Popescu Inductia Indirecta Prin Recapitulare

Traducere: Alexandra Liliana Ghidirmic, Oana Maria Popescu

REALITATI HIPNOTICE

Inductia in hipnoza clinica si forme de sugestie indirecta

de

Milton H. Erickson

Ernest L. Rossi

Sheila I. Rossi

1976, IRVINGTON PUBLISHERS, INC., NEW YORK

Cuvant inainte de Andre M. Weitzenhoffer

DOI

Inductia indirecta prin recapitulare

Abordarea indirecta este o tema fundamentala in lucrarile lui Erickson si una

din sursele importante ale originalitatii sale. In aceasta sedinta terapeutica el isi

dezvaluie credintele legate de modul in care pacientul invata sa traiasca transa

hipnotica si ilustreaza multe din sugestiile sale indirecte. Terapeutul ajuta pacientul sa

invete cum sa traiasca transa prin depotentarea constientului si crearea unei demarcatii

clare sau disocieri intre starea de transa si starea obisnuita de veghe. Una din

principalele controverse ale ultimelor decenii de cercetari in hipnoza se refera la

punctul de vedere clinic traditional asupra transei, care este considerata o stare

modificata, diferita si discontinua, in comparatie cu starea de veghe, si teoriile transei

ca forma speciala a jocului de rol ( Sarbin si Coe, 1972), imagerie cu scop dirijat

( Barber, 1972) sau comunicare ( Haley, 1963). Nu exista indoiala asupra faptului ca

Erickson sustine punctul de vedere traditional conform caruia transa este o stare

speciala ( Erickson si Rossi, 1974), dar in ce priveste abordarile indirecte in sugestie

Erickson este inovator si netraditional.

In aceasta sedinta terapeutica Erickson ilustreaza cu simplitate si usurinta

aparenta cateva pietre de temelie ale abordarii indirecte: setul da, implicatia, dubla

legatura si utilizarea truismelor pentru a face ca procesele asociative ale pacientului sa

contribuie la transa creativa. De asemenea ilustreaza abordarile indirecte pentru

accesarea rezistentelor, utilizarea motivatiei personale si facilitarea invatarii si

REALITATI HIPNOTICE- Inductia indirecta prin recapitulare 1

individualitatii. El face initial cativa pasi spre pregatirea Dr. S pentru experienta

disocierii, a semnalului ideomotor, halucinatiilor, amneziei, sugestiilor posthipnotice,

si separarii proceselor constiente si inconstiente. Suntem martorii unui secret simplu

al eficacitatii acestei abordari: el ofera sugestii intr-o maniera cu final deschis care

admite multe posibilitati de raspuns ca fiind acceptabile. Sugestiile sunt oferite in asa

fel incat orice raspuns ar da pacientul acesta poate fi acceptat ca fenomen hipnotic

valid. Aceste sugestii cu final deschis sunt de asemenea o cale de explorare a

tendintelor de raspuns ale pacientului ( “ierarhia raspunsurilor” din teoria invatarii si

teoria comportamentala). Terapeutul poate utiliza apoi aceste tendinte de raspuns

pentru a-si atinge scopurile terapeutice.

Erickson isi incepe sedinta de terapie cu o inductie indirecta prin recapitulare.

Nu incepe prin a cere direct subiectului sa-si aminteasca si sa recapituleze

experientele din sedinta de terapie precedenta. O asemenea cerere directa ar evoca

doar o plangere de tipul : “dar nu stiu ce sa spun”. In loc de aceasta, in prima fraza

Erickson utilizeaza motivatia ei pentru a invata si apoi atinge bland, dar complet

multe asocieri care vor evoca automat amintiri din sedinta anterioara si astfel tind sa

reinduca transa.

Orientarea corpului pentru transa

E: Ambele picioare pe podea, si mainile pe coapse, coatele pe langa corp.

Alege un punct aici pe hartie.

E: Aici reproducem exact pozitia hipnoterapeutica anterioara. A intrat in transa prima

data in aceasta pozitie, asa ca pozitia o va ajuta sa faca acelasi lucru si acum.

Reorientarea spre transa prin recapitulare

Acum lucrul pe care-l ai de facut, de fapt pentru autoeducare, pentru

propria experienta, este de a te uita la un punct, acolo, oriunde doresti, si

incercand sa-ti reamintesti ce am spus , si continua sa te gandesti, incercand sa-ti

reamintesti formarea imaginilor mentale, a literelor, a numerelor, lipsa de

importanta a faptului de a-ti pastra ochii deschisi, si apoi permitand doctorului

Rossi si mie sa vorbim in timp ce asculti si apoi incepi sa plutesti ( Pauza).


R: Aceasta este o propozitie fantastica; recapituleaza in totalitate prima situatie

hipnoterapeutica. Atingi multe asocieri care au avut succes hipnotic inainte si astfel

facilitezi inductia hipnotica prezenta. De asemenea folosesti cu indemanare motivatia

ei profesionala spunand “pentru autoeducarea ta”. In loc sa-i sugerezi direct in acest

punct sa inchida ochii , o pregatesti pur si simplu mentionand ca este lipsit de

importanta sa-si pastreze ochii deschisi. Am observat ca folosesti aici cuvantul

“plutesti”, cuvant pe care ea l-a folosit chiar la sfarsitul sedintei de terapie dinainte

pentru a descrie experienta ei subiectiva legata de transa hipnotica.

E: Intotdeauna folosesti cuvintele folosite de pacient si experienta lui cat de mult

posibil pentru inductia de transa si pentru sugestii.

Sugestia directa pentru comportamentul inevitabil

Poti lasa acum ca ochii tai sa se inchida,

R: Aceasta sugestie directa pentru inchiderea ochilor era acum mai adecvata deoarece

in acel moment avea o privire fixa, sticloasa. Dai sugestii directe atunci cand esti

absolut sigur ca pacientul le va accepta.

E: Este intotdeauna un lucru sigur acela de a sugera un comportament care este

inevitabil prin mersul natural al lucrurilor.

Implicarea

Si vei observa ca plutirea poate apare mai rapid. Ca acorzi tot mai putina

importanta vocii mele si ca progresiv poti avea

(pauza)

orice fel de senzatie doresti.

E: Subliniind “mai repede” implici faptul ca plutirea va apare.

R: Implicatia este astfel o modalitate sigura de a evoca si a vorbi despre

comportamente care pot sa fie sau sa nu fie prezente. Daca ai spune pur si simplu

“acum vei pluti”, asta ar putea declansa rezistente.


R: De exemplu, daca spun “nu stiu pe care scaun vei sta”, asta implica faptul ca vei

sta jos; le structurezi comportamentul, dar atat de subtil incat este putin probabil sa

declansezi rezistente.

E: Un alt exemplu : vei plati in numerar sau prin cec?

R: Prin folosirea cuvantului “progresiv” declari ca “vei avea aceasta experienta”, ca

fiind implicita, si apoi faci o pauza pentru ca asta sa se intample si povara ca asta sa se

intample este plasata asupra pacientului.

E: Si fac o pauza fiind sigur ca se va intampla.

R:Mai departe, este o declaratie foarte sigura pentru ca in mod cert vor apare niste

senzatii. Le dai permisiunea ca orice fel de senzatie ar avea sa poti sa iti asumi

creditul ca ai evocat-o.

E: Asa este.

Setul de invatare timpurie

Aminteste-ti ca atunci cand ti-ai format pentru prima data in minte o

imagine a literei A, acesta a fost un lucru dificil. Dar pe masura ce ai continuat sa

inveti la scoala, ai invatat sa-ti formezi imagini ale literelor si cuvintelor cu

usurinta tot mai mare pana cand in final tot ceea ce a fost nevoie sa faci a fost sa

arunci o privire.

( Pauza)

R: Evoci invatarea timpurie, asa cum ai facut in prima sedinta terapeutica.

E: Insinuezi ca exact asa cum a depasit dificultatile in trecut, le va depasi si acum.

Limitarea atentiei si reducerea distragerii

In ce priveste alte senzatii, inveti sa recunosti senzatiile de caldura, rece si

tensiunea musculara.

E: Toate aceste lucruri au loc in corpul ei, asa ca ii limitez atentia la ea insasi si reduc

orice distragere din afara. Mentionand “experientele” ei ma refer la istoricul sau

propriu. Acum evoc istoricul sau personal, pe care ea stie ca nu il poate disputa.


Setul “Da”

Noaptea in somn poti visa. In acele vise poti auzi, poti vedea, te poti misca

si poti avea un numar infinit de experiente.

R: Acestea sunt truisme legate de vise. Mentionarea “visului”tinde sa evoce aspecte

partiale ale starii de vis ca fiind contributii la experienta transei actuale. Observ ca

folosesti frecvent adevaruri evidente ca pentru a evoca “ setul da”.

E: Asa este! ( Aici Erickson povesteste cum in primele sale experiente cu hipnoza a

descoperit ca putea intreba subiectii o duzina de lucruri sau putea lansa intrebari

intamplatoare si face remarci care necesitau un evident “set da” astfel incat momentul

pozitiv era construit treptat pana cand in final subiectii erau de acord sa intre in transa

si sa reuseasca sa o faca ).

E: De asemenea dezvolti un “set da” spunand: “Nu ai face asa si asa”, si ei raspund

“Nu, nu as face”.

R: Pentru o persoana cu inclinatii negative subliniezi lucrurile pe care nu le-ar face.

E:Si aceasta evoca un “da”.

R: Asta este ca un judo mental. De fapt este o tehnica a utilizarii: utilizezi atitudinile

caracteriale ale persoanei.

E: Asa este.

Amnezia posthipnotica

Si ca o parte a acestei experiente…este uitarea acelui vis dupa ce te

trezesti. Si experienta de a uita , prin ea insasi, este o experienta care nu este

straina nimanui

( pauza).

E: Mentionarea “uitarii” tinteste amnezia fara sugestie directa.

R: Descrierea verbala a unui mecanism neurofiziologic cum este uitarea tinde sa o

evoce. Aceasta pare a fi o metoda fundamentala a hipnozei moderne.


Evocarea indirecta a motivatiei personale si noii invatari prin implicare

Acum, cu aparteneta ta profesionala, vei avea multe intrebari legate de

multe lucruri. Si nu stii cu adevarat care sunt aceste intrebari. Nu stii care sunt

unele din aceste intrebari pana cand nu ti se da deja o jumatate de raspuns.

E: “Vei avea multe intrebari” implica ca vei dori sa inveti tot ce poti si astfel vei

participa pe de-a-ntregul.

R: Evoci din nou un set de invatare.

E: Si foarte puternic.

R: Mentionand apartenenta ei profesionala ca psiholog ii evoci mandria profesionala

si motivatia personala..

E: Asa este! Si fara a identifica ca faci asa.

R: Da. Nu ai spus “Pentru ca esti psiholog vei fi interesata de asta.’Pur si simplu ai

spus “cu apartenenta ta profesionala”, si astfel ai evocat cea mai buna mandrie ca

profesionista.

Evocarea indirecta a noii invatari

.

Si cateodata raspunsurile par a fi una si se transforma in alta.

R: Implicatia aici este ca noua invatare va avea loc: noi intrebari pentru a schimba

tiparele mentale sau obiceiurile mentale care pot fi sursa unei probleme personale.

Structurezi un set pentru schimbarea terapeutica.

E: Da, invatare diferita si noua pentru schimbarea psihoterapeutica. Fara sa spui

“acum iti voi baga pe gat o noua intelegere”.

Descarcarea Indirecta a Rezistentei

Cuvantul “aprilie”inseamna un nume de copil- inseamna o luna

( pauza),

dar poate insemna de asemenea ziua pacalelilor.


R: Acum faci un lucru fermecator. Tu stii ca S are o tanara fiica pe nume “April” si

vorbesti despre ea aici. De ce ?

E: Fiindca ea poate spune, “Hai sa nu amestecam copilul in toate astea. “. Si observa

sublinierea zilei pacalelilor ( in engleza Aprilfool). Toata respingerea ei trebuie sa se

indrepte asupra acelui cuvant.

R: Inteleg. Ai ales respingerea ei prin acel unic cuvant “pacaleli”( fool ). Ai cristalizat

si descarcat rezistenta ei.

E:Am descarcat-o!

R: “Ziua pacalelilor”a descarcat tot continutul situatiei. Asa ca, daca exista rezistenta,

ai descarcat-o aici. Ai descarcat-o indirect.

E: Da, si “ziua pacalelilor”are si asociatii placute..

Implicarea motivatiei cu experienta centrata pe pacient

Si asa in experientele tale esti constienta de faptul ca nu stii exact in ce

directie te indrepti, dar stii ca vei pleca intr-acolo.

Totul iti apartine tie. Gandesti si vezi si simti lucruri pe care nu ai

indrazni sa le simti in starea obisnuita de veghe.

R: Povara este amplasata asupra indeplinirii experientei; ea este sursa propriilor

experiente.

E: Dar asta implica faptul ca te indrepti spre un anume loc.

R: Si daca totul iti apartine tie, atunci vrei sa preiei controlul, nu-i asa?

E: Si pentru ca ii apartine il vrea.

R:Asa ca implici din nou mandria ei personala si o motivezi.

Evocarea curajului si explorarii de sine

Si unul din cele mai placute lucruri legate de hipnoza este ca in starea de

transa poti indrazni sa privesti si aceasta

E: Ii spun ca are mai mult curaj decat stie ca are, si ca va fi si mai curajoasa cand va fi

constienta de asta.


R: Ceea ce bineinteles este din nou un truism stiintific: exista mult mai mult in banca

noastra de memorie si in structurile asociative decat suntem in mod obisnuit constienti

in starea de constienta normala. Folosesti acest truism aici pentru a evoca un set de

auto-explorare.

Truisme evocand mecanisme mentale

Protectia si alunecarea din inconstient

Si este dificil pentru orice persoana sa se gandeasca ca i-ar putea fi teama

de propriile ganduri.

Dar tu poti sti ca in aceasta stare hipnotica ai toata protectia din partea

inconstientului tau, care te protejeaza in timpul viselor, permitandu-ti sa visezi

orice doresti, cand doresti, si mentinand acel vis atat timp cat inconstientul tau

considera necesar, sau atat timp cat mintea ta constienta considera ca este

dezirabil.

E: Ea detine intregul control.

R: Are intreaga protectie de care are nevoie. Nu trebuie sa se teama, mintea ei

inconstienta va avea grija de ea. Asa este?

E: Corect!

R: Din nou descrii verbal un truism stiintific sau un mecanism mental natural care

prin asociere va tinde sa faca aceste mecanisme operationale. Mai devreme ai evocat

”uitarea “ in acest fel si acum auto-protectia ca mijloc de a o reasigura profund.

E:Cine este important? Ea este! Cand te opresti sa te gandesti la asta, nimeni nu-si

cunoaste capacitatile.

Depotentarea constientului

Dar mintea ta constienta va continua numai cu consimtamantul mintii

tale inconstiente.

R: Aceasta inseamna a pune din nou mintea ei constienta sub controlul sau protectia

mintii sale inconstiente?

E: Da. Si totusi subliniaza ca inconstientul poate da constientului.


