Dupa cum spun legendele, ciobanul Mos Ploaie, impreuna cu cei sapte feciori ai sai, a poposit candva intr-o poiana a codrului intins care acoperea pe vremuri aceste tinuturi. Gasind aici loc adapostit, apa buna, pamant roditor, n-a mai plecat, intemeind asezarea careia i-a dat numele. Se mai povesteste ca Ploiestii aveau sapte case si un schit de maici si ca locuitorii, inmultindu-se, si-au cucerit locuri de case si ogoare, ca toporani in lupta cu padurea.

Istoricii au scos la iveala o serie de marturii semnificative care atesta o locuire neintrerupta a acestor meleaguri, strans legate de intreaga arie a civilizatiilor traco-geto-dace. Sapaturile arheologice au pus in evidenta unele vestigii mezolitice in zona Ploiesti-Vest si a unor asezari neolitice in zona Ploiesti-Nord. Deasemeni s-au gasit vestigii din epoca bronzului, precum si din perioadele mai recente din secolele VIII - VI i.Hr. pana in pragul epocii romane.

In ceea ce priveste data infintarii si a primilor locuitori ai unei localitati cu numele Ploiesti exista putine marturii scrise. Dupa Nicolae Balcescu, ar fi existat pe vremea lui Mircea cel Batran o Capitanie a Ploiestiului. Din punct de vedere documentar, toate lucrarile de istorie se opresc la anul 1503, de cand dateaza prima aparitie in actele Brasovului a unor nume de carutasi ploiesteni, Dragoi, Tudor, Neagu si altii. Prezenta unor ploiesteni pe pietele unor orase din Ardeal denota ca localitatea avea un nume si o baza economica ce-i permiteau sa intre in relatii comerciale cu centre de peste munti. Numele mai apare intr-un hrisov din 1567, semnat de domnul Tarii Romanesti, Petru cel Tanar, prin care se intarea o vanzare a cinci razoare de vie intre un anume Avrut din Ploiesti si logofatul Coresi din Barcanesti.Un moment crucial a fost alegerea Ploiestiului in 1597 de catre Mihai Viteazul ca baza pentru operatiuni miltare si a ridicat satul de mosneni la rangul de targ domnesc. Sprijinit de domnie, Ploiestii se dezvolta continuu pe parcursul sec. XVII, este sediu al capitanului de Ploiesti, devenind un important centru urban al tarii. Ridicarea sa a provocat decaderea unui alt oras aflat in apropiere, Targsor, ce va deveni un simplu sat.

Orasul Ploiesti a cunoscut o puternica dezvoltare industriala si comerciala, o data cu descoperirea si punerea in exploatare a zacamintelor de petrol din regiunile invecinate. In jurul orasului Ploiesti a aparut un lant de rafinarii iar in oras magazine comerciale, birouri, ateliere, institutii de invatamant.Pana la instaurarea regimului comunist in Romania a purtat numele de Ploesti si a fost resedinta judetului Prahova. La 1 august 1943 si in vara anului 1944, Ploiestiul a suferit efectele bombardamentelor aeriene ale fortelor anglo-americane, care au pricinuit distrugeri grave. Dupa 1944, in cadrul transformarilor sociale si economice sub regimul comunist, importanta orasului a scazut. Dupa 1990 cunoaste din nou un avant economic si cultural.

Municipiul Ploiesti este ,astazi,unul din orasele mari ale Romaniei,resedinta a judetului Prahova.Suprafata actuala a orasului este de 60km,acesta invecinandu-se la nord cu comuna Blejoi,la sud cu comunele Barcanesti si Brazi,la vest cu comuna Targsoru Vechi,la est cu comuna Blejoi.

Orasul se gaseste in aproprierea regiunii viticole Dealul Mare-Valea Calugareasca si are acces direct la Valea Prahovei,cea mai importanta zona de turism alpin din Romania.De asemenea ,Ploiestiul este un important nod de transport,situandu-se pe drumurile care leaga capitala Bucuresti de Transilvania si Moldova.

Supranumit "capitala aurului negru",orasul este un vechi centru al industriei petroliere,avand patru rafinarii si alte industrii legate de aceasta ramura(constructii de masini,echipamente electrice,intretinere).

Orașul Ploiești n-a intrat în epoca modernă cu un inventar arhitectonic bogat. Curțile lui Mihai Viteazul au

existat numai în legende, iar palatele Muruzeștilor, destul de modeste, nu au durat decât două decenii și

ceva. În secolul trecut, ca să nu mai vorbim de cel al nostru, s-a construit mult. A început să se contureze,

mai ales odată cu arhitecții din familia Socolescu, un stil ploieștean sau cel puțin o variantă locală a

stilului național.

