POLUAREA ORA ŞULUI PLOIEŞTI

CUPRINS:1. Poluarea2. Ploieşti – prezentare generală3. Ploieşti – domenii de activitate4. Rafinării: a) Petrobrazi

b) Lukoil c) Astra d) Vega

5. Transporturi6. Soluri şi apă7. Deşeuri8. Combinatul Romfosfochim – Valea Călugărească

1. POLUAREA - contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează cu sănătatea umană, calitatea vieţii sau funcţia naturală a ecosistemelor (organismele vii şi mediul în care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale cum ar fi erupţiile vulcanice, cea mai mare parte a substanţelor poluante provine din activităţile umane. 2. PLOIEŞTI

Este reşedinţa judeţului Prahova, fiind situat la 60 km de Bucureşti. Este supranumit „capitala aurului negru”, oraşul fiind un vechi centru al industriei petroliere, având patru rafinării şi alte industrii legate de această ramură. Se spune că Prahova este unul dintre cele mai poluate judeţe din sudul României.

3. DOMENII DE ACTIVITATE Municipiul Ploieşti ocupă locul doi, după Bucureşti în privinţa valorii producţiei industriale realizate. Principalele domenii de activitate sunt:

Industria petrolieră Industria constructoare de maşini Industria materialelor de construcţie Industria ceramică Industria chimică Industria textilă Industria tutunului

4. RAFINĂRII:În România, tradiţia prelucrării industriale a ţiţeiului are o vechime de

156 de ani. În ultimele două secole am fost printre cei mai buni din lume în acest domeniu. Mai mult, România deţine, încă din 1968, o soluţie pentru a trece cu bine de anul 2050, când se preconizează că se vor termina zăcămintele mondiale de petrol. Distilarea pe cale industrială a ţiţeiului pe plan mondial a început odată cu rafinăria construită de fraţii Mehedinţeanu, în 1856, la marginea oraşului Ploieşti, în apropierea Gării de Sud. Bucureştiul a fost primul oraş din lume iluminat public cu petrol lampant.

In jurul oraşului se găsesc 4 rafinării: a) PETROM S.A. - Rafinăria PETROBRAZI b) PETROTEL - LUKOIL c) S.C. Rafinăria „ASTRA ROMÂNĂ” S.A. Ploieşti d) ROMPETROL Rafinăria VEGA Ploieşti

Rafinăria Petrobrazi A fost înfiinţată în anul 1934 şi ocupă o suprafaţă de aproximativ 440 hectare. Este conectată la o infrastructură complexă de conducte, care permite atât transportul de ţiţei intern de la câmpurile Petrom, cât şi de ţiţei importat prin portul Constanţa. Rafinăria are o capacitate de procesare de 4,5 milioane tone/an. După cel de-al doilea război mondial, Petrobrazi şi-a dezvoltat atât capacitatea de prelucrare a ţiţeiului, cât şi structura de fabricaţie, ajungând ca în prezent să fie una din cele mai complexe platforme petrochimice din România. Începând cu luna septembrie 1997, Petrobrazi a fost integrată în Petrom, devenind una din sucursalele sale. OMV a construit în anul 2010 un depozit de carburanţi la Brazi, în cadrul platformei industriale a rafinăriei Petrobrazi, valoarea totală a investiţiei ridicându-se la 29 milioane de euro. Acesta are o capacitate totală de 8.120 metri cubi şi va asigura aprovizionarea zonei centrale şi de est a României, respectiv judeţele Dâmboviţa, Prahova, Buzău, Vrancea, Galaţi, Ialomiţa şi Brăila, potrivit unui comunicat al OMV Petrom.

Rafinăria Lukoil (Petrotel) A fost fondată în anul 1904 de către Societatea Româno-Americană sub numele de Rafinăria Româno-Americană. În anul 1979, rafinăria a fost redenumită sub numele de Rafinăria Teleajen, după numele râului ce străbate oraşul Ploieşti. Rafinăria a fost preluată de compania rusă Lukoil în anul 1998.