R:Deschizand din nou un tipar pentru auto- explorare, pentru ca lucrurile sa se scurga

spre constient. Vad asta tot mai mult: din nou folosesti un proces natural psihologic,

in acest caz inconstientul dand constientului, pentru scopul terapeutic de aici si acum.

Facilitarea potentialelor latente

Acum achizitia importanta pentru tine este de a realiza ca nimeni nu isi

cunoaste propriile capacitati.

( Pauza)

R: Asa ca din nou folosesti un truism stiintific: in acest caz pentru a o determina sa-si

creasca potentialul latent in orice mod posibil.

E: Asa este.

Acordarea timpului pentru sugestie

E: Cu alte cuvinte, nu trebuie sa ai sentimentul ca este necesar sa o faci instantaneu.

R: Acesta este un principiu important in administrarea sugestiilor. Cand nu stii daca

inconstientul ei este gata sa indeplineasca o anumita sugestie, ii permiti sa aiba la

dispozitie o perioada de timp nedefinita pentru a o indeplini. Alocarea unui timp

indefinit pentru sugestie este astfel un mecanism de impiedicare a nereusitei. Daca

sugestia nu este realizata imediat, aceasta nu este inregistrata ca esec.

( Erickson spune acum o istorie de caz in care pacienta l-a sunat la 16 ani dupa

terminarea terapiei pentru a-i spune despre o noua intamplare din viata ei care era

legata de ceea ce el ii spusese in transa).

R: Din nou indepartarea mintii constiente in favoarea inconstientului.

E: Si de asemenea spun “Nu eu sunt o persoana importanta, tu esti”.

R:Vad, din nou subliniezi rolul central al pacientului. Pacientul tinde sa creada ca

terapeutul este o persoana importanta. Pacinetul continua sa vina la terapeut pentru

vindecare, pentru magie, pentru schimbare, mai degraba decat sa se priveasca pe el

insusi ca fiind agentul schimbarii. Continui sa responsabilizezi pacientul pentru

schimbare!

E: Intotdeauna pacientul!


Rolul central al pacientului

Si unul din lucrurile importante pe care vreau sa le descoperi este ca nu ai

nevoie sa ma asculti pe mine. Si trebuie sa descoperi aceste capacitati cat de lent

doresti.

E:Si nu este asa!

Cuvinte evocand mecanismele mentale

Inconstientul tau ma poate asculta fara ca tu sa stii, si se poate ocupa de

altceva in acelasi timp.

( Pauza)

Facilitarea schimbarii si dezvoltarii: persoana care vine la terapie

Si mintea inconstienta are putine ocazii pentru a recunoaste propriile cai

spre intelegere.

E: Un truism stiintific, asa cum cobori in jos pe o curba fara sa te gandesti la asta.

R: De fapt evoci mecanismul psihologic de ascultare la nivel inconstient pur si simplu

prin descrierea verbala. Este un lucru mai degraba profund daca stai sa te gandesti la

asta: folosesti cuvintele pentru a descrie anumite mecanisme psihologice care doresti

sa se intample. Descrierea ta verbala evoca mecanismele psihologice descrise.

B: Da.

O persoana vine si iti spune o poveste pe care o crede pe de-a-ntregul la

nivel constient, si in limbaj nonverbal iti poate spune o poveste care este in

intregime diferita.

R: Din nou un truism terapeutic, dar de ce il prezinti?

B: Ii spun “Tu intr-adevar nu stii ca ceva nu e in regula cu tine.” Le spui asa pentru ca

niciodata nu se vor gandi “Stiu totul despre problema mea, despre boala mea”.


R: Asa ca din nou dezvolti un set de invatare pentru ceva nou care va apare. Incerci sa

le largesti orizontul, experienta. Acesta va fi leacul. Spui ca inconstientul va avea

ocazia sa se exprime.

B: Mult prea des comportamentul constient te tine atat de ocupat incat deprivezi

inconstientul de orice ocazie de a se exprima. Este un alt truism stiintific.

Sugestiile indirecte pentru semnalizarea ideomotorie a capului: Facilitarea

individualitatii

Am invatat sa dam din cap pentru “da”si sa scuturam capul pentru “nu”

( Pauza)

Dar asta nu este neaparat adevarat pentru totii oamenii. Oamenii

pesterilor din South Seas au descoperit recent ca au propriile lor cai de

comunicare nonverbala in care indiciile sunt mult mai slabe decat cele pe care le

avem noi.

E: Da. Fiecare din noi este o individualitate. Si asta evoc.

R: Asa ca aici deschizi calea spre schimbare si dezvoltare individuala.

E: Acesta este un fapt si faci o pauza pentru a-i lasa sa reflecteze asupra naturii faptice

a declaratiei tale. Asa ca au o sansa de a recunoaste ca intr-adevar spui adevarul.

R: Acesta este de fapt felul de a o introduce in semnalizarea ideomotorie. Nu ii spui sa

dea din cap pentru “da” si “nu”.”Pur si simplu mentionezi posibilitatea comunicarii

nonverbale si lasi individul sa decida cum si cand.

R: Aceasta este implicatia descrierii acestor oameni ai pesterilor care au “propriile

cai” de comunicare. Tu implici ca aici exista un loc pentru individualitatea ei, si astfel

il evoci, deoarece aceasta este in parte problema cu pacientii: multe din simptomele

lor si asa-numitele lor probleme mentale sunt datorate supimarii individualitatii lor.

Leacul este de a lasa individualitatea sa iasa la iveala si sa infloreasca in geniul ei

particular.

E: Asa este. De aceea ai nevoie sa faci asta, si de aceea vin la terapie.


Semnalizarea ideomotorie si acceptarea sugestiilor

Si dorinta ta de a te baza pe mintea inconstienta pentru a face ceva care

ar fi interesant sau valoros este cea mai importanta.

( S incepe sa dea din cap foarte incet).

E: Subliniind faptul ca va face ceva.

R: Faptul ca incepe sa dea din cap foarte incet, repetitiv, este o caracteristica a

raspunsului ideomotor care poate indica ca iti accepta sugestia de a se baza pe mintea

ei inconstienta.

Sugestiile cu final deschis: uitarea si amintirea

Nu numai ca inveti lucruri pozitive, dar ai nevoie sa inveti si lucruri

negative.

( Pauza)

Unul din lucrurile negative pe care trebuie sa il inveti este uitarea.

Constient iti poti spune ”Asta imi voi aminti “. A uita pare foarte dificil pentru

unii oameni. Si totusi daca ar privi la propria lor istorie, pot uita foarte usor.

Predandu-le studentilor la facultatea de medicina le spui foarte impresionant:

“Examenul va fi tinut in acea sala, in acea zi, in cladirea C si va incepe la ora

2:00.” Si te vor asculta cu mare interes, iar tu ii vei parasi pe studenti si vei vedea

cum studentii se apleaca unul spre celalat si spun: ”In ce zi? La ce ora? Cadirea?

“. Stii ca au auzit, si au uitat imediat.

( Pauza)

R: Aici vorbesti din nou despre uitare si dai exemple obisnuite de uitare in viata de zi

cu zi pentru a facilita posibilitatea evocarii uitarii in forma amneziei posthipnotice. Ea

continua sa dea din cap foarte rar, in mod repetat, pe masura ce tu vorbesti. Asta

inseamna ca iti accepta ideile si va actiona in consecinta? In acest caz va uita si va trai

amnezia?

E: La un anumit nivel ea raspunde cu recunoasterea sau acceptarea a ceea ce spun.

Dar inca nu stiu daca va actiona in acest sens.


R: Tu poti oferi aceasta structura laxa de asociatii legate de amintiri, si poate sa fie

sau nu o reala calatorie in mecanismele de uitare din mintea ei. Nu impui o sugestie

sau comenzi, ci pur si simplu oferi asociatii verbale pe care ea le poate utiliza sau nu.

Transa nu asigura acceptarea sugestiei (Erickson and Rossi, 1975);este pur si simplu o

modalitate prin care procesele mentale ale pacientului au ocazia de a interactiona intr-

un mod spontan si autonom cu terapeutul. In acest stadiu timpuriu al pregatirii pentru

transa, pur si simplu explorezi cum individualitatea ei va raspunde la sugestiile oferite

cu final deschis.

Opozitia contrariilor

Aceasta este o facilitate de comportament care serveste multor scopuri

bune. Si ar trebui sa te bucuri sa inveti sa uiti, nu numai idei, ci si performante

nonverbale. Uitarea intentionata a unui nume, asa cum ai facut in copilarie, cand

ai decis ca iti place un nume diferit si intreaga zi te-ai distrat spunand ca numele

tau este Darlene sau Ann Margaret.

( S pare sa reinnoiasca datul lent din cap in acest punct, recunoscand

aparent sau acceptand ceea ce i s-a spus)

E: Acesta este un joc foarte obisnuit printre copii si ii aminteste de un nume uitat.

R: Dand inca un exemplu de experienta a uitarii. Acesta este un mod de a o asigura ca

poti uita.

E: Dar isi vor aminti ceea ce au uitat legat de experienta cu jocul.

R: Vor face opusul uitarii cand isi amintesc: asta va dovedi ca au uitat.

E: Si in acelasi timp verifica validitatea a ceea ce li s-a spus.

R: Si este posibil sa fi revigorat amintirile uitate. Asa ca ai facut doua lucruri care sunt

opuse unul altuia. Ai facilitat uitarea si ai facilitat amintirea. Ele sunt delicat

echilibrate in neurofiziologia noastra, si le echilibrezi aici delicat in scop terapeutic.

Vom numi asta opozitia contrariilor, in care incerci sa echilibrezi procese mentale

opuse. Acest echilibru atent este metoda prin care ii dai individualitatii sale sansa de a

se exprima.


Amnezia si disocierea: pierderea abilitatilor

Este un lucru foarte remarcabil sa descoperi ca poti pierde o mana sau un

picior, un intreg moment. Poti uita unde te afli.

( Pauza)

R: Un alt set de exemple despre cum uitarea poate apare prin disociere.

B: Si toata lumea a avut aceasta experienta.

R: Da. Niciodata nu ti-ai asuma riscul de a spune ceva pe care nu l-a trait toata lumea.

Vorbesti in truisme pentru acceptare completa. Oamenii trebuie sa accepte ceea ce

spui pentru ca totul este adevarat. Apoi faci o pauza pentru a le permite sa asimileze

mesajul.

E: Si evoc amintiri.

Constientul si inconstientul

Exista modalitati diferite in care mintea poate functiona, in care

inconstientul poate sa se alature constientului, multe cai diferite prin care

inconstientul poate evita mintea constienta, fara ca mintea constienta sa stie ca

tocmai a primit un dar.

( Pauza)

R: O serie de truisme despre relatia dintre constient si inconstient sunt regasite aici.

Tu folosesti incontinuu aceste truisme pentru: (1) a stabili ca esti sursa de adevar

demn de incredere si ( 2) pentru a evoca anumite mecanisme mentale si modele de

functionare. Cand aceste truisme se indeparteaza de mecanismele psihologice

obisnuite ( de exemplu inconstientul care se bazeaza pe amintirile constiente uitate),

de asemenea stabilesti validitatea si valoarea transei intr-un mod sigur. In munca

terapeutica nu folosesti niciodata confruntarile directe pentru dovedirea transei.

E: Asa este.

R: Acesta este un mod mult mai eficace si interesant de stabilire a validitatii transei, si

este mai putin probabil sa dai nastere la rezistente.


Facilitarea potentialelor latente prin implicare

Datorita complexitatii functionarii mentale poti intra in transa pentru a

afla o multime de lucruri pe care le poti face. Si ele sunt mult mai multe decat ai

visat.

( Pauza)

E: Aceasta implica: ai un scop important pentru care vei intra in transa. Nu este vorba

despre ceea ce eu pot face, ci despre ceea ce tu, pacientul, poti face. Subliniezi

lucrurile pe care le poate face pacientul.

R: Folosesti implicatia pentru a initia procesul de explorare interna care poate facilita

recunoasterea potentialelor pe care ea nu stia ca le are.

Te poti visa copil mic, intrebandu-te cine este acel copil.

( Pauza)

R: Aceasta poate evoca amintirile timpurii prin regresia de varsta , dar prin distantarea

“intrebandu-te cine este acel copil.”, nu precipiti pacientul intr-o experienta curenta de

retraire a trecutului deoarece asta ar putea fi traumatic in aceasta etapa a terapiei.

E: Nu creezi raspunsul obisnuit “Dar eu nu pot fi copil”. Dar ei se pot intreba cine este

copilul. Si in timp ce se intreaba isi spun “Eu pot fi acel copil”.

R: Vorbesti de asta in contextul lui “Tu te poti visa copil mic”. Este de fapt o evocare

a mecanismele de formare a viselor?

E: Da, si le folosesti in alt fel.

R:Asa ca din nou folosesti un mecanism neurofiziologic natural pe care il evoci

verbal.

E: Si cand spui “Poti visa” asta implica ca poti face asta in orice alt fel doresti.

R: Nu ai spus “Vei visa despre tine insati”. Asta va fi limitat numai la vise. Tu spui

“Tu poti visa” si implici “Dar nu poti avea fantezii, vorbeste cu tine insati despre asta,

sau orice altceva”

E: Tu poti face asta in orice fel doresti, dar o vei face.


Evocarea experientelor timpurii: ratificarea regresiei de varsta

Si poti urmari cum creste copilul, saptamana dupa saptamana, luna dupa

luna, an dupa an. Pana cand in final poti recunoaste faptul ca copilul creste.

( S pare sa dea din cap foarte usor)

E: Impiedici existenta capacitatii. Ilustrand activ cand exista aceasta capacitate.

Deoarece este acolo o vom folosi.

R: Tu ratifici regresia facand-o sa priveasca cum creste.

E: Da, daca ea se priveste pe sine insasi crescand, aceasta implica si ratifica faptul ca

a retarit experienta de a fi copil.

Facilitarea abilitatilor prin disociere

Fiecare persoana are abilitati necunoscute de sine, abilitati discreditate de

sine. Daca exista o abilitate pe care inconstientul doreste sa o discrediteze, el

poate examina acea abilitate, poate examina foarte complet, foarte pe de-a-

ntregul, si cand doreste, impiedica acea abilitate, dar facand asta cu o intelegere

adecvata a faptului ca impiedicarea a fost efectuata.

( Aici Erickson petrece aproximativ 15 minute dand un exemplu clinic

destul de complex despre cum inconstientul poate oblitera memoria).

E: Toata lumea face asta: este din nou un truism.

R: discutand aceasta discreditare a abilitatilor tu de fapt stabilesti o etapa pentru

facilitarea procesului de disociere? Evoci obliterarea mecanismului in inconstient?

E: Da, dar numai temporar, penu a-i arata ca se afla colo.

R: Tu implici ca inconstientul a impiedicat o multime de lucruri dar le poate din nou

aduce la suprafata daca doreste?

E: Da.

R: Asa ca o setezi pentru o amintire posibila, orice a fost impiedicat de inconstient.

E: Asa este. Numai ca ea nu stie ce faci.

R: Aici vorbesti direct cu inconstientul ei.

E: Si folosind propria ei crestere si experienta, despre asta vorbesti.


