IntroducereNoțiune Proprietățile și Dimensiunile

sunetuluiStatisticiCauzeImpactul asupra mediului și

oamenilorMenegmentul poluării foniceMetode de combatereLegistlația în domeniul poluării foniceLegistlația din România în domeniul

poluării foniceConcluziiBibliografie

Introducere

MEDIUL este un asamblu de factori fizici ,chimici şi sociali , susceptibili de a avea efecte directe sau indirecte ,imediat sau intârziate, asupra fiinţei vii ,inclusiv a oamenilor .

Poluarea este prezenţa unor substanţe solide ,lichide sub formă gazoasă sau de vapori sau orice formă de energie care ,introdusă in mediu, modifică echilibrul ecologic ,ingreunează activitatea economică şi pune in pericol viaţa omului . Poluarea poate fi de două feluri :

a) naturală - care afectează regiuni izolate pe Glob şi are aspect temporar. ex.: furtuni de nisip ,erupţii vulcanice .

b) atrificială – care produce modificări ale microclimatului .Poluarea artificială este la rândul ei : fizică (sonoră ,termică ); chimică (pesticide ,ţiţei ,gaze ,substanţe organice); biologică (germeni patogeni) .

ARGUMENTAȚIA TEMEI: Protecţia mediului ambiant constituie problema majoră a societăţii contemporane.Cunoaşterea influienţei activităţii umane asupra ecosistemelor naturale ,cu menţionarea surselor de poluare şi a efectelor lor fizice ,este de strictă actualitate .Ea este impusă mai ales de implicaţiile nefaste ale deteriorării mediului asupra calităţii vieţii oamenilor Desi sunetele puternice sau inspaimantatoare fac parte din natura, în ultimele doua secole zonele urbane şi industriale au devenit extrem de zgomotoase

Noțiunea de Poluare Fonica Poluarea fonica reprezinta expunerea oamenilor sau a animalelor la sunete (Sunetul este o formă de energie fizică creată de obiectele care vibrează) ale caror intensitati sunt stresante sau care afecteaza sistemul auditiv.

Proprietățile și Dimensiunile sunetului

Frecvenţa (numărul de cicluri de vibraţii produse într-o secundă). În general, la om suprafaţa auditiva se înscrie între 16 şi 16.000 Hz (cicluri/s). În ca zul unui analizor sensibil, limita superioară ajunge la 20.000 Hz. Sensibilitatea maximă a urechii umane este în domeniul 2000 - 5000 Hz. Sunetele sub 16 Hz se denumesc infrasunete, iar cele peste 20000 Hz - ultrasunete. Frecvenţa sunetelor din zgomot joacă un efect hotărâtor, deoarece nu toate frecvenţele sunt percepute la fel, cum ar fi ultrasunetele şi infrasunetele.

Intensitatea (nivelul de presiune sonoră, se notează cu S), se exprimă prin comparaţie cu un nivel de referinţă, notat S0 şi se măsoară în Belli (mai frecvent subunităţi, respectiv decibeli, dB). Pentru om, limita medie de suportabilitate este de 65 dB iar intensitatea

maxim tolerabilă este în jur de 80-100 dB, dar ea variază în funcţie de frecvenţă. Scara de sunete audibile este de la 0 la 140 dB. Nivelul de 20-30 dB este inofensiv pentru organismul uman, acesta este fondul sonic normal. Sunetul de 130 dB provoacă senzaţia de durere, iar de 150 dB este insuportabil. Un frigider produce un zgomot de max. 20 dB, un aspirador - 50 dB, un autocamion - 90dB,un avion cu reacţie la decolare - 106 dB, o motocicletă în demaraj - 110 dB, o orchestră de Jazz - 112 dB.

Grafic intensitate sunete

Durata sunetului are de asemenea impact asupra organismelor vii. Dacă se depăşesc limitele de suportabilitate se poate ajunge la o psihoză periculoasă.

Timbrul este calitatea care deosebeşte între ele sunetele egale ca frecvenţă şi intensitate. Timbrul diferit al sunetelor este dat de armonicile semnalului sonor. Sunetele pure sunt foarte puţine, acestea conţin o singură frecvenţă (de exemplu diapazonul). Majoritatea conţin mai multe armonici, acestea deosebesc două sunete cu aceeaşi frecvenţă unul de altul (de exemplu două instrumente diferite).

