Pomologie Curs AP

CULTURA MĂRULUI

Malus domestica BorkFam. Rosaceae Subfam. Pomoidae

Mărul deţine locul I ca importanţă între speciile pomicole de climat temperat, importanţă ce rezidă din suprafeţele cultivate, volumul producţiei, plasticitatea ecologică şi pretabilitatea la cele mai variate tehnologii de cultură şi nu în ultimul rând, din valoarea alimentară a fructului.

Merele au o compoziţie chimică complexă, din punct de vedere al calităţilor organoleptice unii autori plasându-le pe locul IV după struguri, portocale şi piersici iar alţii pe locul III înaintea piersicilor. Glucidele totale, dar mai ales cele libere asigură merelor funcţie reconfortantă, sărurile minerale funcţie mineralizantă şi de echilibru acido-bazic, în timp ce vitaminele, enzimele şi hormonii au o funcţie bioactivă. Merele au un conţinut ridicat în zaharuri, acizi organici, substanţe proteice, pectice, acid ascorbic, elemente minerale, vitamine (C, A, B1, B2, etc.) etc.

Din aceste considerente, mărul este un fruct recomandat atât în dieta omului sănătos, cât şi a celui bolnav sau convalescent, având un efect terapeutic direct sau profilactic în următoarele afecţiuni: hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică, diaree, hepatită cronică, constipaţie, artrite, insomnii etc. De asemenea, merele contribuie la eliminarea acizilor urici, a colesterolului şi au rol absorbant pentru anumite toxine.

Pe lângă consumul în stare proaspătă, merele se utilizează şi sub formă prelucrată, respectiv sucuri naturale, nectar, compot, piure, marmeladă, cidru, oţet şi rachiu, având în acelaşi timp şi destinaţii culinare foarte variate: plăcintă, tartre, sufleu, tort, budincă, sos de mere sau chiar supă-cremă de mere.

Importanţa culturii mărului este completată şi de caracteristicile pomului sau mai bine zis ale speciei ca atare, mărul având numeroase soiuri şi portaltoi care îi conferă o mare variabilitate în ceea ce priveşte vigoarea, productivitatea, precocitatea, longevitatea; în plus este o specie cu mare adaptabilitate ecologică fiind rezistent la ger, brume şi îngheţuri târzii şi pretabilitate la diferite sisteme de cultură.

Arealul de cultură al mărului cuprinde toate continentele,mai precis zona temperată a globului, nordică şi sudică. În emisfera nordică, mărul urcă până la de 60 - 66° (Norvegia) şi coboară până în zona intertropicală (Guatemala), dar numai la altitudini de 2.000 – 3.000 m. În emisfera sudică, arealul de cultură este cuprins între 30o şi 40°, fiind ceva mai bine reprezentat în Argentina, Chile, Africa de Sud, Australia şi Noua Zeelandă.

În România, zonele cele mai favorabile sunt cele de deal (zona stejarului şi fagului), iar bazine importante de cultură sunt: Baia - Mare, Somcuta, Seini, Beclean, Bistriţa, Rădăşeni, Fălticeni, Râmnicu - Vâlcea, Horezu, Târgu Jiu, Câmpulung Muscel, Curtea de Argeş, Piteşti, Voineşti, Măgurele - Prahova, Sibiu, Caransebeş, Domaşnea, Lugoj, Lipova, Gurahonţ .

Înfiinţarea şi întreţinerea livezilor de mărAlegerea soiurilor, portaltoilor şi polenizatorilorAlegerea soiurilor şi portaltoilor reprezintă o verigă de importanţă majoră în reuşita

viitoarei livezi de măr. Mărul are un număr imperesionant de soiuri şi cei mai diverşi portaltoi dintre toate plantele pomicole, ca atare posibilitatea de alegere este vastă, făcându-se în concordanţă cu o multitudine de factori, dintre care amintim: condiţiile pedo-climatice, sistemul de cultură, epoca de maturare, rezistenţa la boli şă dăunători etc.

Soiurile de măr recomandate pentru cultivare şi înmulţire în ţara noastră sunt prezentate în tabelul 2.7.

Tabelul 2.7.Principalele soiuri de măr cultivate în România

Nr. crt.

Denumirea soiului şi originea

Epoca de coacere

Vigoarea pomului

FructulMărimea Forma Culoarea

1Romus 1

S.U.A. - România15 - 20 VII Mijlocie Mijlocie Sferic - turtită

Galben - verzuie acoperită cu roşu pe 60 %

2Romus 2

S.U.A. - România20 - 30 VII

Mică sau mijlocie

Mijlocie Sferică cu coasteGalben - verzuie acoperită cu

roşu

3Romus 3

S.U.A. - România5 – 15 VIII Mijlocie Supra - mijlocie Sfero - conică

Verde - gălbui acoperit cu roşu pe 2/3

4Aromat de vară

(România)5 – 15 VII Supra - mijlocie Sub - mijlocie Sferic - turtită

Galben - verzuie cu roşu aprins

5James Grieve

(Anglia)VIII - IX Sub - mijlocie Mare Conic - trunchiată

Galben - verzuie suflat cu roşu

6Frumos de Voineşti

(România)VIII - XII Mare Mare Sferic - turtită

Galbenă acoperită şi dungat cu roşu

7 Prima (S.U.A.) VIII - IX Supra - mijlocie Mijlocie Conic - trunchiatăVerde - gălbuie acoperit cu

roşu pe 3/48 Pionier (România) IX - XI Mijlocie Supra - mijlocie Sferic - turtită Acoperit aproape total cu roşu

9 Voinea (România) IX - XII Mare Mare Sferic - ovosfericăVerde - gălbuie acoperit cu

roşu pe ¾

10 Generos (România) X - II Slabă Mare Sferic - turtităVerde - gălbui acoperit cu

roşu

11 Gloria (România) X - IV Mijlocie mare Supra - mijlocie Conic - trunchiatăVerde - gălbui acoperit cu roz

- roşcat pe 1 - 3

12Golden Delicious

(SUA)X - IV Mijlocie Mijlocie Ovosferică

Verde - gălbuie sau galbenă auriu

13Golden Spur

(S.U.A.)X - IV Mică Mare Ovosferică

Verde - gălbuie sau galbenă aurie

14Jonathan(S.U.A.)

X - V Mijlocie Mijlocie Conic - trunchiatăVerde - gălbuie acoperită cu

roşu viu

15 Ionagold X - IV Mijlocie Mare Sferic - turtităVerde - gălbuie cu dungi şi

pete roşii

16 Elstar (Olanda) IX - III Supra- mijlocie Mijlocie TronconicăGalben - verzuie cu roşu

(bicolor)

17Braeburn (Noua

Zeelandă)X - IV Mijlocie Supra - mijlocie Conic - trunchiată Galbenă cu roşu bicolor

18Gala (Noua Zeelandă)

X - IV Mijlocie Mijlocie Conic - trunchiată Galbenă cu pete şi dungi roşii

19Red Delicious

(S.U.A.)X - IV Mare Mare

Conic - trunchiată cu creste

Verde - gălbuie acoperit pe 2/3 cu roşu

20 Starkrimson (S.U.A.) X - III Mare Mare sau foarte mareConic - trunchiat cu

creste şi coasteRoşu închis cu puncte

albicioase21 Mutsu (Japonia) X - V Mare Mare Conic - trunchiată Verde - gălbuie (unicolor)

22 Wagener (S.U.A.) X - V Mică MijlocieTurtită foarte

variabilăGalben - verzuie acoperită

pe1/2 cu roşu

23 Kaltherer Bohmer X - IV Mijlocie Mijlocie Conic - trunchiatăVerde - gălbuie acoperit pe

2/3 cu roşu

24 Florina X - III Supra- mijlocie Mijlocie Sferic - turtităGalben acoperit cu dungi roşii

(bicolor)

25 Renet Baumann X - IV Mijlocie Mijlocie Sferic - turtităGalben - verzuie acoperită cu

dungi roşii

26 Renet de Canada X - IV Mare Mare Sferic - turtităVerde - cenuşiu cu pete de

rugină

27 Idared X - V Mijlocie Mare sau mică TurtităVerde - gălbuie acoperită cu

roşu

28 Granny Smith X - V Mijlocie Mare Sferic - turtităVerde, verde uşor gălbuie

(unicolor)

Portaltoii măruluiMărul este specia pomicolă cu cel mai mare număr de portaltoi, existând permanent

tendinţa de a crea şi omologa noi portaltoi care să răspundă dezideratelor unei pomiculturi moderne şi durabile.

Portaltoii generativi cei mai cunoscuţi şi utilizaţi în ţara noastră sunt: P.F. Creţesc, P.F. Pătul şi P.F. Bistriţa 50, toţi aceştia imprimând o vigoare mare de creştre şi o adaptabilitate bună la condiţiile de mediu.

Portaltoii vegetativi cei mai utilizaţi în România şi pe plan mondial sunt:- M 9 - este un portaltoi de tip dwarf (pitic) care imprimă soiurilor altoite o creştere

redusă, o productivitate ridicată, obţinerea de fructe mari şi de calitate. Soiurile altoite pe M 9 intră timpuriu pe rod (anul 2-3 de la plantare) dar au o ancorare slabă în sol, motiv pentru care necesită sistem de susţinere. Se comportă bine pe soluri fertile, drenate, irigate, în zone unde temperatura solului nu scade iarna sub -9,6oC;

- M 26 -este tot un portaltoi de tip dwarf, dar ceva mai viguros decât M 9. La fel ca M 9 imprimă soiurilor productivitate, fructe mari şi intens colorate, dar este mai tardiv, mai rezistent la ger şi prezintă o mai bună ancorare în sol, totuşi se recomandă susţinerea pomilor în primii ani după plantare şi în dependenţă cu tipul de sol.

- M 106 - are o vigoare semi-mijlocie, de aceea când este altoit cu soiuri standard se cultivă la distanţe de cel puţin 4 / 2 m iar când este altoit cu soiuri spur la distanţe de 3,5 / 1-2 m. Portaltoiul M 106 imprimă soiurilor altoite precocitate, productivitate, o bună ancorare în sol motiv pentru care nu necesită sistem de susţinere. Se comportă bine şi pe soluri mai grele, dar fructele rămân ceva mai mici decât în cazul altoirii pe M 9 (Amzăr, 1994).

- M 4 - are vigoare mijlocie, ceva mai mare decât la M 106 sau M 7. Prezintă câteva deficienţe, cum ar fi: slabă ancorare în sol, sensibilitate pe solurile mai grele sau în condiţii de exces de umiditate. Portaltoiul M 4 intră relativ târziu pe rod, este foarte productiv, dar din cauza ancorării slabe în sol necesită sistem de susţinere.

- M 16 -imprimă soiurilor altoite vigoare mare şi foarte mare, intrare tardivă pe rod (cam în acelaşi timp cu portaltoii generativi) şi o bună ancorare în sol. Este sensibil la păduchele lânos.

- A 2 (Alnarp) este un portaltoi viguros, are o înrădăcinare foarte bună şi este rezistent la ger. Dă rezultate bune pe terenuri cu fertilitate medie, putând fi utilizat şi în zona dealurilor mijlocii pe terenuri profunde şi cu umiditate suficientă. Imprimă soiurilor altoite o intrare mai târzie pe rod (anul 5-6 după plantare) şi o productivitate ridicată.

În procesul de fecundare soiurile sunt autosterile sau parţial autofertile, asigurarea polenizatorilor în orice livadă fiind obligatorie (tabelul 2.8.).

Tabelul 2.8.Lista polenizatorilor la măr

Nr. crt. S o i u l Polenizatorii

1Ancuţa, Ardelean, Aromate de vară

Jonathan, Golden Delicious, Starkrimson

2 Delicios de Voineşti Jonathan, Idared, Starkrimson3 Delia Jonathan, Golden Delicious4 Florina Jonathan, Idared, Prima, Pionier5 Fălticei Starkrimson, Goldenspur6 Frumos de Voineşti Jonathan, Idared, Prima7 Generos Prima, Pionier, Romus 3, Jonathan8 Golden Delicious, Golden spur Florina, Granny Smith, Idared, Jonathan9 Gloria Jonathan, Idared, Golden Delicious10 Granny Smith Florina, Golden Delicious, Idared11 Idared Golden Delicious, Granny Smith12 Jonathan Golden Delicious, Idared, Wagener13 James Grieve Idared, Frumos de Voineşti14 Mutsu Red Delicious, Granny Smith, Prima15 Pionier Idared, Florina, Generos, Romus 316 Romus 1, 2, 3 Prima, Pionier, Jonathan, Stark Earliest17 Starkrimson Florina, Granny Smith, Idared, Jonathan18 Wagener premiat Starkrimson, Jonathan, Golden Delicious19 Stark Earliest Melba, Delicios auriu, Starking, Jonathan20 Red Melba Delicios auriu, Starking, Jonared21 Frumos de Boskoop Parmen auriu, Richared, Jonathan, Banana de iarnă 22 Starking Delicious Jonathan, Delicios auriu, Winter Banana

Alegerea şi pregătirea terenului pentru plantare se face în strânsă corelaţie cu cerinţele speciei faţă de factorii de vegetaţie. Terenul trebuie să poată fi lucrat mecanizat, cu pantă uşoară, fertil profund, eventual irigabil în zone cu precipitaţii sub 600 mm şi fluctuante.

Pregătirea terenului se face prin defrişare, nivelare, fertilizare şi mobilizare adâncă prin desfundare la 60 cm.

În cazul în care mărul urmează după măr, păr sau gutui se impune o pauză de 3 - 5 ani dar intervalul poate fi redus la 2 - 3 ani dacă terenul este cultivat cu leguminoase şi ierburi perene, şi se realizează o fertilizare abundentă cu gunoi de grajd.

Fertilizarea minerală presupune aplicarea înainte de desfundare a 120 - 150 kg s.a. P2O5/ha, 100 - 150 s.a. K2O/ha, amendamente calcaroase pe solurile cu pH sub 5,5.

Stabilirea distanţelor de plantare şi a sistemul de coroană se face în concordanţă cu vigoarea combinaţiei soi-portaltoi şi condiţiile pedoclimatice ale zonei în care se va înfiinţa livada. Mărul se poate cultiva în următoarele sisteme:

- sistemul intensiv, 833 - 1250 pomi/ha, utilizând distanţe de 4 m între rânduri şi 2,0 - 3,0 m între pomi pe rând;

- sistemul superintensiv, 1250 - 2500 pomi/ha, utilizând distanţe de 3,5 - 4,0 m între rânduri şi 1,0 - 2,0 m între pomi pe rând;

- clasic, 250-300 pomi/ha, utilizând distanţe de 5,0 - 7,0 m între rânduri şi 5,0 - 6,0 m între pomi pe rând, sistem foarte rar utilizat în zonele montane şi în cazul portaltoilor viguroşi.

Sistemele de coroană recomandate sunt:- palmeta neetajată, palmeta liberă, palmeta etajată, fusul tufă, vasul întârziat aplatizat,

pentru livezile intensive;- fusul subţire, sistemul Pillar, sistemele Tessa şi Sollen, gardurile fructifere, pentru

livezile superintensive;- cordonul vertical, cordonul oblic, palmeta candelabru, gardul belgian, forma de U

simplu şi U dublu etc., pentru grădinile familiale sau spaţiile verzi.Plantarea se face toamna sau în ferestrele iernii, eventual primăvara cât mai devreme

posibil. Terenul fiind desfundat, plantarea se face în gropi mici 40 cm x 40 cm x 40 cm sau în şanţuri deschise mecanizat pe direcţia rândurilor.

Fasonarea rădăcinilor şi mocirlirea sunt obligatorii iar fertilizarea cu mraniţă la groapă este necesară numai în cazul în care nu s - au aplicat îngrăşăminte suficiente la pregătirea terenului. Udarea după plantare şi apoi muşuroitul sunt obligatorii când solul este relativ uscat.

Formarea coroanei presupune alegerea celor mai corespunzătoare sisteme şi operaţiunile tehnologice aplicate în vederea obţinerea acestora în primii 3 - 4 ani.

Lucrările de formare presupun alegerea lăstarilor viitoare şarpante (braţe), conducerea lor corespunzătoare şi garnisirea acestora cu semischelet şi cu ramuri de rod. Pentru grăbirea intrării pe rod a pomilor, lăstarii de garnisire (viitor semischelet) se arcuiesc, mai ales la soiurile tardive. La majoritatea soiurilor altoite pe portaltoi nanizanţi (M 26, M 9, M 27) acest lucru nu este necesar întrucât încarcă cheltuielile de întreţinere. În aceste cazuri apare necesară îndepărtarea fructelor de la vârful şarpantelor pentru a evita arcuirea acestora, fapt care ar duce la compromiterea fortificării. Formarea trebuie să se bazeze pe simplificarea tăierilor, renunţarea la scurtări sau reducerea lor la minimum, iar definitivarea coroanei trebuie să se realizeze rapid pentru a obţine volumul maxim de coronament cât mai simplu.

La definitivarea formării se obişnuieşte suprimarea axului şi scurtarea şarpantelor la 3,0 - 3,5 m în livezile intensive şi la 2,0 - 2,5 m în cele superintensive. Aceste operaţiuni provoacă însă noi creşteri viguroase la vârf care complică şi pe de altă parte slăbesc şarpantele de la bază. Este de preferat limitarea înălţimii coroanei printr-o combinaţie corectă soi/portaltoi, fără a fi necesare lucrări speciale de “retezare” a axului şi respectiv a

şarpantelor. Intrarea precoce pe rod şi productivitatea pomilor limitează de asemenea “înălţarea” coroanelor.

Tăierile de rodire se execută încă din primii ani când se combină cu cele de formare şi au rolul de a norma corespunzător încărcătura de rod.

Tăierile se fac în funcţie de particularităţile soiurilor, îndeosebi se ţine cont de tipul de fructificare, spur sau standard. Tăierile se fac cu precădere asupra ramurilor de semischelet prin scurtarea acestora, “reducţia”, şi/sau prin suprimarea lor, “rărirea”.

La soiurile spur, operaţiunile de bază care se execută sunt: simplificarea vetrelor de rod, prin scurtarea deasupra unor ţepuşe situate la baza lor; rărirea ţepuşelor în porţiunile aglomerate şi simplificarea vetrelor de rod; scurtarea şarpantelor, pentru deschiderea unghiului de inserţie.