Implicatia in sugestia directa

Acum voi incerca sa cartografiez niste lucruri pe care le poti invata

R: Aici faci o declaratie directa. Sunt socat.

B: “Incerc”, si deoarece ai sentimente de bunavointa fata de mine, asta implica: ma

vei ajuta.

R: Indirect plasand din nou povara asupra ei. Asa ca, chiar si atunci cand faci o

declaratie directa, poti sa implici alte lucruri, si sugestia cu adevarat importanta este

continuta in acea implicare.

Antrenamentul halucinatiilor

Acum, in halucinatiile vizuale, uneori doresti sa incepi prin a pastra ochii

inchisi si stiind a ei sunt inchisi,

( Pauza)

nu exista un timp stabilit pentru ca tu sa inveti sa ramai in transa cu ochii

larg deschisi.

( Pauza)

R: Aici ea incepe sa-si dea seama ca o halucinatie nu este doar un lucru psihotic. O

poate vedea cu ochii mintii. Redefinesti halucinatia ca ceva ce poate fi vazut cu ochii

mintii, avand ochii inchisi. Il faci sa devina un lucru sigur si usor, care poate fi facut.

E: Poate parea o schimbare, dar nu este. Poti incepe cu: “incepe prin a tine ochii

inchisi “, implicand ca nu are nici o importanta daca ochii tai sunt inchisi sau deschisi.

R: Atunci spui o fraza care este asiguratoare “Nu exista un timp stabilit”. Se poate

intampla acum sau saptamana viitoare.

E: Si cu pauza finala intaresti siguranta.

Transa ca experienta comuna

Ai avut deja expreienta de a fi in transa cu ochii deschisi.


E: Oricine priveste absent pe geam in timpul unui curs, fara sa fie atent de fapt,

traieste o transa cu ochii deschisi. Uiti de cursul din exterior si de ceea ce te

inconjoara si te acordezi cu realitatile interne. Toata lumea a avut aceasta experienta.

R: Definesti transa la modul urmator: a nu acorda atentie celor ce te inconjoara, a fi in

alt loc din punct de vedere mintal.

E: Transa este o traire obinsuita. Un fan al fotabalului care urmareste un meci la

televizor, dar nu este constient de corpul sau care sta in scaun, sau de sotia sa care il

cheama la cina.

Iesirea din transa ca optiune creativa

Vom trece acum la o alta parte a invatarii tale. Poti iesi din transa cand

doresti, numarand inapoi de la 20 la 1.

R: Pari destul de tentant in modul in care dai acest instructiuni pentru iesirea din

transa. Astfel ii oferi o optiune creativa de a iesi din transa in acest moment. Daca ea

este absorbita de ceva important sau interesant in acel moment, atunci implici faptul

ca mai poate continua un timp. Aceasta ne asigura ca revenirea din transa va fi o

experienta placuta, si nu o intrerupere nepoliticoasa.

Legatura dublei disocieri: antrenamentul disocierii

Poti sa te trezesti ca persoana, dar nu trebuie sa te trezesti corporal.

( Pauza)

R: Cu urmatoarea propozitie, aceasta formeaza o legatura de dubla disociere.

E: Da. Dai subiectului posibilitatea sa inteleaga ideea disocierii dintre minte si corp.

Posibilitati de sugestie posthipnotica.

Iti poti reveni din transa atunci cand corpul tau isi revine din transa, dar

fara sa-ti recunosti corpul.

( Pauza)


E: Aici ofer posibilitatea sugestiei posthipnotice.

R: Acesta este un aspect foarte important al tehnicii tale. Dai posibilitati de

comportament posthipnotic si te intrebi care comportament va fi indeplinit. Nu ai nici

o modalitate de a sti care va fi realizat, dar atunci cand se realizeaza iti poti atribui

meritul pentru asta.

E: Iti poti asuma meritul numai atunci cand ti se acorda meritul.

R: Tu zambesti doar atunci cand ei indeplinesc o sugestie posthipnotica, si tu stii ca ai

avut ceva de-a face cu asta, ceea ce este adevarat.

E: Dar nu in masura in care cred ei.

R: Asa ca pe parcursul inductiei dai multe posibilitati de comportament posthipnotic,

dar nu in mod indraznet, asa cum am facut odata la inceputul activitatii mele, cand

am spus unui subiect ca “va atinge ocazional scrumierea dupa ce transa s-a incheiat.”

Dupa ce si-a revenit din transa, mi-a spus ca isi aminteste sugestia mea posthipnotica,

dar ca nu are nici o intentie sa o indeplineasca. A venit inapoi la urmatoarea sedinta

terapeutica spunand ca a fost toata saptamana preocupat de intrebarea: de ce nu a atins

scrumiera. Evident fusese influentat de sugestie, dar i-am prezentat-o atat de direct

incat a declansat rezistenta si de fapt a precipitat un conflict intre a o atinge si a nu o

atinge si intrebarea “de ce” l-a deranjat toata saptamana. Poate fi dramatic, daca

urmarim scopul hipnotizatorului de scena care alege subiecti ce “se vor supune

ordinelor directe”, dar hipnoterapeutul trebuie sa lucreze cu toti pacientii si sa

studieze tendintele naturale pe care pacientul le are si care pot fi canalizate spre

comportamente posthipnotice utile.

Explorarea formarii identitatii

Intelegerea noastra legata de noi insine este foarte complicata. Un copil

invata mai intai: ma iubesc pe mine

( Pauza),

si apoi intr-o zi incepe: ”imi iubesc fratele, sora, tatal, dar ceea ce spune

copilul este: ma iubesc pe mine in tine

( Pauza)

Si asta este tot ceea ce iubeste copilul. Pe acel eu din tine.

( Pauza)


Pe masura ce copilul progreseaza, copilul invata sa iubeasca frumusetea

ta, gratia ta, inteligenta, dar aceasta este perceptia lui legata de tine

( Pauza)

R: Aici te concentrezi pe dezvoltarea persoanei?

E:Evoci “Eu sunt eu, eu fac acest lucru. “

R: Te concentrezi asupra a ceea ce trebuie facut de ea in transa?

F: Da.

R: Prin aceasta descriere generala a formarii identitatii oferi o serie de truisme care

pot sa te ajute sa o tii concentrata asupra muncii sale individuale interne. De asemenea

poti incepe sa o ajuti sa exploreze fatete importante ale dezvoltarii propriei identitati.

Motivatia pozitiva si recompensa in transa: facilitarea cresterii identitatii

In utlima etapa copilul invata ca in fericirea ta eu voi gasi fericirea mea,

( Pauza)

si ca aceasta este separarea identitatii unei persoane de identitatea alteia.

E: “In fericirea ta eu voi gasi fericirea mea”; toata lumea doreste sa ofere si sa

gaseasca fericirea. Fericirea lor chiar acum in transa va fi o realizare.

R: Sunt de acord; de fapt o motivezi si ii recompensezi experienta din transa, aceea de

a realiza ceva pentru care sa fie fericita. Faci tot ce poti pentru a crea o atmosfera de

motivatie pozitiva si recompensa a transei. Amestecand acest sentimet pozitiv cu

contextul general al explorarii identittaii sale, de asemenea poti asocia o recompensa

cu dezvoltarea si separarea identitatii sale personale. Indirect facilitezi cresterea

identitatii sale.

Revenirea spontana din transa si relatia de tip a lua si a da

( Subiectul isi revine spontan din transa si deschide ochii)

R: Tu nu stii ca ea va deschide ochii in acest moment?

E: Nu.


R: Si totusi i-ai oferit optiunea de a numara de la 20 la 1 pentru a-si reveni. Maniera ta

cu final deschis i-a oferit optiuni creative de a-si reveni din transa cand s-a simtit

pregatita. Ai structurat o revenire din transa, si totusi i-ai dat liberatatea de a alege

cand, chiar daca nu era convenabil pentru tine.

E: Asa este. Le dai libertatea de a reveni din transa intr-un moment care nu este

potrivit pentru tine. Atunci pacientii au dispozitia necesara de a continua pentru tine.

R: Aici ai o relatie de tipul a da si a lua cu pacientul.

A realiza o transa in siguranta: separarea constientului de inconstient

E: Acum, ce s-a intamplat cu tine?

S: Cu mine?

E: Da, ce s-a intamplat cu tine?

(Pauza)

Astepti si nu discuti, pentru ca ceea ce urmeaza sa faci este sa separi

intelegerea ta si sa clarifici acele lucruri si sa le individualizezi.

(Pauza)

In acest moment ai o intelegere partial constienta si partial inconstienta, si

nu stim pe care sa plasam accentul.

(Pauza)

R: Acum ca si-a revenit din transa, intram in acea perioada importanta de ratificare a

transei. Intrebarea ei “Cu mine?”, implica faptul ca nu este inca complet orientata.

Celor mai multi oameni le sunt necesare cateva momente pentru a-si reveni din transa.

Acesta este un alt indicator al adevaratei experiente a transei.

E: Tu vei “separa intelegerea ta” implica: ai inteles cele doua varietati, constientul si

inconstientul.

R: Si vei munci si mai mult pe masura trecerii timpului.

E: Asa este.

Structurarea cadrelor de referinta pentru interviul clinic

Exista un lucru in terapie care este foarte important.


( Pauza)

Cand atingi emotiile unei alte persoane.

( Pauza)

intotdeauna atingi puncte sensibile, care nu stii unde se afla.

( Pauza)

Ai avut o prima experienta a unei retrageri rapide:

( Pauza)

poate incercai sa afli de ce te retragi, sau din calea a ce te retragi.

S: N-am stiut ca o fac.

R: Spui ca nu stii ca te retrageai din hipnoza?

S: Da.

R: Aici indulcesti orice posibile implicatii negative ale revenirii ei din transa

generalizand in legatura cu punctele sensibile si emotiile in terapie. Oferi un cadru de

referinta pentru a vorbi despre emotiile sensibile. Eviti sa intrebi direct despre aceste

puncte sensibile deoarece asta tinde sa declanseze rezistenta, si in cel mai bun caz

obtii un raspuns care este ingradit de tot felul de inhibitii constiente si limitari. Prin

simpla oferire a unui cadru de referinta, pe de alta parte, ii dai ocazia de a spune ceva

important daca doreste; ii dai ocazia de a creste ceea ce este automat potrivit,

indiferent la ce nivel s-ar afla ea, deoarece poate alege sa spuna orice doreste in

interiorul cadrului pe care i l-ai oferit.

E: Intreb ce ar putea gandi fara sa fiu dur si sa o pun sub lumina reflectoarelor.

R: Da, declaratia ta despre retragere asigura un cadru care ii poate permite sa spuna

ceva despre orice ar fi trait ca fiind negativ. Declaratia ei ca nu stia ca se retrage

indica ca simte iesirea din transa ca fiind naturala si un sfarsit satisfacator, si nu o

retragere abrupta sau o scapare fata de ceva neplacut care s-a intamplat in transa.

Distragerea pentru mentinerea separatiei dintre transa si tiparele in stare de veghe

E: Apropo, ce ora crezi ca este? Te simti ca si cand ar fi trecut o jumatate de

ora?

S: Credeam ca e in jur de 4:30.


R:Incercai sa ne distragi atentia punand aceasta intrebare?

E: Da. A fost o distragere. Nu vrei prea multa auto- analiza imediata. O persoana care

tocmai a revenit din transa inca este cumva apropiata de transa, si cunostintele

inconstiente sunt usor disponibile. Nu stii daca acestea ar trebui deja folosite. Asa ca

le distragi atentia.

R: Vrei sa separi foarte clar transa de comportamentul in stare de veghe. Nu vrei sa

existe o stare de confuzie care sa impiedice distinctia.

E: Nu vrei sa faci distinctia neclara.

A face ca transa sa ofere siguranta

S: Pai, este dificil de judecat, pentru ca aveam flash-uri de la varsta de 16 ani.

Cred ca prima data am mers inainte in timp pana la varsta de aproximativ 40 de

ani si vizitam copiii Apriliei si erau acolo patru copii care se catarau intr-un

bananier.

R: Te-ai dus in viitor?

S: Da, traiam in viitor. De fapt, ma gandeam la asta, dar am visat despre asta de

asemenea.

F: Unde era April cand te gandeai la ea si copiii ei?

S: unde era? Nu stiu unde era; parea ca era plecata cu treburi. Urma sa vina in

curand.

E: Unde era acel loc? Ce era acel loc?

S:Ea avea aceste fetite care se jucau in jurul copacului. Intr-un anumit moment

din viitor.

E: Implicatia acestui fapt, bineinteles, este acela ca S dorise ea insasi patru copii

( acest lucru a fost mai tarziu verificat ca fiind adevarat) si acum proiecta in fantezie

un viitor in care se putea juca cu cei patru copii ai fiicei sale, April. Dar ea nu stie

acest lucru, nu stie ea insasi. Inconstientul ei stie mult din ceea ce ea nu stie.

Neanalizand prompt, si nespunandu-i despre asta, ii dau sa inteleaga ca este in

siguranta daca are fantezii si se proiecteaza pe sine insasi in acest fel.

R: Da. Ai facut ca experienta transei sa-i confere siguranta. Nu ai facut nimic care sa

o sperie sau sa o traumatizeze. Faci ca transa sa fie o experienta care confera siguranta

si este placuta.


E: Si ea poate avea incredere in mine.

R: Asa ca, continuam sa povestim despre transa la un nivel intelectual care confera

siguranta.

(Erickson da un exemplu al unui pacient care odata i-a tras o palma pentru ca nu era

gata sa vorbeasca constient despre evenimentele din transa pe care inca le asocia cu

revenirea din transa )

Experienta subiectiva a transei: primul pas catre halucinatiile vizuale

E: Stii ce tocmai ai spus?

S: Nu.

E: Care este abordarea unor oameni fata de halucinatiile active?

S: Cu ceva timp in urma ai spus ceva despre a nu fi nevoie sa acord atentie vocii

tale, dar vocea ta devenise deja destul de distanta pentru ca ma simteam destul

de relaxata. Dar ai mentionat ceva despre halucinatii. Si chiar atunci am vazut o

inima mare, care avea mai multe straturi diferite. Nu stiu daca are ceva de-a face

cu asta ( referindu-se la sticla colorata pe care o folosise ca punct de fixare al

ochilor). Ei bine, prima data cand am privit-o, arata ca algele, dar mi-am

imaginat ca inot in ocean. ( Pauza). Cred ca deviez acum.

E: Da. A avea o halucinatie nu este ceva real, si ce poate fi mai putin real decat

cei patru copii ai Apriliei?

S: Pai, era ca un vis. Erau niste fetite dragute care se catarau in pom.

R: Aici ne ofera o excelenta descriere a unei experiente subiective a transei. In mod

special este de notat comentariul ei in care spune ca era suficient de relaxata, asa ca

vocea ta a devenit destul de distanta. In relaxare automat diminuam experientele

subiective venite prin senzatii. Aceasta este baza utilizarii relaxarii si hipnozei pentru

durere si probleme similare. Imageria ei interna cu ochii inchisi a fost o abordare

simbolica a experientei halucinatiilor cu ochii deschisi. Acesta a fost primul ei

raspuns la primele sugestii legate de halucinatiile vizuale.

