Curs 1bPOLUAREA SONORĂ

Motto : „Efectele zgomotului nu sunt limitate la pierderea auzului. El poate cauza accidente de muncă şi creşterea nivelului de stres”. Vladimir Spidla, Comisarul European pentru Ocupare, Afaceri Sociale şi Egalitate de şanse

I. INTRODUCERE

Efectele nocive ale zgomotului asupra auzului sunt cunoscute şi menţionate încă din anul 1731 la muncitorii care lucrau în minele de cupru şi la aliajele din cupru. Zgomotul afectează atât celulele auditive la nivelul urechii interne, cat si centrii corticali ai auzului.

Poluarea sonoră constituie o problemă supărătoare de actualitate a vieţii urbane, care poluează acum şi zonele rurale.

Un naturalist american care a petrecut aproape 16 ani făcând înregistrări de sunete din natură a constatat că munca sa este tot mai grea în 1984 el a studiat 21 de locuri liniştite din statul Washington, USA unde timp de 15 min sau mai mult nu era zgomot. După 5 ani, mai rămăseseră doar 5 locuri de acest gen.

Multor locuitori ai lumii le este extrem de greu să găsească 3 locuri în care să nu fie zgomot. În Japonia, un raport naţional pe anul 1991 a arătat că zgomotul a stat la baza mai multor plîngeri decît orice altă formă de poluare. Întradevar, ziarul londonez “THE TIMES” prezintă pe bună dreptate zgomotul drept “cel mai mare flagel al vieţii contemporane”. De la lătratul enervant al unui câine care nu se mai opreşte la muzica stridentă de la aparatul stereo al unui vecin sau la sunetul asurzitor al unei alarme antifurt pentru maşină sau al unui radio din maşină, zgomotul a devenit un lucru obişnuit.

Aproximativ o treime dintre lucrătorii din Europa sunt expuşi la niveluri potenţial periculoase de zgomot cel puţin un sfert din timpul lor de lucru. Şi nu numai sectoare cum sunt industriile prelucrătoare sau construcţiile, sunt supuse acestui risc. Zgomotul poate să reprezinte o problemă la numeroase locuri de muncă, începând de la fabrici până la ferme, de la centre de apel până la săli de concerte.

Pierderea auzului este una din cele mai frecvente boli profesionale din Europa, fiind pe locul 3 (după bolile aparatului respirator şi bolile pielii şi ţesutului celular subcutanat). Simptomele apar, în general, ca urmare a expunerii la zgomot ce depăşeşte valoarea de 87 dB(A) expunere personală zilnică. Primele semne constau în dificultatea de a percepe sunetele înalte, urmată în condiţiile de expunere de dificultatea de a percepe sunetele joase.Deficitul este bilateral şi ireversibil. Afectarea auzului poate fi puternică în expuneri de scurtă durată la zgomote impulsive (arme) care determină pierderea auzului şi tinitus continuu. În această situaţie, zgomotul impulsiv poate provoca ruperea timpanului, dureroasă şi reversibilă. Tinitusul poate fi uneori primul semn al pierderii de auz datorită expunerii la zgomot.

În condiţii de expunere la agenţi toxici de tipul: toluen, stiren, sulfură de carbon, plumb, mercur, mangan, arsen, tricloretilenă, poate fi afectat auzul, aceste substanţe fiind ototoxice.

Expunerea combinată atât la zgomot cât şi la substanţe ototoxice determină risc înalt de surditate, faţă de expunerea doar la una din noxe.

Expunerea la zgomot a femeilor gravide poate afecta produsul de concepţie (efecte ulterioare asupra auzului şi efectele expunerii la frecvenţe joase).În afara efectelor specifice, asupra urechii, zgomotul are efecte nespecifice, generale, asupra întregului organism. Zgomotul determină creşterea riscului de producere a accidentelor la locul de muncă:

făcând dificilă auzirea vocii şi a semnalelor auditive;

1

mascând sunetele care avertizează pericolele (autovehicule); crescând stresul şi a posibilităţii de apariţie a erorilor.

II. SCURT ISTORICPoluarea fonică nu este ceva nou. Ea are o istorie lungă.Pentru a evita aglomerarea traficului, Iuliu Cezar a interzis în centrul Romei circulaţia

vehicolelor cu roţi în timpul zilei. Din nefericire pentru el şi pentru cetăţenii săi romani acest decret a creat o imensă poluare fonica pe timpul nopţi, din cauza “roţilor de lemn sau a celor cu talpă de fier de la caruţe care hodorogeau pe pietrele din pavaj “. Dupa mai bine de un secol, poetul Juvenal s-a plîns că zgomotul i-a condamnat pe romani la o insomnie permanentă. În sec al XVI-lea, Londra, capitala Angliei, devenise o metropolă care fremăta de activitate “Primul lucru care trebuie să îi fi izbit pe majoritatea vizitatorilor era gălăgia: zăngănitul şi ciocănitul de la 1000 de ateliere, huruitul şi scârţâitul roţilor de la căruţe, mugetul vacilor care erau duse la piaţă, strigătele răguşite ale vânzătorilor ambulanţi care îşi făceau reclamă la mărfuri “. În sec al XVIII-lea a început revoluţia industrială. Acum au început să se vadă care erau consecinţele zgomotului mecanic, întrucât muncitori din fabrici aveau probleme cu auzul. Însă chiar şi locuitori oraşelor care nu locuiau în apropierea fabricilor se plângeau că sufereau de tot mai multe tulburări ale auzului. Istoricul Thomas Carlyle s-a refugiat într-o “încăpere departe de zgomotul străzii ” , aflată pe acoperişul casei lui din Londra, ca să nu mai audă cântatul cocoşilor, pianul vecinilor şi traficul pe străzile din apropiere. The Times spune :”n-a mers”. De ce? “El a fost înnebunit apoi de o serie de zgomote, printre care sirenele vapoarelor şi cele ale locomotivelor!”.

