerber[,.devine papa Silvestru II 5). Se invata algebra si se faceaustudii de geometric, de geografie, cosmologies) si de astronomie.Franciscanul Roger Bacon §i episcopul (de Lisieux) Nicolas-Oresme sunt marl astronomi ai timpului 7). Acelas Bacon e unmare fizician si un savant multilateral 5), si pe langa el marele-scolastic Albertus Magnus "). 0 mul(ime de descoperiri in fizica,chimie, geografie 10) stint opera evului mediu si anume a oame-nilor Bisericii. Studii. de botanica, zoologie, anatomielogic fac aceiasi oameni. Albertus Magnus era si un distills na-tiffalist 11) si in felul sau un pregatitor al renasterii '2). Meclicinase studia si practice deasemenea in scolile episcopale si in ma-niistiri 1"), de uncle au plecat si stiintele naturale 14) si pc langa

1) Ibidem, vol. III, p. 939, vol. IV, 516-517. Comp. A. Duioureq,cit., vol. V I, p. 377 n. 378.

2) J. Guiraud, op. cit., vol. II, p. 13. Th. Dirt, Zur Kulturgeschiclite.Roms, p. 104.

3) L. Halphen, op. cit., p. 264. J. Guiraud, op. cit., vol. II, p. 14.4) Halphen, op. cit., p. 264.5) A. Bufoureg.-op. cit., vol. VI, ed. 4, Paris 1924, p. 379n.: Giovanni

Campano de Novara. A. Hauck, op. cit., vol. III, pp. 950 -951: Herimann vonReichenau, paraliticul invat at, e intre allele un cunost Mor al matematieii si almecanicii, precum si poet si istoric.

6) A. Dufourcq, op. cit., vol. VI, p. 378 n.7) J. ,Guiraud, op.. cit., pp. 18-21.8) Comp. J. Burekhardt, La civilisation en Italie an temps de la Renais-

sance (tract: franc. de M. Schmitt), Paris 1921, ed. 6, vol. 11, p. 6. A. Miming!,op. cit., vol. VI, p. 375-376 n.

9) J. Guiraud, op. cit., vol. II, p. 23 sq.10) Ibidem, P. 127 sq.11) Ibidem, p. 44 sq. A. Hauck, op. cit., vol. IV, 519 4.12) A. Hauck, op. cit., vol. IV, p. 521.13) J. Gubraud, op. cit., vol. II, p. 50 sq.14) A. Hauck, op. cit., vol. IV, p. 517.

1/

.

sa

si

'

si 1izio-

6p,%.

L.

-,vol.. .`1

- ,.-

www.dacoromanica.ro

2i

`cirri se feces si farmacie practice : Se cultiN au in grAdini both-1 nice Plante medicinale si se purta grill de bolnavii din mans

slire si din jurul ei I), populatia grupanclu -se in jurul miln5sti-' l rilor. Studitil dreptului a lost chiar o permanents necesitate

pentru Bisericii si yasi publicistica o consecintil a luptelorBuse de Biseric5 2). Gratie principiilor crestine, justitia facitprogrese 3); se realizrt o crestinare a dreptului", care de altfelincepuse pe' vremea lui Constantin cel Mare 4).

Nu e ramurri de activitate si de stiint5, ai duel reprezin-tanli eel mai ilustri si poate singurii, saint fie oameni din jurulsi de sub aripa Bisericii. Prejuditii si bisericesti, anti-stiintifice, n'au lipsit e drept , dar ele nu pot face s'a sesteams sforIlirile si meritele culturale ale crestinismului medieval,care civil de luptat cu o inultime de greutAi enorme, in mij-locul c5rora se pared intr'o vremc, ca va veni sfarsitul lumii 5).

Acestor sforttiri continui si in toate directiile se datoreste,cum am zis, insas reaaslei ea, pentrucrt ea n'ar fi lost posibilri

1

151.5 munca anonimrt si anevoioasa filcut5 cu secole mai inaintede oamenii Bisericii. lath de ce s'a zis ca renasterea incepe cuTeodosie ccl Mare "), sau c5 humanismul s'a nrtscut la Avignon 7).(:o-pi-ofii de manuscrise, bibliotecile, studiile filologice 8) au fostconditiile esentiale ale acestei redesteptilri cu atAt de marl con-secinIe in civilizatia omenirii si ele au lost repetrim opera.Biseririi 9).

Ea n'a lost numai literary--stiintific5. Paralel cu activi-tatea crirturareascrt, Biserica a desfrtsurat o activitate arlislicei

1) Berliere, op. cit., pp. 109-110.2) A. Hauck, op. cit., vol. p. 061.3) A. Iluroureq, op. it., vol. VII. ed. 4; Paris 1925, p. 63. Comp. Emile

Chemin, Le role social derEglise, Paris 1924, p. 67-80. Jules Maurice, Constantinle Grand. L'origine de la civilisation (11.r:tie:we, Paris 1924, pp. 111-140.

4) Jules Maurice, op. cit.5) A. Iluimireq. op. cit., vol. V, pp. 281-282. Despre legenda anului

1000,vezi J. Guirand Histoire partiale, histoire wait, vol. I, pp. 208--214.6) G. Boissier, op. cit., vol. II, p. 499.7) J. Guiraud. L'Eglise romaine et les origines de la Renaissance, ed. 5,

Paris 1921 (Gabalda-Lecoffre)-, p. 59. sq.8) Comp. A. polooreq, op. cit., vol. VI, pp. 3-i5, 377 n.9) Pentru cononslerea ei in anInunte, vezi mai els : A. Hauck, op. cit.,

Berllere, op. cit., J. Gairatul. romaine et les origines de la Renaissance.

,

- ...

,

7 .

k

.,

__ _

..

,

H.

''.

:. -.. .

III. ,

..-

..,...

- .): ..

L'Eglise-..

_

!I

. -

I;

1

www.dacoromanica.ro

29

de mare valoare. multumim deaceea doar s'o indicam, amintied "ca crestinismul n'a lost scutit nici de ponosul de a fi des--pretuit si distrus arta lumii vechi 1). Cei cari au privit lucrurilecu mai malty intelegere §i obiectivitate recunosc insa, ca ere-.-tinismul nu numai n'a savar§it aceasta, dar a Meat posibilaultima inflorire a artei antice, influentate de spiritul sal, asalvat ce se mai putea salva din arta veche, pentru a o predaviitorului si a crew apoi o arta proprie dupace vechea artacresting nu fusese decal, capitolul de incheiere a istoriei arteianticit5tii 3).

Central activitatii artistice medievale au fost tot mana-stirile 4), in cari se refugiasera traditiile technice ale epoch maivechi 5). Asa cum copie-rea manuscriselor era socotita ca omuncii sacra", opera de arta era privity ca opera a 1)uhuluislant, casi Mantuirea 6) si progresul in arta n'a lipsit chiarde exempla, din cauza luptelor dintre Maser et si state, vie*.religioasa era tinuta pe loc sari chiar inapoiata.

Asa cum manastirea medievala era sanctuar si scoala, eamai era atelier, fortareata, centre de locuit, magazin Meste-§ugul a fost in ea onorat, industria desvoltata, si i se datoresteei, ca traditia meseriei romane s'a mentinut neintrerupta laRin si Dunare 8).

Intr'o vreme, in care preocuparile arhitectonice pare.audisparate, manastirile le aveau pentru a-si construi edificii so-tide si impunatoare, pe cari le impodobiau- cu comori de artasi inzestrau cu bogatii, ceeace le facea de obicei tinta navali-

1) !Jail aceasta imputare primilor imparati bizanlini, cari au lootdela locul for si adus la Constantinopol multe din operele de arta veche. In rea-litate, serviciul facut prin aceasta artei era mai mare decal pierderea cauzata :Constantinopolul devenise un mureu" yi a reusit sa pilstreze multe secole opere

"de arta, pe can altfel le-ar fi distrus dintr'odata harbarii. Comp. Charles Diehl,.B !Trance. Grandeur el decadence, Paris (Flammarion) 1920, pp. 108--111.