E: Si unul foarte eficace. Ea este foarte sofisticata in terminologie- mai mult decat si-a

dat seama- si a tradat acest fapt vazand copii Apriliei.

R: Vazand copiii Apriliei in modalitate vizuala, prin intermediul halucinatiilor

vizuale.


E: Da

Intarirea primelor etape ale halucinatiilor vizuale

R: Ai vazut toate astea? Deci aceasta a fost prima ta apropiere de exeperienta

halucinatorie.

S: Da.

E: Si o apropiere foarte, foarte reala, apropierea cuiva care este sofisticat fara sa stie

ca este sofisticat.

R:Si fara sa stie ca abordeaza un comportament halucinator.

E: La un nivel foarte sofisticat.

R: Vreau sa te intreb: ce vrei sa spui prin “sofisticat”?

E: Ea stie ce sunt halucinatiile. A acceptat conceptul abstract si sofisticat de

“halucinatii” pe care l-am folosit si l-a utilizat pentru a vedea o nerealitate proiectata

in viitor.

R: Pot vedea ca amandoi am fost foarte rapizi in intarirea primului ei pas spre

halucinatii cu remarci suportive. Este de asemenea fascinant sa vezi cat de spontan s-a

orientat ea in viitor fara nici o sugestie din partea ta. Presupun ca asa sunt descoperite

cele mai multe fenomene hipnotice. Cineva face ceva interesant in mod spontan, si

atunci un investigator alert incearca sa evoce acelasi lucru la altii.

Caracteristicile transei

S: Acum incerc sa gandesc mai bine. Mi-era destull de greu sa gandesc avand

flash-uri ale acelei stari.

E: Este mai greu sa gandesti in transa?

S: Da .

(Pauza )

Un alt lucru mi-a trecut prin minte cand dr. Erickson a mentionat intoarcerea si

asumarea unei alte identitati. Am folosit numele de Amy timp de o vreme in liceu

pentru ca cu totii foloseam alte nume. Cand ai spus Ann Mararet, numele de

Amy mi-a aparut in minte.


( S continua sa povesteasca alte amintiri din anii adolescentei pe care le-a avut in

timpul transei. )

E: De cata vreme nu te-ai mai gandit la Amy?

S: De vreo 20 de ani: asta este nostim. In fine, cred ca ai spus ceva despre

revenirea din transa numarand inapoi de la 20, sau asa ceva, si am facut asta,

dar apoi n-am stiut daca este bine sa-mi revin din transa.

R: Asemenea comentarii spontane ca acesta arata cat de greu este sa gandesti in transa

si sugereaza ca transa ( cel putin asa cum a trait-o ea) este o stare alterata caracterizata

de un control redus asupra proceselor cognitive. Transa este o renuntare la control in

favoarea proceselor interne, precum si a comportamentului extern. Astfel procesele de

cognitie, imagerie si emotie sunt traite ca fiind involuntare . Revenirea din transa este

un proces de reafirmare a controlului asupra gandirii ( asa cum l-a exprimat ea foarte

bine aici) si comportamentului ( reorientarea corpului).

Miscarile si identitatea

E: Dadeai semne ca am dat o definitie identitatii.

R: Care erau semnele?

E: Miscarile ei musculare pe alocuri, si in special la nivelul coapselor.

R: Inteleg, de aceea ii priveai mainile odihnindu-se pe coapse. Urmareai acei muschi.

De asemenea am observat ca degetele ei se miscau la un moment dat. As vrea sa spui

mai multe despre asta, dr. Erickson. Despre semnele pe care le-ai observat la ea. Ai

mentionat ca atunci cand atingem identitatea pacientului, ei prezinta anumite miscari

corporale. Cum i-ai sugera unui hipnoterapeut incepator sa se pregateasca pentru a se

descurca cu acest aspect? Ai scoate pacientul din transa cand incepe sa prezinte

asemenea miscari ca sa-l intrebi despre ele, sau l-ai intreba in timpul transei?

E: Cand continui suficient de mult cu un subiect, treptat pacientii iti vor spune totul

chiar si fara sa intrebi.

R: Simtind ca S era prinsa de identitatea ei, observand miscarile din muschii si

degetele ei, - te-a motivat asta sa sugerezi incetarea transei prin numaratoarea de la 20

la 1?

E:Stiam ca urmeaza sa iasa din transa in relatie directa cu identificrea cu maturitatea.


Semnalizarea spontana a degetului

E: De obicei pacientul ramane imobil in transa. Cand vezi o miscare, incearca imediat

sa conectezi acea miscare de cuvintele pe care le-ai folosit

R: Cand vezi ca degetul ei se misca, incerci sa legi asta de ceea ce ai spus?

E: Da.

R: Un hipnoterapeut mai naiv, un incepator ca mine, ar putea gandi :“Ea isi revine din

transa”. Dar iesirea ei din transa are un inteles psihodinamic. Ai vazut acele tresariri

care incepeau sa aiba loc si ai inteles asta ca semn al recunoasterii identificarii cu ceea

ce spuneai.

E: Da.

R: Dupa aceasta sedinta terapeutica S a mentionat in trecere ca a fost recent martora la

o demonstratie a semnalizarii cu degetele. Simtea ca desi nu ai sugerat posibilitatea

semnalizarii, miscarile degetelor pe care le-am observat erau de fapt eforturile ei de

semnalizare. Dorea sa traiasca semnalizarea pentru ca fusese fascinata de asta si ii

fusese martora. Asa ca a folosit in transa ocazia de a trai ceva ce era interesant pentru

ea fara sa-i spui nimic legat de asta. Este o disociere curioasa: dorea sa traiasca

semnalizarea folosind degetele si totusi a facut-o in maniera spontana si autonoma.

Bineinteles, semnalizarea folosind degetele poate fi o generalizare a sugestiei tale de a

semnaliza dand din cap.

Sugestiile cu final deschis: selectia inconstienta a experientei hipnotice

S: Ce insemnau, daca nu eram constienta de ele?

E: Aveai flash-uri de indentificare cu tine insati ca si copil, poate cu tine insati pe

masura ce cresteai, identificarea cu adolsecenta care erai, apoi o foarte puternica

identificare cu tine insati ca femeie.

R:Deci in aceasta prezentare, dr. Erickson, ii oferi multe posibilitati. Utilizezi o

abordare care permite inconstientului sau sa selecteze ce anume dorea sa traiasca.

Oferi sugestii in maniera finalului deschis.

E: Da, iti formulezi sugestiile de asa maniera incat inconstientul pacientului sa poata

selecta care experienta este mai potrivita in acel moment.


TIPARUL( SETUL) “DA”

Tiparul “da”este o alta forma hipnotica de baza pentru a ne descurca cu

limitele atitudinilor rigide si negativiste ale pacientului. Multe din eforturile intiale de

inducere a transei urmaresc evocarea unui tipar sau cadru de asociatii care vor facilita

ceea ce dorim sa realizam. In prima sedinta terapeutica de exemplu, el a evocat :

“setul de invatare timpurie” ca analogie cu noua situatie de invatare pe care hipnoza o

reprezenta pentru dr. S. Asa cum a invatat cu succes abecedarul, asa va invata cu

succes sa traiasca transa. Astfel setul de invatare poate fi el insusi inteles ca “tipar da”

servind drept cadru de orientare in transa.

Una din anecdotele preferate ale lui Erickson este despre un student incepator

care descoperise utilitatea “tiparului da” in inductia hipnotica. Studentul s-a

confruntat cu un subiect ostil care refuza cu incapatanare sa accepte posibilitatea ca

putea trai transa. Studentul, actionand ca urmare a unui impuls creativ, a inceput pur

si simplu sa adreseze subiectului rezistent o serie de 20-30 de intrebari care toate

urmareau raspunsul “da”: tot felul de intrebari simple si plictiocoase cum sunt

urmatoarele puteau fi folosite:

Locuiesti la adresa x?

Lucrezi la x?

Este astazi Marti?

Este ora 10?

Esti asezat in scaun?

Fara sa-si dea seama ca subiectul dezvolta un “tipar da” si devine usor plictisit

de situatie. In acest punct studentul l-a intrebat in final daca subiectul ar dori sa

traiasca transa. Atunci subiectul a fost de acord pur si simplu din cauza “tiarului da” si

dorintei sale de a scapa de circumstantele plicticoase de a raspunde prin “da” la

intrebari evidente.

Exercitii cu “tiparul da”

I. Credem ca “tiparul da” este strans legat de conceptul de alianta, care in mod

traditional a fost privit ca trasatura de baza a relatiei terapeut- pacient in hipnoza. Este

esenta aboradarii lui Erickon vis-à-vis de pacientul “rezistent” care de obicei nu isi

poate controla comportamentul antagonist, defensiv si de auto- infrangere. Erickson

(1964) ilustreaza aceasta dupa cum urmeaza:


Poate aceasta se poate ilustra printr-un exemplu oarecum extrem al unui nou

pacient, a carui declaratie deschisa cand intra in cabinet caracteriza psihiatrii ca fiind

in cel mai bun caz de o vulgaritate comuna. Raspunsul imediat a urmat: ”Ai cu

siguranta un motiv al naibii de bun pentru a spune chiar mai mult decat asta.”

Cuvintele scrise cu literele inclinate nu au fost recunoscute de pacient ca sugestie

intentionata directa de a fi mai comunicativ, dar au fost foarte eficace. Cu multa

obscenitate, cu amaraciune si resentimente, si cu dispret si ostilitate, si-a relatat

eforturile prelungite, nefericite, fara succes, repetate si fara rezultat dea se trata prin

psihoterapie. Cand a facut o pauza, a fost facut un simplu comentariu intamplator:

”Pai, trebuie sa fi avut un motiv al dracului de bun pentru a veni la mine la terapie.”

( aceasta a fost o definire a sedintei terapeutice nerecunoscute de catre el).

Acum planificati cum puteti invata sa recunoasteti, sa impartasiti si sa utilizati

propriile cuvinte ale pacientului ca referinta pentru facilitarea tarnsformarii ”formelor

aparent necooperante de comportament” intr-o alianta buna, un sentiment ca este

inteles, o atitudine de expectanta plina de speranta pentru a realiza scopurile cautate.

IMPLICATIA PSIHOLOGICA

O intelegere a felului in care Erickson foloseste implicatia ne va fi data de cel

mai clar model al aboradrii sale indirecte in sugestia hipnotica. Deoarece utilizarea

”implicatiei” poate implica ceva mai mult decat tipica definitie de dictionar a acestui

termen, vom presupune ca dezvolta o forma speciala de “implicatie psihologica” in

munca sa. Pentru Erickson, implicatia psihologica este cheia care transforma automat

procesele asociative ale clientului in procese care urmeaza un tipar fara constienta

feului in care aceasta s-a intamplat. Gandul implicat sau raspunsul par sa apara

automat in interiorul pacientului, de parca este un raspuns intern propriu, si nu o

sugestie data de terapet. Implicatia psihologica este astfel o modalitate de structurare

si directionare a proceselor asociative ale pacientului cand el nu poate face asta pentru

el insusi; utilizarea terapeutica a acestei abordari este evidenta. Daca pacientii au

probleme, din cauza limitarii abilitatilor lor de utilizare a propriilor resurse, implicatia

este o modalitate de suntare a acestor limitari.

Daca stai jos, atunci poti intra in transa.

Orice implicatie declarata in forma logica :“daca… atunci” poate fi o

modalitate utila de structurare a sugestiei. Fraza intoductiva “daca..” stabileste o


conditie care este acceptabila sau usor realizabila de catre pacient, asa ca se creeaza

un “tipar da” pentru sugestia care urmeaza in franza concludenta “atunci…”

Evident nu intri in transa, acum!

“Acum”dureaza foarte scurt timp; implicatia este ca vei intra in transa de

indata ce “acum”se sfarseste.

Cu siguranta bratul tau nu va fi amortit inainte sa numar pana la cinci.

Implica ca va amorti dupa ce numar pana la cinci.

In fiecare implicatie psihologica exista o directie initial structurata de terapeut

si un raspuns creat de pacient. In cele de mai sus structuram intial implicatiile care vor

directiona asociatiile pacientului si comportamentele sale in directii predictibile. Exact

cand va intra pacientul in transa , sau cum este creata amorteala, oricum, sunt

raspunsuri mediate de pacient la nivel inconstient. Sa luam in considerare urmatoarele

exemple:

Inainte de a intra in transa, ar trebui sa te simti confortabil.

Cea mai evidenta implicatie este ca va intra in transa dupa ce se va simti

confortabil. Insusi procesul de a se simti confortabil, oricum, evoca multe ajustari

inconstiente ale relaxarii si ale lui “a nu face”, care sunt atat de importante pentru

initierea experientei transei.

Insasi complexitatea functionarii mentale este un truism. Intri in transa

pentru a afla…

O fraza care implica ca pacientul are un motiv important pentru a intra in

transa.

…o multime de lucruri pe care le poti face.

Aceasta implica ca nu este important ce face terapeutul, ci ce face pacientul.

Si sunt inca mult mai multe la care numai ai visat ( pauza)

Pauza implica ca inconstientul pacientului poate incepe cautarea lucrurilor de

care nu era constient.

In formularea implicatiilor psihologice este important de realizat ca terapeutul

ofera numai un stimul pentru aspectele hipnotice ale implicatiilor psihologice care

sunt create la nivel inconstient de catre ascultator. Cel mai eficace aspect al oricarei

sugestii este cel care tulbura propriile asociatii ale ascultatorului si pun in miscare

procesele mintale. Aceasta activitate autonoma a propriilor asociatii si procese

mintale ale ascultatorului este cea care creaza experienta hipnotica.


Exista, cu siguranta, utilizari brute si ineficace ale implicatiilor in viata de zi

cu zi, in care vorbitorul incearca in maniera foarte evidenta sa arunce implicatii

negative asupra ascultatorului. Intr-o asemenea utilizare bruta implicatia este evident

creata in intregime de vorbitor. In folosirea implicatiei psihologice insa ajungem la

ceva foarte diferit. In climatul psihologic al sedintei terapeutice pacientul este inteles

ca fiind centrul atentiei. Fiecare adevar psihologic este constient si inconstient

receptionat de pacient pentru posibilele aplicatii asupra lui insusi. Astfel implicatiile

psihologice devin o abordare indirecta valoroasa pentru evocare si utilizarea propriilor

asociatii ale pacientului pentru a se descurca cu propia problema.

Acest lucru a fost bine ilustrat cand un coleg a trimis un adolescent rebel

pentru terapie la Erickson. El a ascultat in tacere povestea baiatului si apoi a initiat o

dezvoltare terapeutica importanta cu o singura declaratie simpla:

Nu stiu cum se va schimba comportamentul tau.

Adolescentul rebel nu era in dispozitia de a accepta sfaturi de la un medic, si,

cu adevarat, Erickson nu stia cum se va schimba comportamentul lui. Admitand

deschis ca nu stie, Erickson a dezarmat rezistenta baiatului astfel ca putea trai pe

moment un set de acceptare. Apoi Erickson a reusit sa introduca o implicatie in acel

moment de acceptare: “comportamentul tau se va schimba”. Baiatul a fost acum lasat

cu ideea de shimbare ; propriile sale asociatii si experienta de viata urmau sa creeze

felul exact in care schimbarea avea sa urmeze.