Anul acesta, rafinăria a fost amendată cu 50.000 lei după ce aceasta a înregistrat o defecţiune la regularizatorul de catalizator al instalaţiei de Cracare: “A fost o descărcare neprevăzută de poluanţi, timp de o oră, dar emisiile la limita amplasamentului nu au înregistrat depăşiri.”, a declarat Dana Tudorache, noul comisar şef al Gărzii de Mediu Prahova. Cartierul Mihai Bravu, situat în vecinătatea rafinăriilor Lukoil şi Brazi, are reputaţia unei zone de care toată lumea a început să se ferească. “Cu o frecvenţă tot mai mare, în special seara şi dimineaţa, atmosfera este irespirabilă din cauza mirosului de gaze sulfuroase. Este necesar să stăm cu geamurile închise, pentru că altfel senzaţia de «greu de respirat» este foarte puternică. Dat fiind faptul că numai Rafinăria Lukoil de la Teleajen prelucrează petrol sulfuros, este posibil ca sursa acestor poluanţi să fie respectiva întreprindere” a declarat un localnic.

Rafinăria Astra A fost fondată în anul 1880 ca o fabrică de petrol iar în perioada anilor 1911 – 1947, rafinăria “ASTRA ROMÂNĂ” a aparţinut trustului “ROYAL DUTCH SHELL”. De-a lungul acestor 36 ani s-a extins şi a fost dotată cu cele mai moderne utilaje şi instalaţii pentru tehnica momentului în domeniul petrolier. Astfel, la sfârşitul anilor 1930 capacitatea de prelucrare ajunsese la peste 1,6 milioane tone ţiţei /an. Rafinăria Astra a intrat în faliment de câţiva ani, însă datoriile acestei unităţi au rămas neplătite până în acest moment, fiind inchisă de aproximativ 6 ani. Valoarea acestor datorii au ajuns la sfârşitul anului 2010, la peste 13 milioane de lei.

Rafinăria Vega A fost construită în anul 1905, fiind preluată de Rompetrol în anul 1999. Capacitatea iniţială de prelucrare fiind de 200.000 tone ţiţei/an. Este una dintre cele mai mici rafinării din România, specializată în producţia de uleiuri şi de bitumuri. Din august 2008, a început producţia de bitum rutier modificat cu polimeri, pentru construcţia de drumuri şi autostrăzi. Rafinăria Vega Ploieşti produce circa 30 - 40 de produse speciale şi are o capacitate de 300.000 de tone pe an. Deţinută de Grupul Rompetrol, rafinăria de la Ploieşti este axată pe obţinerea de produse speciale, precum solvenţi şi combustibili de încălzire ecologici, fiind singurul producător din Europa de Est de n-Hexan - un material folosit în producţia de polipropilenă şi extracţia uleiurilor vegetale în industria alimentară.

În prezent, Rafinăria Vega parcurge un amplu proces de dezvoltare şi modernizare.

Directorul Agenţiei pentru Protecţia Mediului a dezvăluit în cadrul unei emisiuni prezentate în anul 2011 faptul că oraşul Ploieşti este puternic poluat cu benzen - compus chimic cu un ridicat potenţial cancerigen. Declaraţia a venit în contextul în care cele şase staţii de monitorizare a calităţii aerului nu funcţionau.

5. TRANSPORTURILE Traficul rutier constituie o sursă de poluare importantă în regiune din cauza numărului mare de autovehicule existente, dar şi datorită absenţei drumurilor ocolitoare ale localităţilor, traficul de tranzit, deosebit de intens, are loc în interiorul ariilor locuite. Din acest motiv, un procent semnificativ din populaţia regiunii este expus la poluarea generată de traficul rutier. Gazele emise din trafic contribuie atât la creşterea acidităţii atmosferei, cât şi la formarea ozonului troposferic, cu efecte directe şi/sau indirecte asupra tuturor componentelor de mediu (vegetaţie, faună, sol, apă). Prezenţa metalelor în gazele de eşapament afectează calitatea solului şi apelor, starea de sănătate a florei şi faunei.