2) Iiiirkner, op. cit., p. 8.3) Ludwig von Syhel, op. cit., p. 15.-I) Berliere, op. cit... p. 136.5) Comp. A. Hauck, op. cit., vol. III. p 33-1.

6) Ibidem, p. 933.7 Berliere, op. cit.. pp. 92, 144.

8) A.. Hauck,' op. cit., Vol. 1I1, p. 926.

,v

,

.

.

-

card,

.

,

- . .

- "' .

.

.

." "

v

I.

').

www.dacoromanica.ro

3()

torilor 1). Odata cu arta, manastirile au practicat deaceea tech-nica si industria si nu numai pentru nevoile for interne -- ma-nastirea fiind si o cetate ci si pentru folosinta publics : Eleconstruesc in evul mediu drtunuri, poduri, apeducte 2).

Manastirile au folosit deasemenea culturii prin activitateafor economics, o activitate exemplars in evul mediu 3) si caremaril influents for socials si morals asupra, epocii. Cu cadereaiMperiulai roman, orasele isi pierdusera importanta sau chiar

Ifusesera distruse, iar manastirile devin ele centre de activitateeconomica. Nu numai ca n'au fost deci straine de preocuparileagricole si comerciale, dar le-au promovat in mod apreciabil.Ele au practicat si imbunatatit cultura, mai ales a zarzavatu-rilor 4) si fructelor si au introdus unele necunoscute in regiunilerespective, merite scoase in relief de Lainprecht 5) §i Monte-'embed 6).

Manastirile au intreprins opera de colonizate §i au pus invaloare prin cultura regiuni salbaticite 7). Biserica in general,ca mare proprietar medieval 9, a contribuit in mare masurala buna stare a societatii, pentru care, mai presus de toate bine-facerile directe si indirecte primite dela crestinism, se poatezice ca sta una de o importanta cu totul deosebita : Preceptulsi exemplul muncii.

Munca in general, si mai ales lucrul cu mainile, era pri-vita in anticitate ca datoria sclavilor ; ea desonora pe un omliber. Acest dispret al muncii era una din slabiciunile lumiigreco-romane si una din cauzele caderii ei. Munca a fost Ins

1) !bitten), pp. 275- -276.2) Berliere, op. cit., p. 98.3) Comp. ibidem, p. 89 sq.4) Ibidem, p. 149.. n. 12.5) Deutsches Wirtschaftslebezi fin M. A. vol. 1, pp. 563-564. WalafrId

Strabon, De cultura hortorum.6) Les moines d'Oceident, vol. VI, pp. 289-290.7) Comp. P. Bolssonade, Le travail dans l'Europe chrelienne au Moyen-

Age,. Paris (Alcan) 1921, p. 87 sq. A. Hauck, op. cit., Vol. IV, p..581. Colonistiiduceau 'cu sine crestinism ti civilizatie (ibidem, 582).

8) P. Boissonade, op. cit., pp. 101 sq. 152 sq. Vezi mai ales frumoaselepagini : 81-83 si 190-195, uncle opera economics; ti cultural6 In general a Bi-sericii e admirabil rezumatit. A. Hauck, op. cit.. vol. IV, p. 581 ti passim.

, kr tit .s

,

4'.

'

,.; -

'1

.

'

-, ,.

.

. _-7 -.

..:

.. ...

1

,,

p. .

-

. '

I

N,/

L 0 .

' ''' -www.dacoromanica.ro

31

nu numai reabilitate, ci ridicata la mare cinste de cretinism 1),Prin precepte evanglielice §i prin exemplul calugarilor 2). PrinpaTOBTiTaIantilor, Holtzmann, crestinismul a educat delainceput popoarele pentru progres spiritual, pentru munch' cul-turala. Mantuitorul condamn5 in adeva'r inactiunea, sis muncae tuna din obligatiile si virtutile de frunte ale crestinului si numaiprin ea au ajuns popoarele crestine in fruntea omenirii 9 :Munca era lege divina 4).

Prin ea au ajuns §i manastirile sa joace rolul cultural,artistic si economic hotarator, pe care 1-aU avut in evul mediu

prin ea au devenit azilul culturii, intr'o vreme, in care socie-tatea in general era Inca departe de a avea preocupari superioare.iar autoritatea laic era lipsita de initiative mijloace cul-turale 5). Timp de secole deci, manastirile au adApostit $i re-prezintat prin munca lor cultura, facand ca cea veche sä nuse stings, iar cea noun sa se poata aprinde din ea._ Prin acestemerite multiple, el se pot numi deadreptul creatoare ale acesteiculturi, cum, ca rezumand cele spuse, zice Th. Lindner : Ma-liastirile au pastrat dexteritatile §i cuno§tintele, pe cari BiseriCale poseda din anticitate ; ele devenira maestre in arhitecturA.n literatur5 §i inainte de toate au adus in tarile not agriculture

activitate economics de tot felul, ca creatoare ale unei culturimai inalte" (als SchOpfer einer hoheren Kultur) 6). Cu tot atat'Inept afirma Berliere : Cooperarea monahismului la opera de'civilizatie a fost universals si continua" si ea a fost mktu-

1) Comp. A. Dufoureq, op. cit., vol. V, p. 136.; vol. VI, p. 325. Berliere,')P. cit., pp. 45, 80, 85-87, 97.

2) Comp. Paul' Allard, Les esclaves chrellens, ed. 6, Paris 1914, p. 454 sq.,.Partout ils mirent le pied, le travail fleurit" (pp. 454-455). Il se creaitainsi, aux environs des monasteres, comme des oasis de travail et de foi" (p. 455).Le spectacle du travail exerce par de telles mains etait la plus eloquente despredications" (p. 458). Sf., Vasile concepe pe calugiir In fruntea muncitorilor,ca ,lucriitor al lui Hristos" (p. 460).

3) Chrislus, ed. 3, Leipzig 1922 (Wissenschaft and Bildung), pp. 2-4.4) P. Boissonade, op. cit., p. 82.5) Desigur cu exceptii, ca ale lui Pepin (Paul Allard, Etudes d'histoire

d'archeologie, pp. 265--266) si mai ales Carol cel Mare.6) Op. cit.. p. 145.7) Op. cit., p. 87.

-

7", .,

,

'.`

Si

si

V7) 1-

1

.

oO

4

i :,_,1

-r

1

A. - 4,4,. vi

www.dacoromanica.ro

32

risita deopotriva de oameni cu atat de opuse credinte, ea Lairsi .11onta imbed 1).

La opera pur culturalti a crestinismului, se adaoga operapur socialil 2). Munea i-a fost -totdeauna incoronata de caritate.sau, mai just, caritatea a fost prima forma de activitate sociala-eulttirala a crestinismului 3). lubirea cresting a adus schimbaribhiefacaloare in conceptia despre casatorie si familie 4), despresclavi 5), drepturile publice 6) si individuale 7) si a adus totodatilmasuri de asistenta socials si opere de binefacere, can au con-tribuit simtitor la usurarea mizeriilor de tot felul. Evul mediaa cunoscut poate cele mai multe. Rasboaie, epidemii, foameteerau start aproape cronice. La pace 8), la ajutoare, la azile,spitale si asistenta se gandia de obicei singura Biserica, sau ciii apartinea initiativa. Si a facut pentru aceasta mull, in an-mele ideii crestine 9).