Exercitii cu implicatia psihologica

1. Exercitiile in implicatie si interferenta clinica au fost primele abordari ale

lui Erickson in pregatirea tinerilor autori. El a realizat protocoale, unele de

aproximativ 25 de ani sau mai mult, si dadea tinerilor autori exercitii de citire a

primelor doua pagini, iar apoi, prin implicatie si presupunere, trebuiau sa prezica ce

va urma. Un alt set de exercitii a fost de a studia prima schita a unui personaj al lui

Dostoevski sau Thomas Mann si prin implicatie sa spuna care va fi soarta

personajului in roman. Intr-o perioada a vietii sale Erickson se distra folosind

fictiunea in aceste scopuri. Studiati inregistrarile propriilor voastre sedinte terapeutice,

mai ales interviurile initiale, si explorati posibiliele implicatii a fiecarei remarci a

pacientului. Apoi studiati propriile implicatii. Cate din ele sunt intr-adevar

terapeutice?


2. Studiati inregistrari ale inductiilor hipnotice, mai ales ale voastre proprii.

Invatati sa recunoasteti implicatiile care sunt prezente in dinamica vocii voastre ( cum

sunt pauzele si intonatia) , precum si continutul cuvintelor voastre.

3. Construiti cu atentie propozitii care: (a) declara un adevar psihologic

general care ( b) prin implicatie initiaza o cautare anterioara care va (c) evoca si

mobiliza propriile amintiri ale acultatorului, asociatiile, raspunsurile ideomotorii si

ideosenzoriale, etc.

4. Scrieti cu atentie inductii hipnotice formuland o serie de implicatii

pshologice care pot facilita transa si fiecare din fenomenele hipnotice clasice.

LEGATURILE TERAPEUTICE SI DUBLELE LEGATURI

Conceptul de dubla legatura a fost utilizat in multe feluri. Noi utilizam

cuvantul “legatura” si “dubla legatura” intr-un mod foarte special si in sens limitat

pentru a descrie forme ale sugestiei care ofera pacientului posibilitatea de structurare a

comportamentului lui in directie terapeutica. O legatura ofera o alegere libera a doua

sau mai multe alternative comparabile- adica, oricare alegere este facuta, aceasta duce

la un comportament in directia dorita. Legaturile terapeutice sunt prezentari pline de

tact ale formelor de comportament constructiv care sunt disponibile pacientului intr-

un anumit moment, o aume situatie. Pacientului i se ofera o alegere libera, voluntara

intre alternative; pacientul de obicei se simte obligat, oricum, sa accepte o alternativa

sau alta.

Dublele legaturi, din contra, ofera posibilitatea de comportament in afara

gamei uzuale de constienta a pacientului si in afara controlului sau. De la formularea

originala a dublei legaturi (Bateson, Jackson, Haley, si Weakland, 1956) ca ipoteza

despre natura si etiologia comunicarii in schizofrenie, mai multi autori au cautat sa

utiliezeze conceptul dublei legaturi pentru a intelege si facilta psihoterapia si hipnoza

(Haley, 1963; Watzlawick si colab., 1967, 1974; Erickson si Rossi, 1975). Deoarece

utilizam termenul intr-un fel foarte special si limitat, vom prezenta numai un rezumat

al modului in care conceptualizam dubla legatura pentru intelegerea transei

terapeutice si sugestiei hipnotice.

Dubla legatura ia nastere si din posibilitatea de comunciare la mai mult decat

un singur nivel. Noi putem ( 1) spune ceva si (2) simultan comenta asupra celor spuse.

Putem descrie mesajul nostru primar (1) ca fiind la nivel obiectual de comunicare in


timp ce comentariul (2) este la un nivel mai inalt de abstractiune, care de obicei este

numit nivel secundar sau metanivel al comunicarii ( o metacomunicare). O situatie

particulara se naste atunci cand comunicarea primara este restructurata sau pusa in alt

cadru de referinta in metacomunicare. Cerand un raspuns ideomotor cum este levitatia

bratului de exemplu, noi ( 1 ) cerem pacientului sa lase mana sa se ridice, dar (2) sa

traiasca ridicarea mainii in maniera involuntara. Cerand un raspuns ideosezorial noi

putem ( 1) cere pacientului sa traiasca o senzatie halucinatorie de caldura, dar (2) este

de obicei inteles ca o asemenea experienta se afla in afara gamei de control normal a

pacientului. In consecinta, pacientul trebuie sa permita caldurii sa apara la un alt nivel,

mai involuntar. Avem multe feluri de a spune sau a implica pacientilor ca (1) ceva se

va intampla, dar (2) nu vei face asta cu intentie constienta, inconstientul tau o va face.

Noi numim aceasta legatura constient- inconstient o dubla legatura: deoarece

constientul nu poate face, inconstientul trebuie sa o faca la nivel involuntar.

Intentionalitatea constientului si tiparele mentale sunt plasate intr-o legatura care tinde

sa le depotenteze activitatea; potentialele inconstiente acum au ocazia de a intreveni.

Legatura dubla constient- inconstient este baza esentiala a multor legaturi terapeutice

duble discutate in urmatoarele sectiuni.

In practica actuala metacomunicarea comenteaza asupra mesajului primar:

putem comenta cu un ton de indoiala in voce, un gest sau o miscare corporala, indicii

sociale subtile sau in anumite contexte. Implicatiile ascunse sau presupunerile

inconstiente pot de asemenea sa functioneze ca metacomunicare legand sau calificand

ceea ce este spus la nivel conversational obinsuit. Din aceasta cauza pacientul nu este

de obicei constient de mesajele conflictuale receptionate. Conflictul este destul de

frecvent suficient pentru a intrerupe modelele uzuale de functionare ale clientului,

astfel incat sunt activate procese mai inconstiente si involuntare. In mod ideal,

legaturile duble terapeutic esunt subtile si asigura pacientului posibilitatea de a se

dezvolta. Acestea sunt forme hipnotice indirecte in masura in care tind sa blocheze

sau sa intrerupa atitudinile obisnuite ale pacientului si cadrele de referinta, astfel incat

alegerea sa nu este usor de facut la nivel constient, voluntar. In acest sens dubla

legatura poate fi operationala oricand cadrele de referinta uzuale nu pot face fata si

pacientul este fortat sa intre pe un alt nivel de functionare. Bateson ( 1975) comenta

ca acest alt nivel poate fi “un nivel mai inalt de abstractizare, ce poate fi mai intelept,

mai psihotic, mai nostim , mai religios, etc.”; pur si simplu adaugam ca acest alt nivel

poate fi de asemenea mai autonom si involuntar in functionarea sa; adica, in afara


gamei uzuale de auto-directionare si control a persoanei. Astfel gasim ca legatura

dubla terapeutica poate duce la experienta acelor stari alterate astfel incat potentialele

anterior nerealizate pot deveni manifeste. In practica curenta exista o gama infinita de

situatii care pot sau nu sa functioneze ca legaturi sau duble legaturi. Ce este sau nu

este o dubla legatura depinde foarte mult de modul in care este ea receptionata de

ascultator. Ceea ce este o dubla legatura pentru o persoana, poate sa nu fie pentru alta.

In consecinta, in urmatoarea sectiune vom descrie un numar de formulari care pot sau

nu sa conduca la un pacient anume la experienta unei legaturi sau a unei duble

legaturi. Aceste formulari sunt “abordari” ale experientei hipnotice; ele nu pot fi

privite ca tehnici care produc invariabil acelasi raspuns la toata lumea. Oamenii sunt

prea complecsi si diferentele individuale sunt prea mari pentru a ne astepta ca aceleasi

cuvinte sau situatii sa aiba acelasi efect asupra tuturor. Hipnoterapeutii bine pregatiti

au la dispozitie multe posibile abordari ale experientei hipnotice. Ei le ofera una dupa

alta pacientilor si evalueaza cu grija care va duce cu adevarat la rezultatul dorit. In

practica clinica putem doar sa determinam ce a fost sau nu a fost o legatura sau dubla

legatura terapeutica in retrospectiva, studiind raspunsul pacientului. Urmatoarele

formulari, in consecinta, ofera doar posibilitatea legaturii sau dublei legaturi

terapeutice care poate structura comportamentul dorit.

I. Intrebarea de legatura si cu dubla legatura

Legaturile sunt usor formate de intrebari care dau subiectului “libera alegere”

intre alternative comparabile. Oricare alegere va facilita oricum apropierea de

raspunsul dorit. Exista un numar mare de posibilitati pentru a facilita acceptarea

situatiei de transa, dupa cum urmeaza:

Ai vrea sa traiesti o transa usoara, de profunzime medie sau foarte

profunda?

Ai vrea sa intri in transa stand pe scaun sau in pozitie culcat?

Ai vrea sa tii mainile pe bratele scaunului cand intri in transa?

Am putea numi aceste intrebari legaturi pentru ca in timp ce structureaza

situatia de transa, pot primi cu usurinta raspuns din partea celor mai multi oameni prin

tiparele constiente. Insa pentru unii oameni al doilea exemplu ar putea functiona ca

dubla legatura pentru ca de fapt raspund la intrebarea daca intra in transa stand pe

scaun sau in pozitie culcat.


Urmatoarele intrebari,din contra, sunt mai degraba duble legaturi, pentru ca la

ele nu se poate raspunde folosind tiparele constiente. De obicei este necesara

relaxarea pentru a permite functii mai autonome si inconstiente necesare indeplinirii

lor. Asemenea intrebari cu dubla legatura sunt in mod partciular interesante pentru

abordarea experientiala a lui Erickson a fenomenelor hiptoce. Prin atentia indreptata

asupra experientei subiective, ne concentram spre interrior intr-o maniera care poate

usor sa duca la experienta transei si a fenomenelor hipnotice. Abordarea prin intrebari

este mai ales potrivita pentru acei subiecti care raspund la faza intiala a transei cu

hiper-alerta, anxietate sau tensiune. Intrebarea le permite sa utilizeze concentrarea

constienta pentru a facilita recuoasterea fenomenelor sugerate. Dubla legatura prin

intrebare este astfel foarte utila pentru subiectii ”rezistenti”care au nevoie sa-si

foloseasca constientul pentru a mentine controlul in situatii hipnotice. Sa luam in

considerare urmatoarele exemple:

Mana ta stanga sau mana ta dreapta va fi mai usoara prima? Sau

amandoua vor fi la fel de usoare in acelasi timp?

Oare mana ta dreapta se va misca sau se va ridica, sau va aluneca prima

intr-o parte? Sau poate va fi mana ta stanga?

Incepi sa simti amorteala in degete sau mai intai pe dosul mainii?

Care parte a corpului tau incepe sa se simta cel mai confortabil ( calda,

rece, grea, etc.)?

Aceste intrebari pot functiona ca duble legaturi pentru ca o sugestie hipnotica

in forma raspunsului ideomotor sau ideosenzorial este facilitata indiferent care

alternativa este traita. Cand subiectii naivi traiesc astfel de fenomene pentru prima

data, de obicei sunt surprinsi si putin incantati. Asemenea fenomene sunt dovada

experientiala a faptului ca pot invata sa-si dezvolte potentialele latente si modelele de

functionare modificate pentru munca terapeutica ulterioara.

2. Legatura cu timpul si dubla legatura

Aceasta este o dimensiune excelenta pentru formularea intrebarilor si

situatiilor de legatura.

Vrei sa intri in transa acum sau peste cateva minute?

Vrei sa intri in transa repede sau mai lent?


Vei fi pregatit sa dai la o parte acest obicei saptamana asta sau in

urmatoarea?

La aceste intrebari se poate raspunde folosind cadrul de refreinta obisnuit si

astfel pot fi clasificate ca legaturi care pur si simplu concentreaza atentia in directia

unui raspuns dorit. Indiferent ce raspunde pacientul ele trebuie sa produca raspunsul

terapeutic, fie acum, fie mai tarziu. Cu unii subiecti primele doua intrebari pot de fapt

sa evoce experienta intiala a transei; pentru ei contextul situatiei hipnoterapeutice si

atitudinea de expectanta a terapeutului legata de intrarea lor in transa pot functiona ca

metacomunicare care activeaza procesele autonome conducandu-i spre experienta

transei.

Dublele legaturi care utilizeaza timpul pentru a evoca un raspuns la un nivel

mai autonom pot fi structurate dupa cum urmeaza:

Spune-mi cand apare acel sentiment de caldura la nivelul mainii tale.

Este aceasta procedura de anestezie lenta sau rapida?

Acorda-ti tot timpul necesar pentru a invata cum sa traiesti asta ( orice

raspuns ideomotor sau ideosenzorial) in acel timp special din transa in care

fiecare moment al transei este echivalent cu orele, zilele, sau chiar saptamanile

din timpul obisnuit.

Toate aceste intrebari si situatii care utilizeaza timpul contin o implicatie

psihologica puternica, anume ca raspunsul dorit va avea loc. Cele mai multe

raspunsuri hipnotice au nevoie de timp. In transa subiectii de multe ori traiesc o

“retardare psihomotorie”. Exista un decalaj intre momentul in care este data sugestia

si momentul in care subiectul o poate indeplini. Legatura cu timpul se conecteaza cu

acest decalaj temporal pe care il face parte integranta a raspunsului hipnotic.

Un fermecator exemplu al posibilitatii dublei legaturi terapeutice utilizand

timpul i-a fost oferita lui Erickson de catre un baiat de 6 ani.

“ Stiu ca mama si tata te-au rugat, Jimmy, sa incetezi sa-ti mai rozi unghiile.

Ei par sa nu stie ca tu ai doar sase ani. Si par sa nu-si dea seama ca vei inceta in mod

natural sa-ti musti unghiile inainte de a implini 7. Cu adevarat ei nu stiu asta! Asa ca

atunci cand ei iti spun sa nu-ti mai rozi unghiile, pur si simplu ignora-i!”

Bineinteles, Jimmy nu stia ca Erickson stie ca el va implini sapte ani in doar

cateva luni. Cuvintele lui Erickson, spuse cu sincera convingere si un ton confidential

implicand ca ii spune lui Jimmy un secret, au fost suficiente pntru a-l determina pe

Jimmy sa renunte sa-si mai roada unghiile in doua luni, intr-un fel pe care baiatul nu


l-a putut intelge in mod constient. Nu putea intelege, de exemplu, cum placerea lui de

a continua, in ciuda iritantelor cereri ale parintilor ca el sa inceteze sa-si roada

unghiile, de fapt i-au activat resursele intrene pentru a crea un mod de a renunta sa si

le mai roada. Cum s-a dovedit, Jimmy a putut sa se laude ca a renuntat chiar cu o luna

inainte de a implini sapte ani.

3. Dubla legatura constient- inconstient

Erickson in mod frecvent tine un discurs preinductie despre diferentele dintre

functionarea mintii constiente si celei inconstiente. Aceasta pregateste pacientul

pentru dublele legaturi care se bazeaza pe faptul ca nu ne putem controla constient

inconstientul. Dubla legatura constient- inconstient blocheaza modelele voluntare

obisnuite de comportament ale pacientului astfel incat raspunsurile sale trebuie sa fie

mediate la nivel mai autonom, sau inconstient. Orice raspuns la urmatoarele situatii

necesita ca subiectul sa traiasca transa.