III. SITUATIA ACTUALAÎn prezent, cei care protestează împotriva zgomotului au în vedere îndeosebi

aeroporturile, întrucât liniile aeriene rezistă voiniceşte în faţa încercărilor de a elabora legi împotriva poluării fonice. Aeroportul din Manchester, Anglia, a impus aplicarea automată a unor amenzi de câte ori un Concorde supersonic decola de aici. A fost această măsură eficientă? Nu. Un căpitan de pe un Concorde a recunoscut că avionul făcea zgomot, însă, dacă ar decola cu o încărcătură de combustibil mai mică pentru a reduce nivelul zgomotului, nu ar mai ajunge fără escală până la Toronto sau New York.

La fel de diferită este problema prevenirii zgomotului produs de traficul rutier. De exemplu, în Germania, studiile dezvăluie că acest tip de poluare afecteaza 64% din populaţie. În plus, aceasta este o problemă care ia proporţii tot mai mari: potrivit rapoartelor, ea este de 1000 de ori mai mare decât înainte ca societatea să se motorizeze. Un raport din Grecia arată că “Atena este unul dintre cele mai zgomotoase oraşe din Europa, iar gălăgia este atât de infernală încât distruge sănătatea atenienilor”. În mod similar, Agenţia Japoneză pentru Mediu remarcă în legătura cu zgomotul traficului o tendinţă spre agravare, pe care o atribuie creşterii continue a numărului de autovehicule folosite. La viteze mici, motorul unei maşini este sursa principală de zgomot, însă la viteze de peste 60 km/h cauciucurile sunt cele care fac cel mai mare zgomot.

În Marea Britanie, cele mai multe plângeri împotriva zgomotului sunt cele legate de zgomotul casnic. În 2006, Institutul Britanic pentru Sănătatea Mediului a remarcat o creştere de 27% a plângerilor împotriva unor vecini gălăgioşi. O purtătoare de cuvânt a Institutului a făcut următorul comentariu: “este greu de explicat. S-ar putea ca, din cauza vieţii agitate de la serviciu, oamenii să-şi dorească mai multă linişte şi pace acasă”. În cazul a două treimi din totalul plângerilor depuse în Marea Britanie pe parcursul anului 2007 era vorba despre muzica ascultată noaptea târziu, motoare de maşini, alarme şi claxoane zgomotoase. Însă ce s-a întâmplat cu cele 70% din victimele poluării fonice care nu îndrăznesc să depună plângere de teama represaliilor? Problema este cu adevarat foarte răspândită.

Ca urmare a faptului că problema supărătoare a zgomotului ia amploare, agenţiile care au ca obiectiv protejarea mediului, fac presiuni pentru a se adopta unele legi care să

2

limiteze poluarea fonică. De exemplu, in Statele Unite, unele comunităţi au adoptat nişte reglementări locale pentru a limita utilizarea uneltelor mecanice pentru spaţiile verzi.În Marea Britanie, o nouă Lege împotriva zgomotului îi vizează pe vecinii gălăgioşi şi autorizează aplicarea pe loc a unor amenzi pentru nerespectarea programului de linişte între 23:00 şi 7:00. Autorităţile locale sunt împuternicite chiar şi să confişte echipamentul stereo care deranjează. Cu toate acestea, zgomotul persistă.

Omul trăieşte în lumea sunetelor şi zgomotului. Sunetul se defineşte prin vibraţiile mecanice ale mediului care se transmit la aparatul auditiv.Unitatea de masură a intesităţii sunetelor este decibelul (db). Este o unitate de masură relativă, având ca baza logaritmul raportului dintre intesitatea zgomotului dat şi intensitatea de referinţă. Decibelului ii corespunde o presiune a vibraţiilor sonore de 0, 0002 dine/cm şi care este considerată ca limita de jos a sunetelor audibile de către om. Ţinând seama de scara logaritmică, înseamnă că sunetele cu intensitatea de 10, 20, 30 db reprezintă depaşirea de 10, 100, 1000 ori a pragului inferior al intesităţii.

Omul percepe sunete cu o frecventă între 16 si 20000 vibraţii pe secundă şi cu o intensitate între 0 şi 120 db (de 10 000 000 000 000 ori peste pragul minim.) Zgomotul produs de o convorbire se situează între limitele de 30 si 60 db.

Nivelul de 20-30 decibeli este inofensiv pentru organismul uman, acesta este fondul sonic normal. Limita superioara a sunetului relativ bine suportat de om este de 80 decibeli. Sunete de 130 decibeli provoacă senzaţia de durere, iar de 150 decibeli este insuportabil (în secolele trecute exista termenul de moarte sub clopot).

În natură sunetele puternice sunt o rarietate, zgomotul este slab şi de obicei de scurtă durată. Sunetele sunt indispensabile existenţei animale şi umane. Sunete precum murmurul apei unui izvor, freamătul frunzelor sunt întotdeauna plăcute omului, ele liniştesc, scot stresul. Dar aceste sunete devin tot mai rare, fiind înlocuite de zgomotul provocat de industrie şi transport.

Marea majoritate a activităţilor omeneşti este generatoare de zgomote. Poluarea sonoră poate fi genrată de surse naturale şi surse artificiale. Sursele naturale sunt erupţiile vulcanice, cutremurele, alunecări de teren, vuietul unei cascade, etc…

Sursele artificiale de zgomot pot fi surse generatoare de zgomot în mediul ambient : sunetul sirenelor, soneriile, claxoanele, zgomotul produs de traficul auto sau aerian. (Traficul aerian în special cel supersonic prezintă o sursă de zgomot cu implicaţii puternice. Unele motoare aviatice se aud de la 30 km.)

Măsuratorile efectuate în oraşele mari arată că nivelul zgomotului în orele de vârf depăşeşte cu mult standartele şi normele sanitare.