La soiurile standard se execută mai multe tăieri datorită semischeletului bogat, alungit sau de multe ori arcuit şi cu o diferenţiere abundentă a mugurilor de rod.Operaţiunile de bază care se execută sunt: scurtarea sau reducţia semischeletului alungit şi arcuit, păstrând pe acesta 2-4 formaţiuni de rod; semischeletul gros care îşi păstrează poziţia normală de creştere se scurtează cu 1/2-1/3 din lungimea lui; ramurile de semischelet viguroase din partea superioară a coroanei se scurtează mai energic, transferându-se semischeletul pe creşteri orizontale, slabe astfel încât să se încadreze în parametrii proiectaţi şi să menţină rodul cât mai aproape de baza coproanei; în partea bazală a coroanei se elimină ramurile de semischelet slabe, epuizate păstrându-se cele cu poziţie oblică care se vor scurta corespunzător.

Ramurile vegetative anuale, care apar mai frecvent la periferia coroanei sau în partea superioară a acesteia se tratează astfel: cele concurente se suprimă iar cele cu poziţie laterală se răresc la 30-50 cm, scurtându-se la 40-50 cm pentru garnisire; ramurile anuale de prelungire se scurtează la 1/2-1/3 din lungime la pomii cu creşteri viguroase (50-60 cm) sau 2/3 din lungime la pomii cu creşteri slabe (25-30 cm);ramurile lacome se tratează diferenţiat în funcţie de poziţie, cele viguroase din interiorul coroanei se suprimă la inel iar cele care dispun de spaţiu suficient se scurtează slab.

Tăierile la măr se execută în perioada de repaus relativ, exceptând zilele geroase cu temperaturi mai mici de -5…-60C şi este indicat să fie completate cu tăieri în verde, efectuate în lunile iunie-iulie, după reguli asemănătoare menţionate la ramurile vegetative.

Tăierile trebuie amplificate pe măsura avansării pomilor în vârstă, când se practică reducţii energice pentru a stimula creşterile vegetative.

Întreţinerea şi lucrările solului în livezile de măr În livezile tinere cele mai indicate sisteme sunt ogorul permanent lucrat, mai rar

culturile intercalate şi ogorul erbicidat. În livezile pe rod sistemele de întreţinere ale solului recomandate sunt: înierbarea

intervalelor şi lucrarea sau erbicidarea pe rând, culturile pentru îngrăşăminte verzi şi mai rar mulcirea, înierbarea totală şi lucrarea solului sub proiecţia coroanei. Dintre toate sistemele de întreţinere ale solului cel mai recomandat este înierbarea intervalelor şi lucrarea sau erbicidarea pe rând care se poate generaliza în zone cu peste 650 - 700 mm precipitaţii pe an. banda lucrată (erbicidată) are lăţimea de 1,0 - 1,5 m, iarba care se coseşte din porţiunea înierbată se aşează sub formă de mulci pe banda lucrată.

Dintre erbicidele preemergente se recomandă: Gesatop 50 WP 6 - 10 kg/ha, Caragarde A 50 6 - 8 kg/ha, Lasso 7 - 8 kg/ha, aplicate toamna sau primăvara devreme pe sol bine lucrat şi mărunţit.Ca erbicide postemergente se recomandă Gramoxone 3 - 5 l/ha iar ca erbicide sistemice: Roundup 3 - 4 l/ha, Fusilade 3 - 4 l/ha, Targa 4 - 5 l/ha, Galant 4 - 5 l/ha, etc.

Lucrările solului pentru menţinerea ogorului permanent constau în două arături la 12 - 15 cm, în funcţie de adâncimea rădăcinilor şi 4 - 5 praşile executate cu freza, grapa cu discuri sau cu cultivatorul.

Fertilizarea, reprezintă o măsură deosebit de importantă pentru obţinerea producţiilor mari şi constante mai ales în zonele de deal cu terenuri slab fertile. Mărul are un consum mediu de elemente minerale.

În livezile tinere se consumă mai mult azot iar în cele pe rod creşte şi consumul de potasiu şi fosfor. Pentru a se asigura o calitate bună a fructelor trebuie să se realizeze un raport echilibrat între potasiu şi calciu.

Dozele de îngrăşăminte recomandate în livezile tinere sunt: 100 - 120 kg N; 80 kg P2O5, 40 kg K2O. În livezile pe rod dozele se diferenţiază mult în funcţie de regimul pluviometric, producţia de fructe, starea de aprovizionare a solului. În general se recomandă 25 - 30 tone gunoi de grajd la 3 ani odată şi îngrăşăminte minerale astfel: 100 - 150 kg N; 80 - 120 kg P2O5 80 - 120 kg K2O. Grija pentru protecţia mediului şi costul ridicat al îngrăşămintelor ne obligă să fim mai prudenţi faţă de dozele ridicate de îngrăşăminte chimice.

În livezile neirigate şi cele amplasate în zone cu precipitaţii moderate, gunoiul de grajd, fosforul, potasiul şi 1/3 din doza de azot se aplică din toamnă. Primăvara se aplică încă 1/3 din doza de azot, iar ultima treime se aplică înainte de diferenţierea mugurilor de rod, adică în iunie. Primăvara azotul se aplică înainte de înflorit dacă încărcătura de flori este normală şi după, dacă gradul de înflorire este exagerat.

În livezile irigate sau în cele din zone umede se reţine 1/4 - 1/3 din doza de fosfor şi potasiu şi se administrează în iunie.

Fertilizările suplimentare foliare aduc sporuri de recoltă dacă sunt realizate în raporturi echilibrate şi pot fi aplicate concomitent cu tratamentele fitosanitare.

Irigarea. Mărul este o specie pretenţioasă la umiditatea din sol şi din aer. Producţii mari de 40 - 50 tone/ha se pot obţine numai în zone cu umiditate asigurată de 750 - 850 min/an sau prin irigare. Merii altoiţi pe portaltoi vegetativi de vigoare slabă (M 27, M 9, M 26) sunt afectaţi chiar de perioade scurte de secetă. Irigarea este o măsură obligatorie în zonele cu 550 - 600 mm, precum şi în alte zone în cazul pomilor altoiţi pe portaltoi de vigoare slabă.

La pomii tineri se fac 3 - 4 udări cu 250 - 300 m3 de apă la o udare, iar în livezile pe rod se fac 4 - 5 udări, norma de udare fiind de 400 - 450 m3 dacă portaltoii sunt cu înrădăcinare superficială şi medie şi până la 500 - 600 m3 în cazul celor altoite pe franc sau vegetativi cu înrădăcinare profundă.

Epocile optime de udare sunt: înainte de dezmugurit dacă situaţia o impune; după căderea fiziologică a fructelor; cu 2 - 3 săptămâni înainte de recoltare; în luna noiembrie o udare de aprovizionare. De fapt udările se avertizează dacă umiditatea solului scade sub 60 - 65 % din capacitatea de câmp. Merii, îndeosebi cei altoiţi pe portaltoi vegetativi suportă greu lipsa apei în sol şi în aer.

Normarea încărcăturii reprezintă lucrarea de bază care asigură o calitate deosebită fructelor, producţie constantă de la un an la altul şi menţinerea echilibrului fiziologic al pomilor. Normarea se realizează pe următoarele căi: tăierile de fructificare, rărirea chimică a fructelor foarte tinere şi rărirea manuală a fructelor tinere din luna iunie.

Rărirea chimică rezolvă în mare măsură normarea dar ea diferă de la un soi la altul, de la o zonă la alta şi trebuie avute în vedere temperatura, umiditatea etc.

Normarea se face cu produse hormonale pe bază de ANA (acid naftilacetic) - Diragers, Cerone W şi de NAD (naftil acetamidă) - Frutix, Geramid, Dirigol – N etc. Rărirea se poate face şi cu insecticidul Sevin, pa bază de carbaryl, cu efecte destul de bune.

După experimentările efectuate în Franţa, pentru merele de culoare galbenă şi verde se recomandă produsul Rodofix 120-150 g/hl aplicat când fructul central are diametrul de 11-12 mm, în timp ce pentru merele roşii se recomandă produsul Sevin 100g/hl aplicat când fructul are 15-18 mm diametru.

Soiurile care leagă abundent şi reacţionează greu la rărire necesită un tratament cu Rodofix şi altul cu Sevin la interval de 7 - 10 zile.

Rărirea manuală a fructelor se face de regulă după căderea fiziologică, în iunie până la 5 - 10 iulie, adică cel târziu la 30 - 40 zile după legat. Rărirea se face lăsând câte un fruct în inflorescenţă la 10 - 15 cm unul de altul. Se înlătură mai întâi fructele mici, diforme, cu atac de boli şi apoi din cele normale.

Combaterea bolilor şi a dăunătorilor.După Way (citat de M. Popescu şi col., 1993), la măr au fost identificate peste 80

agenţi patogeni şi 64 specii pe insecte şi acarieni. Combaterea bolilor şi a dăunătorilor se realizează prin două tratamente de iarnă şi cel puţin 10 - 12 tratamente în perioada de vegetaţie .

În ultimii ani au fost obţinute soiuri rezistente la rapăn şi chiar la făinareCombaterea bolilor şi dăunătorilor la măr se realizează pe baza graficelor de prognoză

şi avertizare. Produsele, dozele recomandate şi momentul optim pentru aplicare sunt prezentate în tabelul 2.9.

Tabelul 2.9. Combaterea bolilor şi dăunătorilor la măr

Nr. trat.

FenofazaPerioada

(luna, decada)

Boli şi dăunători combătuţiPesticide

recomandateConcentraţia

%

1Repaus vegetativ, cât mai aproape de pornirea în vegetaţie

Ianuarie 2Martie 1

Păduchele din San Jose şi alţi păduchi ţestoşi, ouă de afide, tetranzchisi, defoliatori, făinare, rapăn, boli de scoarţă

OleodiazolOleoecaluxUS 1

1,51,51,5

2

Când 10-15% din mugurii florali sunt la începutul dezmuguritului

Martie 3Aprilie 1

Gărgăriţa florilor de măr, făinare

Thionex 35 CEKumulus SSinoratox 35 CE

0,20,30,2

3La începutul înfrunzitului

Aprilie 1-2 Focul bacterian, rapăn

Champion 50 WPFunguran OH 50Alcupral 50 PUZeama bordeleză

0,20,20,30,5

4Buton roz, înfoierea corolei, până la începutul înfloritului

Aprilie 3 Rapăn, făinare

Stroby DFRubigan 12 ECSysthane 12 EScore 250

0,0150,040,040,01

5Începutul scuturării petalelor (10-15% din flori se scutură)

Mai 1

Rapăn, făinare, monilioză, viespea merelor, psilide, păduche lânos, molii miniere, insecte defoliatoare

a) Rubigan 12 + Zolone 35 EC b) Systhane 12 + Decis 2,5c) Score 250 + Sumialphad) Stroby DF + Diazol 60 ECe) Dithane M 45 + Topsin 70f) (Metoben) + Karate 2,5 EC

0,05+0,2

0,04+0,025

0,01+0,03

0,015+0,15

0,2+0,07

0,01

6

Fructul de mărimea unei alune ( 1 cm), la avertizarea combaterii generaţiei I a viermelui merelor

Mai 3

Rapăn, făinare, monilioză, viermele merelor, viespea merelor, păduche lânos, molii miniere, insecte defoliatoare

a) Saprol + Torque 55 + Dipel WPb) Rubigan 12+ Sonet 100 + Demitanc) Captadin 50 + Zato 50 WG + Cascade

0,125+0,04+0,1

0,05+0,05+0,07

0,25+0,01+0,05

7 La 10 zile de la T 6 Iunie 1 Idem tratament 6 Idem tratament 6

8

Fructul de mărimea unei alune ( 2 cm), la avertizarea combaterii generaţiei I a păduchelui din San Jose şi a principalelor boli

Iunie 2

Rapăn, făinare, viespea merelor, păduche lânos, molii miniere, insecte defoliatoare, boli de scoarţă, acarieni, păduchele din San Jose G I

a) Systhane C+ Torque 50 +Decis 2,5b) Vondozeb 80 + Metoben 70+ Sinoratox 35c) Folpan 50+ Topsin 70 + Carbetox 37

0,1+0,05+0,05

0,2+0,07+0,2

0,3+0,07+0,5

9 Fruct cu 2,5-3 cm, la 10-12 zile de la

Iunie 3Iulie 1

Rapăn, făinare, monilioză, păduche lânos, molii

a) Systhane MZ + Reldan 40 0,2+0,15

tratamentul 8miniere, acarieni, păduchele din San Jose G I

b) Captadin 50 + Sulf muiabil + Decis 2,5c) Dithane M 45+ Topsin 70+ Pyrinex

0,25+0,5+0,05

0,2+0,07+0,2

10

Fructul are ½ din mărimea normală, la avertizarea combaterii G II a viermelui merelor şi a principalelor boli

Iulie 2Rapăn, făinare, monilioză, afide miniatoare, acarieni, viermele merelor

a) Merpan 50+ Topsin 70+ Cascade 5b) Folpan 80 + Metoben 70+ Sumialphac) Vondozeb 80 +Topsin 70 + Chinmix 5

0,25+0,070,05

0,2+0,07+0,03

0,2+0,07+0,03

11 10-12 zile după T 10 Iulie 3 Idem T 10 Idem T 10

12

Fructul are 2/3 din mărimea normală, la avertizarea combaterii G a II-a a păduchelui de San Jose şi a principalelor boli

August 1-2

Rapăn, făinare, moniloză, boli depozit, păduche lânos şi G a II-a Păduchele din San Jose

a) Merpan 50+ Topsin 70 + Decis b) Captadin 50+ Fademorf + Sinoratox 35c) Captan 50 + Topsin 70 + Reldan

0,25+0,07+0,05

0,25+0,15+0,2

0,25+0,07+0,1

13 10-12 zile de la T 12 August 2-3 Idem T 12 Idem T 12

14După căderea frunzelor

NoiembriePatogeni micotici şi bacterieni

Zeamă bordelezăFunguran OHAlcupralTurdacupral

1-30,30,30,5

CULTURA PĂRULUI

Pyrus sativa Lam. Fam. Rosaceae Subfam. Pomoideae

Părul este o specie pomicolă importantă, datorită longevităţii, productivităţii, rezistenţei la secetă şi unele boli şi nu în ultimul rând datorită calităţii deosebite a fructului.

Fructele sunt bogate în zaharuri, substanţe pectice, vitamine, săruri minerale, celuloză, care alături de suculenţa, aroma şi savoarea deosebită, conferă perelor o calitate aparte fiind considerate pe drept „fructe de lux”.

Consumate în stare proaspătă au rol reconfortant, mineralizant, vitaminizant, sunt laxative, diuretice fiind indicate în combaterea afecţiunilor hepatice, gastro-intestinale, renale.

În stare preparată, perele se consumă sub formă de compot, deshidratate, suc, nectar, marmeladă, gelatină, de asemenea din pere se prepară băuturi alcoolice foarte aromate şi un distilat foarte fin.

Deşi părul are un număr mare de soiuri, se pretează la diferite sisteme de livezi şi forme artistice de conducere a coroanei, comparativ cu mărul prezintă câteva inconveniente, cum ar fi:este exigent la condiţiile de climă şi sol; are o gamă mai restrânsă de portltoi, mai ales vegetativi; multe dintre soiurile cultivate nu au afinitate cu gutuiul, care este considerat principalul portaltoi vegetativ; coroanele se formează mai greu şi pomii intră mai târziu pe rod; fructele au o durată de păstrare mai scurtă, mai ales cele de vară.

În prezent, această specie este cultivată pe ambele emisfere, pe aproape toate meridianele, dar este dominantă în emisfera nordică, unde urcă până aproape la 52-55o

latitudine, în Suedia.Cultura părului ocupă locul II în lume după cea a mărului, în ceea ce priveşte fructele

de climat temperat, fiind concentrată în principal în Europa, America de Nord, Asia, Africa de Sud şi Australia.

În România, părul reprezintă aproximativ 4,0-4,5 %, din totalul pomilor, iar producţia globală a înregistrat fluctuaţii de la o perioadă la alta. Repartiţia teritorială a suprafeţei de păr este foarte diferită în funcţie de favorabilitatea condiţiilor de climă şi sol, de tradiţia şi

experienţa cultivatorilor. Judeţele cu pondere în cultura părului sunt: Argeş, Dâmboviţa, Bacău, Bihor, Neamţ, Buzău, Iaşi, Suceava.

Înfiinţarea şi întreţinerea livezilor de părAlegerea soiurilor, portaltoilor şi polenizatorilorSortimentul la păr este foarte bogat, apreciat la peste 6000 soiuri pe glob, dar foarte

diferit de la o zonă la alta. Soiurile cu cea mai mare extindere internaţională sunt: Williams (cca. 20% din producţia europeană de pere şi 70% din producţia S.U.A.) , Conference (cca. 80% din producţia europeană), Passe Crassane (cca. 30% din producţie în Italia şi 15% din producţie în Franţa), Dr.Jules Guyot, Untoasă Hardy, Untoasă Bosc.

Sortimentul de păr recomandat la cultivare şi înmulţire în România este prezentat în tabelul 2.10.

Tabelul 2.10Principalele soiuri de păr cultivate în România

Nr. crt.


Epoca de coacere

Vigoare şi productivitate


1 Favorita lui Clapp 5-15 VIIIMare, foarte

productivMijlocie-mare Scurt- ovoid Verde gălbui cu roşeaţă

2 Untoasă precoce 1-10 VIIISupramijlocie,

productivMijlocie-mare Lung-piriform Galben cu roşeaţă

3 Williams 10-25 VIIISubmijlocie,

foarte productivMijlocie Piriform-gutuiform Cu rugină caracteristică

4 Napoca20VIII-15 IX

Submijlocie, foarte productiv

Mijlocie-submijlocie Scurt pifirorm Galben cu puncte de rugină

5 Untoasă Bosc 15IX-25XISubmijlocie,

productivMare Piriform alungit Cu rugină cărămizie

6 Untoasă Hardy 15IX-20XISupramijlocie,

productivMare Scurt ovoid Rugină caracteristică

7 Aniversarea 20IX-30XIMijlocie, foarte

productivMare Piriform alungit Galben cu rugină

8 Conference 20IX-15XIMijlocie, foarte

productivMijlocie Piriform alungit Galben ruginiu

9 Haydeea 10IX-20IXMijlocie, productiv

Mare piriform Galben ruginiu

10 Monica 10X-15XIMijlocie, productiv

Mare Piriform alungit Verde gălbui

11 Euras 15X.25XIMică, rodire

spurMare ovoid Galben verzui

12 Curé 15X-15IISupramijlocie,

foarte productivMijlocie piriform Verde gălbui cu rugină

13 Contesa de Paris 15X-10IISubmijlocie,

slab productivMijlocie-mare Scurt piriform

Galben cu rugină caracteristică

14 Republica 25X-10IISubmijlocie,

productiv, rodire spur

Mare turtit Galben verzui cu rugină

15 Olivier de Serres 25X-20IIIMijlocie, productiv

Mijlocie turtit Galben cu multă rugină

Portaltoii generativiPortaltoii generativi proveniţi din seminţele unor soiuri locale sunt încă utilizaţi în

ţara noastră dar şi în alte ţări, cum ar fi: Italia, Germania, Franţa, S.U.A. datorită gradului ridicat de adaptabilitate la condiţiile de cultură şi valorificării potenţialului natural al zonei de cultură respective. Dintre portaltoii franc utilizaţi în ţara noastră amintim:

P.F. Harbuzeşti - imprimă soiurilor altoite vigoare mare, productivitate ridicată şi constantă. Prezintă compatibilitate cu toate soiurile provenite din P. communis. Prezintă adaptabilitate la majoritatea solurilor din România şi se recomandă a fi cultivat în livezi intensive cu distanţe mari de plantare.