Biserica a fost organizatia acestei idei pur religioase inhimea noastra, si ca atare;.ca organiza(ie, intro lame dezorga-nizata, ca organizatie universalista si desavarsita, a putut silis contact cu toate laturile vietii, sa imbratiseze si rezolve toateproblemele ei. Ea e intruparea, realizarea istorica a crestinis-mului, o realizare perfect culturald, chiar sau mai alesintr'im Limp, cand cultura omenirii a fost atilt de mull pericli-itiitittali ea in evul media. Nimic nu confirma caracterul culturalal creslinismului, mai malt decdt aceasta.imprejurare : Bisericaa salvat omenirii 0 cultura veche , pe care omenirea era

1) ibidem.2) Vezi mai ales lucrarea lui Emile Chenon, Le role social de PEglise.3) Comp. II. IVeinel, op. cit., p. 37 sq. Franz Wired, This Lrrehrislentuni,

M. Gladbach 1922, pp. 262-304.4) Emile Chenon, op. cit., p. 67 sq.5) Paul Allard, Les enclaves ehreliens. Alphons Steinmann, Skiocen/os and

ripe Kirehe. ed. 3-4, M. Gladbach 1922. P. BoEssonade, op. cit., pp. 116-118.6) Emile Chenon, op. cit., p. 137 sq.7) Ibidem, p. 168 sq.8) P. Boissonade, op. cit., pp. 191-7192. .4. Guiraud, His loin! porno's

istoire orate, vol. I, p. 242 sq.9) Comp. A. Dutoureq, op. cit., vol. V, pp. 134-135, 218. Berliere. op,

cit., pp. 106.-108. A. Hawk. op. cit., vol. I, ed. 3-4, Leipzig 1904, pp. 235.-239.

,

. . .

, ,.

*

,

.,::

.; ., --

!

, r

,,-

- 1 ,

='..

.

.,, ..,

,

,,'.

s'I...) If '111 kr

1

-

...._ ...._..

www.dacoromanica.ro

33

amenintata s'o piarda, si prin ea Biserica a pregatit omeniriiIoarura moderns pe care, fara Biserica, omenirea era

amenintatti sa n'o alba.IReprezintantii cei mai calificati ai acestei culturi sunt

popoarele indo-germane. Au fost numite maestrii lumii" (dieLehrmeister der Welt) 1). Acest titlu de mare onoare 1-au ob-tinut prin creqtinarea lor, ba chiar s'a zis ca cr4tinismul a de-venit o religie irido-germana 2). Biserica, am spus, a fost educatoarea acestor popoare, pedagogul lor, si marturiile cari o re-cunosc sunt variate si nenumarate 2). Pentruca, repetam, civi-lizarea lor s'a facut prin crestinarea lor si in masura crestinariilor. Convertirea la crestinism a insemnat de regula convertireala civilizatie 4). Parnantul e plin de exemple; in frunte cu Europa§i cu Americile. Din barbarii europeni si asiatici a facut popoareasezate si culte Crestinismul, iar in Americi s'a dovedit, ca papasi manifestari detestate in crestinismul Europei au dus acoloevanghelie si civilizatie : La Sud mai ales iezuilii 5), iar la Nordsecte protestante, pe cari Europa le arunca dela sine, ca pe nisteaparitiuni nesanatoase, au contribuit cu mult ca America s'aajunga colosul civilizat ce cuno4tem.

* *

Aceasta opera misionara a crestinismului e un alt mareIsi glorios capitol din punt de vedere cultural. Tot ce am aratatpang acum ca merit al Bisericii in civilizatie omenirii, ea 1-adovedit cu prisosinta in convertirea popoarelor necrestine, delavechii barbari panala salbaticii de azi. Ar fi sä facem istoricul

1. Th. Lindner, op. cit., p. 105.2) Ibidem, p. 113.31 Intre altii: Ad. Ilarnack, Das Wesen des Chrislenlums, p. 152. Karl

Sell, Kalholizismus and Protestantismus in Geschichle, Religion, Polilik, Kullur,Leipzig 1908, p. 25.

4) Crestinarea vecinilor era garan(.ia linistii din partea lor ; deaceea midsiunea Intre era o chestiune de stat. Comp. A. /Walk, op. cit., vol. If, ed.3-4 (1912), pp. 689, 691.

5) Deasemenea in Canada. Vezi Georges Goya, Les origines religieusesdu Canada, Paris 1924.

Istoria Creatinifimulu3

r - ,..,-,

-,-, .- ..,.-

_.

-

,

-

-.

*

_

4

si

'

.

g_

.14.'

.11

d

www.dacoromanica.ro

34

activitatii tururor marilor misionari, ca Augustin de Canter-bury 1), Colomban 2), Patriciu 3), Bonifaciu 4) §i a fiecarei in-trfprinderi misionare, pentru a arata activitatea si influentamonahismului misionar pe toate terenurile de manifestare culturala. Ei sunt propriu zis civilizatotii popoarelor convertite,acesti not apostoli si armata de misionari puss in miscare deexemplul for si de zelul crestin al atator episcopi comtienti dedemnitatea tor, ca papa Grigore cel Mare. Bonifaciu e civiliza-torul Germaniei 5), asa cum Augustin impreuna cu caluggrulgrec Teodor din Tars 6) se pot numi ai Angliei.

Misionarii ridicau. pretutindeni mcindstiri, iar manastiriledeveniau ceeace am spus despre ele : scoli 7), ateliere, azile,centre de cultura si de umanitate, intro fume care nu cunosteaInca binefacerile ei 8). Idealul intreg al calugarilor misionari erascoaterea poporului din barbarie, pentru a-1 initia la culturaRomei 9).

Opera misionariloi irlandezi e in aceasta privinta uriasa 10)

si ea nu e. izolata : Langa ea sta aceea a misionarilor aquitani,a nglo-saxoni, franci, opera de patru sute de ani si care da Eu-ropei aspectul ei medieval, prin aducerea la crestinism si omeniea barbarilor. Ea a dus panala Elba si muntii Scotiei frontierele

1) Vezi Broil, St. Augustin de Canterbury et ses compagnons, ed. 4, Paris1900 (Lecoffre).

2) L'abbi Eugene Martin, Saint Colomban, ed. 2, Paris 1905 (Lecoffre)3) L'abbe Monet, Saint Patrice, ed. 2, Paris 1911 (Lecoffre).4) G. Kurth, Saint Boni /ace, ed. 5, Paris 1924 (Lecoffre).5) Comp. G. Kurth, op. cit., preface I. Otto Kaemmel, Geschichte des Mit-

telalters, vol. I, Leipzig, p. 324.6) Vezi Hrysostomos A. Papadopulos, Sludii istorice (in greceste), Ieru-

salim 1906, p. 161 sq. Dom Fernand Cabrol, L'Angleterre chrelienne avant les Nor-mands, ed. 2, Paris 1909 (Lecoffre), p. 109 sq. Despre Augustin ibidem, p. 60 sq.

7) Oriunde se infiinta o episcopie, se ridica o mdndstire, iar cu manastireao scoalei : Prima grija a caluga'rilor era deschiderea unei scoli. A. Hauck, op.cit., vol. III, p. 938.

8) Ibidem, vol. II, p. 487 sq., 689, 691 ; vol. IV, p: 576.9) Derliere, op. cit., P. 113 (despre Adhelm).10) L. Halphen, op. cit., pp....259-261, 267. A. Dufoureq, op. cit., vol.

V, p. 102 sq. Dom Louis Gougaud, Les chrelientes celtiques, ed. 2, Paris 1911(Lecoffre), p. 60 sq., 134 sq.