Statistici 1.Studiile de specialitate au evidenţiat limitele inferioare (pragul de audibilitate) şi superioare (pragul senzaţiei dureroase) ale sunetelor pentru a fi receptate de om, precum şi faptul că aceste praguri variază odată cu frecvenţa sunetului. Astfel urechea umană este mai puţin sensibilă la frecvenţe joase decât la sunetele cuprinse între 1000-6000 Hz. Un sunet de 60 dB la 100 Hz nu este perceput la fel de puternic ca un sunet de 60 dB la 2000 Hz.  

2.Conform unor statistici ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), jumătate din europeni trăiesc într-un zgomot permanent, iar o treime suferă de insomnii din cauza poluării sonore. Nu doar poluarea fonică stradală este deranjantă, dar şi cea produsă de obiectele electrocasnice din gospodării sau de vecinii gălăgioşi.

3. În statele europene circa 40% din populaţie este expusă zgomotului produs de traficul rutier cu o intensitatea de 55 dB şi 20% zgomotelor de peste 65 dB. Dacă se iau în considerare toate zgomotele produse de transporturi, atunci peste 50% din populaţia Europei nu are confortul sonor normal la domiciliu şi 30% este afectată în timpul nopţii. Poluarea sonoră este mai severă în ţările în curs de dezvoltare prin densitatea crescută a circulaţiei şi prin absenţa centurilor de circulaţie în marile oraşe. Se apreciază că în aceste ţări intensitatea sonoră este pe arcursul a 24 de ore în domeniul 75-80 dB.

4. Există dovezi că în rândul tinerilor americani sensibilitatea auzului scade cu fiecare an din cauza expunerii îndelungate la zgomot, incluzand muzica amplificată excesiv.

5. Rezultatele acţiunii de monitorizare a poluării sonore urbane, desfăşurate de către Institutul de Sănătate Publică Bucureşti, în colaborare cu compartimentele de specialitate din teritoriu, au evidenţiat o dinamică continuu ascendentă a nivelurilor expunerii de la valori medii de 50 de dB(L) la începutul anilor ‘80 la aproximativ 70 de dB(L) în 1999.

6. Potrivit unui raport elaborat de o agenţie de protecţie a mediului, Tokyo, Nagasaky şi New York ocupă primele trei poziţii în clasamentul celor mai zgomotoase orase ale lumii.Locul al patrulea a fost « castigat «  de Buenos Aires.

7. În România, potrivit hărţii de zgomot, oraşele cele mai afectate de poluarea sonoră sunt : Timişoara, Bucureşti, Iaşi, Cluj-Napoca, Constanţa, Craiova, Galaţi şi Braşov

Cauze Cea mai mare parte din poluarea fonică provine de la automobile, trenuri şi avioane. Echipamentele de construcţie şi maşinăriile din fabrici produc sunete care pot fi asurzitoare. Unele aparate casnice, instrumente muzicale şi jucării pot fi la fel de zgomotoase ca şi pocnitorile şi armele de foc. Muzica, atunci când este ascultată la volum ridicat în căşti, poate afecta urechea internă.

Impactul asupra mediului și oamenilor Cea mai gravă boală produsă de poluarea fonică este pierderea auzului. Expunerea prelungită la sunete de intensitate de numai 85 de decibeli poate afecta temporar sau chiar definitiv structura fragilă a urechii interne. Sunetele putenice – cum ar fi sunetul armelor de foc la un poligon – pot duce la pierderea imediată a auzului.

Majoritatea cazurilor de boală s-au înregistrat la locul de muncă, unde lucrătorii nu pot evita expunerea la sunete de intensităti ridicate, şi dacă această expunere este îndelungată, pericolul este iminent. Muncitorii din fabrici, cei din domeniul construcțiilor, personalul militar, polițiştii, pompierii şi muzicienii sunt cei mai predispuşi la apariția acestei boli.

Chiar şi la nivele la care nu există pericolul pierderii auzului, poluarea fonică produce probleme. Zgomotul face comunicarea între oameni dificilă, reduce capacitatea de concentrare şi deranjează somnul. Ca sursă de stres, poate duce la ridicarea tensiunii sângelui şi la alte probleme de ordin cardiovascular, cât şi boli pe fond nervos.Poluarea fonică, zgomotul, afectează indivizii in mod diferit; disconfort şi probleme de sănătate, ritm cardiac înalt, dereglări psihice şi nivel mare de stres, dereglări de somn, probleme cognitive, capacitate redusă de concentare, probleme auditive.