Daca inconstientul tau doreste ca tu sa intri in transa, mana ta dreapta se

va ridica. Altfel, se va ridica mana ta stanga.

Nici macar nu trebuie sa ma asculti pentru ca inconstientul tau este aici si

poate auzi ceea ce are nevoie pentru a raspunde in modul potrivit.

Si intr-adevar nu conteaza ce face mintea ta constienta pentru ca

inconstientul automat va face ceea ce are nevoie pentru a realiza acea anestezie

( regresie de varsta, catalepsie, etc)

Ai spus ca mintea ta constienta este nesigura si confuza. Si asta deoarece

constientul uita. Si totusi stim ca inconstientul are acces la atat de multe amintiri

si imagini, si experiente, pe care le poate face disponibile catre constient asa incat

sa poti rezolva problema. Si intrebarea este: cand va disponibiliza inconstientul

toate aceste invataminte valoroase pentru mintea ta constienta? Va fi asta in vis?

In timpul zilei? Se va intampla repede sau incet? Astazi? Sau maine?

In aceasta serie de duble legaturi terapeutul utilizeaza o abordare cu final

deschis. Terapeutul foloseste un numar de truisme legate de functionarea psihologica,

oricare din ele ajutand la rezolvarea problemei pacientului. Valoarea acestei abordari

cu final deschis este aceea ca da pacientului la modul inconstient liberatatea de a lucra

in orice fel potrivit pentru tiparele lui proprii de functionare. Aceasta abordare cu final

deschis, impreuna cu dubla legatura constient- inconstient, este de asemenea esenta


uneia din abordarile lui Erickson pentru pacientii rezistenti. Cand este combinata cu

semnalizarea ideomotorie ( asa cum vom descrie in sectiunea urmatoare) pentru a

indica cand a dat inconstientul un raspuns satisfacator sau a raspuns la o intrebare,

dubla legatura constient- inconstient devine o modalitate sigura de evocare a

raspunsului hipnotic sau involuntar intr-o maniera care este de obicei acceptabila

chiar si pentru cei mai rezistenti, speriati sau prost informati pacienti. In general, toate

dublele legaturi sunt mijloace excelente de abordare pentru a-i ajuta pe asa-numitii

pacienti rezistenti sa treaca de, sau sa rezolve idei eronate sau limitari impuse de

propriul sistem de credinte care au impiedicat raspunsul hipnotic si schimbarea

terapeutica.

In aceasta sedinta terapeutica Erickson introduce o serie de duble legaturi

legate intre ele care sunt toate directionate spre depotentarea tiparelor constiente prin

sublinierea potentei inconstientului comparativ cu constientul. Sa luam in considerare

cele ce urmeaza:

Nu este nevoie sa ma asculti. Inconstientul tau ma poate asculta fara ca tu

sa stii.

O persoana care vrea sa vina la terapie intra si iti spune o poveste pe care

o crede cu adevarat la nivel constient, si in limbajul inconstient ( nonverbal) iti

poate spune o poveste care este complet diferita.

Si mintea inconstienta are putine ocazii de a recunoaste propriile cai de

intelegere ( Implicand ca ar fi bine sa dam acum aceasta ocazie inconstientului)

Exista multe feluri in care mintea poate functiona pentru a alatura

inconstientul constientului. Multe feluri diferite in care inconstientul poate evita

mintea constienta fara ca mntea constienta sa stie ca tocmai a primit un cadou.

Daca cititorul studiaza contextul acestor remarci, va gasi ca sunt de obicei

directionate catre eliberarea capacitatii pacientului de a functiona la nivel inconstient

pentru a explora multe potentiale de raspuns care au fost excluse de constient. A

invata sa traiesti transa si potentialele de raspuns care sunt disponibile in transa sunt

astfel direct legate de limitarea functiilor in aceste cadre de referinta obisnuite.

Erickson demonstreaza importanta accesarii proceselor inconstiente in finalul acestei

sedinte terapeutice. In mod tipic distrage pacientii timp de cel putin doua pana la cinci

minute, dupa incheierea formala a transei, cu exceptia situatiei in care pacientul a fost

altfel pregatitit, pentru ca in mod uzual este nevoie de acest interval de timp pentru a

separa complet transa de starea de veghe. Perioada de distragere permite conexiunilor


asociative dn transa sa fie indepartate. Fiind astfel indepartate, evenimentele din

transa tind sa ramana amnezice. Aceasta de asemenea ajuta la realizarea unei

demarcatii intre transa si starea de veghe. Aceasa demarcatie usor de recunoscut

ratifica astfel automat faptul ca transa a fost “reala”. Privim abordarea tipica

experimentala in hipnoza in care investigatorul administreaza o scala de sugestii

directe si imediat adreseaza intrebari subiectilor despre experienta lor, ca fiiind

distructive in ce priveste aspectele unice ale primelor etape de invatare a trairii transei.

Asemenea intrebari imediate creaza confuzie in ce priveste inca delicata distinctie

dintre transa si starea de veghe la subiectii care chiar atunci invata cum sa realizeze

transa. Intrebarile imediate ale investigatorului construiesc punti asociative intre

continutul transei si starea de veghe. Aceste punti asociative de fapt distrug experienta

transei ca stare modificata prin faptul ca este discontinua in comparatie cu starea de

veghe obisnuita. Este un adevar ciudat, dar adevarat si trist, ca de obicei constientul

nu recunoaste cand se afla intr-o stare alterata; oamenii trebuie sa invete sa

recunoasca experienta delicata a dezvoltarii transei asa cum trebuie sa invete sa

recunoasca orice alta stare modificata ( datorata alcoolului, medicamentelor, toxemiei,

psihozei, etc). Este bine stabilit ca procesul observatiei frecvent interfera cu procesul

observat. Aceasta este in mod particular adevarat in psihologie in general si hipnoza

in mod special. A face observatii directe putin judicioase interfera cu fenomenele

transei care sunt investigate.

4. Legatura dubla de tip dubla disociere

Erickson introduce o alta legatura dubla mai complexa in aceasta sedinta

terapeutica pentru a facilita disocierea. Observati intrepatrunderea subtila a

urmatoarelor sugestii pentru disocierea care pare sa acopere toate posibilitatile de

raspuns, in acelasi timp introducand anumite raspunsuri posthipnotice sigure.

Ca persoana te poti trezi, dar nu este nevoie ca si corpul tau sa isi revina

din transa.

( Pauza)

Iti poti reveni din transa cand corpul tau isi revine din transa, dar fara sa

iti recunosti corpul.

In prima jumatate a acestei declaratii revenirea din transa a persoanei este disociata de

revenirea din transa a corpului. In a doua jumatate revenirea din transa a persoanei si a


corpului sunt disociate de recunoasterea corpului. Din aceasta cauza putem numi acest

tip de disociere o dubla legatura. Atat de complex este efectul total al acestei sugestii

incat nu este imediat evident ce posibilitati de raspuns sunt sugerate. Posibilitatile de

raspuns sunt de fapt dupa cum urmeaza:

a. Iti poti reveni din transa ca persoana, dar nu este nevoie sa-si revina din

transa si corpul

b. Poti iesi din transa ca persoana, dar nu trebuie sa iasa din transa si corpul si

sa iti recunosti corpul.

c. Poti reveni din transa ca persoana, si corpul tau isi poate reveni din transa,

dar fara sa iti recunosti corpul.

Formele hipnotice cum sunt dublele legaturi cu dubla disociere au un mare

potential de explorare a abilitatilor de raspuns individuale precum si a sugestiilor

mediatoare. La fel ca si in cazul sugestiilor cu final deschis, dublele legaturi cu dubla

disociere permit o anumita libera alegere care da posibilitatea subiectului sa isi

exprime individualitatea in moduri ce pot fi surprinzatoare pentru subiect. Dublele

legaturi cu dubla disociere tind sa creeze confuzie in mintea constienta a subiectului.

In asemenea circumstante cream posibilitatea de exprimare a proceselor creative in

maniera inconstienta si autonoma. Stim din studiile de neuropsihologie ( Luria, 1973)

ca ariile de asociatie secundara si tertiara din cortexul parieto- temporo- occipital sunt

capabile sa sintetizeze si sa medieze aceeasi functie psihologica in multe moduri

diferite. Formele hipnotice cum sunt dublele legaturi dublu disociate pot permite

subiectului sa exercite incredibilul potential al acestor arii de asociere in feluri noi si

aflate in afara gamei experientei anterioare a subiectului. Intelese in aceasta maniera,

dublele legaturi dublu disociate pot fi explorate ca oferind creativitate mai degraba

decat implicand sugestii programatoare.

Alte exemple ilustrand posibilitatile dublelor legaturi cu dubla disociere sunt

dupa cum urmeaza:

Poti scrie acel material fara sa stii ce este si te poti intoarce si descoperi ca

stii ce este fara sa stii ce ai facut.

Formulari ca aceasta pentru scrierea sutomata cu sau fara recunoasterea

intelesului a ceea ce a fost scris nu sunt atat de arbitrare percum par. Studii efectuate

asupra zonelor din cortexul occipital si functiilor optico-gnozice (Luria, 1973)

ilustreaza ca fiecare din posibilitatile de mai sus poate apare in mod natural sub forma

agnoziei in care exista anumite tulburari organic- tisulare la nivelul creierului. Fiecare


din aceste agnozii este posibila numai datorita mecanismului mental discret al

functionarii normale care a fost tulburat. Agnoziile sunt astfel etichete pentru

identificarea mecanismelor mentale discrete. O asa-numita sugestie in forma unei

duble legaturi dublu disociate poate utiliza aceleasi mecanisme mentale naturale.

Ipoteza noastra este aceea ca aceste mecanisme mentale pot fi deschise sau inchise in

timpul transei chiar daca sunt autonome in functionare cand o persoana este in stare

de veghe. Din acest punct de vedere conceptualizam “sugestia” ca pe ceva mai mult

decat magie verbala. Formulele hipnotice corect formulate pot de fapt sa utilizeze

procese naturale de functionare corticala care sunt caracteristice zonelor secundare si

tertiare din organizarea cerebrala. Aceste procese sunt sintetice si integrative in

functionare si sunt responsabile de procesele de perceptie, experienta, recunoastere si

stiinta. Construirea formulelor hipnotice care pot fie sa blocheze, fie sa faciliteze

aceste mecanisme discrete ale zonelor secundare si teriare, au astfel potentialul de

extindere vasta a intelegerii noastre asupra functionarii cerebrale. Aceasta poate fi

baza neuropsihologica de utilizare a formulelor hipnotice pentru modificarea

comportamentului uman si pentru extinderea tuturor formelor de experienta umana.

5. O ipoteza generala a evocarii fenomenelor hipnotice

Formele hipnotice cum este dubla legatura dublu disociata de asemenea

sugereaza o ipoteza mai generala despre metodele prin care fenomenele hipnotice

traditionale pot fi evocate prin disociere, furnizand un alt indiciu despre modul in care

pot fi dezvoltate noi fenomene hipnotice. Putem formula ipoteza ca in general un

fenomen hipnotica are loc pur si simplu prin disocierea unui comportament de

contextul lui uzual. In exemplul precedent Erickson demonstra cum revenirea

corporala din transa poate fi disociata si separata de asocierea contextuala uzuala cu

revenirea din transa ca persoana. Cand demonstreaza cum sa recunosti ca corpul cuiva

poate fi afectat de disociere in abilitatea de a vedea ( sau de a-ti recunoaste propriul

corp) din contextul asociativ uzual cu revenirea din transa ca persoana, de fapt

demonstreaza cum o halucinatie vizuala negativa poate fi evocata prin procesul

disocierii.

In maniera similara fenomenul hipnotic traditional de catalepsie poate fi

evocat prin disocierea abilitatii de a misca o parte a corpului de contextul uzual de

revenire din transa; anestezia prin disocierea capacitatii de a-si aminti, si asa mai


departe. Fenomenle hipnotice clasice de regresie de varsta, scriere automata si

distorsiune a timpului pot fi toate intelese ca aspecte “normale” ale comportamentului

care se desfasoara in maniera hipnotica sau autonoma prin simpla lor separare de

contextul asociativ uzual. Acum este vorba despre un exercitiu pentru ingeniozitate a

terapeutului de a localiza acele contexte asociative din care oricare din aceste

comportamente traditionale pot fi disociate pentru a evoca un fenomen hipnotic la un

anumit pacient. Putem sa ne asteptam in mod natural ca vor exista diferente

individuale in ce priveste puterea cu care aceste diverse comportamente sunt atasate

diferitelor contexte asociative la diferiti subiecti. Sarcina terapeutului este de a

determina care comportamente pot fi cel mai usor disociate din context. Oricand un

comportament este disociat de contextul uzual , am evocat un fenomen hipnotic. Pe

masura ce terapeutului ii vine tot mai usor sa aplice aceasta abordare , va exista spatiu

pentru evocarea unor efecte noi care nu au fost inca inregistrate in literatura. Un

numar infinit de fenomene hipnotice pot fi evocate cu scopul cercetarii de baza si

terapiei.

6. Dubla legatura cu tipar invers

Erickosn a inavatat despre dubla legatura cu tipar invers pe cand era baiat la

ferma. El povesteste urmatoarele evenimente: ( Erickson si Rossi, 1975)

“Prima mea utilizare intentionata a dublei legaturi a fost in copilarie. Intr-o zi

de iarna in care temperatura era sub zero gade, tatal meu a dus un vitel din hambar la

adapat. Dupa ce vitelul si-a astamparat setea, s-au intors in hambar dar la intrare

vitelul s-a incordat incapatanat, si in ciuda eforturilor disperate ale tatalui meu de a

trage de el, nu putea misca animalul. Eu eram afara si ma jucam in zapada, si

observand impasul, am inceput sa rad din inima. Tata m-a provocat sa bag vitelul in

hambar. Recunoscand situatia ca una de rezistenta incapatanata fara motiv din partea

vitelului, am decis sa-i dau vitelului ocazia de a rezista pe de-a-ntregul, pentru ca asta

parea sa doreasca sa faca. In consecinta am prezentat vitelului o dubla legatura

apucandu-l de coada si tragand afara din hambar in timp ce tata continua sa-l traga

inauntru. Vitelul a ales prompt sa reziste celei mai slabe din cele doua forte si m-a tras

in hambar. “

“Pacientii psihiatrici sunt adesea rezistenti si nu furnizeaza informatii vitale pe

termen lung. Cand observ asta ii admonestez empatic ca daca nu doresc sa


voluntarizeze informatia in aceasta saptamana, insist sa o faca pana in a doua parte a

urmatoarei saptamanai. In intensitatea dorintei lor subiective de a rezista nu reusesc sa

evalueze adecvat admonestarea mea; nu o recunosc ca dubla legatura care le cere

simultan sa reziste si sa cedeze. Daca intensitatea rezistentei lor este a dublei legaturi

atunci vor furniza materialul fara intarziere. In consecinta isi realizeaza scopul de a

comunica si a rezista in mod simultan. Pacientii rar recunosc dubla legatura cand ea

este utilizata asupra lor, dar adesea comenteaza asupra usurintei cu care comunica si

se descurca cu sentimentele lor de rezistenta.”