4.:

,_

.

,

-

,.

,, - -

. -_

.

.

www.dacoromanica.ro

35

civilizatiei restaurate" si a exercitat asupra refacerii sociale sieconomice a Occidentului o influents. decisiva ').

Rolul civilizator, pe care Biserica 1-a jucat in evul mediuprin misiune, 1-a jucat si dupa aceea si-1 joacg papa azi, cu totatat de frumoase rezultate 2). Pretutindeni misiunea crestinga insemnat cultura, civilizare. Necrestinii insisi au inteles-o siau apreciat-o ca atare. China cere Europei oameni instruiti insec. XIII si i se trimit in persoana unor misionari 3), ass cumJaponia mai tarziu face apel cultural la crestinismul Europei 4).

E poate capitolul cel mai frumos, in istoria unor ordine mona-hale apusene, activitatea lor misionaro-culturala pe diferitecontinente si mai ales in colonii 6), ducand cu misiunea scoalascoala e anexa misiunii 6) meserii, gustul de munca, metodede lucre, cultura pamantului, higiena, medicina si mai alesschimbarea moravurilor 7). Iezuitii 8), dominicanii, franciscanii 9),iar azi si alte ordine, raspandite chiar printre crestini des-fgsurat pe teren mLionar o activitate culturala vrednicg de laud6.

1) P. Boissonade, op. cit., pp. 81-82.2) Misionarii moderni lucteaza cu mai mult succes chiar, cleat misio-

narii creStini primitivi, crede Heinrich Weinel, Die uraristliche und die heutigeMission, Tubingen 1907 (Religionsgeschichtliche Volksbticher), p. 63. Pentrumisiunea catolicil, vezi R. Grundemann In Realencyklopiidie fur protestantischeTheologie.und Kirche, ed. 3, vol. XIII (1903), pp. 103-125. Comp. deasemenea,intre J: B. Piolet 51 Ch. Vadot, L'Eglise catholique darts le Continent noir,ed. 2, Paris.1908 (Blond), pp. 42-45. Aceiasi, L'Eglise catholique aux Indes,ed. 2, Paris 1907 (Blond); A. Andre, Le catholicisme aux Etats-Unis de l'Ame-rique du Nord, Paris 1910 _(Bloud) literatura indicates la toll acestia.

3) Louis Weiner, L'Eglise et ('Orient au mogen-dge. Les croisades, ed. 4,Paris 1921 (Lecoffre), pp. 274-275. I. Witte, Die ostasiatischen Kulturreligionen.Leipzig 1922 (Wissenschaft und Bildung), p. 110.

4) Raoul Allier, Le Protestantisme au Japon (18591907), Paris (Alcan)1908, p. 118.

5) Comp. Heinrich Frick, Die evangelische Mission. Ursprung, Geschichte,Ziel, Bonn si Leipzig 1922, p. 127 sq, S. Baudert, Die evangelische Mission,Leipzig si Berlin (Aus Natur und Geisteswelt) 1913, p. 6.

6) S. Baudert, op. cit., p. 44 sq. Raoul Allier, op. cit., p. 17.7) S. Baudert, op. cit., pp. 47-51. -8) Vezi H. Iliiiimer, Die Jesuiten, ed. 4, Leipzig si Berlin 1921 (Aus Natur

und Geisteswelt), pp. 81-104. I. Wine, op. cit., p. 110. Adolphe Arehier, Lacompagnie de Jesus depuis sa tondation jusqu'a nos lours, ed. 2, Paris si Lyon1892, pp. 65 sq., 193 sq., 309 sq.

9) I. Witte, op. cit., pp. 110-111.10) Vezi A. A. Fauvel, Nos missionnaires patriotes et savants, Paris 1901

( Lecof f re).

U I r.

si

.

.

'

-

-u- t

-..L alE

altii t

www.dacoromanica.ro

36

Cu toata antipatia extremului Orient pentru crestinism,isbucnita adesea in peisecutii sangeropse, elericii misionari aufost de obicei tolerati favolizati, pentru cunostintele utilece aduceau iar efectele culturale caritative ale misiunicrestine recunoscute i pretuite. Tocmai laturea culturala acre$tinismului i-a adus acestuia simpatii marturisite, ca aceasta :Cand China veche se va prabusi, vom avea nevoie serioasa decrestinism" 2). E declaratia unui Chinez si ea e desigur izolata,dar e recunoasterea sincera a serviciilor culturale, sociale, morale,filantropice; pe cari crestinismul le-a adus le mai poate aducemarelui stat asiatic, in masura in care nu i le-a adus niciunadin vechile-i religii.

Acestea s'au vazut, din contra, nevoite sa imiteze cresti-nismul, ca scopuri mijloace de actiune, 'pentru a corespundecerintelor vremii totodata a se opune progreselor religieieuropene 3), a card opera culturala ramane insa nedeslegatade cea misionara Daca ea n'a fost totdeauna condusa demotive religioase 6), ea a mers totu$ pe calea masurilor luate deBiserica 6) Si e in tot cazul o marturie, ca statul lust's n'a gasitun mijloc mai potrivit de civilizare, decat misiunea cresting.Pana azi se dovedeste, ca asa cum popoarele europene datoresccrestinismului cultura lor, tot astfel ele n'o pot raspandi peglob mai usor si mai eficace, decat °data cu crestinismul, de-venit astfel sinonimul culturii.

Lucrul se dovede§te, am spus, cu faptul, ca popoarelecrestine stint azi lumina lumii, radiata pe toata fata Oman-tului. Crestinismul i cultura lor nu e o simpla coincidenta,cultura lor e din contra consecinta crestinismului lor. Biserica,educatorul lor, le-a facut la randu-le educatorul omenirii. AceaBiserica medievala, care n'a fost crutata totu$ de atata defai-mare, pentruca in greaua-i opera civilizatoare a comis, e drept,

1) I. Witte, op. cit., pp. 110-111.2) Ibidem, p. 115.3) Ibidem, p. 176-177. Raoul Allier, op. cit., p. 112 sq.4) S. Baudert, op. cit., p. 39.5) Ibidem, p. 7 A. Hauck. op. cit., vol. II, p. 691.6) A. Hauck, op. cit., vol. IV, p. 576.

-

1),

-

$i

-

; -

v

-

a

-L

6. :..

, 7..

-

§i§i

§i§i

4).

www.dacoromanica.ro

37

§i greseli, lucru inevitabil intr'o intreprindere cu caracter uni-versal §i milenar. Asa cum e, civilizatia moderna, cu care nerEgildrim in pofida Bisericii, ca cu cea mai inalta i nobila cu-cerire istorica, isi datoreste existenta §i ceeace are mai buncre§tinismului : Prin organizatia acestuia, Biserica, §i prin su-veranii crestini, incepand cu Constantin cel Mare 1).

Ca atatia oameni cu autoritate Troeltschunprotestant recunoaste ca evul mediu, evul Bisericii, a unitcretinism Si civilizatie 2) si ca lumea moderna nu e cleat acestev mediu fractionat in realitati independente 3). Ceeace adecaBiserica a centralizat sub aripa sa in evul mediu, concentrandtotal in visul unei Civilizatii pur crestine 4), create si organizatein Biserica 5), lumea noastra moderna poseda in formeindependente, emancipate si desvoltate, ca realitati proprii §idiferite. Panala acest majorat, ele au lost crescute insa la sanulBisericii : Istoria ei e ins ( istoria culturii moderne.