P.F. Alămâi - Imprimă soiurilor altoite vigoare mare, productivitate ridicată şi constantă. Are compatibilitate cu majoritatea soiurilor provenite din Pyrus communis şi este bine adaptat la condiţiile de climă şi sol din România. Se recomandă în zonele subcarpatice pentru livezi intensive cu distanţe mari de plantare. Dintre portaltoii franc utilizaţi în România mai putem aminti: Cu miez roşu, Pepenii, Păstrăvioare.

Portaltoii vegetativiÎncă din secolul al XVI-lea în Europa de Vest soiurile de păr au fost altoite pe gutui

(Brossier,1965, citat de Botu I., Motu M., 2003), primii portaltoi de gutui fiind denumiţi după originea lor Gutui de Angers, Gutui de Fontenay etc.

Cei mai utilizaţi portaltoi vegetativi ai părului în România şi pe plan mondial sunt:MA (Gutuiul de Angers) a fost foarte mult folosit la înmulţire în pepinierele din

Europa şi ţara noastră. Imprimă soiurilor altoite o vigoare relativ mare, dar mai redusă decât la portaltoii generativi, o intrare timpurie pe rod, o productivitate ridicată, fructe mari şi de calitate. Are o bună adaptabilitate la solurile drenate şi chiar la cele argiloase şi umede.

Este incompatibil cu soiurile: Williams, Favorita lui Clapp, Untoasă Giffard, Passe Crassane, motiv pentru care necesită intermediar la altoire, cele mai utilizate în acest scop fiind soiurile Curé şi Untoasă Hardy.

Adams (Gutuiul Adams) Are o vigoare mai redusă decât MA, imprimă soiurilor altoite o productivitate bună şi obţinerea unor fructe mari şi de calitate, în schimb este mai sensibil la ger. Prezintă incompatibilitate cu aceleaşi soiuri ca şi MA.

BA29 Are o vigoare mare, situată între portaltoii franc şi MA, mai ales în condiţiile cultivării pe soluri fertile.Productivitatea imprimată soiurilor este similară cu cea a portaltoiului MA dar fructele sunt mult mai mari. Compatibilitatea la altoire este bună cu majoritatea soiurilor, excepţie făcând soiul Dr. Jules Guyot.

BN70 Imprimă soiurilor altoite o vigoare mijlocie, precocitate şi o bună fructificare. Se altoieşte cu intermediar, excepţie făcând soiul Fvorita lui Clapp, cu care s-a dovedit a fi compatibil.

Pyriam (OH11) Imprimă soiurilor altoite o vigoare mare, o bună productivitate, fiind mai puţin afectat de arsura bacteriană.

OH x F (Old Home x Farmingdale) cuprinde o serie de portaltoi obţinuţi în Oregon S.U.A. începând cu anul 1915. Se caracterizează prin rezistenţă la arsura bacteriană şi declinul părului, rezistenţă la ger şi toleranţă la conţinutul ridicat de calcar în sol.

Soiurile de păr sunt autosterile sau cel mult parţial autofertile, lista polenizatorilor se prezintă în tabelul 2.11

Părul leagă fructe în proporţie modestă şi pe cale partenocarpică: Favorita lui Clapp, Williams, Conference, Passe Crassane, acest fenomen poate fi stimulat prin tratamente cu G.A.3 şi Cycocel 8-14 ppm. Acest procedeu este util în primăverile umede şi reci, când de regulă părul leagă slab.

Tabelul 2.11Lista polenizatorilor la păr (după N. Branişte)

Nr. crt. S o i u l P o l e n i z a t o r i i1 Aromată de Bistriţa Timpurii de Dâmboviţa, Napoca, Passe Crassane, Republica2 Aniversarea Doyenne du Comice, Untoasa de Geoagiu, Williams

3Abatele Fetel

Beurre Giffard, Clap’s Favourite, Passe Cr assane

4 Bella di Giugno Pierre Corneille, Cedrata Romana

5 ConferenceU. Hardy, Clapp’s Favourite, Doyenne du Comice, Passe

Crassane6 Contesse de Paris Bonne Louise d’Avranches, Clapp’s Favourite, Republica

7 Clapp’s FavouriteU. Bosc, Beurre Hardenpont, Beurre Hardy, Conference,

Williams8 Curé U. Bosc, U. Hardy, Josephine de Mallines, Napoca, Williams9 Doina U. Hardy, Untoasa de Geoagiu, Williams

10 Doyenne du ComiceU. Bosc, U. Hardy, U. Hardenpont, Clapp’s Favourite,

Conference11 Josephine de Mallines U. Bosc, Doyenne du Comice, Doyenne d’hiver, Williams12 Napoca Jeanne d’Arc, Republica, Williams13 Olivier de Serres Beurre Bosc, Passe Crassane, Williams

14 Passe CrassaneDoyenne du Comice, Doyenne d’hiver, Clapp’s Favourite,

Conference, Republica

15 RepublicaU. Giffard, Aromată de Bistriţa, PasseCrassane, Pierre Corneille, Williams

16 Timpurii de Dâmboviţa Grand Champion, Jeanne d’Arc, Republica17 Trivale Napoca, Republica, Williams18 Untoasă precoce Morettini U. Giffard, U. Clairgeau, Passe Crassane

19 Untoasă BoscU. Clairgeau, U. Hardenpont, U. Hardy, Clapp’s Favourite,

Conference20 Untoasa de Geoagiu Aromată de Bistriţa, Napoca, Republica

21 Untoasa HardyU. Bosc, Clapp’s Favourite, Conference, Williams, Passe

Crassane

22 WilliamsU. Bosc, U. Hardy, Clap’s Favourite, Conference, Highland,

Passe Crassane

Pregătirea terenului se face prin fertilizare organică şi minerală, nivelare după caz şi apoi mobilizarea adâncă prin desfundare la 50-60 cm.

Înfiinţarea livezilor se face de regulă toamna sau primăvara foarte devreme. Distanţele de plantare diferă în funcţie de portaltoi, sistemul de coroană şi fertilitatea

solului.Perii altoiţi pe franc (când este cazul) se plantează la minim 5-6 m între rânduri şi 4,0-

5,0 m pe rând, iar coroanele se conduc în sistem globulos, piramidă etajată sau mixtă.Perii altoiţi pe gutui se plantează la 3,5-4,0 m între rânduri şi 2,0-2,5 m pe rând, caz în

care coroanele sunt conduse sub formă palmetă liberă, fus tufă sau fus subţire sau se poate opta pentru sistem superintensiv cu distanţa între rânduri de 3,0-3,5 m, iar pe rând de la 0,5 m până la 1,5m, în timp ce sistemele de coroană vor fi: sistemul Pillar, gardul belgian sau fusul subţire.

Formarea coroanelor la păr se realizează mai greu decât la măr, de pildă la soiurile care dezvoltă exagerat axul în detrimentul şarpantelor se practică ciupirea repetată a axului iar lăstarii, viitoare şarpante se dirijează la unghiuri de 45-550.

La soiurile Williams, Untoasă Precoce Morettini, Passe Crassane şi altele care ramifică mai abundent, iar lăstarii au unghiuri de ramificare mai mari, coroanele se formează mai uşor, astfel se vor înlătura 2-3 lăstari superiori şi se va echilibra creşterea celor plasaţi mai jos.

La pomii conduşi sub formă de palmetă se practică înclinarea şarpantelor dar această operaţiune se va face cu grijă deoarece şarpantele având unghiuri mici de ramificare se dezbină foarte uşor.

Tăierile de rodire şi întreţinere Se aplică diferenţiat în funcţie de soi, vârstă, vigoare şi capacitatea de rodire a

pomilor. Intensitatea tăierilor este mai redusă la pomii tineri şi la soiurile spur şi mai accentuată la soiurile standard, la care creşterile anuale periferice se situează sub 15-20 cm.

La pomii tineri, principala direcţie de tăiere constă în grăbirea intrării pomilor pe rod şi completarea elementelor coroanei. În acest sens, se fac scurtări ale lăstarilor de garnisire combinate cu înclinarea celor reţinuţi.

La pomii pe rod, tăierile de rodire se diferenţiază pe grupe de soiuri, astfel:- la soiurile spur se fac tăieri sumare de simplificare a vetrelor de rod, completarea

semischeletului cu creşteri care apar, inclusiv cele lacome, care se scurtează cu 1/2 - 1/3 din lungime;

- la soiurile standard, mai ales la cele conduse sub formă de fus, la vârful şarpantelor sau pe prelungirile anuale se formează mulţi muguri de rod, semischeletul se arcuieşte puternic iar de la punctul de curbură pornesc lăstari viguroşi. Dintre aceştia, se va păstra unul cu poziţie de prelungire care se va scurta cu 1/3 iar restul se suprimă. Corectarea încărcăturii pe segmentele de semischelet rezultate la tăiere se realizează atât prin rărire, cât şi prin scurtarea mlădiţelor şi nuieluşelor. Rărirea se practică atunci când sunt prea dese iar scurtarea când producţia este asigurată de către ţepuşe.

La formele artistic palisate se recomandă formarea unui schelet solid iar pe acesta să se opereze tăieri după metoda scurtă, adică să se reţină ţepuşe sau nuieluşe scurte. Mlădiţele

lungi cu numeroşi muguri de rod în partea terminală se scurtează deasupra a 2-3 muguri micşti.

Întreţinerea şi lucrările solului în livezile de părÎn livezile tinere de păr se recomandă ogorul permanent lucrat mai ales în cazul

portaltoiului gutui şi în zonele mai secetoase. În livezile pe rod amplasate în zone cu suficientă umiditate se recomandă: înierbarea intervalelor şi lucrarea sau erbicidarea solului pe rând, plantele pentru îngrăşământ verde şi mai rar alte sisteme.

Erbicidarea la păr trebuie să se facă mai atent comparativ cu a mărului, întrucât această specie este mai sensibilă la erbicide (mai ales triazinice) îndeosebi atunci când pomii sunt altoiţi pe gutui.

Se recomandă cu prudenţă Gesatop 50 6-8 kg/ha pe soluri mai grele şi cu suficient humus sau numai 5-6 k/ha pe solurile uşoare. În cazul portaltoiului gutui, aplicarea erbicidelor pe bază de triazine este bine să fie evitată.

Erbicidele sistemice: Roundup 3-5 l/ha, Fusilade 3-5 l/ha, Basta 3-5 l/ha, etc. pot fi aplicate fără risc chiar şi în livezile tinere dacă acestea nu ajung pe organele pomilor.

Lucrările solului în cazul ogorului negru (lucrat) constau în 1-2 arături la 12-15 cm, când pomii sunt altoiţi pe gutui şi la 18-22 cm, dacă pomii sunt altoiţi pe franc. În timpul vegetaţiei se fac 4-5 praşile cu freza, cultivatorul sau cu grapa cu discuri.

Fertilizarea constituie o măsură tehnologică de bază pentru creşterea producţiei şi îmbunătăţirea calităţii fructelor.

Dozele de îngrăşăminte la păr diferă în funcţie de numeroşi factori: producţia planificată, fertilitatea solului, regimul de precipitaţii etc.

Numeroşi autori susţin că, dozele la păr sunt mai mici comparativ cu mărul cu 25-30 %. N. Branişte şi Ghidra , 1999, recomandă însă următoarele cantităţi de îngrăşăminte:

- anul I – 100 kg/ha azotat de amoniu, 120 kg/ha superfosfat, 80 kg sare potasică;- anul II- 200 kg/ha azotat de amoniu, 250 kg/ha superfosfat, 160 kg/ha sare potasică.În anii III şi următorii ani se recomandă 300 kg/ha azotat de amoniu, 250-300 kg/ha

superfosfat şi 250-300 kg sare potasică.Îngrăşămintele organice se aplică la 3-4 ani, 30-40 t/ha, în anul respectiv nu se mai

aplică azot iar fosforul şi potasiul se reduc cu 30-50 %.Irigarea părului este necesară în zonele în care precipitaţiile sunt situate sub 600-650

mm şi mai ales dacă pomii sunt altoiţi pe gutui. Normele de udare sunt de 250-400 m3/ha la pomii tineri (funcţie de portaltoi) şi 400-

700 m3/ ha la pomii pe rod.Numărul de udări: 2-3 la livezile tinere şi 4-6 la cele pe rod. Fenofazele în care

consumul este maxim sunt: la 15-20 zile după înflorire; la creşterea intensivă a lăstarilor şi a fructelor; la diferenţierea mugurilor de rod.

Înainte de recoltarea fructelor cu 2-3 săptămâni, irigarea se sistează.Îngrijirea recoltei de fructe Datorită faptului, că soiurile înfloresc şi leagă devreme, protejarea florilor şi a

fructelor tinere de efectul brumelor şi al îngheţurilor târzii este obligatorie.În anii răcoroşi, cu ploi reci se fac tratamente cu substanţe stimulatoare G-A3 10-16

ppm pentru a stimula formarea de fructe partenocarpice.Atenuarea căderii premature a fructelor se poate realiza prin: tratamente hormonale cu

A.N.A. 10-12 ppm sau NAD 15-20 ppm, prin stropiri cu microelemente B, Mg, Zn executate cu 10-15 zile înainte de recoltare.

Prevenirea frângerii sau a dezbinării ramurilor se realizează prin legarea ramurilor de spalier sau alţi suporţi sau prin simpla lor proptire. Lucrarea este necesară mai ales la soiurile cu fructe mari: Ducesa d’Angouleme, Passe Crassane, Curè etc.

Combaterea bolilor şi a dăuntorilorPărul are un număr destul de mare de boli şi dăunători. Astfel, cei mai periculoşi

dăunători sunt: Psylla piricola (Först) - purecele melifer al părului, Aphis pomi – păduchii verzi ai pomilor, Quadraspidiotus perniciosus - păduchele din San José, Carpocapsa pomonella – viermele perelor, Anthonomus piri (koll) – gărgăriţa mugurilor de păr, Haplocampa brevis – Viespea părului, Paratetranychus pilosus - păianjenul roşu, Eryophyes pyri – păianjenul roşu.

Părul are şi un număr mare de boli produse mai ales de bacterii (bacterioze) şi de ciuperci (micoze). Cele mai periculoase boli sunt: Arsura bacteriană sau focul bacterian, produsă de Erwinia amylovora, Rapănul produs de ciuperca Venturia pirina, Pătarea albă a frunzelor produsă de Micospherella sentina, Rugina părului produsă de Gimnosporangium sabinae.

La păr se execută 1-2 tratamente de iarnă şi 8-10 tratamente la avertizare în primăvară şi vară după normele din tabelul 2.12.

Tabelul 2.12Combaterea bolilor şi dăunătorilor la păr

Nr. trat.

FenofazaPerioada

(luna, decada)

Boli şi dăunători combătuţiPesticide

recomandateConcentraţia

%

1 Repaus vegetativIanuarie 2Martie 1

Păduchele din San Jose ouă de psylide

OleodiazolOleoecaluxUS 1

1,51,51,5

2Începutul dezmuguritului

Martie 3Aprilie 1

Gărgăriţa florilor, pureci meliferi

Thionex 35 CEEcalux S

0,20,1

3La începutul înfrunzitului

Aprilie 1-2Focul bacterian, rapăn, pătarea albă şi brună a frunzelor

Champion 50 WPFunguran OH 50Alcupral 50 PUZeama bordelezăTurdacupral 50

0,30,30,30,50,5

4Răsfirarea inflorescenţei şi înflorirea corolei

Aprilie 2Rapăn, focul bacterian, pătarea albă şi brună a frunzelor, pureci meliferi

a) Funguran OH + Decis 2,5 CEb) Alcupral 50 PU+ Ecalux Sc) Champion 50 + Perfection 40 CEd) Superchamp 250 + Rimon 10 EC

0,3+0,025

0,3+0,075

0,3+0,1

0,3+0,075

5Scuturarea petalelor (peste 15% din flori se scutură)

Mai 1

Rapăn, pătarea albă şi brună a frunzelor, monilioză, viespea perelor, psilide, afide, molii miniere, insecte defoliatoare

a) Captadin 50 + Sonet 100 ECb) Dithane M 45+ Dimilin 25 WPc) Alliete 80 + Nomolt 15 SCd) Polyram DF + Sinoratox 35 CEe) Bravo 500 + Zolone 35 CEf) Topsin 70 PU + Sumialpha

0,25+0,05

0,2+0,03

0,3+0,05

0,2+0,1

0,15+0,2

0,07+0,03

6

Fructul cu 0,5 cm, la avertizarea combaterii generaţiei I a viermelui fructelor

Mai 2

Pătarea albă şi brună a frunzelor, rapăn, monilioză, bacterioze, G I viermele fructelor, psilide, afide, defoliatoare şi minatoare

a) Folpan 50 + Dipel WPb) Vondozeb 80 + Sumialphac) Merpan 50 + Chinmix 5 EC

0,3+0,1

0,2+0,3

0,25+0,03

7 La 10-12 zile de la T 6 Mai 3 Idem tratament 6Idem tratament 6

8

Fructul cu 1-1,5 cm, la avertizarea combaterii păduchelui din San Jose şi a principalelor boli

Iunie 2 – 3

Rapăn, pătarea albă şi brună a frunzelor, monilioză, bacterioze, păduchele din San Jose G II, defoliatoare, afide, psilide etc.

a) Dithane M 45 +Decis 2,5 CEb) Captadin 50 + Ecalux Sc) Vondozeb 80 + Pyrinex 48 EC

0,2 + 0,05

0,25+0,075

0,2+0,2

9 La 10-12 zile de la T 8 Iulie 2 Idem tratamentul 8Idem tratamentul 8

10

Fructul cu 2,5-3 cm, la avertizarea combaterii G II a viermelui fructelor şi a principalelor boli

August 1Rapăn, pătarea albă şi brună a frunzelor, viermele fructelor G II, afide, psilide etc.

a) Captadin 50 + Chinmixb) Folpan 50 + Decis 2,5 CEc) Merpan 50 + Sumialpha

0,25+0,03

0,3+0,03

0,25+0,03

11

Fructul cu 3,5-4 cm, la avertizarea combaterii G a II-a a păduchelui de San Jose şi a principalelor boli

August 2

Rapăn, pătarea albă şi brună a frunzelor, monilioză, bacterioze, păduchele din San Jose G II, afide, psilide etc.

a) Captadin 50 b) Folpan 50 + Decis 2,5 CEc) Merpan 50 + Reldan 40

0,25

0,3+0,5

0,25+0,15

12 10-12 zile de la T 11 August 3 Idem T 11 Idem T 11

13După căderea frunzelor

Noiembrie Focul bacterian, rapăn

ChampionZeamă bordelezăTurdacupral

0,30,51-3

CULTURA GUTUIULUI

Cydonia oblonga MillFam. RosaceaeSubfam. Pomoideae

Gutuiul ocupă un loc important în cultura pomilor fructiferi datorită calităţii fructului, precocităţii, productivităţii şi plasticităţii ecologice a pomului.