IV. SURSE DE ZGOMOTÎn cabina unor camioane de mare putere s-au măsurat uneori zgomote cu intensităţi

între 90 şi 110 dB. Zgomotele din intreprinderi influenţează nefavorabil rezultatele economice şi eficienţa producţiei. Se apreciază că doar în SUA circa 170 000 persoane cu vârsta între 50 şi 59 ani au capacitate de auz diminuată datorită activităţii în medii cu cote înalte ale zgomotului.

Este foarte ridicat nivelul zgomotului industrial, în unele intreprinderi el este la nivelul de 90 -100 decibeli, dar şi acasă nu este mai linişte.

În prezent se studiează acţiunea zgomotului asupra organismului uman. Cercetările au arătat că nivelul foarte mare acţionează negativ, dar şi liniştea apăsătoare produce reacţii patologice. Sunete de o anumită intesitate sunt necesare în special la efectuarea diferitor calcule.

Fiecare individ interperetează zgomotul în mod diferit. Foarte mult depinde de vârsta, temperament, starea de sanatate, factori externi.

Sunetele de o intensitate mare afectează aparatul auditiv, centrele nervoase, pot produce reacţii dureroase şi chiar şocul.

3

Poluarea sonoră provoacă la nivelul organismului uman o serie întreagă de efecte începând cu uşoare oboseli auditive pâna la stări nevrotice grave şi chiar traumatisme ale organului auditiv.

Sunetele cu o fecvenţă mai ridicată sunt mai periculoase decât cele cu o frecvenţă joasă.

Durata zgomotului influenteaza efectele sale negative. Într-un mediu în care intensitatea este de 120 db, omul poate fi activ doar 2 minute.

Cel mai comun efect al zgomotului este afectarea echilibrului neurovegetativ, care se poate produce de la intensităţi de circa 60 db.

Zgomotul poate provoca diminuarea volumului caloric, afectarea funcţiilor circulatorii, schimbări ale ritmului inimii şi ale presiunii sanguine, nevroze stomacale, insomnii. Zgomotul poate genera stări de teamă şi incomoditate, diminuează atenţia şi siguranţa. Traumatismele provocate de zgomot se referă la ruperea timpanului, lezarea organului Corti, etc…

Experienţele efectuate de către cercetători pe maimuţe au arătat că zgomotele excesive produc efecte fiziologice complexe. Zgomotele echivalente cu cele suportate de oameni în activitatea lor cotidiană au produs la maimuţe o creştere cu peste 30% a tensiunii arteriale, o creştere a nivelului glucozei în sânge.

Organele auditive sunt într-o legatură puternică cu sistemul nervos central, diferite categorii de zgomot pot afecta orice ţesut al organismului, orice celulă sau formaţiune intracelulară şi pot provoca diferite forme de imbolnăviri.

Acţiunea primară a zgomotului puternic influenţează negativ nu doar asupra urechii, dar are şi urmări neurologice - ameţeli, cefalee, oboseală. Muzica puternică poate crea stări de depresie.

Zgomotul e foarte periculos, acţiunea sa se manifestă cu timpul, pe nesimţite. Tot mai frecvent în lumea medicală se vorbeşte despre maladia zgomotului, cu afectarea sistemului nervos şi auditiv.

Zgomotul în mediu afectează un număr mare de europeni. Publicul îl consideră ca fiind una dintre problemele majore de mediu. Acesta poate afecta populaţia atât fiziologic, cât şi psihologic, având influenţă asupra activităţilor elementare precum somnul, odihna, studiul şi comunicarea. Chiar dacă aceste impacturi asupra sănătăţii umane sunt cunoscute de multă vreme, cercetările recente arată că acestea se produc la niveluri de zgomot mai mici decât se credea iniţial.

Zgomotul în mediu - un sunet din exterior dăunător şi nedorit - se răspândeşte, atât ca durată, cât şi ca acoperire geografică. Zgomotul este asociat cu multe activităţi umane, însă zgomotul produs de traficul rutier, feroviar şi aerian este cel care are cel mai mare impact. Aceasta este, în special, o problemă pentru mediul urban; aproximativ 75% din populaţia Europei trăieşte în oraşe, iar volumul traficului este încă în creştere. Analizele naţionale arată că numărul plângerilor legate de zgomotul în mediu este în creştere în multe ţări europene.

Deoarece zgomotul în mediu este insistent şi nu poate fi evitat, o proporţie semnificativă a populaţiei este expusă la acesta. Cartea Verde a UE Politica viitoare cu privire la emisiile de zgomot en precizează că în jur de 20% din populaţia UE suferă de pe urma nivelurilor de zgomot pe care experţii în sănătate le consideră a fi inacceptabile, adică dintre cele care pot duce la enervare, perturbarea somnului şi efecte adverse asupra sănătăţii. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) estimează că aproximativ 40% din populaţia UE este expusă zgomotului din traficul rutier la niveluri care depăşesc 55 dB (A) en şi că peste 30% din aceeaşi populaţie este expusă unor niveluri care depăşesc 55 dB(A) pe timpul nopţii.

Cuantificarea cauzelor de morbiditate asociate cu zgomotul în mediu este o provocare emergentă pentru responsabilii politici. Expunerea la zgomot nu duce doar la perturbare, enervare şi la tulburări de auz, ci şi la alte probleme de sănătate precum afecţiunile cardiovasculare. Cauzele de morbiditate asociate cu zgomotul în mediu nu au fost încă cuantificate. Organizaţia Mondială a Sănătăţii dezvoltă actualmente un studiu care abordează mai multe efecte ale zgomotului asupra sănătăţii.

4

În plus, impacturile zgomotului sunt sporite atunci când acestea interacţionează cu alţi factori de stres din mediu, precum poluarea aerului şi produsele chimice. Aceasta poate fi o problemă mai ales în zonele urbane, unde coexistă majoritatea factorilor de stres.