O serie de calamități naturale și sociale la care a fost supus orașul au diminuat serios fondul de

construcții pe care ploieștenii se străduiau să-l îmbogățească. La 12 iunie 1837 a avut loc cea mai

puternică inundație din istoria Ploieștiului: Dâmbu și celelalte pâraie s-au revărsat, acoperind tocmai cele

mai vechi cartiere, vatra târgului. Au fost năruite sau șubrezite atunci și au dispărut curând cele mai

importante locuințe care se mai menținuseră din secolul al XVIII-lea. Incendiul din 1843, cel mai mare

cunoscut pe aceste locuri, a bântuit într-o altă parte, distrugând centrul nou, adică zona unde se găseau

construcțiile notabile ale deceniilor trei și patru.

Dacă bombardarea Ploieștiului din zeppelin în 1916 a adus puține pagube clădirilor, în schimb

bombardamentele din 1944 au dus la distrugerea a mii de locuințe și edificii. Cutremurele din 1940 și

1977 au afectat foarte serios orașul. Atunci s-au prăbușit câteva dintre cele mai vechi biserici ale orașului,

alături de locuințe și edificii remarcabile.

De aceea, nu trebuie să pară deloc ciudat faptul că uneori, decenii întregi nu sunt deloc reprezentate la

zestrea de construcții a orașului.

Centrul vechi al unui oras nu inseamna doar o gramada de cladiri darapanate, o atractie turistica sau un muzeu de istorie in aer liber. Poate in primul rand inseamna memorie. Din pacate, Ploiestiul este azi un oras in mare parte fara memorie datorita ultimilor 70 de ani care au sters un secol si jumatate de dezvoltare urbanistica. A fost mai intai cutremurul din 1940 care a dat semnalul, iar mai apoi bombardamentele americane si-au lasat cicatricile. Dar nimic nu s-a comparat cu remodelarea din perioada comunista, timp in care vechile cladiri cu personalitate au fost inlocuite cu blocurile monotone de azi. Strazi cu mare insemnatate istorica au disparut in acei ani.

Centrul orasului ,azi,vazut din satelit :

Centrul orasului,in anii '30 :

In 1935 Palatul de Justitie (azi de Cultura) fusese inaugurat de abia 2 ani si se continuau studiile cu privire la dezvoltarea ulterioara a centrului orasului.

Palatul de Justitie (azi de Cultura) si zona din fata sa, cu Lipscanii si Calea Romana care vor fi demolate intre 1965 - 1968. De remarcat ar fi in coltul din dreapta sus o parte a Blocului ”7 Etaje”, dar si cladirile de peste drum de Palatul de Justitie, azi inlocuite cu Omnia si Galeriile Comerciale (Colectia Bibliotecii Nicolae Iorga)

Calea Romana traversa centru vechi, se intersecta cu Lipscanii si se termina in Bulevardul Regele

Ferdinand (azi Bulevardul Republicii), cam undeva in dreptul magazinului Omnia. Vechiul traseu al

strazii a fost obturat o data cu ridicarea Palatului Administrativ dupa 1965.

Palatul Administrativ din Ploiesti

Strada Lipscani - artera comerciala a orasului - cu casele ei construite majoritatea in secolul XIX de

catreToma N. Socolescu incepea din Piata Unirii, cam de unde azi este trecerea de pietoni

dinspre cladirile Stanoiu - Herjenescu catre Raifeissen Bank si ondulandu-se se sfarsea in fata Palatului

de Justitie.

Casa Modei

In locul zonei 8 marcata pe harta se afla azi cladirea ”Casa Modei” un frumos exemplu de ”arhitectura

noua” socialista.

Piata Centrala (fosta a Unirii) - fotografie realizata in 1965

Zonele 1 si 3 au rezistat pana dupa cutremurul din 1977. Unii spun ca au fost mult prea grav afectate de

seism. Poate. Insa fara indoiala acesta a fost motivul excelent pentru autoritatile comuniste sa

desavarseasca sistematizarea centrului si sa demoleze zona ”Primaria Noua” si ceea ce mai ramasese

din strada Lipscani.

Blocurile Unirea si Mercur

In locul lor s-au ridicat blocurile Unirea si Mercur care au preluat vechile denumiri ale pietei, respectiv al

unei cladiri simbol, demolata si ea.