Fructele sunt bogate în zaharuri totale, acizi organici, substanţe pectice, substanţe proteice, substanţe minerale, vitamina C, precum şi vitaminele A, B1, B2, PP, E, K etc.

Deşi în stare proaspătă gutuile se consumă puţin, în stare prelucrată se utilizează în proporţie de 85-90 %, pentru prepararea gemului, a dulceţei, a compotului , a peltelei, iar în unele zone se utilizează şi în arta culinară (mâncare, sosuri, supe).

În scopuri terapeutice, de la gutui se folosesc fructele, seminţele, frunzele şi florile. Conţinutul ridicat în pectină conferă gutuilor acţiune astringentă şi emolientă asupra mucoaselor digestive fiind indicate în dezenterie, diaree, enterită, enterocolită; de asemenea, gutuile sunt hemostatice, au efect tonifiant, stimulează funcţia hepatică şi sunt recomandate în infecţiile respiratorii (sub formă de infuzie din frunze).

Pomii sunt precoce, se înmulţesc uşor, sunt mai puţin pretenţioşi la sol şi la îngrăşăminte comparativ cu mărul şi părul, rezistă bine la excesul de umiditate din sol şi suportă un oarecare grad de sărăturare. Gutuiul este un bun portaltoi pentru păr, înfloreşte târziu şi scapă de efectul brumelor şi al îngheţurilor de primăvară.

Extinderea culturii gutuiului în Europa şi în lume este mai puţin cunoscută dar se ştie că, este bine reprezentat în Italia, Spania, Grecia etc.

În România, judeţele cu pondere în producţia de gutui sunt: Iaşi (Moşna, Răducăneni, Comarna), Vaslui (Huşi), Ilfov (Bolintin, Copăceni, Vidra), Prahova (Valea Călugărescă, Mizil, Podeni), Tulcea (Măcin, Greci, Tulcea), Gorj (Bălăneşti, Arcani, Peştişani). În partea de vest şi în Transilvania ponderea gutuiului este mai mică.

Înfiinţarea şi întreţinerea livezilor de gutuiAlegerea soiurilor, portaltoilor şi a polenizatorilorSoiurile de gutui cultivate provin dintr-o singură specie Cydonia oblonga sinonim

Cydonia vulgaris Perss, care are cinci varietăţi botanice:- varietatea maliformis (Mill) care are fructele turtite asemănătoare cu ale mărului;- varietatea piriformis (sinonim var. tipica) are fructe piriforme slab costate;- varietatea lusitanica (C.K. Schneid) cu fructe piriforme, puternic costate;- varietatea marmorata (C.K. Schneid) cu frunze marmorate, pătate cu alb şi galben;

- varietatea piramidalis (C.K. Schneid) cu coroana piramidală în formă naturală.Sortimentul la gutui în România provine în marea lui majoritate din

populaţiile locale larg răspândite mai ales în partea de sud. În prezent lista soiurilor s-a restrâns şi mai mult, în care sunt cuprinse 3-4 soiuri străine, 2 soiuri vechi româneşti (Bereczki şi de Constantinopol) şi 3 soiuri noi obţinute după 1980 (Aromate, Aurii, Moldoveneşti, (tabelul 2.13.)

Tabelul 2.13.Principalele soiuri de gutui cultivate în România

Nr. crt.


Epoca de coacere

Vigoarea pomului


1 Aromate X-XII Supramijlocie Mijlocie Piriform Galbenă-limonie2 Aurii X-XII Mijlocie Mare Rotunjit-piriform Galbenă-limonie3 Bereczki IX-XII Mare Mare Larg-piriform Galbenă-limonie4 De Constantinopol X-XII Mare Mare Maliform Galbenă-limonie5 Champion X-XII Mare Mare-foarte mare Piriform Galbenă-limonie6 De Portugalia X-XII Mare Mare Piriform Galbenă-aurie7 De Huşi X-XII Mare Mijlocie Maliform Galbenă-aurie

Gutuiul are repausul de iarnă lung, dezmugureşte şi înfloreşte târziu (în zona oraşului Timişoara înflorirea se realizează în ultima decadă a lunii aprilie, prima decadă a lunii mai), motiv pentru care scapă în majoritatea anilor de efectul brumelor târzii.

Polenizarea este entomofilă, majoritatea soiurilor sunt autofertile sau parţial autofertile, proporţia florilor fecundate este mare dacă nu se înregistrează atac de Monilinia linhartiana. Gruparea soiurilor în parcele face să crească procentul de legare al fructelor.

Creşterea fructelor este lentă în primele 30-40 zile, apoi se intensifică. Maturarea fructelor se realizează diferit în funcţie de zonă, soi şi condiţiile climatice ale anului, între 20 septembrie şi 15-20 octombrie.

Alegerea şi pregătirea terenului pentru plantarePregătirea terenului se face prin desfundare la 45-50 cm, nivelare şi fertilizare. Dozele

de îngrăşăminte care se aplică sunt mai reduse ca la măr şi păr cu 25-30 %. Plantarea se face toamna sau primăvara devreme.

Distanţele de plantare sunt diferite în funcţie de soi, portaltoi, fertilitatea solului etc. Unii autori recomandă 4,0 – 5,0 m între rânduri şi 2,5-4,0 m între pomi pe rând, rezultând densităţi de 500 -833 pomi/ha, în timp ce alţii consideră că gutuiul se comportă bine la distanţe de 3,0-3,5 m între rânduri şi 2,0-2,5 m între pomi pe rând, rezultând densităţi de 1140-1660 pomi/ha.

Sistemele de coroane recomandate la gutui sunt: vasul ameliorat şi vasul întârziat aplatizat cu trunchi de 60 cm şi şarpante ramificate la 50-60 cm pentru soiurile viguroase; tufa liberă, ramificată de la nivelul solului pentru soiuri de vigoare slabă şi palmeta liberă sau coroana liber-aplatizată recomandată de autorii italieni pentru soiuri de vigoare mijlocie – mare.

La formare se urmăreşte realizarea unui schelet solid (robust), care să reziste la încărcătura de fructe (gutuile sunt fructe grele) şi bine garnisit cu semischelet şi ramuri de rod (măciulii). Formarea coroanelor durează 3-4 ani.

Tăierile de rodire constau în scurtarea semischeletului şi rărirea măciuliilor la 10-15 cm una de alta. Coarnele de melc se transformă în măciulii simple prin suprimarea uneia din ramificaţii. Se efectuează de asemenea luminarea coroanei mai ales a centrului acesteia.

Regenerarea coroanei se face permanent prin reducţia semischeletului şi înlocuirea acestuia cu lemn nou provenit din creşterile vegetative inclusiv cele de tip lacom dacă sunt bine plasate. Regenerarea pomilor bătrâni sau îmbătrâniţi se face prin scurtarea vârfurilor şarpantelor, care stimulează noi creşteri vegetative, din care se reface semischeletul.

Întreţinerea şi lucrările solului. Cele mai utilizate sisteme în livezile de gutui sunt: ogorul permanent lucrat, înierbarea intervalelor cu lucrarea solului pe rând şi mulcirea pe rând.

Erbicidarea la gutui trebuie aplicată cu prudenţă, deoarece este o specie sensibilă la erbicidele triazinice, drept urmare se vor utiliza erbicide postemergente cum ar fi: Roundup 3-4 l/ha; Gramoxone 3-4 l/ha aplicate în două reprize, fără a atinge organele verzi ale pomilor.

Fertilizarea gutuiului se face cu cantităţi moderate de îngrăşăminte. La pomii tineri se recomandă 15-20 t gunoi de grajd la 3 ani o dată şi 40 kg N, 30 kg P2O5 şi 30 kg K2O anual.

În livezile pe rod dozele sunt foarte variabile în funcţie de gradul de aprovizionare al solului, vârsta pomilor şi producţia de fructe. Orientativ se recomandă: 60-120 kg N, 60-120 P2O5 şi 40-90 kg K2O.

Irigarea gutuiului este necesară în zonele sau anii secetoşi. Se recomandă 3-4 udări cu norme de 350-500 m3 apă la hectar la o udare.

Combaterea bolilor şi a dăunătorilor Gutuiul are câteva boli periculoase: monilioza florilor (Monilinia linhatiana), monilioza fructelor (Monilinia fructigena), pătarea brună a frunzelor (Diplocarpon sorauerii) şi făinarea (Podosphera oxyacanthae).

Dintre dăunători mai frecvenţi sunt: viermele gutuilor, păduchii de frunze, păduchii verzi, acarienii etc.

Graficul de tratamente la gutui cuprinde 1-2 tratamente de iarnă (Oleoecalux 1,5 %, zeamă bordeleză 1,5 %) şi 5-7 tratamente în perioada de vegetaţie, mai ales în timpul înfloritului cu produse în complex, cum ar fi: Topsin, Captadin, Score, Systane etc. şi insecticide.

CULTURA PRUNULUI

Prunus domesticaFam. RosaceaeSubfam. Prunoideae

Prunul este o specie pomicolă cu mare importantă economică pentru zona temperată, mai ales pentru ţările balcanice, răspândirea prunului pe un areal larg de cultură fiind datorată rusticităţii speciei, valorii alimentare şi terapeutice a fructului şi nu în ultimul rând multiplelor sale utilizări.

Prunele reprezintă fructele cu valoarea nutritivă cea mai ridicată dintre speciile cultivate, nu doar prin prisma conţinutului ridicat de zaharuri (16-20%), ci mai ales prin conţinutul de substanţe biologic active, în special minerale şi vitamine, cărora li se acordă un rol din ce în ce mai important în alimentaţia omului. În stare proaspătă, prunele conţin toate microelementele necesare organismului uman: K, Ca, Mg, P, Fe etc., prin preponderenţa celor bazice prunele având funcţie alcalinizantă în organism. Dintre vitamine, cele mai reprezentative sunt: vitamina C, carotenul, vitamina B1, B2, PP şi altele. În schimb, prunele sunt sărace în proteine şi lipide, având astfel o valoare calorică redusă. Dintre acizii organici, în compoziţia chimică a prunelor se regăseşte acidul malic şi în cantităţi mai reduse acizii citric şi benzoic, de asemenea prunele conţin substanţe tanante care conferă gustul astringent şi substanţe antocianice cu acţiune bacteriostatică.

Pe lângă consumul în stare proaspătă, prunele se utilizează sub formă deshidratată (prune uscate), sub formă de gem, marmeladă, dulceaţă, fructe glasate sau murate, compoturi iar o parte importantă a producţiei se distilează rezultând o băutură alcoolică tradiţională „ţuica de prune”. Prunele se pretează mai bine decât celelalte fructe sâmburoase la păstrarea prin refrigerare, miezul conţine multe substanţe grase, albuminoide şi hidrocarbonate iar

lemnul de prun se utilizează pentru obţinerea cărbunelui activ, în industria creionelor, la obţinerea mangalului sau ca sursă de combustibil.

Prunul este o specie rustică, destul de precoce şi productivă, bogată în soiuri şi biotipuri locale, cu un nivel bun de producţie, chiar la o agrotehnică modestă. Multe specii şi forme de prun prezintă importanţă decorativă: P. pisardii, P. insititia var. pendula, P. tomentosa, corcoduşul şi unele soiuri locale se pretează pentru perdele de protecţie, în timp ce porumbarul este bun pentru fixarea terenurilor.

Intensificarea culturii prunului în Europa a avut loc în secolul XVII, moment în care se presupune că a început şi cultivarea sa în ţările romîneşti. În ultimele trei secole, cultura prunului a ajuns să ocipe în România mii de hectare, situând ţara noastră în topul ţărilor cultivatoare de prun din lume. Drept urmare, în România, prunul se cultivă aproape peste tot, de la câmpie până în zona dealurilor semiînalte cu altitudini de 600 şi chiar 700 m, dar marea majoritate a plantaţiilor se găsesc în zona dealurilor joase şi mijlocii şi chiar la câmpie. Judeţe cu pondere în cultura prunului sunt: Argeş, Vâlcea, Sălaj, Caraş Severin, Buzău, Dâmboviţa, Gorj, Mehedinţi etc.

Înfiinţarea şi întreţinerea livezilor de prunAlegerea soiurilor, portaltoilor şi a polenizatorilorSortimentul de prun recomandat la înmulţire şi cultivare în ţara noastră este prezentat

în tabelul 2.14.Tabelul 2.14.

Principalele soiuri de prun cultivate în RomâniaNr. crt.


Epoca de coacere



1 Nectarina roşie 10-20VII Mare, slab productiv mare elipsoidal Roz-roşiatic2 Ialomiţa 15-25VII Mijlocie, foarte productiv mijlociu sferic Vânăt închis3 Tuleu timpuriu 25VII-10VIII Mijlocie, mediu productiv mijlociu ovoidal Vânăt închis4 Silvia 5-15VIII Mijlocie-mică, productiv mare elipsoidal Vânăt violaceu

5 Centenar 25VII-10VIIIMijlocie-mică, foarte

productivmare Invers ovoidal Vânăt închis

6 Minerva 5-15VIIIMică-mijlocie, foarte

productivmijlociu Ovoidal Vânăt închis

7 Roşioare văratice 25VII-15VIII Submijlocie, productiv mic Elipsoidal Vânăt roşiatic8 Renclod Althan 10-20VIII Mare, mediu productiv mare Sferic Marmorat9 Tuleu gras 20-30VIII Mijlocie, foarte productiv mijlociu Ovoidal Vânăt negricios

10 Pescăruş 20-30VIII Mare, productiv supramijlociu Ovoidal Vânăt negricios11 Albatros 20VIII-10IX Mare, productiv mare Alungit-ovoidal Violet12 Stanley 20VIII-10IX Mică, foarte productiv mare Lung-ovoidal, gâtuit Vânăt negricios13 D`Agen 25VIII-15IX Mică, mediu productiv mijlociu ovoidal Galben-rozaliu14 Vânăt românesc 5-20IX Mijlocie, slab productiv mică Ovoi-elipsoidal Vânăt închis

15 Anna Spath 15-30IX Mică, foarte productiv mare SfericRoşu-închis sau

vânăt

Portaltoii prunului. Prunul se altoieşte în cea mai mare parte pe portaltoi generativi, dintre care mai importanţi sunt corcoduşul şi prunul franc şi în foarte mică măsură porumbarul, prunul Mariana, Sain-Julien etc.

Ca portaltoi vegetativi se utilizează în mică măsură corcoduşul 163, prunul Oteşani 11, Miroval şi portaltoiul englezesc nanizant Pixy.

Corcoduşul sau mirobolanul reprezintă principalul portaltoi al prunului (75-80 %), deoarece imprimă o creştere viguroasă altoilor, rezistenţă la un oarecare exces de umiditate şi la un procent mai mare de argilă din sol, productivitate bună şi o longevitate de 25-35 de ani. Are afinitate cu multe soiuri, excepţie făcând soiul Tuleu gras şi descendenţele hibride ale acestuia. Soiurilor Anna Späth şi Nectarina roşie le imprimă o productivitate slabă.

Prunul franc este un portaltoi valoros întrucât are afinitate foarte bună cu toate soiurile, cărora le imprimă o vigoare mai mică, precocitate şi productivitate. Are o înrădăcinare mai slabă şi este mai sensibil la secetă şi la ger. Până în prezent au fost omologaţi: P.F. Buburuz, P.F. Gălbior, P.F. Oteşani 8, P.F. Roşior văratic, P.F. Renclod verde, P.F. Voineşti B.

Portaltoii vgetativi, corcoduşul 163, prunii locali, Oteşani 11, Miroval şi Pixy, imprimă o vigoare submijlocie pomilor, precocitate şi productivitate bună. Până în prezent aceşti portaltoi sunt încă puţin utilizaţi în practică.

Autosterilitatea la unele soiuri (Tuleu gras şi descendenţele sale hibride) rezultă din lipsa polenului în antere. Autosteril este şi soiul local Roşior văratic. Grupele intersterile sunt foarte rare la prun, aproape necunoscute. Asigurarea polenizatorilor este obligatorie tabelul 2.15.

Gradul de legare al fructelor este foarte diferit în funcţie de soi, condiţiile climatice din această fenofază, de agrotehnică etc. În general, gradul de legare al fructelor este cuprins între 20-30 %, unele soiuri cultivate în ţara noastră putând ajunge însă la 40-50%.

Tabelul 2.15.Polenizatorii soiurilor de prun

Nr. crt. S o i u l Polenizatorii1 Agen Anna Späth, Vânăt românesc, Gras ameliorat, Stanley2 Anna Späth Vânăt românesc, Gras ameliorat, Vânăt de Italia, D’Agen, Stanley3 Gras ameliorat Anna Späth, Vânăt românesc, Vânăt de Italia4 Rivers Timpuriu Anna Späth, D’Agen, Gras ameliorat, Stanley 5 Tuleu gras Stanley, Rivers timpuriu, D’Agen, Gras ameliorat, Anna Späth6 Tuleu timpuriu Gras ameliorat, Valor, D’Agen, Stanley, Rivers timpuriu, Renclod d’Althan7 Vânăt de Italia Anna Späth, Vânăt românesc, D’Agen8 Vânăt românesc Renclod d’Althan, Anna Späth9 Silvia Renclod d’Althan, Rivers timpuriu, D’Agen, Gras ameliorat, Stanley10 Centenar D’Agen, Gras ameliorat, Anna Späth, Renclod d’Althan, Stanley 11 Diana Rivers timpuriu, D’Agen, Gras ameliorat, Stanley, Anna Späth 12 Ialomiţa Rivers timpuriu, Silvia, D’Agen, Gras ameliorat, Renclod d’Althan13 Piteştean D’Agen, Gras ameliorat, Stanley, Anna Späth, Valor14 Carpatin Rivers timpuriu, D’Agen, Stanley, Gras ameliorat, Anna Späth15 Minerva Rivers timpuriu, D’Agen, Stanley, Gras ameliorat, Anna Späth, Valor16 Dâmboviţa Rivers timpuriu, D’Agen, Stanley, Gras ameliorat, Anna Späth, Renclod

d’Althan 17 Pescăruş Anna Späth, Renclod d’Althan, Stanley

Alegerea terenului se face în concordanţă cu cerinţele ecologice ale soiurilor. Terenul ales se defrişează de vegetaţia lemnoasă sau arbustivă, se nivelează, apoi se

administrează aproximativ 500-600 kg superfosfat, 250-300 kg sare potasică şi se desfundă la 40-50 cm adâncime. Întrucât prunul are înrădăcinare superficială, nu este necesară o desfundare mai adâncă. Gunoiul de grajd (40-50 t/ha) se administrează pe întreaga suprafaţă sau la fiecare pom plantat (15-20 kg), realizând astfel însemnate economii (Drăgănescu E., 1996).