Nu trebuie deaceea uitat, ca acest defaimat ev mediubisericesc e inceputul §i conditia civilizatiei moderne 6), e tine-retea epocii noastre 7). El a fost o mare necesitate istorica, iarBiserica institutia providentiala, care a utilizat-o si facut-o_productive pentru viitor. Fara opera ei, continuitatea culturalacu lumea veche ar fi fost rupta Si cu aceasta cultura de azi fa-cuta imposibila. .Barbarii erau incapabili sa inteleaga qi folo-seasca cultura 8), iar dace Arabii au servit-o atat de bine trite°vreme,- ei o ruasera dela crestini 9). ySi daca mai apoi renqtereae o puternica miscare in sensul anticiraliTTeaa fost pregatita,impreuna cu atatea bunuri culturale moderne, in IncimIstiri,

1) Comp. Jules Maurice, op. cit.2) La E. Vermeil, op. cit., p. 31. Deasemenea la Manfred Sedate, op,

cit., p. 105 n. : Contopirea culturilor antics modena" a fost mijlocita de cre-stinism si de Biserica sa.

3) Ibidem, p. 45.4) Ibidem, p. 30.5) Ibidem, p. 35.6) Godefroid Kurth, Qu'esl-ce que le Mogen -dge? pp. 40-41 (lucrarea

lntreagd e o elocventa apologic a saute! media).7) Ibidem, pp. 52, 55.8) Georges Sorel, op. cit., p. 320.9) II. Gelzer, op. cit., pp. 15-16. L. Halphen, op. cit., pp. 228--230.

6

fi. -

si

.

,

-, f 1 . -:t

-

,.

.

,

7 .2'

tti

rit,"4.

stiinififica,

www.dacoromanica.ro

38

iar data poate sa inceapa in istorie 1) cu un nume, e al unuiom al Bisericii : Petrarca

* *

Opera culturala a Bisericii e desigur molt mai bogata,cleat se poate arata in cateva pagini 3). Trebuie totu§ adaogatin treacat, caci altfel-ar insemna sa repetam in mare parte celespuse despre activitatea culturala a cre§tinismului latin, calanga aceasta sta cea a cre§tinismului oriental §i mai apoi acelui protestant, fiecare contribuind la locul §i in felul sau laconservarea sau imbogatirea patrimoniului Cultural al omenirii.

Mo§tenirea culturala a lumii vechi a primit-o §i pastrat-oin OrienTimperiul bizantin, iar influenta lui s'a intins pestetoata Europa 4), cu rezultate apreciabile pentru cultura omenirii,merit care se vede clar azi, pe deasupra vechilor prejudecati§i pasiuni confesionale 6). Imperiul bizantin n'a fost decadenta"imperiului roman, ci rena§terea lui, -sub forma unei modificari,care i-a permis sa dureze peste o mie de ani ca stat §i mai muttchiar ca idee imperials.

El In refugiul greco-romanismului transformat §i bloculpe care barbaria nu 1-a putut dobori cu nicio lovitura. Candel se lopi in sec. XV, In Apus se aprinsese, la adapostul acestuiimperiu bizantin 6), lumina care nu se mai putea stinge ; se

1) Despre inceputul renasterii vezi mai ales : AV. _Goetz, Renaissance rindAntike (Histor. Zeitschrift, Bd. 98 u. 113) si E Troeltsch, Renaisanceand Reformation (Histor. Zcitscritt, Bd. 110).

2) Le premier des humanites". Vezi J. Guiraud, L'Eglise romaine etles origines de la Renaissance, p. 59. J. Burckhardt, La civilisation en Italie autemps de la Renaissance, vol. I, pp.; 160, 182, 185, 187 ; vol. II, pp. 10. 13,61, 148, 161.

3) Notilm ad, ca einanciparea ratiunii, caracterisLica -51 glorie a rena-5terii, nu e strains de opera culturala a Bisericii (comp. A. Hauck, op. cit., vol.IV, p. 521). Din cler s'au ridicat humanist' $i cugetatori liberi (V. Vedel, op.cit., p. 11). Comp. deasemenea B. Biirkner, op. cit., p. 9 5i 0. Thillzruann, op.cit., pp. 2-3.

4) V. Vedel, p. 15.5) Vezi Ch. Diehl, Histoire de l'empire byzantin, Paris 1920 (Picard), preface.

H. Gelzer, op. cit., pp. 1-18.6) II. Gelzer, op. cit., pp. 911, 17.

r

Arr

= '

1.).

.

"

op. cit.,

www.dacoromanica.ro

39

intarise destul, ca sa se poata mentine, ceeace avea sa fie civi-lizatia de azi. Bizantul o aparase ca creVinatate : Cu cresting-tatea el salva omenirii civilizatia insas 1).

Caci Bizantul a fost, mai mult ca orice imperiu medieval,un stat civil-religios, greco-romano-crestin. Colaborarea politico-religioasa chiar data n'a fost totdeauna ideals, a fost totusreala, efectiva si cu marl consecinte. Imperiul bizantin a facutmisiune in stil mare ). Casi pentru Roma cresting; religia afost pentru Bizant unul din mijloacele de a-si deiarma si im-blanzi vecinii si adversarii 3) ; crestinismul se propaga deaceeaodata cu alianta military §i opera misionara a Bizantuluiare o important universal-istorica 5).

Casi misionarii latini, misionarii bizantini au dus civilizafie.Din triburi barbare, crestinismul bizantin a facut natiuni 6).Gotii lui Willa, Armenii, Abisinienii 7), Slavii prin Metodiu siChiril, Bulgarii, Ungurii, Rusii, Arabii chiar, pans si Turcii,au beneficiat de influenta culturala a imperiului cretin bizantin.Statele slave au fost deadreptul civilizate prin crestinarea for 8).Cu dreptate zice Gelzer : Bizantinii au fost binefacatorii spi-rituali ai celor mai diferite rasse" 9).

Ca§i in Occident, agentii misionari §i culturali ai cresti-nismului oriental sunt monahii. Manastirile sunt centre de cul-tura si de arta, Intr'un grad superior Inca celor din Apus. Bi-bliotecile for erau bogate 10) Bizantul a fost bibliotecarul ome-,

1) Ibideni, P. 10 : Das ist die welthistorische Grosstat von Byzanz ; um'den Preis unsaglicher Leiden hat es das Christentum and damit die Gesittunggerettet". Ch. Diehl, Byzance. Grandeur et decadence, p. 324.

2) J. Pargoire, L'Eglise byzantine de 527 a 847, ed. 3, Paris 1923 (Le-coffre), pp. 16 sq., 177.

3) II. Gelzer, op. cit., p. 13.4) L. Duehesne, Autonomies ecciesiasliques. Eglises separees. Paris

1896, p. 319.5) Comp. 11. Gelzer, op. cit.; p. 6.6) Ch. Diehl, Byzance. Grandeur et decadence, p. 292 sq. Comp. pentru

Unguri. Emile Horn, Le Christianisme en Hongrie, ed. 2, Paris (Bloud), pp. 4-13.7) Ibidem, p. 294.8) Ibidem, p. 294. 300. II. Gelzer, op. cit., p. 13.9) Op. cit., p. 17.

10) Comp. Ch. Diehl, Byzance. Grandeur et decadence, pp. 190, 261-262.

.

4)

;

r"- .

_

"';'1

-.'l-

. .. _

,,,.

' . . ...-_

.

_

- .__. .

.. ... I r

3

1

"

www.dacoromanica.ro

40

nirii ') studiile infloriau 2), operele de binefacere au fostnenumarate 3), rolul manastirilor in vieata religioasa §i socials,culturala §i artistica, deoebit de Insemnat 4).