Dubla legatura cu tipar inversat permite subiectului atat sa reziste, cat si sa

cedeze! Oamenii care au probleme sunt de fapt prinsi in ambivalenta impulsurlor

conflictuale. O abordare eficienta de rezolvare a acestei dileme este de a le permite

atat sa reziste cat si sa cedeze impulsului de a se exprima. Nu are sens din punct de

vedere rational, dar are sens din punct de vedere emotional- elibereaza si exprima

toate impulsurile care au fost anterior inchise in contradictia mutuala. Un exemplu

clar al felului in care Erickson utilizeaza tiparul invers pentru a se descurca cu

comportamentul sfidator, negativist si rezistent a fost raportat ca ilustrare a utilizarii

propriului comportament al pacientului pentru a initia transa (Erickson, 1969). Primul

pas este de a provoca cu atentie subiectul in asa fel incat sa fie stabilit un tipar invers;

subiectul este provocat sa faca exact opusul a ceea ce spune Erickson. Apoi introduce

treptat o serie de sugestii a caror revers va face ca subiectul sa traiasca transa.

Exprimarile autorului au fost cu grija puse in cuvinte pentru a declansa fie

verbal, fie prin actiune contradictia empatica fata de subiect, caruia i s-a spus sa

ramana tacut, ca nu poate vorbi din nou, ca nu indrazneste sa stea in picioare, ca nu

poate sa provoace din nou frauda, ca nu poate indrazni sa mearga chiar si pentru a

urca pe podium in fata auditoriului, ca trebuie sa faca orice ii cere autorul, ca trebuie

sa stea jos, ca trebuie sa se intoarca pe locul de dinainte, ca ii este frica de autor, ca nu

indrazneste sa riste sa fie hipnotizat, ca este un las zgomotos, ca ii este frica sa

priveasca subiectii voluntari de pe podium, ca trebuie sa se aseze in spatele

auditoriului, ca nu indrazneste sa ramana tacut, ca ii este teama sa stranga mana

autorului in mod prietenos, ca ii este teama sa se apropie de scaunul unuia din

subiectii voluntari de pe scena, ca ii este teama sa infrunte auditoriul si sa le

zambeasca, ca nu indrazneste sa se uite la sau sa-l asculte pe autor, ca trebuie sa-si

duca mainile la spate in loc sa le tina pe coapse, ca nu indarzneste sa traiasca levitatia

bratului, ca ii este teama sa inchida ochii, ca trebuie sa ramana in stare de veghe, ca ii


este teama sa intre in transa, ca trebuie sa se grabeasca spre podium,ca nu poate

ramane sa intre in transa, ca nu poate intra nici macar intr-o transa usoara, ca nu

indrazneste sa intre intr-o transa profunda, etc.

Studentul a disputat prin cuvinte sau actiune ficare pas al procedurii cu

usurinta considerabila pana cand a fost fortat sa taca. Cu dezacordurile sale limitate

doar la actiune, si prins in propriul tipar de contradictii ale autorului, a devenit relativ

usoara inducerea unei transe somnabulistice. Apoi a fost angajat ca subiect pentru

demonstrarea mai eficienta a cursului.

In urmatorul weekend, l-a cautat pe autor, i-a povestit pe larg despre propria sa

nefericire si lipsa de popularitate si a cerut sa fie primit la terapie. In terapie a

progresat cu fenomenala rapiditate si succes.

Aceasta tehnica, in parte sau in totalitate, a fost folosita repetat cu variate

modificari in special cu pacientii sfidatori, rezistenti, mai ales “cei incorigibili” dintre

delincventii juvenili. Semnificatia sa consta in utilizarea ambivalentei pacientului si

oportunitatea unei asemenea abordari care permite pacientului sa realizeze scopuri

contradictorii, cu sentimentul ca acestea provind din utilizarea neasteptata dar

adecvata a propriului comportament. Aceasta nevoie de a satisface pe deplin cererile

pacientului, oricum este ea manifestata, nu este niciodata de neglijat.

7. Dubla legatura de tip non-sens

Erickson foloseste nonsensul sau ilogicul ca duble legaturi. Nonsensul si

ilogcul tind sa determine, sa imobilieze sau sa intrerupa tiparele constiente ale

persoanei astfel incat alegerea si comportamentul tind sa fie mediate la un nivel mai

involuntar. Copilului care nu doreste sa mearga la culcare i se poate prezenta o

legatura temporala:

Ai vrea mai degraba sa mergi la culcare la ora 8.00 sau la ora 8.15?

Bineinteles copilul alege cel mai mic dintre cele doua rele si cade de acord sa

mearga la culcare la ora 8.15. Daca exista in continuare dificultati, Erickosn prezinta o

dubla legatura ilogica dar convingatoare, cum ar fi: “Vrei sa faci baie inainte sa te

culci sau vrei mai degraba sa-ti pui pijamaua si sa mergi la baie?” Intr-o asemenea

dubla legatura fara sens exista o similitudine a continutului celor doua alternative

oferite de parca intre ele n-ar exista nici o conexiune logica. Ai putea ameti incercand

sa-ti dai seama care este sensul unei asemenea propozitii. Desi este imposibil sa-ti dai


seama, tinzi sa fii de acord cu ea cand este exprimata in maniera convingatoare si

plina de siguranta.

8. Contrastarea dublei legaturi terapeutice si a celei schizogene

Relatia dintre utilizarea terapeutica de catre Erickson a dublei legaturi si studierea

ei de catre Bateson si colab. ( 1972) in geneza schizofreniei ofera un studiu interesant

al similitudinilor si contrastelor dintre ele. Le putem enumera una langa cealalta

pentru comparatie.

Legatura dubla schizogena Bateson

1. Doua sau mai multe persoane: Copilul

victima este de obicei acaparat de mama sau o

combinatie de aprinti si frati.

2.Experienta repetata a aceleiasi duble legaturi,

mai degraba decat un singur eveniment

traumatizant.

3. O injunctie primara negativa: Nu fa asa si

asa, sau te voi pedepsi

4. O injunctie secundara in conflict cu prima

dar la nivel mai abstract/ mintal, si, ca si prima,

intarita de pedepse sau semnale care ameninta

supravietuirea

5. O injunctie tertiara negativa care interzice

victimei sa scape de pe acel teren .

Trebuie notat ca rezumat ca legaturile duble

schizogene utilizeaza injunctii negative care

sunt intarite la metanivel, sau la nivel abstract,

aflat in afara controlului victimei, si din care

nu exista scapare.

Legatura dubla terapeutica Erickson

1. O intelegere tertiara pozitiva ( alianta,

transfer) care leaga pacientul de sarcina

terapeutica dar ii ofera libertatea de a alege.

Doua sau mai multe persoane: de obicei

pacientul si terapeutul intr-o relatie pozitiva.

2. Una sau mai multe formulari ale dublei

legaturi oferite pana cand una functioneaza

3. O injunctie primara pozitiva: “Sunt de acord

ca trebuie sa continui sa faci asta si asta. “

4. O sugestie secundara pozitiva la nivel mai

abstract care faciliteaza interactiunea creativa

intre primar ( constient) si metacomunicare

( inconstient)

5. In final, pacientul paraseste terapia cand nu

mai are nevoie de ea; modificarile sale

comportamentale il elibereaza din postura de

victima , invatand sa evoce universul perceput

in tipare ale legaturilor duble.

Watzlawick, Beavin, si Jackson (1967) au ilustrat aplicatiile terapeutice ale

dublelor legaturi atent modelate dupa formularile lui Bateson in care pacientul este

constrans unui comportament fara mijloace de scapare. Asemenea duble legaturi sunt


destul de dificil de formulat oricum. Dublele legaturi ale lui Erickson, din contra, par

sa fie mai laxe ca formulare a mesajului la nivel primar dar mai complexe in utlizarea

numeroaselor aspecte ale dinamicii inconstiente a pacientului simultan, la nivel de

metacomunicare. Legatura dubla terapeutica a lui Erickson subliniaza intotdeauna

acordul pozitiv la nivelul metacomunicarii in timp ce ofera posibilitati care pot fi

refuzate la nivelul limbajului primar daca nu sunt adecvate. Erickson spunea : “in

timp ce aplic asupra pacientului o dubla legatura, el simte de asemenea la nivel

inconstient ca niciodata nu il voi determina sa faca asta. El stie ca voi ceda oricand.

Apoi il voi pune in alta situatie de dubla legatura pentru a vedea daca o poate folosi

constructiv, daca satisface mai bine nevoia lui imediata.” Asa ca, pentru Erickson,

dubla legatura este un mijloc eficace de a oferi pacientului provocari constructive.

Daca o dubla legatura pare sa nu se potriveasca, atunci incearca o alta, si o alta, pana

cand gaseste una care se potriveste.

9. Inconstientul si metacomunicarea

Pe parcursul discutarii varietatilor de duble legaturi , cititorul s-ar putea sa fi

observat cu usurinta in care caz am folosit termenii de “inconstient” si

“metacomunicare” in acelasi loc. Acesti termeni de fapt pot sa se schimbe intre ei.

Aceasta sugereaza ca am putea fi martorii unei schimbari fundamentale in vederea

noastra globala a profunzimii psihologiei deoarece dezvoltam o nomenclatura din ce

in ce mai eficace. Filozofior nu le-a placut nicioata termenul de “inconstient” si

respingerea academica si filozofica a acestui termen l-a determinat pe Freud sa-l

accepte in psihanaliza. Folosirea termenului de “inconstient” inca divide psihologii cu

orietare academica si experimentala, clinicienii si medicii din medicina fizica, de

psihiatrii. Oricum, termenul de “metacomunicare” s-a dezvoltat pe baza unui cadru

metamatico- logic, si ca atare se potriveste vederii globale a cercetatorilor si a

clinicienilor. Ar putea insemna ca ne aflam in pragul unei noi explozii in care vom

revizui termenii psihologici pentru a se potrivi mai bine conceptiilor acuale din

matematica, cibernetica si teoria sistemelor.

Exercitii cu duble legaturi

1. Construiti propria lista originala a unei varietati de duble legaturi cu

metacomnuicare pozitiva pentru a face urmatoarele:

a. a structura o situatie de transa


b. a structura fiecare din fenomenele hipnotice clasice

c. a ratifica transa

d. a structura alternativele terapeutice pentru o varietate de probleme clinice ( ex,

fobii, compulsii, depresie, anxietate, obiceiuri)

e. a structura actiunea corectiva in difertite situatii de urgenta

f. a structura invatarea, imaginatia creativa si rezolvarea problemelor

g. a structura relatiile dintre constient si inconstient

h. a realiza situatii experimentale pentru a testa care din dublele legaturi originale

pe care le-ti creat sunt cele mai eficiente

2. Explorati dinamica dublei legaturi cu metacomunicarea negativa care sa intre in

urmatoarele categorii:

a.situatii competitive

b. situatii exploatative ( economice, sociale.)

3. Ce situatii experimentale puteti realiza pentru a explora relatia dintre dublele

legaturi si asemenea catastrofe psihologice precum razboaiele si depresia, si probleme

psihologice cum sunt nevroza, psihoza si fobiile?

SUGESTIILE CU FINAL DESCHIS

Erickson isi incheie comentariul asupra acestei sedinte terapeutice cu o

afirmatie importanta. El foloseste frecvent o abordare care ofera pacientului multe

posibilitati de raspuns in maniera cu final deschis; astfel, inconstientul pacientului

poate selecta ceea ce doreste sa traiasca la un moment dat. Cat este asta de diferit fata

de abordarile autoritare vechi care dau pacientului sugestii si comenzi directe! Oferind

sugestii in asemenea maniera, Erickson realizeaza trei scopuri importante: ( 1) Nu

exista posibilitatea ca pacientul sa esueze deoarece toate raspunsurile sunt definite ca

fenomene hipnotice admisibile; ( 2) abilitatile de raspuns ale pacientilor ( “ierarhia

raspunsului”) sunt explorate pentru a asigura indicii ca aceste comportmente sunt

disponibile pentru achizitia scopurilor terapeutice; ( 3) deoarece orice face pacientul

este definit ca raspuns hipnotic adecvat, pacientul nu poate rezista si nu se poate

retrage din situatie. Orice face tinde sa-l propulseze mai departe in situatia hipnotica

de a urma sugestiile.

In lucrarea sa din 1964 despre folosirea acestei tehnici cu pacientii rezistenti

de exemplu, Erickson reuseste sa realizeze o discoiere intre constient si inconstient in


timp ce defineste orice raspuns posibil la nivel constient ca fenomen hipnotic valid. In

parte aceasta s-a realizat dupa cum urmeaza: “acum cand ai intrat in aceasta incapere

ai adus ambele minti ale tale, adica partea din fata si cea din spate a mintii tale. ( se

poate utiliza “mintea constienta”si “mintea inconstienta”, depinzand de nivelul

educational, si astfel ii este dat un nou sens disocierii). Nu-mi pasa cu adevarat daca

ma asculti cu mintea constienta, fiindca ea nu intelege oricum problema ta, altfel nu

te-ai afla aici, asa ca vreau sa vorbesc cu mintea ta inconstienta pentru ca este aici si

destul de aproape pentru a ma auzi asa ca poti lasa mintea constienta sa asculte

zgomotele de pe strada sau avioanele care trec pe deasupra sau sunetul facut de

masina de scris din camera alaturata. Sau te poti gandi la orice iti vine in mintea

constienta, ganduri sistematice, ganduri intamplatoare, pentru ca tot ceea ce doresc sa

fac este sa vorbesc cu mintea ta inconstienta si ea ma va asculta deoarece se afla la o

distanta propice invatarii chiar daca mintea ta constienta se plictiseste ( plictiseala

duce la dezinteres, distragere, chiar somn.)”

In aceste cateva propozitii cititorul poate observa nu numai cum aceste

sugestii admit si definesc practic orice face mintea constienta ca fiind un raspuns

hipnotic valid, ci si utilizarea simultana a truismelor, disociatiilor, implicatiilor,

dublelor legaturi si in final chiar o abordare pentru depotentarea constientului cu

ajutorul plictiselii. Aceasta abordare cu final deschis ,utilizand multe mijloace posibile

de efectuare a transei si sugestiei, este foarte caracteristica pentru stilul lui Erickson.

Vom studia mai multe ilustrari ale acestei sugestii cu final deschis in urmatoarele

sectiuni.

Exercitii cu sugestii cu final deschis

I. Incepeti practica de a formula sugestii in maniera deschisa care admit si

definesc orice raspuns posibil ca fiind acceptabil. Acesta este in mod particular

important pentru inductia transei, in care atat temerile terapeutului cat si ale

pacientului sunt pronuntate. Formularea sugestiilor pentru inductie in maniera

deschisa permit atat pacientului cat si terapeutului sa se relaxeze. Accentul este plasat

asupra explorarii si convergentei expectatiilor pacientului si terapeutului care

faciliteaza in mare masura alianta terapeutica si progresul terapeutic. (Sacerdote,

1972).