Distanţele de plantare şi sistemele de coroană diferă în funcţie de vigoarea soiurilor, a portaltoilor, fertilitatea solului, regimul pluviometric, sistemul de coroană.

Deoarece, spre deosebire de alte specii, combinaţia soi/portaltoi nu oferă diferenţe de vigoare, distanţele de plantare diferă mai puţin. Drăgănescu E., 1996, recomandă pentru prun următoarele distanţe de plantare 2.16.

Tabelul 2.16.Distanţe de plantare recomandate la prun

Vigoarea combinaţiei soi/portaltoi

Sistemul de coroană Distanţa de plantare -m-

Exemple de soiuri

între rânduri pe rândmare vas întârziat

aplatizat5,5-6,0 4,5-5,0 Nectarina roşie, Renclod Althan, Gras

românescmijlocie vas întârziat

aplatizat5,0-5,5 3,5-4,0 D’Agen, Stanley, Tuleu gras

mică palmetă 4,0-4,5 3,5-4,0 Anna Späth, Centenar, Pescăruş

Tăierile de formare trebuie să valorifice ritmul intens de creştere (din anii 2-5) ceea ce face necesară combinarea operaţiunilor în uscat cu cele în verde.

Tăierile în uscat sau cele în verde (ciupitul şi plivitul) trebuie să elimine lăstarii de prisos şi să provoace ramificarea. În acest sens, când lăstarii au 5-10 cm, se aleg prelungirile (şarpantelor sau axului), apoi se plivesc 2-3 concurenţi, iar în continuare se răresc la 15-20 cm unul de altul eliminând pe cei situaţi spre interior. În luna iunie când prelungirile depăşesc 60-70 cm se ciupesc, iar lăstarii de garnisire se scurtează prin ciupire la 25-30 cm, în vederea transformării lor în ramuri de rod.

Tăierile de rodire şi întreţinere La soiurile de tip spur se degajează vârfurile de ramurile concurente, iar semischeletul

se reduce deasupra unui număr de ramuri buchete. Deoarece, la aceste soiuri coroanele sunt de regulă prea rare, se urmăreşte completarea semischeletului din ramurile vegetative (inclusiv lacome) prin rărire la 20-30 cm şi apoi scurtarea lor cu 1/3-1/2 din lungime.

La soiurile tip standard, cu coroane dese, se elimină ramurile în plus, apoi semischeletul se scurtează la 30-50 cm pe care se menţin ramuri mijlocii. Ramurile mijlocii mai bătrâne de 4-5 ani se suprimă şi se înlocuiesc periodic. Ramurile din interiorul coroanei se suprimă.

Pentru menţinerea rodului aproape de şarpante se practică reducţiile în lemn de 2-4 ani, acestea determinând şi apariţia de lăstari noi care asigure lemn de rod tânăr.

Tăierile de regenerare sunt bine tolerate de prun dacă nu sunt efectuate prea exagerat. Rănile cu diametrul mai mare de 2-3 cm se netezesc apoi se dezinfectează cu soluţie de CuSO4 3-5 % după care se protejează cu mastic sau vopsea de ulei.

Întreţinerea şi lucrările solului în livezile de prun La prun cele mai indicate sisteme de întreţinere a solului sunt: ogor lucrat, erbicidat

sau combinat în zonele secetoase; cultivarea plantelor pentru îngrăşământ verde; culturile intercalate sau înierbarea provizorie în zonele cu peste 600-650 mm/an.

Mobilizarea solului se face prin arătură la 12-15 cm, discuire sau cultivare la 8-10 cm. Erbicidele recomandate la cultura prunului sunt cele amintite în literatura de specialitate.

Fertilizarea se face în funcţie de gradul de aprovizionare al solului, textură, regimul de precipitaţii şi producţia obţinută. Cercetările efectuate la Geoagiu au scos în evidenţă superioritatea fertilizării mixte: 30 tone gunoi de grajd/ha la 2-3 ani plus 40 kg N: 50 kg P2O5; 40 kg K2O.

Pe solurile neutre sau slab acide dozele de îngrăşăminte chimice pot creşte la: 60-120 kg N; 50-100 kg P2O5; 40-80 kg K2O funcţie şi de conţinutul în argilă.

Irigarea prunului este necesară în zonele cu un regim de precipitaţii situat sub 500-550 mm precipitaţii sau în anii secetoşi. Fenofazele critice sunt: după înflorit; la întărirea sâmburilor; la intrarea fructelor în pârgă; după recoltat se face udarea de aprovizionare.

În majoritatea anilor se fac 3 maximum 5 udări cu 350-450 m3 apă la hectar. Normarea producţiei se recomandă la soiurile care leagă multe fructe: Stanley, Anna

Späth, Tuleu gras, Centenar etc. Normarea este necesară când fructele urmează să fie valorificate pentru consumul proaspăt. Rezultate bune s-au obţinut prin stropiri cu soluţie de Ethrel 120 ppm la căderea petalelor sau Ethrel 1500-2000 pm la 7-10 zile după scuturarea petalelor. Finisarea răririi se face manual, lăsând între fructe distanţe de 3-5 cm.

Combaterea bolilor şi a dăunătorilor Prunul prezintă un număr destul de mare de boli, cum ar fi : vărsatul prunului (Plum-

pox), ciuruirea bacteriană (Xanthomonas campestris p.v. pruni), monilioza (Monilinia laxa), pătarea roşie a frunzelor (Polystigma rubrum) şi numeroşi dăunători : viespea neagră (Hoplocampa minuta), viermele prunelor (Cydia funebrana), păduchele cenuşiu (Hyalopterus pruni), cotarul verde (Operophtera brumata), acarianul roşu (Panonychus ulmi).

Combaterea bolilor şi dăunătorilor la prun se realizează pe baza graficelor de prognoză şi avertizare. Produsele, dozele recomandate şi momentul optim pentru aplicare sunt prezentate în tabelul 2.17.

Tabelul 2.17.Combaterea bolilor şi dăunătorilor la prun

Fenofaza Data aprox.

Se combate: Tratamentul şi substanţa utilizată Int. de pauză (zile)

Repaus de iarnă (la temperaturi mai mari de 0oC)

15 XI-30 XII

- păduchi ţestoşi;- ouă de afide, psylide, păianjeni tetranychizi şi insecte defoliatoare;- coconii viermelui fructelor

Tratamentul 1:- Oleoekalux 3 CE 1,5 %;

- Polisulfură de bariu 45 PU 6 %

La umflarea mugurilor de rod

1-20 III Aceeaşi boli şi dăunători ca la tratamentul 1 + moniliozele şi

ciuruirea frunzelor

Tratamentul 2:-Turdacupral 50 PU 0,5 %;

- US 1 32 CE 1,5 %;- Apollo 50 SC 0,04 %

Buton verde 17-22 IV Monilioze (primele infecţii)

Tratamentul 3:- Sumilex 50 WP 0,1 %;

- Rovral 50 WP 0,1 %;- Ronilan 50 WP 0,1 %;- Benlate 50 WP 0,06 %;- Anvil 5 SC 0,06 %- Konker 0,12 %

18

21

Când 10-15 %din flori sunt la începutul scuturării petalelor. Este considerat hotărâtor pentru combaterea viespii cu fierăstrău

22 IV-1 V

- viespile cu fierăstrău;- insecte defoliatoare;- păianjeni tetranychizi;- păduchi de frunze;- pătarea roşie a frunzelor;- deformarea şi răsucirea frunzelor;- monilioze

Tratamentul 4:- Decis 2,5 EC 0,03 %;- Karate 2,5 EC 0,03 %;- Zolone 30 PM 0,2 %;- Sintox 25 EC 0,2 %;- Sinoratox 35 EC 0,15 %;- Cascade 5 EC 0,05-0,1%;- Nissurun 10 WP 0,04 %;- Tiuram 75 PU 0,5 %;- Captadin 50 PU 0,2 %;- Merpan 50 WP 0,2 %;- Polyran DF 0,3 %;- Dithane M 45 WP 0,2 %- Vondozeb 0,2 %;- Onefug 50 PU 0,25 %

14

7212114

21101414101010

Când fructul are diametrul cuprins între 0,5 şi 1,0 cm

17-21 IV - viermele prunelor;- insecte defoliatoare;- păduchi de frunze;- cărăbuşul de mai;- păianjenii tetranychizi;- pătarea roşie a frunzelor

Tratamentul 5:Idem tratamentul 4


28 V-2 VI

- viermele prunelor;- insecte defoliatoare;- pătarea roşie a frunzelor

Tratamentul 6:Idem tratamentul 4 +

- Zolone 30 PU 0,2 %;- Dimilin 25 WP 0,04 %;- Meotrin 20 EC 0,03 %;- Nomolt 15 SC 0,05 %

2114


17-21 VI - viermele prunelor, larve neonate şi adulţi;- omida păroasă a dudului;- păduchele din San Jose;- pătarea roşie a frunzelor;- deformarea şi răsucirea frunzelor;- monilioze

Tratamentul 7:- Pentru boli idem tratamentul 4;- Pentru dăunători:- Carbetox 37 CE 0,5 %;- Carbetox 50 CE 0,3 %;- Imidan 50 WP 0,2 %;- Dursban 4 E 0,2 %;- Sinoratox 35 CE 0,2 %

14-2114-21

1014

14-21Când fructul are diametrul în jur de 2,5 cm

26 VI-2 VII

- păduchele din San Jose;- păduchi de frunze;- păianjenii tetranychizi;- insecte defoliatoare;- pătarea roşie a frunzelor;


Fenofaza Data aprox.

Se combate: Tratamentul şi substanţa utilizată Int. de pauză (zile)

- ciuruirea bacteriană a frunzelor;- deformarea şi răsucirea frunzelor;- monilioze


5-9 VII Aceleaşi boli şi aceiaşi dăunători ca la tratamentul 8



11-17 VII

- viermele prunelor;- păduchi de frunze;- insecte defoliatoare;- păianjeni tetranychizi

Tratamentul 10:Pentru boli tratamentul 4 +:- Benlate 50 WP 0,1 %;- Topsin M70 0,07 %;Pentru dăunători tratamentul 7 sau:- Decis 2,5 EC 0,03 %;- Karate 2,5 EC 0,03 %;- Meotrin 20 EC 0,05 %

714

143

21Când fructul are diametrul în jur de 3,5 cm

21-26 VII

- viermele prunelor;- monilioze;- rugini


După recoltarea fructelor

19-24 VIII

(se va repeta la nevoie)

- păduchele din San Jose, generaţia a II-a;- ouă de păduchi de frunze;- păianjeni tetranychizi


După recoltarea fructelor şi căderea frunzelor

X - XI - boli de scoarţă şi de lemn Tratamentul 13:- Zeamă bordeleză 2,0 %;- Turdacupral 50 1,0 %

CULTURA CAISULUI

Armeniaca vulgaris Lam.Fam. RosaceaeSubfam. Prunoideae

Caisul este o specie pomicolă deosebit de importantă atât prin prisma calităţii fructelor, precocităţii şi productivităţii pomului, cât şi datorită faptului că din fucte se prelucrează cele mai diverse produse, cum ar fi: compot, gem, dulceaţă, caisată, nectar etc.

Compoziţia chimică a caiselor se remarcă prin conţinutul ridicat de zaharuri, acizi organici, substanţe pectice dar mai ales prin vitamine şi săruri minerale.

Fructele proaspete au rol mineralizant, au acţiune alcalinizantă şi reglează pH-ul sucului gastric, sunt tonice, reconfortante, fiind indicate în profilaxia şi chiar tratamentul multor afecţiuni.

Pomul este destul de precoce, productiv, rezistent la boli şi la dăunători dar, din păcate, are câteva deficienţe care limitează extinderea acestei valoroase specii, dintre care amintim:soiurile înfloresc foarte devreme şi sunt afectate de brumele şi îngheţurile târzii; pomii sunt afectaţi de pieirea prenmatură, o boală complexă care afectează în primii ani de viaţă aproximativ 50-55 % din caişi şi nu în ultimul rând, caisul este pretenţios la lumină, la căldură, la textură şi la fertilitatea solului.

În România, cultura caisului are o pondere restrânsă, dintre judeţele în carea cultura acestei specii este bine reprezentată, amintim: Constanţa, Tulcea, Dolj, Teleorman, Olt şi Mehedinţi.

Înfiinţarea şi întreţinerea livezilor de mărAlegerea soiurilor, portaltoilor şi polenizatorilorSortimentul la cais este destul de bogat, cele mai reprezentative soiuri fiind prezentate

în tabelul 2.18.Epoca de coacere a noilor soiuri de cais debutează la 12-15 iunie în condiţiile de la

Constanţa, iar la Timişoara la 20-25 iunie cu soiurile N.J.A. 42 şi N.J.A. 19 şi ţine până la 10-12 chiar 15 august.

Tabelul 2.18.Principalele soiuri de cais cultivate în România

Nr. crt.


Epoca de coacere



1 NJA 19 1VI-15VIMare, foarte

productivsupramijlociu

Sferic, uşor ascuţit spre vârf

Galben-portocaliu, acoperit slab cu carmin

2 Dacia 1VII-1VIIIMijlocie, productiv

Mare 70-90 g SfericăGalben-portocaliu, roşu

pe partea însorită

3 Neptun 1VII-1VIIIMare,

productivSupramijlociu 60g

Ovoidal, uşor ascuţit spre vârf, brazdă

ventrală largă

Galben-portocaliu cu dungi roşietice

4 Saturn 1VII-1VIIIMică,

productivMijlociu 45-50g Sferic, uşor asimetric

Galben-portocaliu stropit cu roşu pe partea însorită

5 CMB 1VII-1VIIISupramijlocie,

productivSupramijlociu 40-70g Sferic, uşor turtit

Galben-portocaliu, slab rozie

6 Venus 1VII-1VIIIMică,

productivMare 70-80g

Globulos-turtit, uşor asimetric

Portocalie cu roşu carmin pe partea însorită

7 Callatis 1VII-1VIIIMijlocie, productiv

Mare 70g Ovoidal, teşit la bazăGalben-portocalie cu irizaţii roşii pe partea

însorită

8 Sirena 1-15VIIIMijlocie, productiv

Supramijlociu 65gGlobulos-ovoidal,

uşor asimetricPortocalie cu pete roşii

9 Mamaia 1VII-1VIIIMijlocie, productiv

Supramijlociu 55-60g Ovoidal- tronconicRoşu rubiniu pe fond

portocaliu

10 Excelsior 1VII-1VIIIMijlocie-mică,

mediu productiv

Mare 68-70gSferic alungit, turtit

lateralGalben-aurie

11 Umberto 1-15VIIISubmijlocie,

mediu productiv

Mijlociu 40-60gOvoidal, turtit lateral, uşor ascuţit spre vârf

Galben-portocalie cu nuanţe de roz

12 Favorit 1-15VIIIMijlocie, productiv

Mare 70gOvoidal, uşor ascuţit

spre vârfGalben-portocalie, cu

luciu

13 Selena 1-15VIIIMică,

productivSupramijlociu 60g Ovoidal sau globulos

Galben-portocalie cu puncte roşii

14 Silvana 10-25VIISubmijlocie,

mediu productiv

Mijlociu 45gOvoidal, uşor

asimetric spre vârfGalben-portocalie suflată

cu roşu

15 Sulmona 10-25VIIMijlocie, productiv

Supramijlociu 65-70gSferic sau ovoid, uşor

turtit pe linia de sudură

Portocalie, stropit pe 2/3 din suprafaţă cu roşu

16 Olimp 10-25VIIMijlocie-mică,

productivMare 70g

Ovoidal sau sferic, trunchiat la bază

Portocalie cu nuanţe de roz şi puncte roşii

17 ComandorMijlocie,produ

ctivMare 70-75g Sferic, puţin alungit

Galben-portocalie marmorat cu roşu

18 LitoralSlabă,

productivMare 70g Ovoidal-alungit

Galben-auriu cu puncte roşii pe partea însorită

Portaltoii caisului în ordinea utilizării lor sunt: zarzărul, corcoduşul, prunul franc, piersicul şi migdalul.

Zarzărul are afinitate bună cu toate soiurile, fiind recomandat pe soluri uşoare, nisipoase, în zonele mai secetoase. Nu suportă terenuri grele cu exces temporar de umiditate. Având repausul scurt, grăbeşte vegetaţia şi predispune pomii la îngheţurile târzii.

În ultimii ani se remarcă o tendinţă de înlocuire a zarzărului cu caisul franc, soiuri cu coacere târzie, pe această cale au fost selecţionaţi portaltoi valoroşi în Franţa (Manicot G.F. 1236), în Canada (Haggith).

Corcoduşul are afinitate cu majoritatea soiurilor dar conferă neuniformitate în creştere şi rodire. Suportă un grad mai mare de argilă şi un oarecare exces de umiditate în sol, dar pomii sunt mai avizaţi la pieirea prematură şi la viroze.

Prunul franc are afinitate destul de bună, reduce procentul de pieire prematură, se adaptează pe o gamă largă de soluri inclusiv pe cele subţiri, uşor argiloase.

Piersicul franc este utilizat puţin în România dar mult în Africa de Sud (90 %), în California, etc. Numeroase tipuri au fost selecţionate în Franţa (G.F. 305, Mont Clair, Rubira), în S.U.A. (Nemared, Citation). Piersicul franc conferă o oarecare rezistenţă la cancerul bacterian, la verticiloză, fiind recomandat pe soluri uşoare, fertile în condiţii de irigare. Imprimă precocitate, o maturare mai timpurie a fructelor, dar are afinitate slabă, iar longevitatea pomilor scade la 8-12 ani.