Cat prive§te anticitatea, Bizantul n'a rupt niciodata con-tactul sufletesc cu ea. A iubit-o, a imitat-o, a cultivat-o, §i nici-odata mai mult ca in ajtilitifiritului sau 5). Literatura, greacaa stat la baza educatiei bizantine, arta Si stilul arhaizau depreferinta 6). Cu aceasta e dela sine presupusa toata acea greamunca de copiere a manuscriselor si de pastrare a lor, ca stumptezaur cultural, ale carui binefaceri cunoscut din destulOccidentul, mai ales prin Grecii cari s'au stabilit in Italia 7),Bizantul a mijlocit astfel Occidentului in mare parte mostenireagreco-romans §i prin aceasta a facut posibila renaqterea insas,ba Gelzer o crede imposibila fara Bizant 8).

Universitalea 9) lui atragea studenti pang din Armenia 10)si a dat clericilor §i laicilor bizantini o instructie, cu care multavreme nu se puteau lauds Inca Occidentalii. Spiritul hurnanis7,mului era pronuntat in ea 1') §i totodata ne§tearsa imprimareacrestinismului pe aceasta cultura, care prezinta astfel o armonie,de care a fost lipsita -cea apuseana, in care Biserica §i-a exa-gerat rolul, provocand prin aceasta reactiuni costisitoare, pecand Biserica- ortodoxa n'a adus popoarelor sale servitudineintelectuala §i a fost deaceea scutita de o reforms" '2). Ea astat credincioasa in serviciul statului i 1-a ajutat cu succes laopera culturala.

Revenim astfel la meritele culturale .ale crestinismului in

1) 11. Gelzer, op. cit., p. 15.2) Ch. Diehl, Byzance, pp. 261-266, 268, 275, 281, 322.3) Ibidem, p. 183, J. Pargoire, op. cit., pp. 80-82, 324-327.4) Vezi pentru muntele Alas, Ch. Diehl, Byzance,: p. 303. Louis Wilier,

L'ar't byzanlin, Paris 1924 (Laurens), p. 192 (si literatura).5) Ch. Diehl, Histoire de l'empire byzanlin, pp. 211-220.6) Acelas, Byzance, pp. 263-266.7) B. Leib, op. cit., pp. 115-118, 121.8) Op. cit., p. 16.9) Ch. Diehl, Byzance, p. 264 sq.10) Ibidem. p. 308.11) Ibidem, pp. 265, 322.12) Alfred Rambaud, Histoire_de la Russie, ed. 7, Paris 1-918 (Hachette),

pp. 68-69.

I 11, ^ y ^

-

-

-le-a

e=

-

.--

. .I

-

,

-.

f

/3`33,..,

'N.,'

'www.dacoromanica.ro

41

istoria imperiului bizantin si cu aceasta in istoria tuturor po-poarelor, cari sunt mo§tenitorii spirituali ai acestui imperiu.In fruntea culturii bizantine a stat de obicei clerul. Biserica apromovat-o in mod exemplar §i a putut-o reprezinta §i sustineonorabil, cand imperiul bizantin milenar topindu-se la 1453

1

Bisericii i-a revenit sarcina uria§5, de a-§i sustine si intari po-poarele, intr'o situatie care insemna aici intinderea intune-recului medieval", de care tocmai scapa Occidentul.

Se nascusera in Orient popoare noi. Calamitatea stapaniriiturce§ti pares pentru ele mortals §i ar fi fost poate, data acestepopoare n'ar fi fost cre§tine §i n'ar fi avut o Biserica. Religiale-a tinut loc de nationalitate §i Biserica de protector, de in-iTatator, de educator, de artist. E un lucru §i bine §tiut §i multuitat, acest imens rol al cre§tinismului ca Biserica na(ionala in conservarea si cultivarea popoarelor orientale. Istoriaculturii for trebuie cautata in istoria for bisericeasca, ca§i istoriaculturii Occidentului medieval.

Ceeace mai ales Rusia datoreste cre§tinismului e inapre-ciabil. Introducerea cre§tinismului a necesitat §coli, carti, traduceri, literature, muzica, arhitectur5 §i a contribuit la trans-formarea poporului 1). Casatoria lui Ivan cel Mare cu o princi-pesa greaca a adus in Rusia Greci culti, carti, arta, §tiinta,manuscrise 2), iar caderea Constantinopolului produse acelasefect 3). In legislatie, influenta cresting a fost evidenta si sa-lutara, in moravuri deasemenea. La Novgorod, veniturile arhi-episcopului serviau republicii, pentru rascumpararea sclavilor, iarsplendoarea cetatii o faces religia 4).

Ei ii datmesc toate popoarele ortodoxe cultura lor, carepapa in secolul trecut trebuie cautata toata in jurul Bisericii :Cre§tinismul oriental e inseparabil de civilizatia bizantin 5).

Ea nu mai infra poate in gusturile de azi, §i atatia o vad inadevar lipsita de importanta actuala, dar are in schimb o mare

1) Ibidem, pp. 59, 70, 73-74.2) Ibidem, p. 201, comp. H. Gelzer, op. cit., 16. Otto Kaemmel, op. cit.,

I, p. 554.3) A. Rambaud, op. cit., p. 266.4) Ibidem, p. 114. Despre rascumpararea prizonierilor in Biserica apu-

seanii, vezi Paul Deslandres, L'Eglise el le radial des eaptifs, Paris 1908 (Blond).5) Ibidem, p. 70.

.4

_ -

11

!.

-

-

-

. '.z -

www.dacoromanica.ro

42

importanta istorica §i a fost ca atare insa§ conditia vietii noastrenationale, timp de secole grele.

Se imputa totu§ ortodoxiei o anumita neputinta culturala,zicandu-se ca niciun popor ortodox n'a avut initiativa in pro-movarea culturii moderne 1). Afirmatia e justa in sensul, cacultura moderns ca atare nu e opera popoarelor ortodoxe, darea nu poste insemna, ca ortodoxia e anticulturala prin trimsesenta sa. Situatia culturala inferioara, in care se gAse§teOrientul european, nu se datore§te ortodoxiei lui, ci impreju-rarilor politice §i sociale, in cari s'a gasit prin prabu§irea im-periului cultural al Bizantului, mai inainte ca un stat ortodoxsa fie destul de format, pentru a asigura Bisericii pacea, pecare celei occidentale o asigurase din partea barbarilor orien-tali-asiatici imperiul bizantin, timp de 6 mie de ani.

Biserica ortodoxci a reprezintat §i asigurat din contra ex-clusiv mult-putina cultura a popoarelor ei. Daca ele primesc

azi a nu inse n e aze insa§ cultura care ne trebuie §i care se potrive§te pe dea'n-tregul firii §i nevoilor noastre suflete§ti. Formarea unei culturi

conditii in cari nu s'a gasit Inca ortodoxia popoarelor orientale,caci acestea au stat pant de curand sub juguri, de cari cre§ti-

k rata tea occidentals a fost scutita, gratie rezistentei ce ortodoc§ii/au putut opune valului musulnian. Daca la formarea culturii? occidentale, ei n'au contribuit direct, au contribuit in schimbprin adapostul ce-i oferiau, ass ca ea nu se datore§te intreaga

t cre§tinismului latino-german. Mai trist e insa ca pare a-§i fif. uitat originea §i a se credeie§ita din rationalismele diferitelor

revolutii.* *

Care e partea fiecarei confesiuni cre§tine la cultura mo-derns, in forma in care o cunoa§tem azi, e greu de aratat precis 2).Pe cand insa intre romano-catolicismul oficial cultura s'a

1) Vezi Mime Florian, Cultura roma.' ortodoxia (in Ideea europeana,an VIII, No. 194 din 1 Dec. 1926, pag. 3, col. III). Comp. Charles Guiana-bert, Le Christianisme medieval et moderne, Paris 1922 (Flammarion), pp. 311-312.