Zgomotul are impact şi asupra vieţii sălbatice. Amploarea consecinţelor pe termen lung ale acestuia, de exemplu schimbarea rutelor de migraţie şi mutarea animalelor departe de aria lor preferată de hrănire şi reproducere, trebuie analizată mai detaliat.

V. LEGISLAŢIE

HOTĂRÂRE nr. 493 din 12 aprilie 2006Privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea

lucrătorilor la riscurile generate de zgomot

Normele generale de protecţia muncii la zgomot cuprind referiri la: măsurarea, limitele admise şi măsurile preventive de protecţie a angajaţilor expuşi.hipertensiunea arterială, afecţiunile digestive, nevrozele şi alte afecţiuni neuropsihice.

1.la angajare:-examenul clinic general-examenul ORL (specialist)-audiogramă (audiometrie tonală liminală)Contraindicaţiile la angajare în mediul de muncă cu expunere la zgomot sunt: bolile cronice ale urechii medii şi interne, psihopatiile, nevrozele manifeste şi hipertensiunea arterială medie, severă, asociată cu factori de risc, stadiul II şi III.

2. la controlul medical:-examenul clinic general – anual;-audiograma - la 3 luni de la angajare, şi apoi anual;-ex. ORL (specialist) în funcţie de audiogramă; -examenul psihologic din 3 în 3 ani.

Îmbolnăvirea profesională prin expunere la zgomot în România

Zgomotul profesional reprezintă un complex de sunete cu intensităţi şi înălţimi variate, cu caracteristici diferite (impulsive, pure audibile), ritmice sau aritmice, produse continuu de maşini, instrumente, aparate, sau discontinuu de mijloace de transport, vocea omenească, în timpul activităţii profesionale.Hipoacuzia profesională - Reprezintă scăderea permanentă (de etiologie profesională) a pragului auditiv (deficit auditiv definitiv) la frecvenţa de 4.096 Hz., cu peste 30 dB inclusiv, după aplicarea corecţiei de presbiacuzie, de tip percepţie, în general bilaterală şi simetrică, fără interesarea frecvenţelor conversaţionale. Surditatea profesională - Reprezintă scăderea permanentă de etiologie profesională a pragului auditiv (deficit auditiv definitiv), la frecvenţele conversaţionale, cu peste 25 dB inclusiv (media aritmetică a valorilor la 500-1000-2001 Hz.), după aplicarea corecţiei de prezbiacuzie, de tip percepţie, în general bilaterală şi simetrică. Zgomotul devine factor etiologic principal în apariţia hipoacuziei şi surdităţii profesionale când depăşeşte limita maximă admisă pentru expunere profesională zilnică la zgomot de 87 dB(A), admisă în ţara noastră. Expunerea profesională la zgomot se stabileşte pe baza anamnezei profesionale, dovedită prin acte oficiale privind vechimea în muncă în mediul cu zgomot şi prin determinări de zgomot la locul de muncă. Din anamneză, se obţin informaţii privind dotarea şi utilizarea echipamentului de protecţie individual (antifoane) şi colectiv (cabine fonoizolante, materiale fonoabsorbante). Sunt utile buletinele de determinări ale intensităţii zgomotului în mediul de muncă, în diagnosticul de profesionalitate a hipoacuziei şi surdităţii, ca şi audiograma la angajare. Din datele raportate se constată că în România există un număr de 321.611 angajaţi.

5

Numărul cazurilor noi declarate de boli profesionale determinate de expunerea la zgomot a înregistrat o continuă creştere în ultimii 10 ani:

Evoluţia numărului de cazuri noi de hipoacuzii şi surdităţi în ultimii 10 ani

Numărul mare de cazuri înregistrat în 1998 cuprinde atât surdităţile profesionale: 73 cazuri, cât şi hipoacuziile profesionale: 185 cazuri. În 2008, hipoacuziile s-au produs după o perioadă de expunere profesională medie de 21,48 ani, iar surditatea profesională după 23,27 ani. Cele mai numeroase cazuri de hipoacuzie şi surditate cauzate de expunerea la zgomot s-au înregistrat în judeţele Alba, Brăila, Harghita şi Cluj.

Tabel 1 Distribuţia cazurilor noi de surditate şi hipoacuzie pe judeţe şi vechime medie până la apariţia bolii

Judeţ Nr. cazuri Vechime medieAlba 39 16,5±7,1Braila 30 23,3±5,6Harghita 24 21,8±7,3Cluj 23 26 ±8,9

Concluzii1.Calitatea vieţii salariaţilor care înregistrează pierderi ireversibile ale auzului ca urmare a expunerii la zgomot peste limita admisă în mediul de muncă se degradează şi cei afectaţi sunt „condamnaţi” la un stil de viaţă ce împiedică comunicarea.2. Singura metodă de tratament este preventia prin măsurile tehnico-organizatorice de reducere a zgomotului.3.Sănătatea şi securitatea muncii expusului la zgomot profesional reprezintă o prioritate actuală!

VI. ZGOMOTUL

Zgomotul este un sunet nedorit şi dăunător, care poate avea un impact devastator asupra sănătăţii noastre, deoarece afectează nu numai lucrătorii din industria siderurgică sau de pe şantierele de construcţii, dar şi alte milioane de angajaţi din sectorul serviciilor din educaţie, divertisment şi serviciile sau relaţiile cu clienţii.

Zgomotul poate fi un factor cauzator de accidente, poate contribui la stresul în muncă şi, împreună cu alţi factori de risc de la locul de muncă, poate cauza degradarea stării de sănătate în termen scurt sau în termen lung.

Acestea sunt dependente de expunere, de exemplu: timpul petrecut în teritoriu şi în vecinătatea/apropierea sursei de zgomot.