Migdalul are o afinitate mai slabă cu caisul, dar îi conferă rezistenţă sporită la secetă, reuşeşte bine pe soluri uşoare, uscate, bogate în calcar, pietroase.

În procesul de fecundare, majoritatea soiurilor se comportă ca autofertile, excepţie fiind Timpurii de Chişinău. Legarea prin autofecundare este de 4,0-15,0 % iar în fecundarea liberă sau dirijată cu cei mai buni polenizatori atinge 10,0 şi 50,2 %.

Alegerea şi pregătirea terenului pentru înfiinţarea unei livezi de cais va ţine cont de cerinţele acestei specii faţă de factorii de vegetaţie, în plus terenul ales trebuie să fie ferit de curenţi de aer, brume şi în toate situaţiile să existe posibilităţi de irigare.

Terenul se pregăteşte prin mobilizare adâncă 50-60 cm, fertilizare abundentă cu gunoi de grajd şi îngrăşăminte minerale (fosforul mobil trebuie să fie cuprins între 20-40 ppm, iar potasiul între 80 şi 150 ppm).

Plantarea se face toamna destul de devreme, 15 XI-15 XII, în ferestrele iernii sau primăvara foarte devreme. Întârzierea plantării conduce la creşteri slabe, prindere grea etc.

Distanţele de plantare diferă destul de mult în funcţie de sistemul de coroană, fertilitatea solului şi mai puţin de vigoarea soiului şi a portaltoiului, astfel : 5-6 m între rânduri şi 4-5 m pe rând, dacă pomii sunt conduşi ca vas ameliorat, vas întârziat şi piramidă întreruptă; 4-4,5 m între rânduri şi 4 m pe rând, dacă pomii sunt conduşi sub formă aplatizată; 6 m între rânduri şi 2,0-2,5 m pe rând, dacă pomii sunt conduşi după sistemul Y (ipsilon) şi 3-4 m între rânduri şi 2,5-3,0 m între pomi pe rând, dacă pomii sunt conduşi sb formă de cordon vertical.

Tăierile de formare se realizează în concordanţă cu sistemul adoptat, ţinând cont de următoarele: în primii ani scurtarea ramurilor de prelungire se face la 60-80 cm, iar a celor de garnisire la 20-30 cm; rărirea este necesară la soiurile de tip standard şi operaţiunile în verde grăbesc formarea, stimulează precocitatea şi contribuie la anticiparea producţiilor mari.

Tăierile de rodire se fac în funcţie de particularităţile soiurilor. La soiurile de tip spur:- se suprimă 1/5 din ramurile de semischelet cu vârsta de peste 5-6 ani, înlocuindu-se

cu creşteri noi, care se scurtează cu 1/3-1/2 din lungime;- se răresc buchetele la 10-12 cm, suprimându-se cele bătrâne în curs de epuizare;- se reţin ramurile mijlocii de 30-40 cm, rărindu-se la 15-20 cm una de alta.La soiurile cu rodire preponderent pe ramuri mijlocii şi lungi :- se scurtează o treime din ramurile de semischelet mai în vârstă de 4-5 ani;- se suprimă 1/3 din ramurile de semischelet mai vechi de 4-5 ani, înlocuindu-se cu

creşteri noi;- se răresc ramurile lungi la 15-20 cm şi se scurtează cu 1/4-1/3 din lungime dacă

depăşesc 70 cm.

Epoca de executare a tăierilor în uscat este primăvara înainte de pornirea în vegetaţie (februarie-martie).

Tăierile în verde sunt foarte recomandate întrucât reglează vegetaţia, contribuie la apariţia anticipatelor şi a valului II de creştere, pe care mugurii floriferi au repausul mai lung. Acestea se fac în iunie sau după recoltare.

Tăierile de întreţinere presupun : reducţia semischeletului alungit; suprimarea semischeletului epuizat; suprimarea concurentelor şi a ramurilor lacome; scurtarea ramurilor anuale lungi şi a lacomilor reţinuţi pentru completarea golurilor în coroană.

Tăierile de regenerare dau rezultate mulţumitoare dacă diametrul rănilor nu depăşeşte 5-6 cm, vârsta lemnului 4-5 ani, rănile se dezinfectează cu soluţie de CuSO4 3 % şi se tratează bine cu mastic.

Întreţinerea şi lucrările solului se fac sub formă de: ogor lucrat, fertilizat cu îngrăşăminte organo-minerale; înierbarea intervalelor şi lucrarea solului pe rând; plante pentru îngrăşământ verde sau culturi intercalate, erbicidarea pe rând şi mai rar erbicidarea totală.

Lucrările solului constau în arătura de toamnă la 15- 18 cm, primăvara afânarea la 8-12 cm, iar vara 6-8 discuiri. Caisul suportă destul de bine şi erbicidele care se aplică după indicaţiile de pe ambalaje sau a prospectelor ce le însoţesc.

Fertilizarea Caisul este considerat o specie pretenţioasă la elementele minerale. Dozele de îngrăşăminte oscilează mult în funcţie de gradul de aprovizionare al solului,

vârsta pomilor, irigare sau neirigare. Huguet (1989), citat de Drăgănescu E. (1996) recomandă:

- în primii doi ani 60 kg N; 30 kg P2O5; 46 kg K2O;- după cinci ani şi o producţie de peste 10 t/ha; 88 kg N; 30 kg P2O5; 120 kg K2O, cu

raportul 3:1:4. Gunoiul se dă la 3-4 ani odată în doze de 25 - 30 t/ha. Dozele sunt cu totul orientative, ele se adaptează în funcţie de analiza agrochimică a solului.

Irigarea caisului. Deşi rezistent la secetă, caisul are un consum mare de apă, lipsa acesteia, cumulată în timp, predispune pomii la pieire, la ger, fructele sunt mici, slab suculente.

Se recomandă 4-6 udări cu norme de 400-600 m3/ha care să umecteze solul pe 50-60 cm şi menţinerea umidităţii solului la nivelul de 70 % din capacitatea de câmp.

Momentele cheie de udare sunt: primăvara înainte de dezmugurire dacă este cazul; la 10-15 zile după înflorire; cu 2-3 săptămâni înainte de recoltare; una, două udări după recoltare (iulie-august) şi toamna târziu (de aprovizionare) în caz de secetă.

Pe solurile grele se vor da norme medii-mici pentru a nu crea excedent de apă în sol, foarte periculos pentru cais.

Normarea încărcăturii este necesară în anii cu legare abundentă şi se face prin tratamente chimice cu Ethrel la 6-7 zile după scuturarea petalelor şi o rărire manuală, eventual scurtarea ramurilor.

Combaterea bolilor şi dăunătorilor. Caisul are un număr destul de mare de boli (ciuruirea, monilioza, alternarioza, plum-poxul etc.) şi de dăunători (păduchele din San-Jose; păduchii de frunze, păduchele ţestos, omida păroasă, acarienii etc.).Pentru o combatere eficientă se recomandă 8-10 tratamente complexe dintre care două în perioada de repaus relativ, două sau trei la reluarea vegetaţiei şi 5-6 în vegetaţie. Pentru fiecare tratament se utilizează insecticide, fungicide şi acaricide (tabelul 2.19.).

Tabelul 2.19.Combaterea bolilor si daunatorilor la cais

Nr. trat.

Fenofaza Perioada (luna,

decada)

Boli şi dăunători combătuţi Pesticide recomandate

Concentraţia %

1Repaus vegetativ, după terminarea tăierilor

Martie 1-2Păduchele din San Jose, ouă de afide, acarieni, defoliatori

OleodiazolOleocarbetoxPolibar 45 PU

1,52-36,0

2 Buton alb Martie 3 Monilioză, ciuruire, uscarea Captadin 50 PU 0,25

Aprilie 1 ramurilorTurdacupralZeamă bordeleză

0,40,5

3Scuturarea a 10-15% din petale

Aprilie 2-3Monilioză, ciuruire, păduchi de frunză, acarieni, defoliatori, molii miniatoare

a) Ronilan 50 WP + Fastac 10 ECb) Capatdin 50 + Decis 2,5c) Sumilex 50 WP + Sumialpha d) Dithane M 45 + Karate 2,5 EC

0,05+0,015

0,25+0,025

0,1+0,03

0,2+0,03

4 Fructul cu 1 cm Mai 1Monilioză, ciuruire, păduchi de frunze, acarieni, defoliatori, molii minatoare

a) Systhane 12,5 CE + Foray (Biobit)b) Merpan 50 WP+ Nurelle D

0,04+0,05

0,25+0,075

5 Fructul cu 2 cm Mai 3Monilioză, ciuruire, antracnoză, rapăn, afide, acarieni, molii

a) Vondozeb 80+ Sumialphab) Topsin M 70 +Alphaguardc) Bumper 25+ Sumiaplha

0,2+0,03

0,07+0,01

0,03+0,03

6Intrarea în pârgă a soiurilor timpurii şi semitârzii

Iunie 2

Monilioză, ciuruire, făinare, rapăn, păduchi de frunze, păduchele din San Jose, molii

a) Captan 50 + Decis 2,5b) Topsin M 70 +Ecalux Sc) Folpan 80 + Sinoratox 35

0,25+0,05

0,07+0,075

0,2+0,15

7 Pârgă Iunie 3,Iulie 1Ciuruire, făinare, monilioză, molii, afide

a) Derosal 60 + Fastac 10b) Topsin M 70 +Karate 2,5c) Dithane M 45 + Decis 2,5

0,07+0,004

0,07+0,02

0,2+0,05

8După recoltarea soiurilor târzii

August 1-2 Idem tratament 7 Idem tratament 7

Pieirea prematură (“apoplexia”, “declinul caisului”)Pieirea este o boală specifică sâmburoaselor, cu deosebirea caisului, fiind semnalată

prima dată în Franţa în anul 1922. Cauzele pieirii sunt complexe, ecologice, fiziologice şi fitopatologice, între care amintim: seceta, îngheţul, atacul insectelor, afinitatea slabă cu portaltoii, influenţa apei stagnante, tăierile abuzive, presarea sau rănirea scoarţei, supraîncărcarea cu fructe, infecţiile cu ciuperci din numeroase genuri: Cytospora, Eutipa, Stereum, Alternaria etc.

Măsurile de atenuare ale pieirii premature sunt: plantarea în zone foarte favorabile; utilizarea ca portaltoi a zarzărului şi a prunului franc; evitarea rănirii pe trunchi, şarpante, etc. evitarea tăierilor prea severe, în perioada de repaus şi înlocuirea lor cu tăieri în verde; evitarea terenurilor plantate anterior cu cais sau alte sâmburoase; alegerea soiurilor cu rezistenţă la pieire; folosirea de material săditor sănătos; tratamente chimice adecvate pentru a menţine o stare fitosanitară corespunzătoare; dezinfectarea rănilor, a leziunilor, scorburilor cu soluţie de CuSO4 3,5 % şi protejarea lor etc.

CULTURA PIERSICULUI

Persica vulgaris Mill Fam. RosaceaeSubfam. Prunoideae

Piersicul este una dintre cele mai apreciate specii pomicole de climat temperat datorită calităţilor deosebite ale fructelor, cât şi datorită particularităţilor biologice ale pomului.

Piersicile, ca savoare, se plasează după struguri, portocale şi mere şi pot fi consumate atât în stare proaspătă, cât şi prelucrate sub formă de compot, gem, suc, nectar etc.

În stare proaspătă, fructele au o compoziţie chimică complexă, stimulează secreţia gastrică, uşurează digestia, iar prin substanţele pectice şi celuloză ameliorează peristaltismul intestinal. Substanţele minerale reglează pH-ul sucului gastric, taninurile au rol hemostatic şi dezinfectant, piersicile fiind recomandate în cura diferitelor afecţiuni dar mai ales în hipertensiune, arteroscleroză, în litiazele biliare şi renale, etc.

Pomul are o serie de avantaje, cum ar fi: este deosebit de precoce şi de productiv; este lipsit de alternanţă de rodire; răspunde bine la fertilizare şi la irigare; nu este aşa de sensibil la brume ca şi caisul; fructele se transportă şi se manipulează uşor; are tehnologia de cultură bine pusă la punct.

Printre inconveniente se numără: cerinţele mari faţă de lumină şi de căldură; este exigent la sol; pretenţia mare la unele verigi tehnologice (tăieri); sensibilitatea la unele boli (băşicare); longevitatea redusă şi un procent oarecare de pieire prematură.

Piersicul se cultivă pe tot globul, ţările mari producătore de piersici fiind: China, Italia, Grecia, S.U.A., Spania şi Franţa.

În România, fiind o specie pretenţioasă la căldură şi sol, piersicul a ocupat suprafeţe modeste fiind regăsit mai ales ca pom izolat în podgorii. Judeţele cu pondere în cultura acestei specii sunt: Constanţa, Tulcea, Ilfov, Dolj, Timiş, Bihor etc.

Înfiinţarea şi întreţinerea livezilor de piersicAlegerea soiurilor şi portaltoilorSoiurile de piersic se împart în trei grupe şi anume:- piersicile propriu-zise, sunt soiuri cu fruct mare, pieliţa pubescentă, colorată în

verde-gălbui până la galben-portocalie, acoperită parţial cu roşu, pulpa fermă semi sau neaderentă la sâmbure, de calitate bună. Aceste soiuri sunt destinate consumului proaspăt, eventual şi pentru compot.Din această grupă de bază fac parte : Madeleine Pouyet, Fillette, Collins, Cardinal, Jerseyland, Redhaven, Southland, Halehaven, Elberta, I.H. Hale, Flacăra;

- nectarinele, sunt piersici cu pieliţa glabră (ca o prună), intens colorată în roşu, pulpa semi sau neaderentă la sâmbure colorată în galben sau alb, intens aromată, de calitate bună. Nectarinele sunt ceva mai sensibile la ger, monilioză şi făinare, destul de productive, însă fructele sunt mai perisabile. După cercetările făcute în ţară, inclusiv la S.D. Timişoara, s-au dovedit valoroase soiurile: Romamer 1, Romamer 2, H.N.A., Regina 2 B, Independence, Nectared 2, Nectared 4, Flavortop, ARK 84, 105, N.J.N. 21, N.J.N., 56 etc ;

- paviile, sunt piersicile pentru industrializare, au fructul mare, pieliţa monocoloră (galbenă sau portocalie), pulpa unicoloră cu textură fermă, rezistentă la fierbere. Pomii sunt mai rezistenţi la boli, mai productivi, dar mai pretenţioşi la căldură iar fructele se pot recolta mecanizat întrucât rezistă la vătămări. Din această grupă se recomandă soiurile: N.J.C. 89, N.J.C. 84, N.J.C. 87, N.J.C. 80, N.J.C. 78, Babygold 8, Vezuvio, Vivian.

În tabelul 2.20 se prezintă cele mai recomandate soiuri de piersic pentru cultivare şi înmulţire în România.

Tabelul 2.20

Principalele soiuri de piersici, nectarine şi pavii cultivate în RomâniaNr. crt.

Soiul Epoca de coacere

Vigoarea pomului


Piersici propriu-zise1 Madeleine Pouyet 10-15 VI mare submijlocie 50-80 g sferică crem-verzuie2 Fillete 20-25 VI mare mijlocie-mică 70-100 g rotund-ovală roşu viu3 Collins 10-15 VII supramijlocie - mare mijlocie

80-130 gsferic-turtită galben-verzui

4 Cardinal 12-18 VII mijlocie mijlocie80-140 g

globuloasă uşor asimetrică

galben-portocalie

5 Hiland 12-18 VII mijlocie mijlocie rotundă galbenă acoperită cu

70-120 g roşu6 Jerseyland 20-25 VII mijlocie mijlocie

80-170 gsferică sau alungită

asimetricgalbenă acoperită 4/5

cu roşu viu7 Redhaven 25 VII-

5 VIIIsubmijlocie mijlocie

100-170 gsferică uşor trunchiată

la bazăgalben-portocalie

8 Southland 10-15 VIII supramijlocie mare150-230 g

globuloasă galben-portocalie cu roşu marmorat

9 Suncrest 15-20 VIII mijlocie mare190-220 g

simetrică larg aplatizată roşu deschis

10 Halehaven 15-25 VIII supramijlo-cie mare150-220 g

sferic-alungită

11 Elberta 20-28 VIII mare mare170-250 g

sferic alungită galben-aurie acoperită pe ½ cu

roşu sângeriu12 I.H. Hale 20-28 VIII submijlocie foarte mare

200-300 gsferică galben-aurie

acoperită cu roşu sângeriu

13 Flacăra 10-15 IX mijlocie foarte mare200-350 g

sferică galben-portocalie cu roşu aprins

14 Superbă de toamnă 10-20 IX mijlocie supramijlocie180 g

sferic turtită alb-gălbu-ie cu pete, dungi

Nectarine1 Regina 280-2 B 28VI-5 VII mijlocie submijlocie sferic-alungită galbenă cu roşu

purpuriu2 Romamer 2 25 VI-10VII mijlocie mic mijlocie sferic alungită galbenă cu roşu

sângeriu3 Crimson Gold 1-10 VII mare

100-120 gmijlocie sferică galben-portocalie

acoperită pe ¾ cu roşu închis

4 Nectared 2 22-30 VII supramij-locie mare150-200 g

sferică galben-portocalie acoperită cu roşu

aproape în întregime5 Independence 1-10 VIII mare mijlocie

140-1620 goblongă roşu luminos

6 Nectared 4 1-10 VIII mare mijlocie130-140 g

sferică uşor turtită la capete

galbenă acoperită 2/3 cu roşu orange

7 Flavortop 12-18 VIII mijlocie mare140-200 g

sferică sau ovoidă galben-portocalie acoperită ½ cu roşu

purpuriu8 NJN 56 10-20 IX mijlocie mijlocie

120-130 govoidă galben acoperit cu

roşu pe 1/3Pavii

1 NJC 84 15-20 VIII mare mijlocie120-130 g

globuloasă galbenă

2 NJC 87 15-25 VIII mare mijlocie130-140 g

globuloasă galben-portocalie

3 Babygold 6 10-20 VIII mare supramijlocie160-190 g

rotundă galben-portocalie acoperită cu roşu viu

4 Babygold 8 10-20 VIII mare mijlocie160-180 g

sferic alungită galben-portocalie

5 Vezuvio 5-15 VIII mare mijlocie120-160 g

sferic-alungită galbenă puţin acoperită cu roşu

6 Vivian 15-25 VIII mijlocie mijlocie130-150 g

sferică galben-portocalie

Portaltoii piersicului sunt: piersicul franc, corcoduşul, prunul franc, migdalul amar şi hibrizii între piersic şi migdal.