2) Karl Sell, op. cit., pp. 232 si 270-271.

,

.

--

.

treptat alta, superioark ca aceasta--

speciale cere libertate, pace si buns stare, timp indelungat,

au _

*

- si

\ .. $i

1 "1/4

ysAei. 4

'

www.dacoromanica.ro

43

produs o opozitie, care s'a marit cu timpul panala conflictepublice, protestantismul pastreaza lard de ea o atitudine favo-rabila, care-1 face sail pretueasca uneori panala exagerare me-ritele culturale '). Ele sunt in tot cazul apreciabile §i sunt destulde vizibile in istorie 2).

Cu tot ce a avut reactionar §i antitraditional, protestan-tismul a provocat cu o reforms religioasa o mi§care cul-turala de mare importanta. Un progres spiritual 3) §i materialapreciabil e legat de aparitia reformei, §i buns starea modernsa catorva state se datore§te in bunk parte acestei miscari denatural religioasa-cresting.

E mai ales o lature de preocupari §i munca protestan VA,a carei importanta culturala e suficient aratata prin tot ceeaceam spus despre misiune, e adeca participarea active a protestan-tismului la convertirea necre§tinilor, alaturi de romano-catolicism.

Misiunea e o intreprindere, din care protestantismul isiface cu dreptul in timpul nostru un titlu de glorie, caci prinea cucere§te pentru cretinism §i civilizatie un numar crescanddin barbaro-paganii diferitelor continente, fart a conta_ pentruaceasta. cleat in mica masura, pe sprijin de stat 4).

* *

Putem deci, tragand concluzia faptelor, salzicem :

§i a Aims in fond religie, dar a devenit o religie eminamentecreOinismul a insemnat cultura, civilizafie. El a venit ca religie

Crestinismul ainsemnat numai sufleteasca,

culturala 5). Nicio alts religie istoricil nu s'a impacat mai bine

1) Totus Sell, op. cit., p. 271 e obiectiv si moderat.2) Comp. IV. Wittier, Marlin Luther, pp. 118-135.3) Vezi Horst Stephan, Der Pielismus als Trager des Fortschritts, Td-

bingen 1908. Pentru conceptiile si actiunea socials a protestantiSmului de di-ferite nuance, vezi E. Troeltseh, Die Soziallehren der christlichen Kirchen undGruppen, Tiibingen 1919, p. 427 sq.

4) Despre misiunea protestana, vezi :Warneek, bogatul.articol din Rea-lencyklopadie jar protest.-Theologie and Kirche, ed. 3, vol. XIII, pp. 125-171(si literatura indicata); Frick, op. cit.; S. Banded, op. cit.; I. Witte, op. cit.;H. Welnel, Die urchristliche und die heutige Mission; Raoul Allier, op. cit. ; Al-manach des Missions 1925 (Societe des amis des Missions), Montpellier.

5) Das Christentum umfasst Religion, Sittlichkeit und Intellektualitar.Karl Sell, Christentum und Wellgesch.ichte; p. 7.'

,

-

-i'l _ri'a -

.

r

,

441:

F

.. .

*

-

.

www.dacoromanica.ro

44

ca el cu nevoile culturale ale omenirii, niciuna nu le-a intelesmai bine, nu le-a sustinut si servit mai bine, in acelas timp,in care ajuta sufletelor sa-si gaseasca pura mantuire.

Puterea productive a religiei, a zis Troeltsch i), pulseazanumai Ih reli#iile istorice 2); si cre§tinismul e religia care s'aimpletit atat de mult cu cultura §i deci cu istoria, Inca s'a iden-tificat cu istoria, umfde istoria" 3).

Oricum ar vrea istoria sa-1 is §i sa-1 inteleaga, ea nu poatecontests calitatea si energia lui culturala. Cu riscul celei mainebuloase si mai neistorice ratiuni a originii crestinismului,cutare istoric leaga totus de aceasta constatarea juste : CreVi-nismul a creat cultura. Din haos zice ie ridica incet-incetideea cresting bisericeasca, panace crew in Occident o nouacultura unitara, care a patruns, a saturat toate popoarele 4).Si iata din contra un altul, care farm sa piece dela ideea supra-naturalului crestin, ci rovers, dela simpla constatare a actiuniicrestinismului in lume, ridica manifestarea istorica a puteriilui totale la inaltimea revelaftei, Wand din faptul istoric sicultural al crestinismului echivalentul ei 5).

- Fara- a exagera lucrurile, inteun sens sau altul, putemdeci sä zicem : Istoria culturii omenirii actuate se reduce; inceeace are mai propriu si mai inalt, la influenta si actiuneacrestinismului in lume, sau istoria crestinismului, in sensul saucel mai larg; e in cea mai mare parte istoria culturii moderne.E imposibil de legat firul culturii noastre cu al celei antice,fare a-1 trece prin crestinism; e imposibil de facut istoria. cul-turii si deci istoria omenirii, in afara de crestinism, de excluscrestinismul din istoria culturii sau cultura din istoria cresti-nismului. In acest sens e istoria bisericeasca o istorie a culturii.

Mi s'ar atribui intentii, pe cari nu le am, data s'ar vedeain aceasta constatare tendinta de a preienta crestinismul in

1) Absolutheit des Christentums, p. 62.2) Despre religii istorice, vezi A. Cournot, op. cit., p. 655 sq.3) L. Laberthonniere, Le r ealisme chretien et rid ealistne grec, p.4) Th. Lindner, op. cit.4 p. 34.5) E. Troeltseh, la Vermeil, op. cit., p. 58.

127.

4 L..

,

.

.

_

twww.dacoromanica.ro

45

istorie ca un simplu fie si mare eveniment -cultural, deaceea$ calitate deci cu oricare altul. Crestinismul, am spus, esi ramane prin esenta si misiunea sa o religie, religia absoluta" 1).Ca stare, el are $i pastreaza un stop propriu, ratiuni pe cariistoria nu i le poate desvalui, secrete pe cari nu i le poate smulge,inaltimi pe cari nu i le poate cuceri, functiuni pe cari nu i lepoate defini. Dar data cultura e, cum zice Th. Birt, salvaredin mizeria morala si trupeasca 2), cultura insemneaza in bungparte mantuire si mantuirea cresting insemneaza in Nina partecultura.

Am recunoscut, ca pentru aceasta, creStinismul, mergandin largul lumii §i organizandu-se in Biseric'd, a trebuit sa-i facaunele concesiuni si ca numai astfel acomodat a produs culturanoastra. Crestinismul insemneaza insa spirit, atat de inalt side mult spirit, incat nicio atingere cu- cele lumesti nu 1-a pututseta, niti compromite. El s'a facut tuturor toate, ca pe toti

dobandeasca. Evanghelia, insa,, din care a plecat si la caretrebuie continuu sa revina, a ramas cum e : diving, nemuri-toare, izvor de energii sufletesti, putere de ',kaki §i prin aceastade cultura. Ea nu putea incheia pe acest pamant o alianta maionorabila si mai pOtrivita, mai necesara si mai roditoare, decatcea culturala. A o constata nu insemneaza a micsora evan-ghelia ; insemneaza a marl cultura si a marl crestinismul insus.Forma lui culturala nu nimiceste $i nu exclude fondul lui re-ligios. data am afirmat-o, nu e pentru a-i denatura cumvacaracterul §i a da istoriei lui o nuanta, care nu i se potriveste.Am aratat, din contra, istoria' crestinismului ca istorie cultu-rala, pentru a-i face o- dreptate cuvenita si a-i recuncia§te untitlu ce-i apartine.