2. Cand va indoiti ca un pacient este in transa sau ce anume poate fi trait,

formulati sugestii cu final deschis care admit orice fel de raspuns ca fiind adecvat.


3. Cand va indoiti de dorinta pacientului de a trai un anumit fenomen,

formulati o sugestie cu final deschis care admite ca orice grad de raspuns este adecvat.

Aceasta este util pentru hipnoterapeutul incepator pentru a invata si a sti sa

recunoasca toate posibilele grade de raspuns ale fenomenelor hipnotice clasice.

4. Invatati sa formulati sugestii terapeutice in maniera deschisa care nu admit

nici o posibilitate de esec.

SUGESTII ACOPERIND TOATE POSIBILITATILE UNEI CLASE DE

RASPUNS

Strans legate de sugestiile cu final deschis , dar opuse ca directie, sunt

sugestiile atent formulate pentru acoperirea tuturor posibilitatilor dintr-o clasa de

raspuns. In timp ce sugestiile cu final deschis accepta orice raspuns ca fiind valid,

sugestiile care acopera toate posibilitatile unei clase de raspuns de obicei restrang

gama de posibilitati acceptabile pentru pacient. Erickson ( 1952) ilustreaza aceasta

abordare in tehnica levitatiei bratului, dupa cum urmeaza:

“In curand mana ta dreapta, sau poate mana stanga, va incepe sa se

ridice, sau se va ingreuna, sau s-ar putea sa nu se miste deloc, dar noi vom

astepta doar pentru a vedea ce se intampla. Poate degetul mare va fi primul, sau

poate asta se va intampla mai inai cu degetul tau mic, dar lucrul cu adevarat

important nu este acela daca mina ta se ridica sau apasa, sau pur si simplu

ramane nemiscata, ci sentimentul care se poate dezvolta la nivelul mainii tale. “

In timp ce sugestiile deschise sunt utile in explorarea potentialului de raspuns

al pacientului, sugestiile care acopera toate posibilitatile unei clase de raspuns sunt

mai utile cand dorim sa canalizam raspunsul pacientului intr-o anumita directie.

Pentru a misca subiectul in directia trairii anesteziei de exemplu, putem continua cu

sugestii care acopera intreaga clasa de raspuns dupa cum urmeaza:

Acum poti observa unde simte bratul ceva si unde nu. Unde poate sa te

furnice sau sa fie amortit sau sa nu simti absolut nimic.

Cand pacientul indica care sunt zonele in care bratul este amortit sau fara

senzatii, terapeutul poate continua cu intrebari exploratorii care permit anesteziei sa se

raspandeasca in zona dorita. Pentru a explora posbilitatea modificarilor perceptiei

vizuale si pentru halucinatiile negative sau pozitive putem proceda in maniera

urmatoare:


“Si acum, sau in cateva clipe, cand inconstientul tau este pregatit, s-ar

putea sa existe o tulburare sau o opacizare a campului tau vizual ( Pauza) ; si

cum va apare aceasta tulburare? Si cand vor incepe umbrele sa se aseze in forme

definite? ( Pauza) Ochii tai vor fi oare inchisi sau deschisi? ( pauza) Va fi

interesant de vazut daca va fi tulburata, sau confuza, sau opaca. Sau poate

lucrurile vor fi neobinsuit de clare si stralucitoare cand vei deschide ochii? Sau

poate lucrurile vor fi neobisnuit de clare si alte lucruri nu le vei vedea deloc? Vor

apare modificari ale culorii din fundal? Te poti intreba si poti astepta confortabil

pe masura ce asta se intampla. “

Aceasta serie de sugestii admite orice posibilitate ca raspuns a modificarii

perceptiei vizuale ca fiind un succes si o experienta interesanta. Ajuta pacientul si

terapeutul sa exploreze ce potentiale pentru perceptia alterata sunt disponibile

pacientului in acel moment si loc.

Exercitii in acoperirea tuturor posibilitatilor dintr-o clasa de raspuns

I. Planificati cum veti formula sugestii care sa acopere toata gama de

raspunsuri posibile dintr-o clasa de raspuns pentru a canaliza responsivitatea

pacientului inspre experienta fiecaruia din fenomenele hipnotice clasice. ( Ericskon ne

da un exemplu neobisnuit de clar cu distorsiunea timpului in urmatorul capitol).

2. Poate fi interesant sa practicati sugestia care acopera toate posibilitatile

dintr-o clasa de raspuns in situatii zilnice obisnuite cum ar fi cina, recreatia,

cumparaturile si asa mai departe. Sugestii care subliniaza posibilitatile , cand si unde

asemenea activitati pot duce la cresterea liberatatii de raspuns a partenerului dvs.

SEMNALIZAREA IDEOMOTORIE

Semnalizarea ideomotorie poate fi cea mai utila formulare hipnotica

descoperita in ultima jumatate de secol. Erickson ( 1961) a trecut in revista o serie de

descoperiri care l-au condus la folosirea scrierii automate in dezvoltarea levitatiei

bratului si in final a semnalizarii ideomotorii intre anii 1920 si 1930. Erickson ( 1964)

a subliniat o introducere completa in semnalizarea ideomotorie pentru facilitarea

inductiei transei, adancirii transei si comunicarii in transa, cu urmatoarele cuvinte.

( Literele inclinate sunt plasate de Erickson pentru a face clar cititorului unde sunt

facute sugestii indirecte. Cititorul ar trebui sa recunoasca unde sunt formulate legaturi

duble constient- inconstient. )


“Ceva stiut de toata lumea este ca oamenii pot comunica verbal ( vorbi in

cuvinte- daca ne adresam unei persoane cu nivel educational scazut) sau prin limbajul

semnelor. Cel mai comun limbaj al semnelor, bineinteles, este atunci cand dai din cap

pentru a spune da sau nu. Oricine poate face asta. Cineva poate semnaliza “vino” cu

degetul aratator, sau poate spune ”la revedere” fluturand mana. Degetul poate

semnaliza intr-un fel care inseamna “da, vino aici”, iar fluturatul mainii inseamna “nu,

nu sta”. Cu alte cuvinte putem folosi capul, degetul sau mana pentru a spune da sau

nu. Cu totii o facem. Asa cum poti si tu. Uneori cand ascultam o persoana putem da

din cap sau scutura capul ca semn de aprobare sau dezaprobare. Ar fi la fel de usor sa

facem asta cu degetul sau cu mana. Acum as vrea sa adresez mintii tale inconstiente o

intrebare la care se poate raspunde printr-un simplu da sau nu. Este o intrebare la care

numai mintea ta inconstienta poate raspunde. Nici mintea ta constienta, si nici mintea

mea constienta, si nici chiar mintea mea inconstienta nu stiu raspunsul. Doar mintea

ta inconstienta stie ce raspuns poate fi comunicat, si trebuie sa ma gandesc ca este fie

un raspuns da, fie un raspuns nu. Ar putea fi o inclinare sau scuturare a capului, o

ridicare a degetului mijlociu. Hai sa spunem ca degetul mijlociu drept se va ridica

pentru raspunsul sa, iar degetul mijlociu stang pentru raspunsul nu deoarece de obicei

asa se intampla in cazul persoanelor dreptace si vice- versa pentru persoanele

stangace. Sau mana dreapta s-ar putea ridica, ori mana stanga s-ar putea ridica. Dar

numai mintea ta inconstienta va sti, cand intrebarea este adresata, daca va raspunde cu

o miscare a capului, sau a degetului, si mintea ta inconstienta va trebui sa se

gandeasca la aceasta intrebare pentru a decide, dupa ce a formulat-o in maniera

proprie, si va raspunde. ( Toate aceste explicatii sunt de fapt o serie de sugestii pentru

a declansa raspunsul ideomotor care va apare fara indoiala, si anume “subiectul va

trebui sa se gandeasca” si “sa decida”, fara a exista de fapt o cerere expresa pentru un

raspuns ideomotor. Implicatia exista aici, si este greu de rezistat implicatiei).

Credem ca pentru ca o asemenea semnalizare ideomotorie sa fie cu adevarat

autonoma sau inconstienta, pacientul ar trebui sa fie in transa sau distras intr-un fel

sau altul asa incat sa nu aiba ocazia de a-si observa propriile miscari. Din aceasta

cauza Ericskon prefera frecvent sa caute datul din cap automat sau scuturatul din cap

cand pacientii este putin probabil sa observe asta. Este surprinzator cat de des

pacientii vor scutura sau vor da din cap pentru a contrazice propriile lor declaratii

verbale chiar fara o instruire formala in legatura cu semnalizarea ideomotorie.

Frecvent este vorba despre un dat din cap persistent si slab, sau o scuturare din cap,


care distinge miscarea ca venind de la nivel inconstient. Aceste miscari scurte,

abreviate, trebuie distinse de miscarile mai largi si mai rapide ale capului care sunt

mai constient folosite ca modalitati de subliniere a ceea ce este spus verbal.

Preferam sa utilizam propriile mijloace naturale ale pacientului pentru

semnalizarea ideomotorie ori de cate ori este posibil. Orice miscari naturale si

automate face pacientul intr-o conversatie obisnuita, acestea pot fi studiate pentru

valoarea lor metacomunicativa. In afara de miscarile mai evidente ale mainilor si

capului, clipitul din ochi ( incet sau rapid), miscarea corpului, miscarea picioarelor,

pozitia bratelor ( de exemplu incrucisate unul peste altul ca o “aparare”), umezirea

buzelor, inghitiul in sec, indicile facile cum sunt incruntatul si tensiunea din jurul

gurii si maxilarelor, pot fi studiate pentru comentariul pe care il adauga la ceea ce a

fost exprimat verbal.

De la introducerea de catre Erickson a semnalizarii ideomotorii, alti cercetatori

(Le Cron, 1954; Cheek si Le Cron, 1968) au explorat utilitatea sa in facilitarea unei

varietati de fenomene hipnotice. Un aspect foarte important al muncii hipnotice solide

este de a sti unde se afla mereu subiectul. Multi subiecti nu doresc sa vorbeasca in

timpul transei, si cand o fac tiparele lor obisnuite de asocieri si comportamente din

starea de veghe pot fi trezite, tinzand astfel sa suprime aspectele autonome ale

experientei transei. Semnalizarea ideomotorie pare sa fie un sistem de raspuns care

poate functiona mai autonom decat vorbirea. Ca atare, semnalizarea ideomotorie este

o forma mai convenabila de comunicare in timpul transei. Subiectii spun ca este mai

usor sa misiti o mana sau un deget sau sa dai din cap in timul transei decat sa vorbesti.

Aceasta tinde sa ratifice realitatea transei lor ca stare modificata cand isi dau seama ca

semnalizarea lor ideomotorie este autonoma: aceste miscari sunt traite ca avand loc

spontan fara a face un efort constient de a se misca.

In practica exista multe relatii posibile intre constienta, volitie si semnalele

ideomotorii. Initial multi subiecti pot sa-si dea seama ca ‘stiu” sau pot “simti” ce

miscare va avea loc inainte ca ea sa aiba loc. Din aceasta cauza nu sunt siguri daca

miscarea ideomotorie a fost cu adevarat autonoma sau daca au ajutat ca ea sa se

intample. Cu adancirea transei exista mai putina constienta a miscarilor, si le accepta

ca fiind cu adevarat mai autonome. La alti subiecti, probabil aceia care deja traiesc

transa fara sa realizeez aceste lucru ( transa obisnuita, de zi cu zi, in care atentia este

fixata si concentrata astfel incat realitatea inconjuratoare este ignorata, ca de exemplu

atunci cand suntem absorbiti de citirea unei carti, vizionarea unui film, ascultarea unui


vorbitor, etc), miscarile ideomotorii vin autonom, in intregime ca o surpriza. Acesti

subiecti sunt fascinati de ele si se intreaba ce raspuns vor da. Miscarile ideomotorii

devin evidente inainte ca ei sa “stie” care va fi raspunsul. Alti subiecti tind sa traiasca

raspunsurile ideosenzoriale inaintea miscarii ideomotorii. Ei vor “simti” o mancarime,

o intepatura, caldura, sau alta senzatie la nivelul degetului inainte ca acesta sa se

miste.

Un punct de vedere necritic asupra semnalizarii ideomotorii sustine ca

asemenea miscari sunt ‘adevarate raspunsuri din partea inconstientului.” Acesta este

cazul in care pacientii spun un lucru verbal si se contrazic singuri cu semnalele

ideomotorii. Desi exista multa experienta clinica care sugeeraza ca acestea sunt indicii

importante ale conflictelor pe care pacientul poate sa nu le constientizeze, nu exista

date din experimente controlate care sa confirme acest punct de vedere. Din aceasta

cauza este mai bine in acest punct al intelegerii noastre asupra semnalizarii

ideomotorii sa le privim ca fiind pur si simplu un alt sistem de raspuns care trebuie

studiat si verificat- ca si o alta forma de comunicare verbala sau nonverbala.

Semnalele ideomotorii sunt in mod particular interesante pentru munca in transa

pentru ca ele sunt un sistem de comunicare care este compatibil cu aspectele

autonome ale experientei transei.

Exercitii cu semnalizarea ideomotorie

I. Studiati aspectele istorice ale semnalizarii ideomotorii in forma

experimentelor de citire a gandurilor din secolul 19 (Drayton, 1899), fenomenelor de

medium cum sunt invartitul mesei si tabla Ouji (Bramwell, 1921), pendulul lui

Chevreul (Weitzenhoffer, 1957), etc. Multe din asa-numitele fenomene oculte si psi

pot fi intelese ca miscari musculare involuntare si raspunsuri ideomotorii si

ideosenzoriale care sunt trimise si primite pe cale inconstienta.

2. Studiati toate varietatile miscarilor musculare aparent involuntare ca forme

de semnalizare ideomotorie in viata de zi cu zi. Observati cum oamenii vor da

inconstient din cap sau vor scutura din cap sau isi vor misca buzele, mainile si

degetele cand sunt anagajati intr-un dialog intern. Invatati sa cititi fetele; invatati sa

recunoasteti micile miscari faciale care indica schimbari de dispozitie si

comportament. Studiati postura corpului si miscarile ca forme nonverbale de

comunicare (Birdwhistell, 1952, 1971; Scheflen, 1974).

3.Planificati cum veti introduce semnalizarea ideomotorie ca forma naturala de

comunicare autonoma in timpul transei in moduri care sa se potriveasca


individualitatii fiecarui pacient.

4. Invatati sa formulati sugestii astfel incat pacientul sa dea semnale

ideomotorii cand un raspuns intern ( trairea caldurii, anesteziei, halucinatiilor, etc) a

fost trait. Semnalele ideomotorii pot fi combinate cu directiva implicita ( vezi

capitolul 5) pentru a stabili un sistem de comunicare care poate in mare masura

facilita antrenamentul transei si trairea tuturor fenomenelor hipnotice clasice.

5. Planificati si indepliniti cu grija situatii experimentale si clinice controlate

pentru a evalua validitatea semnalizarii ideomotorii si ideosenzoriale.


Popescu Inductia Indirecta Prin Recapitulare

Documents

Transcript of Popescu Inductia Indirecta Prin Recapitulare