Piersicul franc este cel mai indicat portaltoi pentru piersic în condiţii de climat călduros, potrivit de secetos şi pe soluri uşoare calde. Are afinitate bună cu toate soiurile, imprimă o vigoare mijlocie, precocitate, longevitate bună şi un procent mai scăzut de pieire a pomilor. Nu suportă solurile grele, reci, cu apă stagnantă, cu conţinut ridicat în calcar. Se utilizează sâmburi de la soiurile târzii sau portaltoii special omologaţi: De Balc, Oradea 1.

Corcoduşul este un portaltoi destul de frecvent utilizat şi agreat de pepinierişti, dar mai puţin indicat comparativ cu francul. Pomii altoiţi pe mirobolan au creştere viguroasă în primii ani dar neuniformă, intră pe rod ceva mai târziu, au un grad mai mare de pieire prematură, în schimb suportă un procent ridicat de argilă (până la 35-40 %) şi chiar un oarecare exces de apă în sol.

Prunul franc, deşi utilizat pe scară mai restrânsă poate fi considerat un bun portaltoi pentru piersicii cultivaţi pe soluri potrivit de grele. Dintre dezavantaje se remarcă creşterea neuniformă şi lentă în primii ani, tendinţa de drajonare a celor mai multe tipuri, încheierea prea timpurie a vegetaţiei, diferenţe între parteneri la punctul de altoire.

Migdalul amar poate fi utilizat ca portaltoi pentru piersic pe terenurile pietroase, calcaroase, uscate, cu apa freatică adâncă. Migdalul ca portaltoi imprimă o vigoare slabă de creştere (mai ales în primii ani), neuniformitate între pomi, sudură slabă în punctul de altoire. Multe tipuri de migdal nu au o afinitate bună cu piersicul.

În procesul de fecundare aproape toate soiurile (excepţie I.H. Hale) sunt autofertile, ca atare nu se impune prezenţa polenizatorilor în livadă.

Alegerea şi pregătirea terenului Pregătirea terenului se face prin fertilizare (în funcţie de gradul de aprovizionare al solului) şi desfundare la 50-60 cm. Piersicul nu poate urma după el însuşi (pauză minimă 4-6 ani) şi nici după alte sâmburoase. Dezinfectarea solului, înierbarea anticipată, fertilizarea abundentă cu gunoi de grajd şi cultivarea cu ierburi perene poate reduce timpul de pauză.

Distanţele de plantare la piersic diferă în funcţie de sistemul de livadă, gardul de fertilitate al solului, de utilizarea irigării etc. Astfel:

- pentru livezile intensive cu densitate medie, se utilizează distanţa de 4,0 m între rânduri şi 2,5-3,0 m pe rând, densitatea fiind de 833-1.000 pomi/ha. În acest caz cea mai indicată formă de coroană este palmeta simplă (palspindelbuch);

- pentru livezile intensive cu densitate ridicată, se utilizează distanţa de 5,0-6,0 m între rânduri şi 1,5-2,0 m pe rând, densitatea fiind de 833-1.333 pomi/ha. În acest caz cea mai indicată formă de coroană este Y pe interval;

- pentru livezi superintensive, se utilizează distanţe de 3,5 m între rânduri şi 1,0-1,5 m pe rând, sistemele de coroană utilizate fiind: fusul subţire, sistemul Pillar şi cordonul vertical.

Plantarea pomilor se va face toamna sau primăvara foarte devreme întrucât pomii pornesc în vegetaţie destul de rapid. În timpul transportului, la stratificare şi la plantarea propriu-zisă, piersicul este sensibil la deshidratare de aceea se va transporta rapid şi se va uda abundent în şanţurile de stratificare şi la plantare.

După plantare vergile se vor scurta la 50-60 cm, anticipaţii la 3-4 muguri iar rănile chiar şi cele de diametru mic se vor pensula cu vopsea de ulei.

Tăierile de formare a coroanei la piersic trebuie să ţină cont de particularităţile biologice de creştere şi fructificare ale speciei, astfel:

- în anul I, după tăierea de proiectare, se aleg lăstarii viitoare şarpante, numărul lor fiind în funcţie de sistemul de coroană şi se lasă să crească liber până în luna iulie când se palisează la unghiul definitiv. Pentru coroanele fus subţire, sistemul Pillar, palmeta simplă, se alege şi un lăstar pentru formarea axului. Pe lăstarii aleşi pentru şarpante şi ax, lăstarii anticipaţi se răresc la 15-25 cm;

- în anul II, se prelungesc şarpantele şi axul prin lăstari terminali sau prin alţi lăstari cu poziţie foarte favorabilă iar eventualii lăstari concurenţi se suprimă.Tot în anul II se pot menţine câteva ramuri de rod (mixte) plasate spre baza coroanei care prin fructificare temperează plusul de vigoare al pomilor şi va menţine un echilibru normal între creştere şi fructificare;

- în anul III, se definitivează formarea, adică se ajunge la numărul normal de şarpante şi subşarpante, iar garnisirea cu ramuri de rod presupune existenţa ramurilor mixte la 10-12 cm, urmând ca prin rărire acestea să fie la 20-25 cm.

Tăierea de rodire reprezintă lucrarea de bază din tehnologia culturii piersicului. Tăierea de rodire se face după două metode:

Tăierea clasică, se recomandă la piersicii îmbătrâniţi degarnisiţi sau la o agrotehnică îndoielnică şi comportă următoarele operaţiuni:

- ramurile buchet şi salbele firave se elimină, putând totuşi reţine o parte din salbele mai viguroase;

- ramurile mixte păstrate să fructifice se scurtează deasupra a 8-12 grupuri de muguri;- ramurile mixte în plus precum şi cele vegetative se vor scurta în cepi de 2-3 muguri,

aceşti cepi au rolul de a forma noi ramuri mixte pentru anul viitor;- în anul viitor, ramura mixtă care a rodit se suprimă iar pe cepii din anul trecut se lasă

un nou cep (spre bază) şi o ramură mixtă scurtată la 8-12 grupuri de muguri. Tăierea lungă, (modernă, americană), comportă următoarele operaţiuni:- suprimarea buchetelor şi cel puţin parţial a ramurilor salbe;- ramurile mixte se răresc la 20-30 cm una de alta, păstrându-le pe cele de vigoare

mijlocie (30-60 cm) cu poziţie laterală;- ramurile vegetative şi cele mixte în plus se suprimă sau în zonele degarnisite se

scurtează în cepi de 2 muguri. La un pom se păstrează (în funcţie de vigoarea lui) 80-120 ramuri mixte, cel mult 150.

Tăierile se execută în februarie-martie şi se combină cu operaţiuni în verde executate în iunie şi după recoltare. Rănile se dezinfectează cu soluţie de CuSO4 - 3-5 % şi apoi se protejează cu vopsea de ulei.

Întreţinerea şi lucrările solului în livezile de piersic se face astfel: ogor permanent lucrat; ogor erbicidat sau mixat; înierbarea intervalului şi menţinerea solului curat pe direcţia rândului. Erbicidele recomandate sunt: Gesatop 50 WP 6-7 kg/ha; Caragarde A 50 6-8 kg/ha; Basta 5-6 kg/ha; Roundup 3-4 kg/ha; Fusilade 4 l/ha; Nabu B.C. 4-5 kg/ha; Gallant 4-5 kg/ha; Targa 4-5 kg/ha. Erbicidele se aplică după indicaţiile de pe ambalaje sau după prospectele ce le însoţesc.

Fertilizarea piersicului este o lucrare obligatorie deoarece această specie fructifică abundent (20-25 t/ha); menţine creşteri viguroase de 30-60 cm iar consumul specific pe tona de fructe este mare.

Cantităţile de îngrăşăminte care se recomandă la piersic sunt în funcţie de gardul de fertilitate al solului, de regimul de precipitaţii, de producţia scontată şi de numeroşi alţi factori. Se recomandă orientativ 30-40 t/ha gunoi de grajd o dată la 2-3 ani, iar îngrăşăminte minerale 80-120 kg/ha N, 50-60 kg/ha P2O5, 80-120 kg/ha K2O anual, cu excepţia anului când se dă gunoi de grajd, în acel an nu se administrează azot iar fosforul se reduce la jumătate.

Irigarea În ţara noastră, în zonele cu 500-550 mm/an sunt necesare 4-5 udări cu norme variabile între 400 şi 600 m3 pe hectar. Momentele optime de udare sunt:toamna după căderea frunzelor sau primăvara devreme, dacă solul necesită o aprovizionare; cu 2-3 săptămâni înainte de înflorit; la întărirea sâmburilor; la intrarea fructelor în pârgă; încă 1-2 udări după recoltarea fructelor.

Prin irigarea corectă, calitatea fructelor se îmbunătăţeşte, se asigură an de an refacerea lemnului de rod, precum şi o bună rezistenţă la ger.

Normarea producţiei constituie o operaţiune tehnologică de mare importanţă şi se realizează prin: tăieri de rodire; normarea chimică a florilor; rărirea manuală sau mecanizată a fructelor.

Rărirea chimică se poate realiza cu Ethrel 350-500 ppm, în funcţie de soi, aplicat la 15-30 zile după înflorit.

Rărirea manuală este aproape obligatorie şi dă rezultate foarte bune întrucât asigură spaţii suficiente între fructe cu consecinţe pozitive în ce priveşte calitatea. Fenologic această rărire se face când fructele au mărimea unei alune şi până la începutul întăririi sâmburilor.Pe buchetele de mai se lasă un fruct, pe salbe 1-2, iar pe ramurile mixte la distanţa de 10-12 cm la soiurile timpurii şi de 15-18 cm la cele târzii. Pe ramurile mixte rămân între 5-6 fructe (soiuri timpurii) şi 3-4 la cele târzii.

Combaterea bolilor şi a dăunătorilor se face după normele prezentate în tabelul 2.21.

Tabelul 2.21Combaterea bolilor şi dăunătorilor la piersic

Nr. trat.


decada)


Concentraţia %

1 Repaus vegetativNoiembrie 2

Martie 1Păduchi ţestoşi, ouă de afide, acarieni

OleodiazolOleoecalux

1,51,5

2La începutul dezmuguritului

Martie 3Deformarea frunzelor, făinare, rapăn, monilioză, ciuruire

TurdacupralZeamă bordeleză

0,30,5

NOTĂ: dacă nu s-a efectuat tratamentul 1 de iarnă, la tratamentul 2, de la începutul dezmuguritului se recomandă folosirea complexelor: Turdacupral 50 (0,5%) sau zeamă bordeleză 1% + US 1 (1,5%)

3 Buton roz Aprilie 1Deformarea frunzelor, făinare, rapăn, ciuruire, monilioză

TurdacupralZeamă bordeleză

0,30,5


Aprilie 2Bacterioze, deformarea frunzelor, făinare, monilioză, acarieni, molii

a) Dithane M 45 + Sumialphab) Bumper 25 + Decis 2,5 ECc) Captan 50 + Sinoratox 35

0,2+0,04

0,03+0,03

0,25+0,1

5 Fructul cu 0,5 cm Mai 1-2Deformarea frunzelor, făinare, monilioză, acarieni, molii, viermele fructelor

a) Dithane M 45 + Sumialphab) Bumper 25 + Decis 2,5 ECc) Captan 50 + Sinoratox 35d) Dithane M 45 + Foray

0,2+0,04

0,03+0,03

0,25+0,1

0,2+0,05

6Fructul cu 1,5 cmLa 15 zile de la T 5

Iunie 1Deformarea frunzelor, făinare, monilioză, acarieni, molii, viermele fructelor

a) Topsin M 70 + Ecalux Sb) Fundazol + Sumialphac) Folpan 50 WP + Actellic 50 ECd) Metoben 70 + Foray

0,07+0,075

0,1+0,04

0,15+0,05

0,07+0,05

7La 14 zile de la T 6, la intrarea în pârgă a soiurilor semitimpurii

Iunie 2-3

Deformarea frunzelor, ciuruirea, monilioză, acarieni, molii, afide, păduchele de San Jose G I

a) Captadin 50+ Decis 2,5 ECb) Vondozeb 80 + Ecalux Sc) Folpan 50 WP + Actellic 50 EC

0,25+0,05

0,2+0,075

0,3+0,2

8 La 14-15 zile de la T 7 Iulie 1-2 Idem T 7 Idem T 7

9Înainte de recoltare (fructe în pârgă)

Iulie 3, August 1

Monilioză, ciuruire, păduchele din San Jose G II, acarieni

a) Dithane M 45 + Decis 2,5 ECb) Captadin 50 + Ecalux S

0,2+0,05

0,25+0,075

10 La căderea frunzelor Noiembrie 1Deformarea frunzelor, ciuruire, monilioză

Turdacupral 50Zeamă bordeleză

0,52-3

CULTURA CIREŞULUI

Cerasus avium LFam. RosaceaeSubfam. Prunoideae

Cireşul este o specie pomicolă de mare importanţă economică întrucât fructele ajung la maturitate devreme şi sunt foarte căutate pentru consumul proaspăt dar şi pentru prepararea compotului, a sucului, siropului, dulceţei, lichiorului etc.

Compoziţia chimică complexă asigură cireşelor funcţii vitaminizante şi mineralizante după un sezon precar în trufandale. Sunt indicate în afecţiunile renale, hepatice, cardio-vasculare, având efect tonic şi reconfortant.

Lemnul de cireş este căutat în industria mobilei, pentru confecţionarea obiectelor de artă, decoraţiuni interioare etc.

Pomul este longeviv, destul de productiv, lipsit de alternanţă de rodire, potrivit de rezistent la ger şi boli, cu plasticitate ecologică acceptabilă şi aspect falnic (decorativ).

Zonele cele mai cultivate cu cireş sunt cele din emisfera nordică între paralele 40 şi 60o pe aproape toate continentele dar mai ales în Europa, America şi Asia. Cireşul este cultivat mai ales în Germania, Italia, Spania, Grecia, România, Franţa, Elveţia etc.

În românia, cele mai cunoscute zone de cultură a cireşului sunt: Iaşi-Cotnari, Râmnicu Sărat, Piteşti-Leordeni, Caransebeş, Sibiu, Craiova, Bistriţa-Năsăud, Dolj etc. Această specie merge relativ bine de la câmpie până la 500-600 m altitudine deşi sporadic poate urma pe pantele însorite până la 800 m în munţii Almăja.

Înfiinţarea şi întreţinerea livezilor de cireşAlegerea soiurilor, portaltoilor şi polenizatorilorSortimentul adaptat în România este în continuă perfecţionare iar lista pe anul 2000 a

cuprins 26 de soiuri tabelul 2.22.

Tabelul 2.22Principalele soiuri de cireş cultivate în România

Nr.crt.

SoiulEpoca de coacere

Vigoarea pomului

FructulMărimea Forma Culoarea şi consistenţa pulpei

1 Rivan 1-15 VI Medie-mare Mare Cordiform Roşu-deschis, pulpă semipietroasă

2Bigarreau

Burlat1-15 VI Medie Mare Sferic Roşu-închis, pulpă pietroasă

3 Ponoare 1-15 VI Mijlocie-mare Submijlocie Sferic Roşie, pulpa semipietroasă4 Roşii de Bistriţa 1-15 VI Mijlocie Medie Ovoid Roşu-închis, pulpă semipietroasă

5Negre de Bistriţa

1-15 VI Mijlocie-mare Medie Ovoid Neagră, pulpă semipietroasă

6 Iva 5-15 VI Mijlocie Medie-mare Aplatizat Roşu-purpuriu, pulpă semipietroas7 Izverna 15-25VI Medie Mare Sferic Roşu-închis, pulpă pietroasă8 Cerna 5-15 VI Mică Mare Tronconic Roşu-aprins, pulpă pietroasă9 Collina 15-20VI Medie Medie Sferic Roşu-închis, pulpă pietroasă10 Jubileu 30 20-30VI Medie Mare Sferic Roşu-închis, pulpă semipietroasă11 Severin 1-10VII Mijlocie Mare Sferic-alungit Roşu-aprins, pulpă pietroasă12 Van 20-30VI Medie-mare Mare Globulos-aplatizat Roşu-aprins, pulpă pietroasă13 Bing 20-30VI Medie-mare Mare Cordiform Roşu-aprins, pulpă semipietroasă14 Clasic 20-30VI Medie Medie Sferic Galben, , pulpă pietroasă15 Sam 20-30VI Medie-mare Mare Globulos-aplatizat Roşu-aprins, pulpă pietroasă16 Someşan 30VI Semiviguros Medie Alungit-aplatizat Purpurie, pulpă semipietroasă17 Simbol 25-30VII Medie Medie Sferic Galben, , pulpă pietroasă18 Stella 20-30VI Mare Mare Cordiform Roşie, pulpă semipietroasă19 Stella Compact 20-30VI Semiviguros Mare Cordiform Roşu-închis, pulpă pietroasă20 Tentant 20-30VI Semiviguros Medie Cordiform Roşu-închis, pulpă pietroasă21 Ulster 20-30VI Mare Mare Cordiform-obtuz Roşu-închis, pulpă pietroasă

22Boambe de

CotnariMedie-mare Mare Cordiform Galben cu roşu, pulpă pietroasă

23 Germersdorf 25VI-5VII Mare Mare Cordiform-obtuz Roşu-aprins, pulpă pietroasă24 Hedelfinger 1-15VII Mare Mare Alungit-cordiform Roşu-rubiniu, pulpă pietroasă25 Rubin 30VI Semiviguros Mare Sferic-cordiform Roşu-rubiniu, pulpă semipietroasă

26Pietrose Donissen

1-15VII Mijlocie Mijlocie Cordiform Galben deschis, pulpa suculentă

27Lambert Compact

15-20VII Mijlocie Mijlocie Cordiform Roşu-închis, pulpă pietroasă

Portaltoii cireşului sunt: cireşul sălbatic, cireşul franc, mahalebul, vişinul comun şi selecţii de cireş vegetativ F12/1, Colt, IPC1, VV1, SL 64 etc.

Cireşul sălbatic are afinitate foarte bună cu toate soiurile, imprimă pomilor vigoare mare, intrare târzie pe rod, longevitate, este sensibil atât la secetă cât şi la excesul de apă din sol. Acest portaltoi se recomandă pentru zonele deluroase cu soluri uşoare şi o pluviometrie de 600- 750 mm/ an.

Cireşul franc are aproximativ aceleaşi caracteristici ca şi sălbaticul dar imprimă pomilor o talie ceva mai mică şi o intrare mai timpurie pe rod. Se utilizează sâmburi de la soiurile cu coacere târzie (local) sau Heldelfinger, Pietroase galbenă Dönissen.