De asemenea, poluarea fonică poate cauza şi alte disfuncționalităti precum: - stări de iritatie, nervozitate, insomnie; - afectarea performanțelor cognitive: cititul, atenția, rezolvarea problemelor, memorarea, performanțele intelectuale - scăderea puterii de munca; - tulburări ale aparatului circulator cu creşterea frecvenței pulsului şi a tensiunii arteriale; - tulburări ale aparatului digestiv cu modificări ale secreției digestive; - afecțiuni ale unor glande endocrine, şi ale sistemului nervos.

Menegmentul poluării fonice Direcţia principală în managementul poluării sonore, atât în politicile naţionale cât şi în cea intenaţională, este dezvoltarea unor criterii pentru nivelele de expunere şi promovarea unor măsuri de control al zgomotului, ca parte integrată a programului de protecţie a mediului.

Managementul poluării sonore ar trebui să:

monitorizeze expunerea omului la zgomot; să controleze sursele de poluare sonoră şi nivelul de imisii în special în zone

specifice, cum ar fi şcolile, spitalele, zonele rezidenţiale, locurile de joacă, dar şi stabilirea locurilor “sensibile” atât pe perioada zilei cât şi noaptea, controlul sănătăţii în zonele de risc;

să ţină cont de consecinţele zgomotului la planificarea teritorială a transportului; să introducă sisteme de control a efectelor adverse asupra sănătăţii; să evalueze eficienţa politicilor de diminuare a zgomotului; să adopte un ghid pentru zgomotul public, în vederea protejării sănătăţii populaţiei.

Metode de combatere Comisia de acustică a Academiei R.S.R. cu mult inaintea altor ţări ,a iniţiat o companie de luptă impotriva zgomotului .Incercări de evitare a poluării sonore se fac prin măsuile de luptă impotriva zgomotelor in industrie ,in transporturi şi in clădiri cu diferite destinaţii .

Până in prezent nu s-au stabilit incă norme de “calitate sonoră” a mediului .Există insă prevederi legislative care interzic tulburarea liniştii ,considerată ca o incălcare a principiilor

curente de conduită in societate .Aceasta se referă numai la manifestări individuale ,ele nefiind direct operante faţă de zgomotul produs de vehicule ,instalaţii industriale etc.S-au mai luat şi unele măsuri pe plan edilitar cum ar fi interzicerea clanxonatului in perimetru urban ,inlocuirea parţială a tranvaielor cu trolebuze ,introducerea tranvaielor silenţioase .

Poluarea sonoră mai poate fi diminuată prin plantarea arborilor pe marginea străzilor ,autostrăzilor ,in zonele industriale ,folosirea materialelor izolate fonic pentru construcţii.La acestea se pot adăuga eforturile nostre de a respecta orele de linişte şi de odihnă ale celorlalţi ,de a asculta la o intensitate redusă muzica ,de a ne izola garajul in care incercăm automobilul ,eforturi care să contribuie la evitarea a ceea ce se numeşte poluarea sonoră .

Măsurile tehnice pentru combaterea poluării sonore se referă la ecranarea sursei de zgomot şi protecţia urechii omului şi a locuinţei, spaţiului în care îşi desfăşoară activitatea. Se caută noi materiale de construcţie, cu proprietăţi antifonice, iar arhitectura spaţiilor de locuit trebuie să ţină cont de amplasarea dormitoarelor astfel încât să nu fie expuse arterelor de circulaţie cu flux continuu. În general cele mai înalte nivele de zgomot se întâlnesc în unităţile industriale şi în marile aglomerări urbane. Pentru a nu perturba calitatea activităţii la locul de muncă, au fost introduse o serie de măsuri pentru prevenirea şi limitarea depăşirii anumitor niveluri de zgomot. Aceste măsuri pot fi: sociale (norme şi legi de interzicere sau limitare a nivelului sonor), tehnice (soluţii silenţioase, pereţi fonoizolanţi etc.), organizatorice (căşti de protecţie, dispunerea surselor de zgomot la o distanţa mare faţă de angajaţi) şi igienice (control medical, alimentaţie cu vitamine, etc.)

Noi materiale, noi tehnici în construcţiile civile, industriale, în construcţia de maşini, regândirea unor procedee, instalaţii, mijloace şi sisteme de trafic.