6. SOL ŞI APĂ Industria este un furnizor de poluare şi pentru sol şi apă, o mare parte a suprafeţei oraşului fiind contaminată cu substanţe chimice din industria extractivă: apele râului Prahova sunt din categoria “degradat” din cauza evacuării apelor uzate de pe platforma rafinăriei Brazi, iar apele subterane sunt poluate cu produse petroliere în partea de sud a municipiului. Terenurile poluate afectează resursele de apă subterane precum şi cele de suprafaţă, constituind un factor de risc pentru sănătatea populaţiei. Poluarea solului este determinată şi de reziduurile deversate în urma activităţilor fabricilor şi uzinelor: deşeuri rezultate din industria utilajelor petroliere, industria chimică, industria alimentară, industria textilă, ele având un rol important în degradarea mediului.

7. DEŞEURI Un câmp de câteva mii metri pătraţi din Stănceşti, sat situat aproape de Ploieşti, a fost transformat de autorităţile locale în depozit de deşeuri neautorizat. Reprezentanţii Primăriei Târgşoru Vechi spun că au folosit acel teren pentru a sorta deşeurile reciclabile de cele menajere, conform unei obligaţii impuse de autorităţile de Mediu, şi susţin că activitatea nu are de ce să-i afecteze pe oamenii din Stănceşti. Localnicii sunt deranjaţi de mizeria şi de mirosul cauzat de acestea, şi se plâng că la cea mai mică adiere a vântului, fumul le ajunge în casă. Depozitarea necorespunzătoare a deşeurilor poate conduce la contaminarea cu diferite substanţe, precum şi la contaminarea microbiologică a solului şi a apelor subterane. În cazul depozitelor sau a containerelor, contaminarea microbiologică a atmosferei generează riscul unor boli infecţioase pentru locuitorii din vecinătate. În ceea ce priveşte întreprinderile industriale, trebuie precizat faptul că în unele dintre acestea există depozite ecologice pentru deşeurile industriale şi, de asemenea, există preocupări serioase pentru colectarea selectivă a deşeurilor.

8. COMBINATUL ROMFOSFOCHIM Uzina chimică de la Valea Călugărească, a cărei construcţie a demarat la sfârşitul secolului al XIX-lea, a început să producă „piatră vânătă" cu care se stropeşte via, în 1902. După 1960, s-a pus accent pe fabricarea îngrăşământului chimic „superfosfat". După Revoluţie, combinatul a fost rebotezat Romfosfochim, dar a fost închis în 1997. Combinatul a primit numele de „Cernobîl-ul României“ din cauza poluării excesive pe care o provoacă.

În ceea ce priveşte haldele de deşeuri toxice, şi-au găsit în cele din urma un stăpân, în anul 2002 acestea fiind preluate de o firmă americană care îşi pusese mari speranţe în exploatarea lor. Se spune că ar fi vorba despre o cantitate între două şi şase milioane de tone de cenuşă depozitate într-o haldă cu înălţimea de 20 de metri. Timp de aproape trei decenii, până în 1997, Combinatul de îngrăşăminte chimice de la Valea Călugărească a produs acid sulfuric, acid fosforic şi multe alte produse chimice pe bază de fosfor, clor şi sulf. În jurul combinatului au fost depozitate tone de reziduuri periculoase. În urmă cu nouă ani, o companie americană a cumpărat ruinele fostului combinat şi s-a angajat să ecologizeze terenul. Americanii au promis că vor prelucra cenuşa piritică şi că o vor transporta de acolo, însă până acum acest lucru nu a fost realizat.