Mahalebul (Cerassus mahaleb) este un portaltoi indicat pentru zonele secetoase şi călduroase, cu soluri uşoare chiar calcaroase. Imprimă pomilor o creştere viguroasă în primii ani după plantare, apoi vigoarea rămâne inferioară celor altoiţi pe sălbatic.

Vişinul (Cerassus vulgaris) este utilizat puţin întrucât formează o sudură mai slabă şi diferenţa de grosime între parteneri. Ca avantaje, conferă pomilor o vigoare mai mică, se adaptează mai bine pe soluri mai umede şi subţiri.

Portaltoii vegetativi F 12/1 din Anglia, Colt (din Anglia) - selecţiile IPC1, VV1, obţinute în România, Meteor şi mahaleb SL 64 din Franţa şi alţii se utilizează încă foarte puţin.

În procesul de fecundare aproape toate soiurile sunt autosterile (excepţie Stella, Stella compact), de aceea la înfiinţarea oricărei livezi se vor asigura polenizatorii corespunzători - tabelul 2.23.

Tabelul 2.23 Lista polenizatorilor la cireş (după Parnia C. 1985)

Nr. crt. Soiul Polenizatorii0 1 21 Früheste der Mark Big, Moreau, Vinka, Negre de Bistriţa2 Negre de Bistriţa Ulster, Big, Moreau, Van, R.Oliva3 Timpurii de Bistriţa Big, Moreau, Roşii de Bistriţa, Negre de Bistriţa4 Big Moreau Timpurii de Bistriţa, Vignola Prima, Vinka5 Big Moreau Timpurii de Bistriţa, Vignola Prima, Vinka6 Van Germersdorf, Stella, Jubileu 30, Boambe de Cotnari7 Bing Larian, Van, Vignola prima8 Stella Van, Boambe de Cotnari, Armonia9 Germersdorf Boambe de Cotnari, Bing, Hedelfinger, Dönissen

10 Ulster Van, Vinka, Boambe de Cotnari11 Sam Germersdorf, Hedelfinger, Dönissen, Rubin12 Boambe de Cotnari Germersdorf, Van, Stella13 Dönissen Hedelfinger, Germersdorf, Boambe de Cotnari14 Hedelfinger Dönissen, Germersdorf, Boambe de Cotnari15 Amara Silva, Ştefăneşti 116 Silva Amar 1, Stefăneşti, Vig, Prima, Big, Moreau, Amara17 Ramon Oliva Timpurii de Bistriţa, Roşii de Bistriţa18 Roşii de Bistri Timpurii de Bistriţa, Negre de Bistriţa19 Jubileu 30 Ramon Oliva, Negre de Bistriţa, Van, Roşii de Bistriţa20 Rubin Germersdorf, Hedelfinger, Van, Dönissen21 Armonia Negre de Bistriţa, Jubileu 30, Rubin, Van22 Uriaşe de Bistriţa Germersdorf, Hedelfinger, Dönissen23 Compact Lambert Sam

Alegerea şi pregătirea terenuluiTerenul destinat livezii nu trebuie să fi fost cultivat anterior 3-5 ani cu cireş sau alte

sâmburoase. Urmează fertilizarea cu gunoi de grajd, îngrăşăminte chimice şi apoi terenul se desfundă la 50-60 cm pe întreaga suprafaţă. Plantarea pomilor se va face toamna (noiembrie) eventual în ferestrele iernii. Asigurarea polenizatorilor este obligatorie.

Distanţele de plantare se stabilesc în funcţie de soi, portaltoi, sistemul de coroană, fertilitatea solului etc. Cele mai utilizate distanţe de plantare sunt ;

- 5,0-6,0 m între rânduri şi 4,0-5,0 m pe rând, asigurându-se desimi de 333-500 pomi/ha, pentru conducerea după sistemul piramidă sau vas ;

- 5,0 m x 2,5-3,0 m, asigurându-se desimi mai mari de 500-800 pomi/ha, pentru conducerea după sistemul fus subţire ;

- 6,0 m x 2,0- 2,5 m, pentru sistemulY spre interval.Tăierile de formare Formarea coroanei impune mai puţine tăieri comparativ cu alte

specii. Cireşul formează în mod natural o coroană destul de rară. Începând din anul II se

recomandă scurtarea ramurilor de prelungire la 50-60 cm în creştere nouă pentru a asigura o bună garnisire. Etajarea pe ax este considerată oportună în schimb pe şarpante se suprimă 1-3 ramuri subterminale lăsându-se câte una după sistemul bilateral. La cireş nu se recomandă răriri , deoarece coroanele rămân rare, slab garnisite şi realizează o suprafaţă productivă mică.

Tăierile de rodire comportă puţine operaţiuni, întrucât buchetele de mai rodesc 8-12 ani, iar ramurile mijlocii şi lungi au o degarnisire lentă. Operaţiunea de bază este scurtarea ramurilor lungi cu 1/4-1/3, rărirea, dacă este cazul, a ramurilor mijlocii şi eventual scurtarea semischeletului garnisit cu prea multe buchete de mai.

Tăierile de regenerare sunt suportate destul de greu de cireş, de aceea se vor scurta ramurile până la diametrul de 4,0-6,0 cm. Tăierile se vor face la sfârşitul perioadei de repaus sau mai bine în verde după recoltat. Rănile mari se dezinfectează cu soluţie de CuSO4 şi apoi se protejează cu mastic.

Întreţinerea şi lucrările solului se fac sub formă de ogor lucrat în zonele secetoase, ogor cultivat cu plante agroalimentare sau culturi pentru îngrăşământ verde în zonele cu peste 650 mm, înierbarea intervalelor şi lucrarea pe rând. Afânarea solului chiar periodică la 18-22 cm are efecte favorabile asupra sistemului radicular întrucât conduce la creşterea conţinutului în oxigen din zona rădăcinilor.Erbicidele pentru cireş sunt cele recomandate în literatura de specialitate.

Fertilizarea În livezile pe rod se recomandă 30-40 tone/ha gunoi de grajd la 3-4 ani odată, iar anual îngrăşăminte chimice 80 kg N; 60-80 kg P2O5; 60-80 kg K2. Dozele necesită a fi corelate cu conţinutul solului în elemente minerale şi producţia prognozată.

Irigarea cireşului este necesară în anii secetoşi sau în zone cu 500-550 mm/an, repartizate neuniform.

Pomii tineri se udă individual, umectându-se solul pe 40-60 cm iar în livezile pe rod se fac 3-4 udări cu norme de 300-400 m3/ha, adică 1000-1500 m3/ha pe an. Nu se vor face udări în perioada coacerii fructelor. După recoltare şi executarea tăierilor se recomandă “udări fertilizante” care stimulează emiterea de creşteri vegetative viguroase pe care se diferenţiază muguri floriferi.

Îngrijirea recoltei La cireş sunt necesare lucrări de combatere a brumelor şi îngheţurilor târzii, tratamente chimice cu Ethrel 750 ppm pentru uniformizarea coacerii şi uşurinţa desprinderii de peduncul în cazul practicării recoltării mecanizate. Tratamentul se face cu 10-15 zile înainte de cules.

Combaterea bolilor şi dăunătorilor Calendarul tratamentelor pentru combaterea bolilor şi a dăunătorilor la cireş şi vişin se prezintă în tabelul 2.24.

Tabelul 2.24Combaterea bolilor şi dăunătorilor la cireş şi vişin

Nr. trat.


decada)


Concentraţia %

1 Repaus vegetativ Martie 1-2Păduchele de San Jose, ouă de afide, acarieni sau psilide

OleodiazolOleoecaluxUS 1 92

1,51,51,5

2 DezmuguritMartie 3Aprilie 1

Monilioză TurdacupralZeamă bordeleză

0,50,75

3 Buton alb Aprilie 1-2Antracnoză, monilioză, ciuruire, insecte defoliatoare

a) Captadin 50 + Sinoratox 35b) Folpan 80 WP + Sinoratox 35c) Merpan 50 + Carbetox 37

0,25+0,1

0,2+0,1

0,25+0,4


Aprilie 3Mai 1

Antracnoză, monilioză, ciuruire, insecte defoliatoare şi minatoare

a) Topsin M 70 + Sumialphab) Bavistin 50 +Decis 2,5 CEc) Saprol +Chinmix

0,07+0,02

0,07+0,03

0,125+0,03

5La intrarea în pârgă a soiurilor semitimpurii şi târzii

Mai 3Antracnoză, monilioză, ciuruire, insecte defoliatoare şi minatoare

a) Metoben 70 + Dipel WPb) Derosal 50 + Sinoratox 35c) Captadin 50 + Sumialpha

0,07+0,0

0,07+0,1

0,25+0,02

6 Imediat după recoltare Iunie 2-3Păduchele din San Jose G I, afide, antracnoză, monilioză, ciuruire

a) Topsin 70 + Sinoratox 35b) Benlate 50 + Decis 2,5 CEc) Merpan 50 + Ecalux S

0,07+0,2

0,07+0,05

0,25+0,075

7 Spre sfârşitul verii August 2-3Păduchele din San Jose G II şi principalele boli

Idem T 6

CULTURA VIŞINULUI

Cerasus vulgaris MillFam. RosaceaeSubfam. Prunoidae

Vişinul este o specie pomicolă importantă prin prisma calităţii fructelor, rusticităţii şi plasticităţii ecologice a speciei.

Fructele au o compoziţie chimică bogată şi sunt utilizate la prepararea compotului, a siropului, gem, dulceaţă, în patiserie, iar unele soiuri sunt mai plăcute la gust comparativ cu cireşele. Cura de vişine are efect tonic şi contribuie la ameliorarea afecţiunilor renale, hepatice, cardiovasculare, a anemiei şi stresului.

Organele vişinului, ramurile tinere, frunzele şi lăstarii au rol antiseptic şi se folosesc la conservarea produselor alimentare, în medicina populară sub formă de ceaiuri, infuzii etc. Pomul are talia relativ mică, se pretează la culturi intensive cu desime medie, reuşeşte destul de bine de la câmpie până în zona dealurilor înalte.

Dintre inconveniente: slaba productivitate a unor soiuri, sensibilitatea la monilioză şi la antracnoză.

În prezent vişinul se cultivă pe toate continentele dar pe suprafeţe mai mari în emisfera nordică până aproape de latitudinea de 60°.

Producţia mondială de vişine în anul 1986 a fost de 522.300 tone din care: 330.924 tone Dintre ţările europene mari producătoare de vişine sunt: Germania, fosta Iugoslavie, Polonia, Ungaria, România, Grecia etc.

În România vişinul se cultivă pe suprafeţe mai mari în judeţele: Vaslui, Iaşi,, Neamţ, Argeş, Ilfov, Galaţi, Bistriţa-Năsăud, Bihor etc.

Înfiinţarea şi întreţinerea unei livezi de vişinAlegerea soiurilor, portaltoilor şi polenizatorilorSortimentul la vişin este alcătuit din câteva soiuri străine şi autohtone vechi din

soiurile noi obţinute după 1960 precum şi din unele soiuri străine recent importate.Dintre soiurile vechi se mai menţin în cultură: Mari timpurii, Mocăneşti, Crişana,

Turceşti, Early Richmond, multe biotipuri locale mai mult sau mai puţin valoroase.Dintre soiurile străine sunt mai cunoscute: Northstar, Schattenmorelle, Oblacinska,

Meteor, Nefris, Plodorodnaia, Podbielski, şi altele.Obiectivele de ameliorare la vişin au fost: autofertilitatea; interfertilitate; vigoarea

mică a pomilor; rodirea Spur; fruct mare şi intens colorate; sâmbure mic etc. Portaltoii vişinului sunt: vişinul franc, mahalebul şi vişinul vegetativ.Vişinul franc se utilizează în zona dealurilor cu 600-750 mm precipitaţii, se adaptează

pe o gamă largă de soluri, are afinitate bună cu toate soiurile cărora le imprimă o vigoare

mijlocie, longevitatea de 25-30 ani. Se utilizează soiuri cu coacere târzie a fructelor (Schattenmorelle, Pandy, Meteor şi unele tipuri locale).

Mahalebul (Cerasus mahaleb), (vişinul turcesc) se utilizează în zonele sudice cu precipitaţiile între 500-550 mm, pe soluri uşoare. Are afinitate destul de bună cu soiurile de vişin cărora le imprimă la început o creştere viguroasă apoi talia pomilor rămâne mijlocie-mică.

Vişinul vegetativ V.V.1, a fost obţinut la Staţiunea Fălticeni, se înmulţeşte pe cale vegetativă şi imprimă altoilor o creştere submijlocie slabă. Este însă puţin utilizat, aproximativ 5-10 %.

În procesul de fecundare majoritatea soiurilor sunt autosterile şi foarte puţine autofertile: Oblacinska, Ilva, Nana, Pitic, Ţarina. Asigurarea soiurilor polenizatoare (tabelul 2.25)reprezintă secretul producţiei la vişin. Se recomandă gruparea a 4-5 soiuri într-o parcelă pentru a creşte gradul de fecundare al florilor.

Tabelul 2.25 Lista polenizatorilor la vişin

Nr. crt. Soiul Polenizatorii1 Engleze timpurii Mari timpurii, Timpurii de Cluj, Mocăneşti 162 Mari timpurii Timpurie de Cluj, Mocăneşti 163 Dropia Crişana 2, Nana, Mocăneşti 164 Nefris Crişana 2, Oblacinska5 Gorsemkrik Oblacinska, Mocăneşti 16, Crişana 26 Nana Crişana 2, Meteor, Schattenmorelle7 Mocăneşti 16 Crişana 2, Pandy 38, Nana8 Meteor Mocăneşti 16, Cri}ana 2, Schattenmorelle9 Pandy 35 Nana, Meteor, Mocăneşti 1610 Crişana 2 Oblacinska, Mocăneşti 1611 Oblacinska Crişana 2, Nana, Nefris12 Pandy 114 Mocăneşti 16, Nana13 Schattenmorelle Mocăneşti 16, Dropia, Crişana 214 Grossa gamba Mocăneşti 16, Crişana 2, Schattenmorelle, Nana15 Timpurie de Cluj Crişana 2, Pandy 3816 Pandy 38 Schattenmorelle, Nana17 Ilva Nana, Schattenmorelle

Fenomenul de nerodire la vişin a fost semnalat în anii 1970 şi s-a manifestat prin faptul că o serie de soiuri înfloresc foarte abundent, dar leagă extrem de necorespunzător (2-5 % din totalul florilor). Cauzele principale ale fenomenului sunt: lipsa polenizatorilor sau amplasarea lor la distanţe prea mari; o organogeneză incompletă a macro şi microsporilor; lipsa sau absenţa microsporilor în antere; iar eliberarea lor se face cu greutate; fluctuaţii climatice în timpul înfloritului; desfrunzitul prematur al pomilor produs de antracnoză; zonarea necorespunzătoare a soiurilor. Fenomenul nerodirii a fost aproape total rezolvat prin obţinerea de soiuri noi autofertile sau interfertile, stabilirea polenizatorilor corerspunzători, zonarea ecologică a soiurilor şi îmbunătăţirea tehnologiei de cultură.

Alegerea şi pregătirea terenuluiTerenul se pregăteşte prin fertilizare, desfundare şi nivelare de suprafaţă după

tehnologia recomandată la cireş. Vişinul nu se plantează după el însuşi sau după sâmburoase decât la cel puţin 4- 5 ani.

Distanţele de plantare sunt: - 4-5 m între rânduri şi 3-4 m pe rând pentru soiurile viguroase;- 4,0 m între rânduri şi 2-3 m pe rând pentru soiurile de vigoare slabă.Sisteme de coroană recomandate la vişin sunt: fusul tufă, vasul întârziat aplatizat,

pentru soiurile mai viguroase, iar pentru soiurile de vigoare mică: fusul subţire, sistemul Pillar, Ypsilon spre interval, tufă joasă etc.

Plantarea se face toamna, în ferestrele iernii sau primăvara foarte devremeTăiereile de formareTrunchiul la vişin se proiectează la 40-60 cm, chiar 30-40 cm pentru tufă. Formarea

decurge asemănător ca la cireş cu remarca, că soiurile care rodesc predominant pe plete au tendinţa să se îndesească.

Tăierea de rodire se execută diferenţiat în funcţie de soi fiind mai numeroase (mai complicate) la cele care rodesc predominant pe ramuri pletoase. La aceste soiuri se fac mai multe operaţiuni de rărire, scurtarea pletelor care prezintă ramificaţii, suprimarea celor degarnisite şi reducţia semischeletului. De asemenea, se recomandă păstrarea lăstarilor ce apar în coroană inclusiv a celor lacomi bine plasaţi care devin fie plete tinere, fie semischelet nou. Epoca optimă de executare a tăierilor este: vara după recoltare sau primăvara înainte de umflarea mugurilor.

Întreţinerea şi lucrările solului se fac sub formă de ogor lucrat, ogor erbicidat sau înierbarea intervalelor şi erbicidarea pe rând în zonele cu peste 600 mm pe an. Adâncimea arăturii în livezile de vişin nu va depăşi 12-15 cm în funcţie de portaltoi. Dintre erbicide se recomandă: Gesatop 50 WP 6-7 kg/ha; Basta 5-6 kg/ha; Roundup 3-4 kg/ ha; Fusilade 4 l/ha.

Fertilizarea vişinului se face cu doze moderate de îngrăşăminte însă această specie reacţionează bine la azot. O nutriţie echilibrată se consideră atunci când frunzele conţin: 2,6-3,0 % N; 0,18-0,22 % P; 1,57-2,10 % K; 1,61-2,60 % Ca; 0,5-0,75 % Mg.

Funcţie de gradul de aprovizionare al solului cantităţile de îngrăşăminte care se administrează sunt: 25-30 tone gunoi de grajd la 2-3 ani odată; 80- 120 kg/ha N; 60-80 kg/ha P2O5; 60-80 K2O.

Irigarea vişinului este necesară în zonele secetoase mai ales atunci când este altoit pe franc sau pe vegetativ. Altoit pe mahaleb, vişinul este rezistent la secetă. Udarea se face când umiditatea solului scade sub 50-60 % din IUA. Fazele critice pentru apă sunt: înainte de înflorire cu 2-3 săptămâni; la întărirea sâmburilor; după recoltare se mai fac 2-3 udări.

Combaterea bolilor şi a dăunătorilor Cele mai periculoase boli ale vişinului sunt: ciuruirea frunzelor (Coryneum beijerincki), monilioza (Monilia fructigena); antracnoza (Coccomyces hiemelis), iar dintre dăunători: păduchele negru (Myzus cerasi), musca cireşului (Ragoletis cerasis); gărgăriţa fructelor (Rhynchites sp.). Calendarul tratamentelor este similar cu cel de la cireş.

Pomologie Curs AP

Documents

Transcript of Pomologie Curs AP