O mare parte din undele sonore incidente sunt reflectate atunci când întalnesc o suprafaţă dură.Dacă suprafaţa nu este plană, reflexia va fi difuză, deci se va diminua zgomotul semnificativ.

Legistlația în domeniul poluării fonice

În multe ţări membre UE există norme de calitate sonoră a mediului, ca de pildă: Directiva 2002/49/EC privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiental, HG nr. 321/2005 privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiental (MO nr. 358/ 27 aprilie 2005), OM nr. 1258/2005 pentru stabilirea unităţilor responsabile cu elaborarea hărţilor de zgomot pentru căile ferate, drumurile şi aeroporturile aflate în administrarea lor, a hărţilor strategice de zgomot şi a planurilor de acţiune aferente acestora.

Prin aceste măsuri se remarcă necesitatea determinării expunerii populaţiei la zgomotul cauzat de cele patru surse de zgomot (trafic rutier, feroviar, aeroportuar şi zone industriale) prin realizarea hărţilor strategice de zgomot.

Legistlația din România în domeniul poluării fonice

Legea nr. 265/2006 pentru aprobarea O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului; H.G. nr. 321/2005 privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiental; Ordinul nr. 536/97 al ministrului sănătăţii pentru aprobarea Normelor de igienă şi a recomandărilor

privind mediul de viaţă al populaţiei; Ordinul nr. 678/1344/915/1397/2006 pentru aprobarea Ghidului privind metodele interimare de

calcul al indicatorilor de zgomot pentru   zgomotul produs de activităţile din zonele industriale, de traficul rutier, feroviar şi aerian din vecinătatea aeroporturilor;

H.G. nr. 674/2007 pentru modificarea si completarea H.G. nr. 321/2005 privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiental;

STAS 10009 – 88   Acustica urbană. Limite admisibile ale nivelului de zgomot; STAS 6161/3 – 89   Determinarea nivelului de zgomot in localităţile urbane. Metodă de

determinare; STAS 6156 – 86   Protecţia împotriva zgomotului în construcţii civile şi social-culturale. Limite

admisibile şi parametrii de izolare acustică; SR ISO 1996/1,2,3:1995   Acustică. Caracterizarea şi măsurarea zgomotului din mediul

inconjurător; SR ISO 9613/2:2006   Acustică. Atenuarea sunetului propagat în aer liber. Metodă generală de

calcul; SR ISO 8297 – 1999   Acustică. Determinarea nivelurilor de putere acustică ale instalaţiilor cu

multe surse pentru evaluarea nivelurilor de presiune acustică din mediul inconjurător. Metoda tehnică;

STAS 12025-1:81   Acustica in construcţii. Efectele vibraţiilor produse de traficul rutier asupra clădirilor sau părţilor de clădiri. Metode de măsurare;

SR 12025-2:94   Acustica in construcţii. Efectele vibraţiilor asupra clădirilor sau părţilor de clădiri. Limite admisibile;

STAS 10183/1,2,3,4-75   Acustica in transporturi. Supravegherea zgomotelor produse de avioane pe aeroporturi si in vecinatatea acestora.

Concluzii Este interesant de remarcat că atitudinea oamenilor fată de mediu nu s-a schimbat semnificativ de-a lungul existentei umanitătii. O multime de documente atestă exploatarea iratională a pădurilor (Grecia, China), degradarea solurilor, distrugerea unor specii (eroii din Mahabharata ard o pădure intreagă cu animalele din ea cu tot). Diferenta intre noi şi strămosii nostrii este legată de capacitătile noastre sporite atit de a distruge cat şi de a ingriji mediul. De-a lungul timpului prin ocuparea extensivă a planetei calitatea mediului s-a degradat, grosimea stratului de ozon a scăzut, punand intr-o stare critică intreaga planetă. Toate acestea au dus la cresterea ingrijorării legate de deteriorarea mediului.

Standardizarea şi normarea izolaţiilor fonice poate fi de mare utilitate cu condiţia să capete obligativitate ca şi in cazul măsurilor de protecţie a mediului . Poluare sonoră rămâne insă o problemă incă deschisă atât ca intensificare obiectivă cât şi ca delimitarea subiectivă căci liniştea este indispensabilă oricărei activităţi şi mai ales activităţile intelectuale .