6

Cele două caracteristici importante ale zgomotului sunt frecvenţa, măsurată în Herz (Hz), şi intensitatea, măsurată în decibeli dB (A)

Semnale acustice tipice

Multe sunete din mediul înconjurător sunt de natură complexă.(zgomot continuu, zgomot intermitent, zgomot impulsiv)

Efectele expunerii la zgomot

●În măsura în care servesc la comunicare, sunetele reprezintă un excitant normal al sistemului nervos central şi vegetativ, cu condiţia să nu depăşească un anumit nivel de intensitate ce depinde de frecvenţă. ●Efectul zgomotului se poate examina în mod direct, prin reacţii fiziologice şi se poate caracteriza prin valori obiective măsurate. Exprimarea mărimii, componentei şi efectului zgomotului se face cel mai frecvent prin nivelul echivalent de zgomot. ●Efectele resimţite de om ca urmarea expunerii la zgomot sunt: reducerea atenţiei şi a capacităţii de concentrare, scăderea capacităţii de coordonare a mişcărilor, instalarea oboselii auditive, ameţeli, dureri, nervozitate, iritabilitate, tahicardie, ţiuituri şi vâjâituri în urechi, tulburări ale somnului, deficienţă în recunoaşterea culorilor. ●Expunerea excesivă la zgomot intens şi pe perioade lungi de timp determină surditatea.●Prin efectul său de mascare, zgomotul poate conturba comunicarea, poate acoperi semnale sau mesaje de alertă, favorizând apariţia accidentelor de muncă●Pierderea auzului indusă de zgomot-Este cauzată, de regulă, de expunerea prelungită la zgomot excesiv, de peste 85 decibeli (dB (A)). Rareori dureroasă, leziunea este permanentă.-Primul simptom este incapacitatea de a auzi sunetele ascuţite. În cazul în care continuă expunerea la zgomot excesiv, auzul se deteriorează în continuare şi există riscul de a nu mai fi auzite nici sunetele mai puţin ascuţite. -De regulă, acest fenomen afectează ambele urechi. -Pierdera auzului indus de zgomot este cea mai frecventă boală profesională din Europa, reprezentând circa o treime din totalul bolilor profesionale, situându-se astfel înaintea bolilor dermatologice şi ale aparatului respirator.●Tinitus-Tinitus-ul este o senzaţie auditivă de ţiuit, şuierat sau zumzăit. -Studiile au indicat faptul că o expunere prelungită la zgomot aproape că dublează riscul de tinitus. -S-a constatat o incidenţă a riscului de tinitus de 54%, printre lucrătorii expuşi la niveluri ridicate de zgomot pe o durată de peste 10 ani. -În cazul expunerii la zgomot cu caracter de impuls, incidenţa riscului de tinitus poate atinge 70 %.

7

Deteriorarea auzului este cumulativă, iar efectele sunt sesizate de multe ori numai după câţiva ani.●Stresul în munca-Sunetele puternice şi bruşte declanşează reacţii instinctive de tipul „luptă sau fugi”, generând eliberarea de adrenalină şi cortisol. Aceşti doi hormoni măresc ritmul cardiac, presiunea arterială şi metabolismul, generând starea de „stres”.-Modul în care zgomotul afectează nivelul de stres al lucrătorilor depinde de un ansamblu de factori, printre care în special : ▪natura zgomotului, inclusiv volumul, tonul şi previzibilitatea acestuia; ▪complexitatea sarcinii de muncă efectuate de lucrător;▪limita stresului şi forma fizică a fiecărei persoane, inclusiv starea de oboseală.

Conservarea auzului

Audiograma

Arată pierderea auzului (gradul de afectare a auzului) în funcţie de frecvenţă.

Măsuri pentru prevenirea sau controlul riscurilor legate de zgomot

►Eliminarea/reducerea zgomotului la sursă;►Combaterea zgomotului la sursă sau pe calea de propagare;►Măsuri colective de control prin organizarea muncii şi amenajarea locului de muncă;

8

►Echipamentul individual de protecţie.

Combaterea zgomotului la sursă

Zgomotul generat în funcţionarea unei M-U poate fi datorat caracteristicilor constructive ale maşinii sau unor caracteristici funcţionale.

Zgomotul produs de maşini unelte

Datorate caracteristicilor constructive ale MU:

Datorate caracteristicilor funcţionale ale MU:

Soluţia constructivă Parametrii funcţionali (turaţie, adâncime de aşchiere, viteze, etc.)

Dimensionarea Caracteristici ale sculei (formă, dimensiuni, mod de fixare, material)

Precizia de execuţie şi montaj Caracteristici ale piesei prelucrate (formă, dimensiuni, mod de fixare, material)

Gradul de uzură al componentelor Caracteristicile sistemului elastic sculă-piesă

Existenţa unor soluţii pentru reducerea zgomotului emis (ecrane, carcase, s.a)

Fenomenul de autovibraţii

Existenţa elementelor elastice şi absorbitoare în sistemul mecanic.

Zgomotul produs de curgerea turbulentaMasuri:- Izolarea şi absorbţia vibraţiilor

Vibraţii şi zgomote trasmise prin structură Măsuri:- Izolarea sistemului de acţionare a liftului faţă de structura clădirii

9

Funcţionare compresor de aer – emisie zgomot Măsuri:- Carcasare

Carcasa de protecţie compactă pentru cureaua de transmisie şi volant : - ZgomotMăsuri:- Fabricarea unei carcase din tablă perforată şi plasă de sârmă

- Înlocuirea curelei late cu un sistem de curele înguste, separate prin spaţiu

10

Carcasarea maşinilor

Atenuarea zgomotelor în halele industriale

11

Măsuri de atenuare a zgomotelor în halele industriale

Măsuri colective de control prin organizarea muncii şi amenajarea locului de muncăStabilirea amplasamentelor echipamentelor tehnice şi a spaţiilor de lucru

12

Alegerea şi utilizarea mijloacelor individuale de protecţie auditivă►Antifoane interne►Antifoane externe►Dopuri pentru urechi

Măsurători de zgomot :

Sonometru integrator: Nivel de presiune acustică Nivel de zgomot continuu echivalent Expunerea zilnică la zgomot Analiza în benzi de frecvenţă

13

Trasarea hărţii de zgomot a incintei industriale

Evaluarea analitică a efectului aplicării diferitelor tratamente pe suprafeţele dintr-o incintă, în scopul reducerii zgomotului interior.

Evaluarea analitică a efectului obţinut prin controlul zgomotului emis de diferite surse din încăpere.

Predicţia nivelului de zgomot obţinut prin adăugarea de noi echipamente în incinta industrială sau repoziţionarea celor existente.

Proiectarea unor zone cu nivel de zgomot redus, în scopul reducerii nivelului de expunere zilnică a muncitorilor.

Predicţie de zgomot. Când este utilă? Efectuarea unor studii privind competitivitatea diferitelor echipamente din punctul de

vedere al zgomotului adăugat în încăperea în care funcţionează.

14

Originea zgomotelorÎn instalaţiile industriale, zgomotul poate avea o origine:

pneumatică; mecanică (scârţâitul pieselor nelubrifiate, vibraţia pereţilor despărţitori etc.); electrică (închiderea releelor, hârâitul circuitelor magnetice ale transformatoarelor); hidraulică (turbulenţe, aspirarea pompelor); aeraulică (ventilaţie, turbine);

În anumite sectoare a industriei textile, zgomotul este de origine pneumatică (maşinile de bobinat aţă) respectiv mecanică (piese metalice în frecare la vopsitorie)

Moduri generale de reducere a a zgomotului la sursă: Adoptarea unor soluţii de atenuare a zgomotului

mărirea distanţei dintre partea mobilă şi fixă schimbarea elementelor rigide cu elemente elastice

Suprimarea şocului sau amortizoarelor reducerea amplitudinii şi caracterului brusc al variaţiei de viteză al proceselor

(eliminarea şocurilor) Evitarea vibraţiilor inutile

întărirea rigidităţii sau suprimarea porţiunilor care nu au susţinere directă Decuplarea echipamentelor tehnice de mediul fizic de muncă

folosirea suspensiilor cu rol de amortizare (izolare anti-vibratorie) schimbarea elementelor de legătură rigide cu cele elastice

Modificarea utilajelor şi tehnologiilor înlocuirea tehnologiilor zgomotoase cu altele mai silenţioase

Evitarea variaţiilor bruşte de presiune înlocuirea echipamentelor de lucru pneumatice cu echipamente electrice

Modul de reducere a zgomotului la sursă implementat în anumite sectoare a industriei textile Soluţii de atenuare a zgomotului

15

îndepărtarea meselor de împachetat din vecinătatea maşinilor de bobinat Suprimarea şocurilor

schimbarea sistemului de rulare a cărucioarelor de transport, aşezarea cât mai atentă a elementelor intermediare pe suportul de vopsit

Modificarea utilajelor şi tehnologiei planificarea intreţinerilor periodice (schimbarea rulmenţilor sau a altor piese uzate) înlocuirea bucşelor fabricate din aluminiu cu cele de aliaj de cupru achiziţionarea de noi tipuri de maşini de bobinat cu dispozitiv de bobinare tip paleţi

în loc de tip tobă (nivel sonor de funcţionare mai mic cu aproximativ 15 dB(A))

16

IDENTIFICAREA SOLUŢIILOR DE REDUCERE A NIVELULUI DE ZGOMOT

ÎNTR-O INTREPRINDERE DE ŢIGARETE

Etape necesare pentru stabilirea soluţiei tehnice : Etapa 1: Măsurători, colectare de date şi analiza preliminară Etapa 2: Materiale şi soluţii recomandate pentru reducerea zgomotului Etapa 3: Recomandări de reducere a nivelului de zgomot la echipamente

Harta zonală de zgomot din secţia de confecţionare ţigarete

Concluziile masurătorilor. Acţiuni intreprinse : Achiziţionarea şi instalarea de panouri fonoabsorbante tip “Hygienic Baffles –

Rockfon” în hala de producţie

17

I. Reducerea nivelului de zgomot cu până la 5 dBA prin montarea a 4.000 m.p. de panouri fonoabsorbante

II. Recomandări de reducere a nivelului de zgomot la echipamente1: Reducerea zgomotului prin eliminarea căilor de transmitere

• Reţinerea zgomotelor în interiorul echipamentelor care le generează• Instalarea de bariere fonoabsorbante la grilele de ventilaţie

Performance 0

m²

Absorber

18

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

0 1000 2000 3000 4000 5000 6000

dB(A)

• Instalarea sub echipamente de materiale speciale care să reducă fenomenul de transmitere a zgomotului

2: Izolarea şi absorbţia parţială a zgomotului• Folosirea apărătorilor pentru încapsularea surselor de zgomot• Căptuşirea cu material fonoabsorbant a apărătorilor• Apărătorile trebuie izolate de vibraţiile provenite de la echipamente

3: Activitatea de întreţinere• Urmărirea şi aplicarea programelor de ungere• Verificarea şi reducerea pierderilor

Izolarea surselor de zgomot

19

Măsuri organizatorice :• Marcarea spaţiilor cu nivel ridicat de zgomot• Punerea la dispoziţie şi utilizarea EIP• Informarea şi instruirea angajaţilor privind efectele negative ale expunerii la

zgomot prin utilizarea incorectă a EIP• Reducerea expunerii la zgomot a angajaţilor prin pauze de recreere în săli

special amenajate

20

Semnalizarea zonelor cu nivel acustic ridicat

Asigurarea cu EIP antifoane, căşti antifon

21

Măsuri medicaleExamene medicale periodice (anuale) pentru toţi angajaţii în funcţie de riscul identificat la locul de muncă: examen clinic general examen neurologic examen psihologic examen ORL ECG (electrocardiograma) Audiograma Oscilometrie PFV (probe funcţionale ventilatorii) acuitatea vizuala şi simţ cromatic glicemie

IMPLEMENTAREA DE MĂSURI TEHNICE ŞI ORGANIZATORICE PENTRU REDUCEREA NIVELULUI DE ZGOMOT LA PRELUCRAREA LEMNULUI

Pânzele de circular, frezele, capetele de frezat de la maşinile de profilare, cuţite de

vidia de la maşini de rindeluit, burghie de lemn, alte scule şi dispozitive de prelucrat lemnul

cu viteze de rotaţie mare (3000 rot/min sau mai mare) emit ZGOMOT.

Zgomotul este una din principalele noxe profesionale din industria lemnului şi datorită

acestui lucru i se acordă o atenţie deosebită în toate prevederile legale şi norme de protecţia

muncii deoarece în principal poate produce hipoacuzie profesională (surditate). Pe lângă

22

aceasta boală, expunerea în timp la zgomot a lucrătorilor fără luarea măsurilor de protecţie

poate conduce la o serie întreagă de alte afecţiuni ale sanatăţii :

accentuarea reflexelor muşchilor - stres ; afecţiuni ale sistemului nervos central ; creşterea secreţiei gastrice (ulcer) ; hipoglicemie ; scădere în greutate ; tulburări de vedere ; scăderea capacităţii de concentrare ; scăderea atenţiei ; scăderea capacităţii de muncă cu consecinţe în producerea de accidente.

Din această cauză eliminarea sau reducerea zgomotului este mai mult decat o responsabilitate legală pentru angajatori ; aceasta este şi în interesul comercial al organizaţiei. Măsurile de reducere a nivelului de zgomot sunt scumpe, dar cu cât mediul de muncă este mai sigur şi mai sănătos cu atât este mai redusă probabilitatea unor fenomene tot atât de costisitoare precum absenteismul, accidentele şi lipsa de eficienţă.

Măsuri de eliminare a riscurilor generate de expunerea la zgomot

Principiile generale de prevenire trebuie să ţină seama în special de: alte metode de lucru care necesită mai puţină expunere la zgomot; alegerea unor echipamente de lucru adecvate, având în vedere natura muncii, care să

emită cel mai mic zgomot posibil; proiectarea şi amenajarea locurilor de muncă şi a posturilor de lucru; informarea şi formarea profesională adecvată a lucrătorilor, pentru ca aceştia să

utilizeze echipamentele de lucru în mod corect, în vederea reducerii la minim a expunerii lor la zgomot;

Reducerea zgomotului prin mijloace tehnice: reducerea zgomotului aerian, de exemplu cu ajutorul ecranelor, carcaselor,

căptuşelilor fonoabsorbante; reducerea zgomotului structural, de exemplu prin dispozitive de amortizare sau prin

izolare; programe adecvate de întreţinere a echipamentelor de lucru, a locului de muncă şi a

sistemelor de la locul de muncă; organizarea muncii astfel încât să se reducă zgomotul:

o limitarea duratei şi intensităţii expunerii;o programe de lucru adecvate, cu perioade suficiente de odihnă.

IDENTIFICAREA ŞI EVALUAREA SURSELOR DE ZGOMOT ÎN CONSTRUCŢII

Zgomotul este specific şi se regăseşte aproape în toate mediile de muncă. Activităţile desfăşurate în domeniul construcţiilor, folosesc utilaje , instalaţii şi mijloace generatoare de zgomote.Surse generatoare de zgomot, grupate după mobilitate în: Surse fixe generatoare de zgomote, din care fac parte, instalaţiile de preparare a mixturilor asfaltice, instalaţii de preparare a emulsiilor bituminoase, instalaţii de preparare a betoanelor şi instalaţii de producere a agregatelor mineraleSurse mobile generatoare de zgomot, care includ combine pentru tratamente bituminoase, repartizor de mixturi asfaltice, cilindri compresori, autogredere, buldozere, mijloace de transportMedii de lucru expuse zgomotului.Surse de zgomot provenite din traficul rutier, se regăsesc la lucrările executate sub circulaţie efectuate pe drumurile publice sau pe străzile unor localităţi urbane sau rurale.Surse de zgomot provenite de la mijloacele de muncă.

23

Măsuri de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale

Măsuri tehnice Vizează mijloacele de producţie şi mediul de muncă : reducerea nivelului de zgomot la sursă prin achiziţionarea de echipamente tehnice

performante izolarea sursei suplimentare de zgomot prin devierea circulaţiei rutiere (prevederi în

proiectul de execuţie)

Măsuri organizatorice Vizează executantul şi sarcina de muncă : monitorizarea stării de sănătate a salariaţilor cu expunere la zgomot (Cabinet de întreprin-

dere şi medicină a muncii) alocarea de fonduri pentru acest domeniu reducerea expunerii la zgomot printr-un regim de muncă performant (lucrul în module

orare) utilizarea echipamentului individual de protecţie ( cască antifon de la 80 dB(A) ) informarea salariaţilor privind efectele nocive ale zgomotului ( instructaje periodice,

instrucţiuni, afişe sugestive )

COMBATEREA ZGOMOTULUI, SPECIFIC MEDIULUI DE MUNCA DIN METALURGIE

Zgomotul a fost identificat ca un factor de risc fizic prezent pe un număr important de locuri de muncă : hale de concasare, săli de maşini exhaustoare, staţii de pompe, sectoare de ajustere din laminoare, sectoare de sortare şi expediţie a tablelor, turbocompresoare din fabricile de oxigen.

Măsuri de combatere a zgomotului : Monitorizarea periodică a nivelului de zgomot pe locurile de muncă, prin efectuarea

de măsurători de specialitate, care vor constitui fundamentul programelor de măsuri pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi reducerea expunerii personalului la zgomot.

Măsuri corective de combatere efectivă a riscurilor generate de zgomot care să fie aplicate în întregul sistem, de la sursă până la receptor.

La sursă :o atenuatoare reactive montate la calea cu role de transport a benzii decapate,o atenuare activă prin îmbrăcarea cu material fonoabsorbant a rolelor.o panourilor fonoizolante în calea direcţiei de propagare a zgomotului

La receptor : o utilizarea cabinelor fonoizolante, ele oferind lucrătorilor un spaţiu perfect din

punctul de vedere al mediului de muncă, atât pentru temperatură, iluminat, zgomot, cât şi pentru aspectele ergonomice.

Acţiunile tehnice de prevenire o proiecte de investitii, de modernizări şi reparaţiile capitaleo aplicarea soluţiilor tehnice moderne şi achiziţionarea echipamentelor pe baza

cerinţelor europene de certificare a conformităţii ( exemplu maşini de şarjare de la bateriile de cocsificare, silenţioase, care reduc şi nivelul emisiilor de pulberi de cărbune ).

o antifonarea sălii de comandă şi AMC.o izolarea fonică a cabinelor de comandă.

Acolo unde soluţiile tehnice nu sunt satisfăcătoare, se aplică măsuri organizatorice , careconstau în :

o Achiziţionarea Echipamentelor Individuale de Protecţie;24

o Instruirea şi conştientizarea angajaţilor privind necesitatea purtării echipamen- telor individuale de protecţie ;

o Îmbunătăţirea sistemului de propagandă vizuală pe locurile de muncă cu scopul evidenţierii riscurilor existente;

o Controlul periodic medical cu examinarea stării auzului la un număr extins de angajaţi ai societăţii, prin testări audiometrice cu aparatură performantă.

IDENTIFICAREA ŞI EVALUAREA SURSELOR DE ZGOMOTLA PRODUCEREA NUTREŢURILOR CONCENTRATE

Combaterea zgomotuluiProtecţia angajaţilor faţă de zgomot se realizează prin măsuri tehnico-organizatorice:

Combaterea zgomotului la sursă prin mijloace tehnice:o evitarea impactului metal pe metal.o efectuarea întreţinerii preventive a utilajelor şi echipamentelor.o amplasarea de atenuatoare de zgomot şi vibraţii (exemplu amortizoare din

cauciuc la mori).o verificarea permanentă a încasetărilor şi carcasărilor utilajelor care produc

zgomot. Măsuri colective de combatere a zgomotului:

o restricţionarea accesului în zonele zgomotoase (exemplu restricţionarea accesului salariaţilor în zona morilor şi granulatoarelor, unde nu activează decât salariaţi desemnaţi, în intervalele orare stabilite).

o utilizarea de materiale de protecţie fonoabsorbante - panouri tip ECOPANEL, tip sandwich, cu miez din poliuretan, având rol de protecţie la foc, de termoizolaţie şi de izolaţie fonică ( Rw – coeficientul de izolaţie fonică = 15-20 dB). Acest lucru se realizează pentru reducerea propagării zgomotului în exterior, spre alte locuri de muncă.

o organizarea programului de lucru, astfel încât lucrul în zonele cu zgomot este strict limitat.

o alternarea salariaţilor la locurile de muncă expuse la zgomot ( ‘’granulatoare’’, ‘’alimentare sare’’).

o planificarea activităţilor producătoare de zgomot, astfel încât acestea să afecteze un număr cât mai mic de salariaţi.

Mijloace individuale de protecţie a auzului:o salariaţii care lucrează în locurile de muncă ce au ca factor de risc- zgomotul

sunt dotaţi cu: antifoane interne (dopuri) şi antifoane externe (căşti)o utilizarea antifoanelor este impusă, obligatorie şi urmărită.o lucrătorii au posibilitatea să aleagă tipul de antifon mai confortabil şi sunt

instruiţi privind modul de utilizare, păstrare şi întreţinere al acestora.

BIBLIOGRAFIE :

[1] Andreescu, M., Zgomotul la locul de muncă; Ghid pentru angajatori, ITM Galaţi[2] Berger, E.H., Life Can be Loud, AearoCompany, 2003[3] Bies, D.A., Hansen, C.H., Engineering Noise Control, Theory and Practice, Second Edition, E&FN Spon, Chapman &Hall, 1996. [4] Bratu, P., Studii privind adoptarea soluţiilor eficiente pentru realizarea izolării fonice şi a confortului acustic, 2005[5] Cosma, I., Fizica, Institutul Politehnic Cluj-Napoca, 1975[6] Gafiţanu, M, ş.a., Vibraţii şi zgomote, Ed.Junimea, Iaşi, 1980[7] Griffin, M.J., Handbook of Human Vibration, Academic Press, 1990[8] Smith, B.J.,Peters, R.J.,Owen, S.,Acoustics and Noise Control,Addison Wesley,1996

25

[9] *** Preventive hearing care programme for the work place, PELTOR, Sweden.[10] *** Protejati-va auzul sau il veti pierde (Protect your hearing or lose it!), Health and Safety Executive (HSE), www.hse.gov.uk[11] *** Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2003/10/CE din 6 februarie 2003 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenţi fizici (zgomot).[12] *** Basic Concepts of Sound, Bruel&Kjaer.[13] *** Basic Frequency Analysis of Sound, Bruel & Kjaer[14] *** Measuring Sound, Bruel & Kjaer[15] *** Noise and Hearing Protection Training, prezentare PowerPoint.[16] *** Pachet de informatii. Zgomotul in munca, http://ew2005.osha.eu.int[17] *** Noise Control. A Guide for Workers and Employers, U.S. Department of Labor, Occupational Safety and Health Administration.[18] *** Ghid metodologic pentru prevenirea riscurilor legate de expunerea la zgomot, Inspecţia Muncii 2002.[19] *** General aspects of acoustics; methods of noise measure mentin general; noise with respect of human beings, Standards Handbook, ISO Publ., Geneve, 1995. [20] http://personal.cityu.edu.hk[21] http://www.isover.ro[22] http://www.epd.gov.hk

26