Pentru multa lume, -crestina" si ;,culta", istoria cresti-nismului e o vaga poveste legendary a -catOrva naivi ignoranti,cari, au colindat lumea veche cu pretentia sa o transforme ;o arena insangerata, in care cad indaratnici martini ; un campde lupta nesfar§ita cu eretici fara numar ; deserturi si manastiripopulate cu asceti, a caror privire e un blestem aruncat lumii ;

1) Vezi E. Troeltseh, Absolutheit des Ghristentums. Martin Kornils, Theo-!ogle, Leipzig-Berlin 1911 (Aus Natur and Geisteswelt), pp. 133-140.

2) Charakterbilder Sptitroms, pp. 443-444.

-,

_

Alt

-

_a

- . .

'"

sa-i

www.dacoromanica.ro

46

spectacolul neum an al rugurilor inchizitiei ; papi decazuti, iezuitiperfizi si secte protestante, ai zice o opera nu a lui Hristos, cia unui Antihrist.

Din istoria crestinismului, fall care nu se poate concepeistoria universals, atatia nu retin decat impresia confuza aunui vacarm trecut, ce nu ne mai priveste. De idolul si idealullumii moderne, cultura in sens larg, sub toate formele ei, Bi-serica pare nu numai strains, dar istoria ei echivaleaza pentruatatia cu istoria neculturii. Ba i se face cel mult placerea sionoarea relative, de a se admite, ca crestinismul a putut sajoace un rol, fie si cultural, in alte vremi, dar nu-1 mai poatejuca in prezent si in viitor. Ca deci destinele culturale ale ome-nirii sunt de mult si pentru totdeauna independente de alecrestinismului si chiar straine de el. Nu pare adeca Bisericamultora ca o povara si o piedeca, in calea culturii pure si inte-grale a prezentului si a viitorului?

Aceasta e laturea actuala si cea mai interesanta a graveiprobleme sau eternului conflict, raportul dintre crestinism sicivilizatie-cultura 1), pe care Troeltsch, ca mare intelegator alchestiunii, it numeste problems vitals si centrals pentru desti-nele omenirii ). El se intreaba cu toata seriozitatea si sineeri-tatea omului competent si plin de grija viitorului cultural allumii : Unde va ajunge? Crestinismul a insemnat salvarea cul-turala a omenirii §i poate §i trebuie sa mai insemneze. Pentruaceasta rose, el trebuie sa face cceace a mai facut mi-slime, continua si intense misiune, in sanul sat' §i in lumea ne-cresting. Asa cum stau lucrurile, in istorie si in prezent, cre§ti-nismul singur, dat celor can si-au pierdut credinta si celor carsn'au avut-o Inca, el singur poate asigura, civiluzatia omenirii,ass cum a asigurat-o si alts data, in cea mai critics epoca. Pro-blema crestinism- civilizatie se transforms §i rezolva deci intr'oproblema misionarti. Cu aceasta incredere, acordata crestinis-mului, Troeltsch afirma cum nu se poate mai categoric si maistralucit vitalitatea culturala a crestinismului, crezandu-i asi-gurata si mai -departe o istorie culturala.

1) N'am Meta deosebirea uzuala tare cultura 5i civiliza(ie, pentrucii, caobiect al istoriei, cultura se is in sensul cel mai larg, cuprinzand

2) La Vermeil, op. cit., pp. 8, 24, 66.

.

-

7:

i

Si civilizalia.

www.dacoromanica.ro

47

Ca orice lucru, problema are inst doua fete. Ceeace Troeltschindica civilizatiei, pentru a-si asigura viitorul, indica altii inseris contrariu cre§tinismului pentru a-si salva sensul §i exis-stenta. Pe cand unul trimite civilizatia inapoi, la crestinism,altii indeparteaza crestinismul de civilizatie. Ceeace sfatue§teunul in interesul civilizatiei, desfatuesc altii in interesul cre§ti-nismului.

Cultura se zice e un produs omenesc, relativ, con-ditionat, trecator. Ea se na§te, cre§te §i moare, ca un organism,e supusa unei fatalitati necrutatoare, are un destin : Orice cul-tura se na§te §i moare. E ecoul ideii lui Spengler despre morta-litatea culturii : Der Untergang des Abendlandes ! Aceasta ideefixa o pune un eminent critic 1) la baza acestui sfat :

Cine, in prezent, leaga crestinismul ca lest, tovaras sal-vator, de vreuna din fortele decadente... acela leaga barca cresti-natatii de o corabie menita scufundarii... Deaceea nu exist"pentru purtatorii de cuvant ai crectinitatii cleat o singura §imare porunca : Sä desfaca crestinismul din inlantuirea lui cuo cultura ce apune, pentru a nu fi atras cu ea in valtoare.cat e cineva mai mult convins de forta liberatoare, luminoasa,maiestoasa a cre§tinismului, cu atat mai dezinteresat va teal(erleben) sfaramarea proptelelor false. Abia cand crestinismulva fi iaras intr'un moment cu totul singur, adeca liber de cul-tura" actuala, abia atunci 1§i va dovedi el puterea, pe care a§i dovedit-o mai mult decat odata in igtorie, de a 'produce onoun- cultura" 2).

Ceeace retinem din aceasta aprinsa si interesanta decla-ratie, e aprecierea celui care ne-o relateaza : Slabiciunea §i-Carla pozitiei pur, teologice stau aci in mod intuitiv una langaalta : Admiterea naiva a tezei lui Spengler despre pieirea cul-turii Si o nestramutata convingere despre propria fort" crea-toare a crestinismului".

Retinem anume pe aceasta din urma, aceasta convingerenestramutata a unui ciestin despre puterea pi oducatoare decultura de cultura proprie a crestinismului. El, e, catpentru aceasta, de acord cu Troeltsch insu§ §i-i putem uni

1) Werner Elert, Der Kampf urn das Christentum.2) Manfred Schroeter, op. cit., p. 119.

,

-

Cu

.,-

-

,, .

.

"

- a

1 e

-www.dacoromanica.ro

48

intr'o singura parere : Cre§tinismul are calitate si forts cul-turala proprie, de natura sa se mentina peste contingentelelumii noastre §i asigure acesteea ,pipe viitor civilizatia. Nu,desigur, legandu-se de formele ei caduce §i incompatibile cuspiritul lui, ci servindu-i prin acesta de corectiv .alvator : Prinspiritul sau uman si moral, fara care o civilizatie nu se poateconcepe, cleat ca o manifestare provizoiie §i bolnavicioasa,amenintata §i amenintatoare.

Istoria cre§tinismului a fost o istorie a culturii §i poate,prin actiunea lui morala §i prin caracteru-i de durata 1), sa fieInca totdeauna. Istoria nu are desigur dreptul §i calitatea de aface piofetii, ea nu poate anticipa cu constatarile. Viitorul einsa pain firea lucrurilor legat de trecut §i conditionat de el,intr'o masura care reduce simtitor eventualitatea salturilor §iposibilitatea ruperii de tiaditiile, din cari omenirea trae§te.Partea cre§tinismului la acest patrimoniu deplin incetatenit pepamantul nostru e atat de mare §i de esentiala, Meat ea nupoate fi devalorizata prin declaratia niciuni revolutionar ima-ginabil.

Cre§tinul din fiecare din not e, cat pentru aceasta, liberde scrupulele istoricului §i, in libertatea convingetilor §i speran-telm sale, crestinul din fiecare din not are deaceea di eptul sa

creada, ca istolia cre§tinismului nu numai a fost, ci va fi Incatotdeauna o istorie a culturii.

1) Comp. Ch. Hamer, op. cit., p. 10.

;-- , - .,

.' ,

sa-i,

--

.

._

,

-

--...-. .

. -

1

,

r.

I

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro